REFERAT LA DISCIPLINA BIOLOGIE

BOLILE SISTEMULUI NERVOS

NUME:
PRENUME:
SPECIALIZAREA:
CLASA:
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT:
LOCALITATE:

2021
 BOLILE SISTEMULUI NERVOS

Sistemul nervos ajută la comunicarea dintre diferite părți ale corpului folosind atât
semnale electrice cât și chimice pentru a trimite mesajele dorite.
Datorită complexității acestui sistem, afecțiunile care pot apărea pot fi numeroase și variate,
cu diferite grade de severitate și simptome prezentate.

Ce este sistemul nervos și ce rol are

Sistemul nervos este o rețea complexă de nervi și celule care trimit mesaje de la creier și
măduva spinării la diferite părți ale corpului.
Acesta include atât sistemul nervos central cât și sistemul nervos periferic, primul fiind
alcătuit din creier și măduva spinării iar al doilea fiind împărțit mai departe în sistem nervos
vegetativ și sistem nervos somatic.

Sistemul nervos central

Acest sistem este format din creier și măduva spinării și controlează majoritatea funcțiilor
realizate în organism, cum ar fi mișcarea, emoțiile, ritmul cardiac, gândirea, respirația și
eliberarea anumitor hormoni, printre multe altele.

Sistemul nervos periferic

Sistemul nervos periferic se referă la orice parte a sistemului nervos care se află în exteriorul
creierului și a măduvei spinării, rolul principal al acestuia fiind de a conecta sistemul nervos
central la organele din corp.
Acest sistem este împărțit mai departe în sistem nervos somatic care este responsabil de
trimiterea informațiilor senzoriale și motorii și sistemul nervos vegetativ, acesta din urmă
fiind responsabil de reglarea funcțiilor involuntare cum ar fi circulația sanguină, ritmul
cardiac, digestia și respirația.

Cele mai frecvente boli ale sistemului nervos central

Deoarece sistemul nervos central este alcătuit din creier și măduva spinării, atât afecțiunile cât
și cauzele acestora pot fi numeroase și variate, cum ar fi boli degenerative, autoimune și multe
altele.

Cele mai frecvente boli din fiecare categorie includ:

Boli degenerative ale sistemului nervos

Termenul de boli degenerative se referă la acele boli care se agravează odată cu trecerea
timpului, ducând astfel la o pierdere treptată a anumitor abilități sau la o deteriorare a stării de
sănătate în timp.
Cele mai cunoscute boli de acest tip ale sistemului nervos central includ:

 Boală Parkinson
Boală Parkinson este o afecțiune degenerativă care afectează mișcarea, această rezultând din
distrugerea sau lezarea celulelor care produc dopamină, o chimicală vitală pentru controlul
mușchilor și realizarea mișcărilor în general.
Cauze
Chiar dacă această boală nu are o cauza cunoscută în acest moment, specialiștii din domeniu
sunt de părere că pot există atât factori genetici cât și de mediu care pot duce la apariția
acestei afecțiuni.
Simptome
Deoarece boală Parkinson este o afecțiune degerativa, simptomele ar putea fi neobservabile la
început, ele agravandu-se însă odată cu trecerea timpului. Principalele simptome ale afecțiunii
includ: tremor, mușchi rigizi, tulburări de balans, postura incorectă și mișcări lente.
Tratament
Cu toate că nu există un tratament curativ pentru această afecțiune, există însă anumite opțiuni
terapeutice menite să diminueze simptomele prezentate și să ofere mai mult control asupra
bolii.
De cele mai multe ori tratamentul bolii Parkinson se bazează pe o combinație de tratamente
medicamentoase, schimbări ale stilului de viață și terapii, cum ar fi de exemplu cea
ocupațională.
Prevenție
Chiar dacă afecțiunea nu poate fi prevenită, anumite schimbări în stilul de viață pot reduce
riscul de apariție acestei boli, cum ar fi evitarea soluțiilor toxice, evitarea traumatismelor la
cap și efectuare exercițiilor fizice, asta deoarece s-a dovedit că activitatea fizică poate ajută la
menținerea unui nivel normal al dopaminei, conform unu studiu publicat în 2018 .

 Boală Alzheimer
O afecțiune neurologică care este caracterizată prin declin cognitiv și pierdere de memorie,
majoritatea cazurilor fiind prezente la persoanele cu vârstă de 65 de ani sau mai mult.
Cauze
Cauza acestei afecțiuni nu este cunoscută încă, specialiștii fiind de părere totuși că o
combinație de factori genetici, factori de mediu, schimbări cerebrale asociate cu vârstă și stil
de viață ar putea duce la apariția acestei afecțiuni prin acumularea anormală de proteine
amiloide și tău la nivelul neurolonilor.
Simptome
Simptomul principal al bolii Azheimer este pierderea de memorie, această fiind de obicei și
primul semn care poate fi observat atunci când afecțiunea a progresat la un anumit nivel.
Alte simptome ale aceste boli includ tulburări cognitive, schimbări comportamentale,
tulburări de vorbire și probleme asociate cu orientarea în spațiu.
Tratament
Din păcate nu există tratament curativ pentru această afecțiune și nu este posibilă nici
recuperarea neuronilor distruși.
Există însă anumite medicamente care pot ajută pentru o perioada de timp la gestionarea mai
bună a simptomelor și a schimbărilor cognitive.
Prevenție
Boală Alzheimer nu este o afecțiune care poate fi prevenită. Cu toate acestea, anumite
schimbări ale stilului de viață pot duce la o scădere a riscului de apariție a acestei boli.
Explicația vine de la mai multe studii efectuate, cum ar fi unul publicat în 2020 [2] care a
menționat că bolile cardiovasculare pot crește riscul de apariție a bolii Alzheimer, cercetătorii
studiului concluzionând că atât boală Alzheimer cât și bolile cardiovasculare sunt frecvent
asociate.
Că urmare, anumite schimbări ale stilului de viață care ar putea preveni apariția bolilor
cardiovasculare, cum ar fi axarea pe diete sănătoase și efectuare exercițiilor fizice, ar putea
duce și la o reducere a probabilității de dezvoltare a bolii Alzheimer.
Scleroză laterală amiotrofica sau ALS
  Scleroză laterală amiotrofica
Este o afecțiune neurodegenerativă progresivă care afectează atât celulele de la nivelul
creierului cât și cele de la nivelul măduvei spinării.
Această disfuncționalitate a celulelor duce la slăbiciune musculară și la schimbarea felului în
care funcționează corpul în sine, stadiile avansate ale bolii putând afecta în cele din urmă și
nervii care controlează respirația, această disfuncționalitate putând fi fatală.
Cauze
Chiar dacă majoritatea cazurilor de ALS nu au o cauza exactă, s-a dovedit că există însă și
cazuri în care scleroză laterală amiotrofica poate fi moștenită, acestea reprezentând între 5% și
10% din totalul cazurilor.
Simptome
Semnele și simptomele pot varia de la persoană la persoană, în funcție de neuronii afectați. Cu
toate acestea, cele mai frecvente simptome includ tulburări de vorbire, dificultate în
efectuarea activităților zilnice, schimbări cognitive și comportamentale, crampe musculare
etc.
Tratament
Tratamentul pentru această afecțiune poate fi folosit doar pentru a încetini progresul bolii,
pentru a prevenii apariția altor complicații și pentru a crește calitatea vieții prin ameliorarea
durerilor. Nu există tratament curativ sau care să poată reversa leziunile provocate de ALS.
De cele mai multe ori tratamentul este bazat pe terapii și tratamente medicamentoase, medicul
specialist putând alege opțiunile cele mai bune în funcție de fiecare caz în parte.
Prevenție
Nu există momentan nicio metodă de prevenire a acestei afecțiuni, asta deoarece cauza exactă
nu a fost descoperită încă.

Boli autoimune ale sistemului nervos central

Acest tip de afecțiuni sunt caracterizate prin răspunsul anormal al sistemului imunitar asupra
componentelor proteice ale sistemului nervos central, rezultând în atacul eronat al propriului
organism.
Cele mai frecvente boli autoimune ale sistemului nervos central includ:

 Scleroză multiplă
Scleroză multiplă este o afecțiune cronică care apare atunci când sistemul imunitar atacă
mielină, adică teacă proctectoare a fibrelor nervoase.
Odată cu trecerea timpului, afecțiunea poate cauza leziuni permanente sau deteriorarea
nervilor.
Cauze
La fel că și celelalte afecțiuni menționate până acum, cauza sclerozei multiple nu este știută
încă, specialiștii suspectând însă o combinație de factori de mediu și factori genetici.
Simptome
Simptomele pot varia de la persoană la persoană în funcție de stadiul afecțiunii și de nervii
care sunt afectați.
De cele mai multe ori simptomele sunt asociate cu mișcarea, persoană afectată putând
prezența stare de amorțeală sau slăbiciune la nivelul membrelor, tremor sau lipsa de
coordonare.
Alte posibile simptome pot include pierderea parțială sau totală a vederii, vedere încețoșată și
diplopie sau vedere dublă.
Tratament
Deoarece nu există un tratament curativ pentru această afecțiune, opțiunile terapeutice se
axează de obicei pe îmbunătățirea timpului de recuperare în urmă atacurilor, încetinirea
progresului bolii și gestionarea simptomelor prezentate.
Prevenție
Nu există nicio metodă de a preveni apariția sclerozei multiple, asta deoarece boală nu a fost
încă înțeleasă în totalitate.

 Vasculită sistemului nervos central

Această afecțiune este caracterizată prin inflamarea vaselor de sânge de la nivelul creierului și
a măduvei spinării.
Deoarece vasele sanguine inflamate pot bloca circulația sângelui oxigenat către creier,
vasculită sistemului nervos central poate duce la pierderea funcționalității cerebrale sau la
apariția accidentului vascular cerebral.
Cauze
Cauza exactă a acestei afecțiuni nu este cunoscută în majoritatea cazurilor. Cu toate acestea,
este știut că sistemul imunitar are un rol în dezvoltarea bolii, asta datorită atacului eronat al
propriului organism și provocarea unor reacții imune sau alergice la nivelul vaselor de sânge.
Simptome
Cele mai frecvente simptome ale vasculitei sistemului nervos central includ: oboseală, febra,
durerile articulare, durerile abdominale, pierderea în greutate, probleme renale și multe altele.
Tratament
Tratamentul acestei afecțiuni este împărțit de obicei în mai multe stadii, medicul specialist
putând adaugă pe lângă tratamentul medicamentos și alte forme de tratament în funcție de
nevoile fiecărui caz în parte, cum ar fi logopedia sau terapia ocupațională sau tratament pentru
ameliorarea durerilor și creșterea calității vieții.
Prevenție
În momentul de față nu există o metodă de prevenire a acestei afecțiuni, asta deoarece nu este
știută cauza exactă și motivul pentru care sistemul imunitar decide să atace vasele de sânge.

 Neuromielită optică
Neuromielită optică este o boală rară a sistemului nervos central care afectează în principal
nervii optici și măduva spinării, putând duce la pierderea permananta a vederii și la tulburări
de mers.
Cauze
Chiar dacă uneori afecțiunea poate apărea după o infecție sau este asociată cu altă afecțiune
autoimună, cauza exactă a neuromielitei optice nu este cunoscută.
Simptome
Neuromielită optică poate provoca slăbiciune sau paralizie la nivelul brațelor și picioarelor,
pierderea vederii, spasme dureroase, vărsături și tulburare funcțională a vezicii datorită
leziunilor apărute la nivelul măduvei spinării.
Tratament
La fel că și celelalte afecțiuni de mai sus, neuromielită optică nu beneficiază de un tratament
curativ, cel existent axându-se pe ameliorarea simptomelor și pe încetinirea progresului bolii,
medicul apelând la tratament medicamentos și terapii în funcție de fiecare caz în parte.
Prevenție
Cu toate că nu există o metodă clară de prevenire a acestei afecțiuni, un studiu publicat în
2014 a evidențiat o posibilă combinăție de medicamente care poate ajută la evitarea agravării
simptomelor.

Tumori la nivelul sistemului nervos central

O tumoră a sistemului nervos central se referala la țesutul apărut la nivelul creierului sau a
măduvei spinării, format din creșterea și diviziunea necontrolată a unor celule anormale.
Aceste tumori pot fi maligne sau benigne și în funcție de locația lor pot prezența simptome
diferite.

 Tumori maligne
Tumorile maligne sunt acele formațiuni canceroase care se pot răspândi și în alte zone ale
corpului (metastaza) prin intermediul circulației sanguine.
Cauze
Cauzele care duc la apariția acestor tumori nu sunt înțeles pe deplin, specilistii menționând
însă anumiți factori de risc cum ar fi expunerea la radiații, factori genetici, istoric medical
familial și înaintarea în vârstă.
Simptome
Fie că este vorba de tumoră malignă sau benignă, simptomele prezentate pot varia în funcție
de locația în care se află tumoră și pot include: Cefalee, stare de greață și vărsături fără o
explicație anume, tulburări de vedere, crize sau convulsii, tulburări de mișcare, dureri de spate
și multe altele.
Tratament
Tratamentul pentru tumorile maligne poate include chimioterapie, radioterapie, intervenție
chirurgicală și alte opțiuni terapeutice alese în funcție de fiecare caz în parte.
De cele mai multe ori tratamentul poate combină mai multe opțiuni pentru a oferi cele mai
bune rezultate, cum ar fi înlăturarea chirurgicală a tumorii, urmând apoi că porțiunile acesteia
care nu au putut fi accesate să fie distruse prin radioterapie.
Prevenție
Chiar dacă nu se poate preveni apariția unei tumori la nivelul creierului, se poate reduce însă
riscul de dezvoltare a unei tumori canceroase în altă zona a corpului, care ar putea la un
moment dat să se metastazeze la nivelul sistemului nervos central.
Pentru a reduce acest risc este recomandată evitarea expunerii la radiații, evitarea sau
renunțarea la fumat și evitarea expunerii la alte elemente toxice din mediul înconjurător.

 Tumori benigne
Tumorile benigne sunt formațiuni necanceroase, ceea ce înseamnă că nu se vor răspândi în
alte zone ale corpului. În funcție de mărimea lor și de locație acestea pot prezența semne și
simptome diferite.
Cauze
La fel că și tumorile maligne, cele benigne apar în urmă creșterii necontrolate a unor celule
anormale, această acumulare de țesut putând crește în cele din urmă atât de mult încât să poată
pune presiune pe nervi, vase sanguine sau alte țesuturi din jur.
Simptome
Chiar dacă există cazuri când tumoră nu prezintă simptome, această fiind depistată în timpul
unor analize efectuate cu alt obiectiv, simptomele cele mai des întâlnite totuși pot include:
tulburări de concentrare, dureri de cap, stare de confuzie, schimbări de comportament,
convulsii, tulburări de vedere și multe altele.
Tratament
Tumorile benigne beneficiază de același tratament că și cele maligne și anume tratament
chirurgical, chimioterapie și radiologie, medicul specialist putând alege și alte opțiuni cum ar
fi monitorizarea activă a tumorii sau terapia țintită.
Prevenție
Prevenirea tumorilor benigne include de cele mai multe ori evitarea radiațiilor și a altor factori
de mediu periculoși.
 Boli provocate de infecții la nivelul sistemului nervos central
Apariția unei infecții la nivelul sistemului nervos central poate reprezenta un risc semnificativ
care ar putea pune viață în pericol, în special în rândul persoanelor cu un sistem imunitar
slăbit.
Bacteriile, virusurile și fungii reprezintă cauzele cele mai frecvente de infecții la nivelul
sistemului nervos central. Dintre acestea, cele mai frecvente fiind:

 Meningită
Meningită este o inflamație a meningelui, adică membrană care învelește creierul și măduva
spinării, această putând fi de mai multe tipuri, în funcție de cauza.
Cauze
Chiar dacă fiecare tip de meningită are o cauza diferită, în cele din urmă toate acționează în
același fel, bacteria sau virusul răspândindu-se prin sistemul circulator până ajunge la creier
sau măduva spinării, moment în care începe să se dezvolte într-o infecție mai avansată.
Simptome
În stadiile incipiente simptomele pot fi asemănătoare cu cele ale gripei, acestea agravandu-se
însă în următoarele ore sau zile.
Cele mai frecvente simptome apărute la persoanele mai mari de 2 ani includ: Febra, durere de
cap severă care diferă de una obișnuită cum ar fi migrenă, convulsii, dificultate de
concentrare, stare de confuzie, gât rigid, etc.
Tratament
Tratamentul pentru meningită depinde de cauza acesteia, meningită bacteriană necesitând
spitalizare imediată, diagnosticul și tratamentul timpuriu putând preveni lezarea cerebrală și
decesul.
Dacă în cazul meningitei virale această se poate trata cu medicamente antivirale, în cazul
meningitei bacteriene, această se va trata cu antiobtice administrate intravenos. Nu există un
antibiotic specific pentru meningită, cel utilizat fiind ales în funcție de bacteria implicată.
Prevenție
Deoarece bacteriile și virusurile care pot cauza meningită se pot răspândi prin tușe, strănut
sărut sau împărțirea acelorași tacâmuri, țigări sau periuțe de dinți, practicarea unei igiene bune
poate reduce riscul de contractare a acestor patogeni.
Mai mult decât atât, anumite forme de meningită pot fi preveni prin efectuarea unor vaccinari
specifice.

 Encefalită
Encefalită se referă la inflamația creierului, această putând fi primară sau secundară, în funcție
de felul în care a apărut infecția.
Dacă virusul infectează direct creierul sau măduva spinării atunci este vorba despre o
encefalită primară, iar dacă infecția a apărut în altă parte a corpului ajungând în cele din urmă
la nivelul creierului, atunci este vorba despre o encefalită secundară.
Cauze
Chiar dacă nu este cunoscută de fiecare dată cauza exactă, atunci când este evidențiată această
implică de obicei o infecție sau o problema cu sistemul imunitar.
Simptome
Semnele și simptomele encefalitei pot fi ușoare la severe și pot include: febra, cefalee,
vărsături, halucinații, convulsii, pierderea conștienței și comă, printre multe altele.
Tratament
Encefalită trebuie tratată în spital, tratamentul axându-se pe cauza principala a afecțiunii și pe
ameliorarea simptomelor și susținerea funcțiilor organismului.
Dacă a fost evidențiată cauza exactă a encefalitei se poate administra tratament imediat, acesta
putând include medicamente antivirale, antifungice, antibiotice și multe altele, în funcție de
fiecare caz în parte.
Prevenție
Cea mai bună metodă de prevenire a encefalitei este de a fi la zi cu vaccinurile care previn
infectarea cu virusurile care o produc. Cu toate acestea, trebuie menționat că encefalită nu este
totdeauna prevenibila.

Cele mai frecvente boli ale sistemului nervos periferic

Deoarece sistemul nervos periferic cuprinde toate părțile sistemului nervos care sunt în
exteriorul creierului și a măduvei spinării, afecțiunile care pot apărea la acest nivel sunt
numeroase și variate.
Cu toate acestea, cele mai frecvent întâlnite boli ale acestui sistem includ:
Afecțiuni inflamatorii
În termeni generali, inflamatia reprezintă răspunsul sistemului imunitar la un iritant, acesta
putând fi un corp străîn, un agent patogen, efectele radiațiilor, etc.
Două dintre cele mai cunoscute afecțiuni de acest tip sunt:

 Sindromul Guillain-Barre
O afecțiune rară caracterizată prin atacul eronat al nervilor de către propriu sistem imunitar și
care se manifestă inițial prin senzație de furnicături, amorțeală și slăbiciune, dar care duce în
cele din urmă la instalarea paraliziei datorită leziunilor nervoase.
Cauze
Chiar dacă nu este cunoscută cauza exactă a acestei afecțiuni, conform Organizației Mondiale
a Sănătății , sindromul Guillain-Barre este precedat de multe ori de o infecție, această putând
fi atât bacteriană cât și virală, sindromul putând fi activat și de vaccinare sau intervenții
chirurgicale.
Simptome
Simptomele afecțiunii pot dura câteva săptămâni, majoritatea persoanelor recuperându-se fără
complicații neurologice severe pe termen lung.
Primele simptome ale sindromului includ slăbiciunea și senzația de furnicături, acestea putând
duce mai departe în unele cazuri la paralizia brațelor sau a picioarelor sau la paralizia
mușchilor fetei.
Abilitatea de vorbire și de înghițire pot fi și ele afectate în cazurile severe ale afecțiunii,
acestea putând pune viață în pericol.
Tratament
Nu există tratament curativ pentru această afecțiune, însă alte forme de tratament pot ajută la
ameliorarea simptomelor și la scurtarea duratei sindormului.
Cu toate acestea, sindromul Guillain-Barre poate pune viață în pericol, motiv pentru care
persoanele afectate trebuie să fie internate pentru a fi monitorizate îndeaproape.
Prevenție
Deoarece cauza sau cauzele exacte nu sunt cunoscute încă, cercetătorii nu au putut determina
încă o metodă de prevenire a acestui sindrom.

 Boală Lyme
Boală Lyme este o afecțiune cauzată de bacteria Borrelia burgdorferi transmisă oamenilor
prin mușcătura de căpușă, această putând afecta și sistemul nervos printre multe altele.
Conform unui studiu publicat în 2015  aproximativ 15% dintre pacienții cu boală Lyme suferă
și de o implicare a acesteia în sistemul nervos central și periferic, inflamatia având un rol
important în schimbările neurologice asociate cu această afecțiune.
Cauze
Infectarea cu bacteria Borrelia burgdorferi se face prin mușcătura unor anumite căpușe,
această intrând apoi în sistemul circulator al persoanei mușcate.
În majoritatea cazurilor, căpușă trebuie să fie atașată mai mult timp de persoană pentru a
transmite boală Lyme.
Simptome
În cazul în care sistemul nervos periferic este afectat, simptomele prezentate pot include stare
de amorțeală, durere, senzație de furnicături sau slabiiciune fie la nivelul brațelor fie la nivelul
picioarelor.
Mai mult decât atât, datorită răspunsului inflamator cauzat, boală Lyme în sine mai poate
include și alte simptome asemănătoare gripei cum ar fi cefalee, febra, durere și oboseală.
Tratament
Boală Lyme răspunde cel mai bine la tratament în stadiile incipiente, această necesitând de
obicei 10 - 14 zile de tratament cu antibiotice orale pentru a elimina infecția.
În cazul altor forme de boală Lyme cum ar fi cea care implică sistemul nervos, antibioticele
vor fi administrate pe cale intravenoasă.
Prevenție
Metodă de prevenire a infectării implică reducerea riscului de intrare în contact cu căpușe,
ceea ce înseamnă evitarea zonelor cu iarbă, folosirea pantalonilor lungi, utilizarea spray-urilor
care țin insectele la distanță și monitorizarea vigilența.

Sindroame compresive
Deoarece nervii care părăsesc măduva spinării sunt susceptibil la compresii în diferite zone
ale corpului datorită mișcărilor repetitive sau a accidentărilor, sindroamele compresive
reprezină afecțiuni foarte des întâlnite cum ar fi:

 Sindromul de tunel carpian

Acest sindrom este cauzat de presiunea pusă pe nervul median la trecerea prin tunelul carpian,
un "tunel" format din oase și ligamente care permite trecerea nervului de la nivelul
antebrațului la nivelul palmei.
Cauze
Deoarece zona de trecere a nervului median este una destul de rigidă, ea fiind formată din
oase și ligamente, această se poate îngustă cu ușurință datorită inflamării zonei fie în urmă
mișcărilor repetitive fie în urmă unei accidentări.
De multe ori nu există o singură cauza a sindromului de tunel carpian, mai mulți factori de
risc putând contribui la apariția acestei probleme.
Simptome
Simptomele sindromului de tunel carpian încep de obicei ușor, trecând apoi în intensitate
odată cu trecerea timpului.
Principalul simptom include starea de amorțeală sau senzația de furnicături, de obicei simțită
la nivelul primelor patru degete, senzația putând radia apoi și către incheitura.
Un alt simptom care poate apărea mai târziu este slăbiciunea, persoană afectată fiind
incapabilă să strângă anumite obiecte în mâna.
Tratament
Tratamentul sindromului depinde de perioada și de severitatea acestuia, medicul putând
recomandă anumite schimbări în stilul de viață cum ar fi pauze mai frecvente de la activitățile
repetitive sau tratament medicamentos, ori tratament chirurgical atunci când simptomele sunt
severe și când celelalte tratamente nu au avut efectul dorit.
Prevenție
Efectuarea unor anumite schimbări în stilul de viață ar putea ajută la reducerea riscului de
dezvoltare a acestui sindrom, la fel și tratarea cu atenție a afecțiunilor existente deja cum ar fi
diabetul, hipertensiunea arterială și artrită.
Evitarea activităților care suprasolicită încheietura și menținerea mâinii într-o postura corectă
pot ajută și ele la prevenirea apariției sindromului de tunel carpian.

 Sindromul de apertura toracică

Acest sindrom se referă la un grup de afecțiuni care apar atunci când vasele de sânge și nervii
dintre claviculă și prima coasta sunt comprimați, putând duce la apariția durerilor de umeri și
de gât dar și la apariția stării de amorțeală la nivelul degetelor.
Cauze
Cele mai frecvente cauze ale acestui sindrom includ accidentările repetitive apărute în timpul
anumitor activități sportive, traumatism apărut din cauza unui accident violent, sarcina sau
anumite defecte anatomice.
Simptome
Simptomele depind în funcție de structura care este comprimată, în cazul nervilor însă,
acestea putându-se manifestă că o slăbire a forței de strângere, durere la nivelul gâtului,
umerilor și a mâinilor și stare de amorțeală sau furnicături la nivelul brațului sau a degetelor.
Tratament
În majoritatea cazurilor tratamentul conservator este cel mai eficient, mai ales dacă sindromul
este depistat devreme, medicul putând recomandă fizioterapie sau tratament medicamentos.
Dacă tratamentul conservator nu a avut efectul dorit atunci medicul poate opta pentru
tratamentul chirurgical, acest tratament având la rândul lui mai multe metode de aboardare,
cum ar fi cea transaxială, abordarea supraclaviculara sau cea intraclaviculara.
Prevenție
Dacă sindromul de apertura toracică este lăsat netratat mai mulți ani, acesta poate cauza
leziuni neurologice permanente, motiv pentru care simptomele trebuie evaluate și tratate din
timp.
Menținerea mușchilor într-o stare optimă prin efectuarea intinderilor zilnice și a unor exerciții
fizice specifice și evitarea greutăților excesive poziționate direct pe umeri pot ajută
semnificativ la reducerea riscului de apariție a sindromului.

Afecțiuni ale joncțiunii neuromusculare

Joncțiunea neuromusculară este locul în care nervii se unesc de mușchi, o placă terminală
permițând mușchilor să răspundă la acetilcolină, adică chimicală eliberată de către nervi
pentru a transmite impulsuri.
La nivelul acestei joncțiuni neuromusculare pot apărea mai multe afecțiuni, două dintre
acestea fiind:

 Miastenia gravis
Această afecțiune este caracterizată de slăbiciunea și oboseală rapidă a unui mușchi care poate
fi controlat voluntar, datorită degradării comunicației dintre nervi și mușchi.
Cauze
Miastenia gravis este o tulburare neuromusculară care are de obicei o cauza autoimună,
sistemul imunitar atacând din greșeală țesuturile sănătoase ale propriului corp, cum ar fi
joncțiunea neuromusculară în acest caz.
Leziunile provocată la nivelul membranei neuromusculare reduc în timp efectul acetilcolinei,
o substanță importantă pentru comunicarea dintre nervi și mușchi.
Cu toate acestea, cauza care duce la atacul eronat la sistemului imunitar nu este cunoscută.
Simptome
Simptomul principal al acestei afecțiuni este lipsa forței musculare, această agravandu-se
odată cu efectuarea repetată a activităților fizice și îmbunătățindu-se după perioade de odihnă.
Alte simptome ale miasteniei gravis pot include: Dispnee, tulburări de vedere, paralizie
facială, tulburări de mers și incapacitatea de a ridică anumite obiecte, stare de oboseală și
multe altele.
Tratament
Deoarece nu există tratament curativ pentru această afecțiune, obiectivul tratamentelor
disponibile este de a ameliora simptomele și de a controla activitatea sistemului imunitar.
Opțiunile terapeutice pot include tratamente medicamentoase, înlăturarea timusului (o glanda
cu structura mixtă) sau anumite schimbări ale stilului de viață.
Prevenție
Miastenia gravis nu poate fi prevenită. Cu toate acestea persoanele afectate pot preveni însă
dezvoltarea anumitor complicații prin practicarea unei igiene corespunzătoare și evitarea
temperaturilor extreme sau suprasolicitarea mușchilor.

 Sindromul miastenic Eaton-Lambert

Acest sindrom reprezenta o tulburare autoimună care afectează comunicarea dintre nervi și
mușchi, cauzând în cele din urmă slăbiciune musculară.
Cauze
Afecțiunea este deseori asociată cu anumite tipuri de cancer, cum ar fi cel pulmonar,
sindromul putând rezultă în urmă eforturilor realizate de către organism pentru a combate
cancerul existent.
În alte cazuri, sindromul miastenic poate apărea în urmă unei alte afecțiuni autoimune, iar
alteori cauza nu este cunoscută.
Simptome
Sindormul miastenic Eaton-Lambert se poate manifestă prin următoarele simptome: Stare de
oboseală, senzație de furnicături la nivelul mâinilor și tălpilor, gură uscată, dispnee, disfuncție
erectilă și multe altele.
Tratament
Chiar dacă nu există tratament curativ pentru această afecțiune, mai multe opțiuni terapeutice
pot fi folosite pentru a ameliora simptomele, cum ar fi tratamentul pentru cancer dacă acesta
este prezent, anumite tratamente medicamentoase pentru a ajută semnalele de la nervi să
ajungă la mușchi, terapii și multe altele în funcție de fiecare caz în parte.
Prevenție
Deoarece sindromul Eaton-Lambert nu este cunoscut în totalitate, nu poate fi evidențiată încă
o metodă specifică de prevenire a acestei afecțiuni.
Cea mai bună metodă de prevenire în acest moment este cea de reducere a riscului de cancer
pulmonar, cancer care este deseori asociat cu acest sindrom, prin renunțarea la fumat și
evitarea fumului de țigară.
Deoarece multe dintre aceste afecțiuni răspund bine la tratamentul administrat cât mai
devreme, este recomandată apelara cât mai rapidă la serviciile medicale specializate dacă apar
simptome nemaiîntâlnite până acum sau orice alte abateri de la normal.
 BIBLIOGRAFIE

1. Oliveira de Carvalho, Alessandro, et al. “Physical Exercise for Parkinson's Disease:

Clinical and Experimental Evidence.” Clinical Practice and Epidemiology in Mental
Health : CP & EMH, Bentham Open, 30 Mar. 2018,
www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5897963/.
2. Tini, Giacomo, et al. “Alzheimer's Disease and Cardiovascular Disease: A Particular
Association.” Cardiology Research and Practice, Hindawi, 5 May 2020,
www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7222603/.
3. K;, Nomura. “[Prevention of Relapse OF Neuromyelitis OPTICA (NMO)].” Nihon Rinsho.
Japanese Journal of Clinical Medicine, U.S. National Library of Medicine, 2014,
pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/25518388/.
4. “Guillain–Barré Syndrome.” World Health Organization, World Health Organization,
www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/guillain-barr%C3%A9-syndrome.
5. Ramesh, Geeta, et al. “Inflammation in the Pathogenesis of Lyme Neuroborreliosis.” The
American Journal of Pathology, 2015, ajp.amjpathol.org/article/S0002-
9440%2815%2900123-6/fulltext.