Carol I a României

Reformator

,,Domnia lui lungă a permis ca mitul să se concretizeze chiar și în timpul

vieții sale. Imaginea suveranului, mediocră la început, a căpătat o strălucire
puternică în ultimii ani ai secolului. Un afiș educațional din jurul anului 1900
prezintă „cei patru stâlpi ai poporului român”, alături de alți eroi ai istoriei
muntenești. Cei patru sunt Traian și Decebal, Cuza și Carol I. Chiar și Mihai
Viteazul devine o figură secundară prin comparație. Carol apare înrădăcinat
organic în istoria României; el reprezintă un nou început, desigur, dar un început
bazat pe baze mult mai vechi.”
- Istorie şi mit în conştiinţa românească(Lucian Boia)

Introducere:
Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, prințul conducător al Principatelor
Române Unite începând cu 1867 și primul rege al României din 10 mai 1881. În
timpul domniei sale de 48 de ani, România și-a câștigat independența și a devenit
monarhie constituțională: la acea vreme s-au pus bazele statului român modern.

Reforme(Domeniul Educațional):
,,În contextul legislativ trasat de noua Constituție atât Regele cât și întreaga
clasă  politică erau conștienți de necesitatea găsirii personalității cu cele mai
moderne dar și echilibrate viziuni de reconstrucție a sistemului educațional
românesc capabil să se dăruiască  nației sale așa cum și Majestatea Sa a făcut‐o.
Așa i‐a fost dăruit poporului român marele creator de școală națională și de
învățământ românesc.”
- Spiru Haret
Pachetul legislativ asociat schimbărilor educaționale timpurii s‐a constituit
din mai multe legi, votate în 1893, 1896, 1898, 1899, 1901, care au contribuit la
construcția coerentă a noii reforme, în care se impunea conservarea cadrului
cultural și educațional asociat cu nașterea și formarea României moderne.
Perspectivele specifice politicilor educaționale promovate prin aceste legi sau ale
acelora care au stat la baza fundamentării lor, încă de la momentul inserării
primelor articole referitoare la educație în textul Constituției din 1866, au
valorificat mult potențialul spiritului pedagogiei germane pe care Majestatea Sa o
întruchipa ca om de stat.

Reforme(Monetare):
Imediat după venirea sa în țară, Carol I a introdus o reformă monetară
extrem de importantă, aducând leul pe piața monetară. Deși la acea vreme nu
fusese o țară independentă, România a reușit să-și impună propria monedă în 1867.
Inițial s-a emis doar moneda de metal. Mai târziu însă, odată cu înființarea Băncii
Naționale a României, și tot odată cu impulsul capitalului privat, în 1880 au
început să fie emise și bancnote. Cu ajutorul Băncii Naționale, dar și prin capital
privat, până la începutul secolului XX au fost înființate nu mai puțin de 24 de
bănci, în timp ce până în 1914 au fost înființate încă 210 în România.

Influența în Politică:
Personalitate inteligentă din punct de vedere politic, Regele a reușit să
ajungă la putere atât guvernele liberale, cât și cele conservatoare, astfel încât
niciuna dintre cele două părți să nu aibă posibilitatea de a-i submina autoritatea.

Reformă legislativă:
La 29 iunie – la două luni după sosirea lui Carol – parlamentul român a
adoptat Constituția României din 1866, una dintre cele mai moderne constituții ale
vremii sale. Carol a semnat-o în lege două zile mai târziu. Modelat îndeaproape
după Constituția Belgiei, a garantat proprietatea privată, libertatea de exprimare,
libertatea totală a presei, a abolit pedeapsa cu moartea în timp de pace și a stabilit
separarea puterilor. În ciuda naturii altfel liberale a actului, constituția interzicea
necreștinilor să devină cetățeni, măsură care a afectat puternic populația evreiască
a țării.

Această constituție a permis dezvoltarea și modernizarea statului român.

Într-o mișcare îndrăzneață, Constituția a ales să ignore suzeranitatea nominală a
Imperiului Otoman, care a deschis calea către independența de jure.

Dezvoltarea/Reformarea(sectorului agrar și industrial):

 În primii patruzeci de ani ai domniei lui Carol I, producția agricolă a țării a
crescut de șase ori. Agricultura a oferit o bază solidă pentru întreaga economie,
care a avut o influență puternică asupra industriei românești. Extracția și rafinarea
țițeiului au înregistrat un progres puternic. Fabricile de textile și produse
alimentare și-au dublat numărul. Influența capitalului străin asupra industriei
românești a condus însă la gruparea potențialului industrial al țării în anumite
regiuni, în timp ce alte regiuni din țară au rămas în urmă. Germanii controlau 35%
din industrie; după ei au fost britanicii cu 25%, olandezii cu 13%, francezii cu 10%
și americanii cu 5,5%. Capitalul românesc a reprezentat doar 5,5%. Între 1903 și
1914 au fost înființate majoritatea companiilor, care mai târziu vor domina
industria petrolieră a României până la începutul celui de-al Doilea Război
Mondial. Conf. univ. Alin Ciupala, de la Facultatea de Istorie a Universității din
București, are detalii.

„În timpul domniei lui Carol I, economia românească a rămas una agrară,
așa cum a fost până în 1866 și așa cum va fi în perioada interbelică. Cu toate
acestea, o anumită cantitate de schimbare a avut loc. Spre sfârșitul secolului al
XIX-lea, câteva resurse erau folosite în mod adecvat, cum ar fi zăcămintele de
țiței. Pentru România, țițeiul a fost o oportunitate extraordinară și, la scurt timp
după aceea, cele mai mari companii petroliere din lume au început să facă afaceri
în România. Țițeiul a revitalizat economia țării, deoarece era exploatat de
companii mixte pe care statul român le înființase cu companii străine. Prin
urmare, în curând au început să apară profituri, iar Guvernul României a folosit
banii în primul rând pentru dezvoltarea infrastructurii. De asemenea, în 1887, a
fost promulgată prima lege importantă de impulsionare a industriei, menită să
accelereze dezvoltarea acelui sector al economiei românești. Totuși, așa cum
spuneam mai înainte, în ciuda faptului că până la Primul Război Mondial aveau
să apară o mulțime de elemente noi, economia românească a fost una
predominant agrară, iar principalele venituri erau asigurate de exploatarea
terenurilor agricole. Asta a pus și o mare problemă socială, întrucât satul
românesc era dominat de existența proprietății pe scară largă a pământului. Nu
existau proprietari de terenuri mici, capabili să reprezinte cea mai mare parte a
proprietății pământului, dimpotrivă – în România existau moșii agricole mari,
ceea ce a dus la o rată destul de scăzută a progresului agricol. A fost puțin sau
deloc interes în a investi sume semnificative de bani în dezvoltarea agriculturii,
atâta timp cât marii proprietari de terenuri aveau nevoie de forță de muncă
ieftină.”
(1901 Mapă Germană a României)

(Monedă de argint, 5 lei 1881)

Mapă a ratei de literație în
România(1930)
(Actul de proclamare a Regatului României)
Surse:
1) https://acad.ro/com2014/doc/d1006-sesiuneCarol/
profMirceaDumitru.pdf
2) https://www.rri.ro/en_gb/
romanian_economy_during_the_reign_of_king_carol_the_1st
-22535
3) https://en.wikipedia.org/wiki/Carol_I_of_Romania
4) https://en.wikipedia.org/wiki/Kingdom_of_Romania

Părere personală:
În opinia mea domnia lui Carol I a fost punctul de întoarcere în istoria
de completă subjucare făță de puteri străine. Conducerea lui Carol I a
revoluționat în special cultura emancipării și autonomii prin dândule acestora
o perioadă lungă de aproape completă stabilitate națională. Totuși în acest
timp Carol I în părerea mea nu a fost complet loial poporului de care a fost
acceptat, prin asta am în vederea folosirea ambelor grupe politice împotriva
lor pentru ași menținea autoritatea completă, alianța secretă cu puterile
centrale de care nici măcar parlamentul nu avea cunoaștere, plus lăsarea
industriei naționale să fie controlată aproape exclusiv de puteri străine, iar în
acest timp românii nu au văzut creșteri în standartele lor de viață.

Întrebări pentru colegi:

1) Care este părerea personală cu privire la domnia lui Carol I?
2) După ce model a fost format modelul de educație națională?
3) Din ce familie imperială provine Carol I?
4) Ce industrie sa dezvoltat în special în domnia lui Carol I?
5) Cu ce bloc de alianțe internaționale sa aliniat Carol I?