ȘTEFAN ZELETIN

BURGHEZIA ROMÂNĂ.ORIGINEA ȘI
ROLUL EI ISTORIC
1. Burghezia. Definire și caracterizare.
 Burghezia este ,,clasa socială care se ocupă cu

valori de schimb, aducă cu mărfuri; prin aceasta

ea se deosebește de acele clase care produc
pentru satisfacerea nevoilor proprii, cum au fost
multă vreme, și în bună măsură au rămas și
astăzi păturile agrare.

 Industriași (producători);
 Negustori (pun în circulație mărfurile);
 Bancheri (financiari)
 Caracteristicile burgheziei:
a) sub aspect economic – schimbul (învoială liberă
între persoanele care îl fac);

b) sub aspect politic – libertatea (oriunde apar

burghezia și schimbul, acolo apare și libertatea).
 Mijlocul consfințit de istorie prin care burghezia
înfăptuiește libertatea este revoluția (ex:1648, 1688,
1789, 1848)
2. Fazele istorice ale evoluției burgheziei.
a) Faza mercantilistă
 Predominarea capitalului comercial
 Nașterea unei burghezii indigene se datorește
comerțului cu o țară străină mai dezvoltată
 Burghezia română ia ființă din relațiile comerciale
în care ne-a atras burghezia străină, anume cea
engleză.
 Caracteristica fundamentală a acestei prime faze
de dezvoltare a burgheziei este tutela energică a
puterii de stat asupra vieții economice îndeosebi și
a întregii vieți sociale în genere.
 Mercantilismul este creatorul statelor naționale, unitare,
centralizate.
 Faza de plămădire a burgheziei cât și a statelor moderne,
naționale.

b) Faza liberalismului
 Predominarea industriei
 Clasa burgheză respinge ferm orice amestec al statului în
treburile economice (i se rezervă doar rol în aspectele
administrative)
 Liberalismul privilegiază inițiativa și libertatea individuală
 Ideologia liberală este individualistă, umanitaristă și
cosmopolită.
c) Faza imperialistă
 Temelia economică a acestei faze este capitalul financiar
care absoarbe în sine capitalul industrial și pe cel comercial,
devenind astfel ,,despotul” pieței.
 Pune stăpânire exclusivă pe piața internă.

 Silește diferitele industrii să se carteleze.

 Capitalul financiar devine agresiv în politica externă și caută

mereu sfere de influențe.
Concluzii:
 Orice burghezie și-a început guvernarea prin influență
străină;
 Orice burghezie intră în viață printr-o tutelă energică a
puterii de stat.
3. Începuturile Revoluției burgheze în România.
Dezvoltarea României de la 1829 până la 1866.
3.1. Revoluția economică
 Tratatul de la Adrianopol (1829) înseamnă

momentul de începere a procesului de dizolvare a

,,vechiului regim” românesc.
Se desființează monopolul turcesc asupra cerealelor
noastre și se acordă Principatelor române libertatea
comerțului.
Porturile noastre dunărene vor fi invadate de
produsele industriei apusene.
 Regulamentele Organice (1831-1834)
 Sunt efectul războiului ruso-turc din 1828-1829
 Rusia devine putere tutelară pentru principate.

 Războiul Crimeei (1853-1856), încheiat cu Pacea de

Paris (1856) așează principatele sub tutela marilor puteri
europene și marchează intrarea acestora în sfera de
interese a capitalului european.

 Unirea Principatelor (1859)

 Reformele din vremea lui Cuza
Concluzii:
 La începutul erei burgheze, Principatele române se

aflau în ,,sfera de interese” a capitalului apusean

anglo-francez;
 Pentru a-și asigura interesele comerciale, capitalismul

apusean a trebuit să deplaseze Turcia și Rusia, pe

teren politic, iar pe Austria sub aspect economic
(ceea ce a însemnat și consecințe pe plan politic).
3.2 Revoluția politică
 Slăbirea poziției conducătoare în societate a marilor

proprietari de pământuri;
 Mica boierime este lesne câștigată de spiritul și interesele

capitalismului;
 Această pătură puțin numeroasă de agrarieni pătrunși de

spiritul negoțului a alcătuit singura forță revoluționară, căreia

i se datorează ridicarea edificiului nostru social modern.
 Elementele ideologiei burgheze au pătruns în principate

înaintea elementelor economiei burgheze (un tip de evoluție

de sus în jos de la idee la realitate).
 Mica boierime trece de la spiritul de opoziție la spiritul
revoluționar.
 În momentul revoluționar 1848, neexistând producție
capitalistă, nu putea exista o armată proletară
revoluționară; de aceea revoluționarii s-au adresat
țărănimii.
 Procesul de naștere a burgheziei române se confundă
cu procesul de regenerare națională de alcătuire a
statului român modern, unitar și neatârnat (proces
datorat expansiunii capitalismului anglo-francez în
principate).
4. România după 1866
 Dezvoltarea țării după acestă dată se bazează pe
sprijinul covârșitor al Principelui Carol I

 Rețea de căi de comunicație

 Instituții de credit care să susțină circulația mărfurilor
și să combată camăta
 Creditul Funciar (1873)
 Legea băncilor populare (1903)
 Întemeierea Băncii Naționale (1880)
 Abia după întemeierea băncilor, a Băncii Naționale,
puterea politică a oligarhiei este dublată, în mod firesc,
de puterea economică a acesteia (oligarhia politică
devine oligarhie financiară)
 Pătrunderea capitalismului în Principate a impus ridicarea
aparatului de circulație la nivelul vieții moderne
 Desființarea breslelor (1873) și a industriei casnice
 Convenția dintre România și Austro-Ungaria (1875)
marchează începutul procesului de înstrăinare a
României de capitalismul apusean
 1877-1878 Războiul ruso-turc; Congresul de la Berlin.
Independența României