Deseuri si Tehnici de Valorificare II

Proiect – Deseuri medicale: obiecte intepătoare

si tăietoare

Întocmit :
IPMI, anul IV, grupa 3741

Cuprins

0
1. Generalităti……………………………………………………………2
1.1. Încadrarea în categoria de deseuri……………………………...............…...2
1.2. Descriere............……………………………………………………...………..2
1.3. Surse majore ale deseurilor..............................................................................3
1.4. Cantităti de deseuri generate...........................................................................4

2. Legislatia natională de încadrare a tipului de deseuri......................7

3. Legislatia europeană de încadrare a tipului de deseuri..................13

4. Paralelism între legislatia europeană si cea natională....................19

5. Tehnologii de colectare si transport a deseurilor medicale întepătoare

– tăietoare.......................................................................21
5.1. Gestionarea deseurilor……………………………………………………...21
5.2. Colectarea si separarea pe categorii a deseurilor........................................21
5.3. Depozitarea temporară a deseurilor.............................................................23
5.4. Transportul deseurilor...................................................................................24
5.5. Containere pentru deseuri ascutite...............................................................25
5.5.1. Cărucioare cu pedale si brate pentru podea……………………….26
5.5.2. Containere cu volum mare………………………………………….26
5.5.3. Containere transportabile pentru deseuri ascutite si tăioase……..27
5.5.4. Containere universale pentru deseuri ascutite…………………….27
5.5.5. Containerele SHARPSTAR………………………………………...28
5.6. Fluxul propus al containerelor…………………………………………….28

6. Tehnologii de valorificare si/ sau neutralizare a de deseurilor medicale

întepătoare – tăietoare.......................................................29
6.1. Identificarea celor mai bune soluţii pentru tratarea şi eliminarea
deşeurilor medicale........................................................................................30
6.2. Criterii privind alegerea metodei de tratare a deseurilor spitalicesti…...31
6.3. Incinerarea…………………………………………………………………..32
6.4. Tratamente de neutralizare...........................................................................36
6.4.1. Dezinfectia chimică..............................................................................37
6.4.2. Tratarea în autoclave..........................................................................38
6.5. Măruntirea......................................................................................................39
6.6. Depozitarea finală..........................................................................................41

7. Bibliografie.........................................................................................42

1
 1.Generalităti

1.1. Încadrarea în categoria de deseuri:

DEȘEURI REZULTATE DIN ACTIVITĂȚILE UNITĂȚILOR SANITARE ȘI DIN

ACTIVITĂȚI VETERINARE ȘI/SAU CERCETĂRI CONEXE (cu exceptia deseurilor
de la prepararea hranei în bucătării sau restaurante, care nu au legatură directă cu
activitatea sanitară)

18 01 deseuri rezultate din activitătile de prevenire, diagnostic si tratament desfasurate în

unitătile sanitare
18 01 01 obiecte ascutite (cu exceptia 18 01 03)
18 01 02 fragmente si organe umane, inclusiv recipienti de sânge si sânge conservat (cu
exceptia 18 01 03)
18 01 03* deseuri a căror colectare si eliminare fac obiectul unor măsuri speciale privind
prevenirea infectiilor
18 01 04 deseuri a căror colectare si eliminare nu fac obiectul unor măsuri speciale privind
prevenirea infectiilor (de ex: îmbrăcăminte, aparate gipsate, lenjerie, îmbrăcăminte
disponibilă, scutece)
18 01 06* chimicale constând din sau continând substante periculoase
18 01 07 chimicale, altele decât cele specificate la 18 01 06
18 01 08* medicamente citotoxice si citostatice
18 01 09 medicamente, altele decât cele specificate la 18 01 08
18 01 10* deseuri de amalgam de la tratamentele stomatologice
18 02 deseuri din unitătile veterinare de cercetare, diagnostic, tratament si prevenire a bolilor
18 02 01 obiecte ascutite (cu exceptia 18 02 02)
18 02 02* deseuri a căror colectare si eliminare fac obiectul unor măsuri speciale pentru
prevenirea infectiilor
18 02 03 deseuri a căror colectare si eliminare nu fac obiectul unor măsuri speciale pentru
prevenirea infectiilor
18 02 05* chimicale constând din sau continând substante periculoase
18 02 06 chimicale, altele decât cele specificate la 18 02 05
18 02 07* medicamente citotoxice si citostatice
18 02 08 medicamente, altele decât cele specificate la 18 02 07.

1.2. Descriere

Deşeuri înţepătoare-tăietoare: deşeurile care pot provoca leziuni mecanice prin

înţepare sau tăiere;
-deşeuri ascuţite – ex.: ace, ace cu fir, ace de seringă infectate cu produs patologic,
catetere, seringi cu ac, branule, lame de bisturiu de unică folosinţă, lame de sticlă, lamele de
sticlă, pipete, flacoane hemocultură, sticlărie de laborator ori altă sticlărie spartă sau nu, care
au venit în contact cu material infecţios ; Aceste deşeuri se consideră infecţioase conform
Precauţiunilor universale ;

2
1.3. Surse majore ale deşeurilor:

Producători mari:
 Spitale Judeţene şi Municipale
 Clinici Universitare
 Institute de Cercetare Medicală şi Farmaceutică
 Agenţia Naţională a Medicamentului
 Institute de Medicină Legală
 Serviciile Judeţene de Medicină Legală
 Unităţi Preclinice ale Universităţilor de Medicină şi Farmacie
 Unităţi de producţie, depozitare şi păstrare a medicamentelor şi produselor biologice
Producători medii:
 Centre de diagnostic şi tratament
 Centre de transfuzii
 Centre de colectare şi conservare a sângelui
 Laboratoare
 Servicii de prosectură ale spitalelor
 Spitale de pneumologie
 Cabinete medicale de orice specialitate şi cabinetele stomatologice
 Spitalele şi clinicile private
Producători mici:
 Laboratoare de tehnică dentară
 Laboratoare de sănătate mentală
 Stabilimente şi ospicii de îngrijire a bolnavilor pisihici cronici Spitale de recuperare
 Baze de tratament balnear
 Săli mortuare şi de autopsie
 Centre medicale din alte tipuri de institute, fabrici, şcoli, licee şi grădiniţe
 Centre cosmetice şi alte tipuri de tratamente de înfrumuseţare
 Unităţi farmaceutice
 Centre de optică medicală
 Centre de acupunctură

3
1.4. Cantităti de deseuri generate:

Gestionarea deşeurilor rezultate din activităţile medicale este reglementată prin acte
normative specifice ale Ministerului Sănătăţii. Unităţile sanitare elaborează şi aplică cu
prioritate programe, strategii de management şi proceduri medicale care să prevină generarea
de deşeuri periculoase sau să reducă pe cât posibil cantităţile produse. Unităţile sanitare
elaborează şi aplică planul propriu de gestionare a deşeurilor rezultate din activităţile
medicale, în concordanţă cu regulamentele interne şi cu codurile de procedură, pe baza
reglementărilor în vigoare.
Institutul de Sănătate Publică Bucureşti gestionează baza de date naţională privind
gestionarea deşeurilor rezultate din activitatea medicală.
Din cantitatea totală de deşeuri produse în unităţile sanitare, 75 – 90% sunt deşeuri
nepericuloase, asimilabile cu cele menajere şi numai 10 – 25% sunt deşeuri periculoase. Atât
cantităţile, cât şi tipurile de deşeuri rezultate din activităţile medicale variază în funcţie de mai
mulţi factori: mărimea unităţii sanitare, specificul activităţilor şi al serviciilor prestate,
numărul de pacienţi asistaţi sau internaţi la un moment dat şi pe perioada întregului an.
Deşeurile medicale periculoase fac obiectul unor măsuri speciale de colectare şi
gestionare ulterioară, iar cantitatea acestora este înregistrată separat. Evoluţia cantităţilor de
deşeuri periculoase rezultate din activităţile medicale în perioada 2004 – 2008 este prezentată
în TABELUL 1.

Tabel 1.1. Evolutia cantitătilor de deseuri medicale periculoase, în perioada 2004 – 2008[1]

4
Tabel 1.2. Evoluţia cantităţilor de deşeuri medicale periculoase în perioada 2005 – 2008[1]

Judeţul Nr. Cantitatea Deşeuri Deşeuri Deşeuri

unităţilor totală de asimilabile cu infecţioase înţepătoare
sanitare deşeuri Cele menajere rezultate din tăietoare
representati rezultate din rezultate activitatea rezultate din
ve/ judeţ activitatea din activitatea medicală activitatea
medicală medicală kg/24h medicală kg/24h
kg/24h kg/24h

Alba 12 3117.11 2319.23 665.34 132.54

Arad 18 3053.11 2267.62 654.01 131.48
Argeş 10 2617.91 1926.07 566.18 125.66
Bacău 8 3448.81 2550.08 731.43 167.3
Bihor 20 4326.94 3299.91 846.99 180.04
Bistriţa 3 1784.94 1245.22 440.96 98.76
Braşov 13 4072.46 3058.65 826.28 187.53
Brăila 5 2508.6 1802.98 582.2 123.42
Botosani 18 2750.61 2198.66 448.68 103.27
Buzău 9 3311.78 2425.32 722.11 164.35
Caras- 8 2671.52 1936.89 614.52 120.11
Severin
Călărasi 6 1342.53 1057.66 226.83 58.04
Cluj 16 7109.13 5228.03 1573.16 307.94
Constanta 13 4532.38 3266.73 1045.61 220.04
Dâmbovita 13 3325.62 2466.58 718.38 140.66
Dolj 11 4636.3 3459.64 982.07 194.59
Galati 9 2919.36 2156.63 627.36 135.37
Giurgiu 7 793.19 647.57 120.3 25.32
Gorj 8 2533.54 1853.52 557.86 122.16
Harghita 5 2492.72 1785.03 593.55 114.14

5
 Judeţul Nr. Cantitatea Deşeuri Deşeuri Deşeuri
unităţilor totală de asimilabile cu infecţioase înţepătoare
sanitare deşeuri Cele menajere rezultate din tăietoare
representati rezultate din rezultate activitatea rezultate din
ve/ judeţ activitatea din activitatea medicală activitatea
medicală medicală kg/24h medicală kg/24h
kg/24h kg/24h
Ialomita 4 1023.1 801.08 188 34.02
Iasi 17 7090.15 5232.94 1537.64 319.57
Ilfov 5 1118.1 877.41 203.26 37.43
Maramures 12 3996.47 2974.73 835.76 185.98
Mehedinti 5 1904.14 1346.46 454.94 102.74
Mures 5 2409.39 1715 560.29 134.1
Neamt 8 3728.49 2616.08 917.98 194.43
Olt 7 2788.15 2029.66 626.5 131.99
Prahova 19 4590.31 3491.19 908.93 190.19
Satu Mare 5 2139.67 1530.89 498.45 110.33
Sălaj 6 1692.44 1178.06 427.31 87.07
Sibiu 7 2953.45 2159.69 656.08 137.68
Suceava 15 4170.79 3122.4 870.47 177.92
Teleorman 9 2027.22 1607.07 340.48 79.67
Timis 14 6628.98 4842.23 1480.62 306.13
Tulcea 4 1734.53 1208.16 429.1 97.27
Vaslui 7 3272.07 2249.69 851.71 170.67
Vâlcea 8 2498.71 1824.83 552.2 121.68
Vrancea 8 3257.43 2247.22 830.96 179.25
Bucuresti 56 18803.7 14127.61 3861.48 814.61
TOTAL 454 147502.45 108925.84 31815.07 6761.54
Total tone/24h 147.50 108.93 31.82 6.76
Total tone/an 53838 39758 11613 2468
Cantitatea estimata de deseuri periculoase t/an 14080

Tabel 1.3. Estimări privind tipurile şi cantităţile de deşeuri rezultate din activitatea
medicală pentru anul 2007 [2]

TIPURI DE DESEURI
ANUL INFECTIOS INTEPATOR MENAJER
2007 10 kg 0,5 kg 5 kg
2008 15 kg 1 kg 6 kg
2009 18 kg 1,5 kg 6,5 kg

Tabel 1.4. Cantitătile de deseuri generate – situatia pe ultimii 3 ani (media/luna) [3]

6
2. Legislatia natională de încadrare a deseului:[4]

Metodologie din 01/04/2002 de culegere a datelor pentru baza nationalã de date privind deseurile
rezultate din activitãtile medicale
Intrare în vigoare: 06/06/2002
Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 386 din 06/06/2002

1. Introducere
Culegerea datelor referitoare la deşeurile rezultate din activităţile medicale se va face
prin metoda investigaţiei-sondaj şi este necesară pentru completarea bazei naţionale de date
privind deşeurile şi pentru evidenţa gestiunii deşeurilor conform Hotărârii Guvernului nr.
155/1999.
2.4. deşeurile înţepătoare-tăietoare corespund codului 18 01 01 - obiecte ascuţite (de
exemplu: ace folosite);
4.4.2. Colectarea deşeurilor pe categorii
Etapa de colectare separată a deşeurilor la locul de producere pe 3 categorii este urmată de
cântărire. Categoriile de deşeuri sunt:
- deşeuri asimilabile celor menajere;
- deşeuri înţepătoare-tăietoare;
- deşeuri infecţioase.
Deşeurile colectate pe cele 3 categorii se ambalează conform normelor tehnice.

Ordin nr. 219 din 01/04/2002 pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea
deşeurilor rezultate din activităţile medicale şi a Metodologiei de culegere a datelor
pentru baza naţională de date privind deşeurile rezultate din activităţile medicale
Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 386 din 06/06/2002

Art. 1. Se aprobă Normele tehnice privind gestionarea deşeurilor rezultate din activităţile
medicale, prevăzute în anexa nr. 1.

ANEXA Nr. 1 NORME TEHNICE privind gestionarea deşeurilor rezultate din

activităţile medicale

CAPITOLUL II
Definiţii

Art. 6. Prin prezentul ordin sunt definiţi următorii termeni:

c) deşeurile periculoase - deşeurile rezultate din activit ăţi medicale, care constituie un risc
real pentru sănătatea umană şi pentru mediu şi care sunt generate în unitatea sanitară în
cursul activităţilor de diagnostic, tratament, supraveghere, prevenirea bolilor şi recuperare
medicală, inclusiv de cercetare medicală şi producere, testare, depozitare şi distribuţie a
medicamentelor şi produselor biologice;
g) deşeurile înţepătoare-tăietoare - deşeurile care pot produce leziuni mecanice prin înţepare
sau tăiere;

7
 CAPITOLUL III
Clasificări

Art. 7. Clasificarea pe categorii a deşeurilor rezultate din activitatea medicală se face pe

criterii practice, după cum urmează:
1. deşeurile nepericuloase
2. deşeurile periculoase se clasifică în:
a) deşeurile anatomo-patologice şi părţi anatomice,
b) deşeurile infecţioase
c) deşeurile înţepătoare-tăietoare sunt reprezentate de ace, ace cu fir, catetere, seringi cu ac,
branule, lame de bisturiu de unică folosinţă, pipete, sticlărie de laborator ori altă sticlărie
spartă sau nu, care au venit în contact cu material infecţios. Aceste deşeuri se consideră
infecţioase conform Precauţiunilor universale;
d) deşeurile chimice şi farmaceutice

CAPITOLUL IV
Colectarea la locul de producere (sursă)

Art. 9.Colectarea şi separarea deşeurilor pe categorii sunt primele etape în gestionarea

deşeurilor periculoase rezultate din activitatea medicală. În situaţia în care nu se realizează
separarea deşeurilor pe categorii, întreaga cantitate de deşeuri se tratează ca deşeuri
periculoase.

CAPITOLUL V
Ambalarea deşeurilor

Art. 10. Ambalajul în care se face colectarea şi care vine în contact direct cu deşeurile
periculoase rezultate din activitatea medicală este de unică folosinţă şi se elimină o dată cu
conţinutul.
Art. 11. Codurile de culori ale ambalajelor în care se colectează deşeurile din unităţile
sanitare sunt:
a) galben - pentru deşeurile periculoase (infecţioase, tăietoare-înţepătoare, chimice şi
farmaceutice);
b) negru - pentru deşeurile nepericuloase (deşeurile asimilabile celor menajere).
Art. 12. Pentru deşeurile infecţioase şi tăietoareînţepătoare se foloseşte pictograma "Pericol
biologic". Pentru deşeurile chimice şi farmaceutice se folosesc pictogramele adecvate
pericolului: "Inflamabil", "Corosiv", "Toxic" etc.
Art. 14. Deşeurile înţepătoare-tăietoare se colectează în cutii din material rezistent la acţiuni
mecanice. Cutiile trebuie prevăzute la partea superioară cu un capac special care să permită
introducerea deşeurilor şi să împiedice scoaterea acestora după umplere, fiind prevăzute în
acest scop cu un sistem de închidere definitivă. Capacul cutiei are orificii pentru detaşarea
acelor de seringă şi a lamelor de bisturiu. Materialul din care se confecţionează aceste cutii
trebuie să permită incinerarea cu riscuri minime pentru mediu. Cutiile trebuie prevăzute cu
un mâner rezistent pentru a fi uşor transportabile la locul de depozitare intermediară şi,
ulterior, la locul de eliminare finală. Cutiile au culoarea galbenă şi sunt marcate cu
pictograma "Pericol biologic". Cutiile se avizează din punct de vedere sanitar de către
Ministerul Sănătăţii şi Familiei - Direcţia generală de sănătate publică.

8
Art. 15. Recipientul destinat colectării deşeurilor înţepătoare-tăietoare trebuie să aibă
următoarele caracteristici:
a) să fie impermeabil şi să prezinte etanşeitate, iar prin sistemul de închidere definitivă să
impiedice posibilitatea de contaminare a personalului care manipulează deşeurile
înţepătoare-tăietoare şi a mediului, precum şi posibilitatea de refolosire a acestora de către
persoane din exteriorul unităţii sanitare;
b) să fie inscripţionat, în cazul recipientelor importate, şi în limba română. Inscripţia trebuie
să cuprindă: modul de utilizare, pictograma "Pericol biologic", linia de marcare a nivelului
maxim de umplere, unitatea sanitară care a folosit recipientul, persoana desemnată
responsabilă cu manipularea sa, data umplerii definitive;
c) să fie avizat de Ministerul Sănătăţii şi Familiei după ce a fost supus procedurilor de testare
specifică a rezisten ţei materialului la acţiuni mecanice. Testele trebuie să fie realizate de
către laboratoare acreditate pentru astfel de testări, rezultatele testelor determinând calitatea
produsului. Produsul, în urma testării, nu trebuie să îşi modifice nici una dintre
caracteristicile privitoare la structură, formă, culoare.
Art. 16. În situaţia în care numai acele de seringă sunt colectate în recipientele descrise la
art. 14 şi 15, seringile pot fi colectate separat în cutii de carton rigid prevăzute în interior cu
sac din polietilenă de înaltă densitate, de culoare galbenă, şi marcate cu pictograma "Pericol
biologic".
Art. 24. Pe ambalajele care conţin deşeuri periculoase se lipesc etichete autocolante cu
datele de identificare a secţiei sau laboratorului care a produs deşeurile (denumirea secţiei
sau laboratorului şi data). În cazul în care nu există etichete autocolante, datele respective se
scriu cu creion tip marker rezistent la apă, direct pe sacul gol sau pe cutie.

CAPITOLUL VI
Depozitarea temporară

Art. 25. Depozitarea temporară trebuie realizată în funcţie de categoriile de deşeuri

colectate la locul de producere. Este interzis accesul persoanelor neautorizate în încăperile
destinate depozitării temporare.
Art. 26. Durata depozitării temporare va fi cât mai scurtă posibil, iar condiţiile de depozitare
vor respecta normele de igienă în vigoare. Pentru deşeurile periculoase durata depozitării
temporare nu trebuie să depăşească 72 de ore, din care 48 de ore în incinta unităţii şi 24 de
ore pentru transport şi eliminare finală.
Art. 27. Spaţiul de depozitare temporară trebuie să existe în fiecare unitate sanitară.
Amenajarea spaţiului pentru depozitarea temporară trebuie prevăzută în proiectul iniţial al
unităţii, în cazul noilor construcţii. Unităţile sanitare care nu au fost prevăzute în proiect cu
spaţii pentru depozitare temporară le vor construi sau le vor amenaja ulterior.
Art. 28. Spaţiul de depozitare temporară trebuie să aibă două compartimente:
a) un compartiment pentru deşeurile periculoase, prevăzut cu dispozitiv de închidere care să
permită numai accesul persoanelor autorizate;
b) un compartiment pentru deşeurile asimilabile celor menajere, amenajat conform normelor
de igienă în vigoare privind mediul de viaţă al populaţiei.

CAPITOLUL VII
Transportul

Art. 31. Transportul deşeurilor periculoase până la locul de eliminare finală se face cu
respectarea strictă a normelor de igienă şi securitate în scopul protejării personalului şi
populaţiei generale.

9
Art. 32. Transportul deşeurilor periculoase în incinta unităţii sanitare se face pe un circuit
separat de cel al pacienţilor şi vizitatorilor. Deşeurile sunt transportate cu ajutorul unor
cărucioare speciale sau cu ajutorul containerelor mobile. Cărucioarele şi containerele mobile
se spală şi se dezinfectează după fiecare utilizare, în locul unde sunt descărcate.
Art. 36. Vehiculul care transportă deşeurile periculoase trebuie să răspundă următoarelor
cerinţe minime:
a) compartimentul destinat containerelor să fie separat de cabina şoferului şi realizat din
materiale uşor lavabile şi rezistente la agenţii chimici folosiţi la dezinfecţie;
b) să aibă dispozitive de fixare a containerelor în timpul transportului;
c) să fie utilat cu sisteme etanşe de închidere a uşilor compartimentului destinat
containerelor, pentru a se evita pierderile de orice fel din timpul transportului;
d) să conţină sisteme de asigurare împotriva răspândirii deşeurilor periculoase în mediu în
caz de accident.

CAPITOLUL VIII
Eliminare finală

Art. 38. Eliminarea deşeurilor periculoase rezultate din activitatea medicală se face în
conformitate cu reglementările în vigoare referitoare la această categorie de deşeuri.
Art. 39. Deşeurile periculoase produse de unităţile sanitare trebuie eliminate prin procedee
autorizate, specifice fiecărei categorii de deşeuri.
Art. 40. Metodele de eliminare trebuie să asigure distrugerea rapidă şi completă a factorilor
cu potenţial nociv pentru mediu şi pentru starea de sănătate a populaţiei.
Art. 41. Metodele folosite pentru eliminarea finală a deşeurilor rezultate din activitatea
medicală sunt:
a) incinerarea - incineratoarele trebuie să respecte normele şi standardele în vigoare privind
emisiile de gaze în atmosferă şi pe cele privitoare la produsele secundare rezultate din
procesul de incinerare;
b) depozitarea în depozitul de deşeuri - la nivelul unităţii sanitare deşeurile periculoase pot fi
supuse tratamentelor de neutralizare, cum ar fi: autoclavare, dezinfecţie chimică, dezinfecţie
cu microunde, încapsulare, iradiere, înainte de a fi eliminate final prin depozitare în depozitul
de deşeuri.

Art. 3. Se aprobă Condiţiile de colectare prin separare la locul producerii, pe categoriile

stabilite, a deşeurilor rezultate din activităţile medicale, prevăzute în anexa nr. 3.

ANEXA Nr. 3 CONDIŢII de colectare prin separare la locul producerii, pe categoriile

stabilite, a deşeurilor rezultate din activităţile medicale

Art 3. Cutiile cu pereţi rigizi se folosesc pentru colectarea deşeurilor înţepătoare-tăietoare,

de exemplu: seringi de unică folosinţă, ace, catetere, perfuzoare cu tubulatură şi ace, lame de
bisturiu de unică folosinţă, sticlărie (spartă sau nu) care a venit în contact cu sângele sau cu
alte lichide biologice, deşeurile de la secţiile de hemodializă.

10
Ordin nr. 1029 din 18/08/2004 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 853 din
17/09/2004 pentru modificarea şi completarea Ordinului ministrului sănătăţii şi familiei
nr. 219/2002 pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea deşeurilor rezultate
din activităţile medicale şi a Metodologiei de culegere a datelor pentru baza naţională de
date privind deşeurile rezultate din activităţile medicale
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 853 din 17/09/2004
Art. 14. Deşeurile înţepătoare-tăietoare se colectează în cutii din material rezistent la acţiuni
mecanice. Cutiile trebuie prevăzute la partea superioară cu un capac special care să permită
introducerea deşeurilor şi să împiedice scoaterea acestora după umplere, fiind prevăzute în
acest scop cu un sistem de închidere definitivă. Capacul cutiei are orificii pentru detaşarea
acelor de seringă şi a lamelor de bisturiu. Materialul din care se confecţionează aceste cutii
trebuie să permită incinerarea cu riscuri minime pentru mediu. Cutiile trebuie prevăzute cu
un mâner rezistent pentru a fi uşor transportabile la locul de depozitare intermediară şi,
ulterior, la locul de eliminare finală. Cutiile au culoarea galbenă şi sunt marcate cu
pictograma «Pericol biologic».

Criteriu din 10/08/2005 de evaluare a echipamentelor de neutralizare prin sterilizare

termică a deşeurilor rezultate din activitatea medicală
varianta consolidata cu modificarile din Ordinul 1248/2005 si 456/2006

3. Minimizarea cantităţii de deşeuri

3.1. Separarea deşeurilor medicale pe categorii şi, implicit, reducerea cantităţii de deşeuri
reprezintă un principiu de bază pentru introducerea metodelor şi tehnologiilor de
neutralizare a deşeurilor medicale.
3.2. Reducerea pe cât posibil a cantităţii de deşeuri medicale (periculoase şi nepericuloase)
se realizează şi prin reutilizarea şi reciclarea acelor categorii de deşeuri generate în unitatea
sanitară, care se pretează la aceste operaţiuni.
3.4. Minimizarea cantităţii de deşeuri implică următoarele etape:
a) reducerea la sursă a deşeurilor se poate realiza prin:
▪ achiziţionarea de materiale care generează cantităţi mici de deşeuri;
▪ utilizarea de metode şi echipamente moderne ce nu generează substanţe chimice
periculoase
▪ gestionarea corectă a depozitelor de materiale şi reactivi;
b) separarea la sursă - asigurarea că deşeurile sunt colectate în ambalajele corespunzătoare
fiecărei categorii;
c) recuperarea şi reciclarea la sursă:
d) tratarea deşeurilor - utilizarea metodelor de neutralizare pentru deşeurile periculoase;
e) eliminarea finală în condiţii corespunzătoare. După reducerea pe cât posibil a cantităţii de
deşeuri, deşeurile tratate se elimină prin metode de eliminare finală cu impact minim asupra
mediului.

5. Procedee termice
5.2 Procesul de neutralizare pentru deşeurile periculoase rezultate din activitatea medicală,
acceptat până la data de 31 decembrie 2008, este numai sterilizarea termică, concomitent cu
utilizarea instalaţiilor de incinerare existente şi a celor care vor fi achiziţionate, în

11
conformitate cu Strategia naţională de gestionare a deşeurilor şi cu Planul de implementare
a Directivei 76/2000 privind incinerarea deşeurilor."
6. Operaţiuni de procesare mecanică a deşeurilor medicale periculoase
Deşeurile medicale periculoase ce se pretează a fi tratate în echipamente de neutralizare prin
sterilizare termică trebuie să fie supuse unor operaţiuni de procesare mecanică în scopul
minimizării cantităţii, iar deşeurile trebuie să fie de nerecunoscut. Operaţiunile de procesare
mecanică sunt reprezentate de: mărunţire, tocare, pisare, amestecare, agitare, separare,
compactare.

12
 3. Legislatia europeană de încadrare a deseului

DIRECTIVA 2006/12/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI

din 5 aprilie 2006 privind deşeurile[5]

Articolul 1
(6) În scopul atingerii unui nivel ridicat de protecţie a mediului, statele membre, pe lângă
luarea unor măsuri responsabile pentru a asigura eliminarea şi recuperarea deşeurilor,
trebuie să ia măsuri pentru a reduce producerea de deşeuri, în special prin promovarea
unor tehnologii curate şi a produselor care pot fi reciclate sau reutilizate, luând în
considerare oportunităţile existente şi potenţiale ale pieţei pentru deşeuri recuperate.
(9) Pentru a atinge obiectivele menţionate, statele membre trebuie să elaboreze planuri de
gestionare a deşeurilor.

Articolul 3
(1) Statele membre iau măsuri adecvate pentru a încuraja:
(a) în primul rând, prevenirea sau reducerea producerii de deşeuri şi a caracterului lor
nociv, în special prin:
(i) dezvoltarea unor tehnologii curate care utilizează mai raţional resursele naturale;
(ii) progresul tehnic şi introducerea pe piaţă a produselor proiectate pentru a nu
contribui sau a contribui în cea mai mică măsură posibilă, prin caracteristicile de
fabricaţie, utilizarea sau eliminarea lor la creşterea cantităţii sau a caracterului
nociv a deşeurilor şi a riscurilor de poluare;
(iii) dezvoltarea tehnicilor adecvate pentru eliminarea definitivă a substanţelor
periculoase din conţinutul deşeurilor destinate recuperării;
(b) în al doilea rând:
(i) recuperarea deşeurilor prin reciclare, reutilizare sau regenerare sau orice alt
proces, în vederea extracţiei materiilor prime auxiliare; sau
(ii) utilizarea deşeurilor ca sursă de energie.

Articolul 4
(1) Statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura că deşeurile se recuperează sau
se elimină fără a periclita sănătatea oamenilor şi fără a utiliza procese sau metode care ar
putea fi dăunătoare pentru mediu, în special:
(a) fără riscuri pentru apă, aer sau sol, sau pentru animale ori plante;
(b) fără a cauza neplăceri prin zgomot sau mirosuri;
(c) fără a afecta în mod negativ regiunile rurale sau zonele de interes special.
(2) Statele membre iau măsurile necesare pentru a interzice abandonarea, descărcarea sau
eliminarea necontrolată a deşeurilor.

Articolul 15
În conformitate cu principiul „poluatorul plăteşte”, costurile de eliminare a deşeurilor
trebuie suportate de:
(a) deţinătorul care îşi transferă deşeurile unei societăţi de colectare sau unei întreprinderi
şi/sau
(b) deţinătorii precedenţi sau producătorul produsului de unde provin deşeurile.

13
DIRECTIVA 91/689/CEE A CONSILIULUI
din 12 decembrie 1991 privind deşeurile periculoase [6]

Articolul 1
4. În sensul prezentei directive „deşeuri periculoase” înseamnă:
- deşeuri care figurează pe o listă ce va fi elaborată potrivit procedeului stabilit la articolul
18 al Directiva 75/442/CEE pe baza anexelor I şi II la prezenta directivă, nu mai târziu de 6
luni înainte de data de punere în aplicare a prezentei directive. Aceste deşeuri trebuie să aibă
una sau mai multe din caracteristicile enumerate la anexa III. Lista ţine seama de originea şi
compoziţia deşeurilor şi, după caz, de valorile limită ale concentraţiei. Această listă este
revizuită periodic şi, în cazul în care este necesar, prin aceeaşi procedură,
- orice alte deşeuri care sunt considerate de către un stat membru că deţin oricare din
proprietăţile enumerate la anexa III. Astfel de cazuri se notifică Comisiei şi se revizuiesc în
conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18 din Directiva 75/442/CEE pentru a
adapta lista.

Articolul 2
1. Statele membre iau măsurile necesare pentru a dispune ca pe fiecare loc unde descărcarea
de deşeuri periculoase are loc, deşeurile să fie înregistrate şi identificate.
2. Statele membre iau măsurile necesare pentru a cere ca unitatea şi întreprinderea care
elimină, valorifică, colectează sau transportă deşeuri periculoase să nu amestece diferite
categorii de deşeuri periculoase sau să amestece deşeurile periculoase cu deşeurile
nepericuloase.
4. În cazul în care deşeurile sunt deja amestecate cu alte deşeuri, substanţe sau materiale,
separarea trebuie să fie efectuată, unde este fezabilă tehnic şi economic.

Articolul 5
1. Statele membre iau măsurile necesare să asigure că, în cursul colectării, transportului şi
depozitării temporare, deşeurile sunt corespunzător ambalate şi etichetate în acord cu
standardelor internaţionale şi Comunitare în vigoare.
2. In cazul deşeurilor periculoase, inspecţiile privind colectarea şi operaţiunile de transport
făcute pe baza articolului 13 din Directiva 75/442/CEE se referă mai ales la originea şi
destinaţia unor asemenea deşeuri.
3. În cazul în care deşeurile periculoase sunt transferate, trebuie să fie însoţite de un
formular de identificare care conţine detaliile specificate în anexa I secţiunea A din Directiva
84/631/CEE a Consiliului din 6 decembrie 1984 privind supravegherea şi controlul în cadrul
Comunităţii Europene a transporturilor transfrontieră de deşeuri periculoase9, astfel cum a
fost modificată prin Directiva 86/279/CEE.

ANEXA I CATEGORII SAU TIPURI GENERICE DE DEŞEURI PERICULOASE

ENUMERATE ÎN FUNCŢIE DE NATURA LOR SAU ACTIVITATEA CARE LE-A
PRODUS

ANEXA I.A.
Deşeurile care deţin una din proprietăţile enumerate în anexa III şi care constau în:
1. substanţe anatomice: deşeuri de spital sau alte deşeuri clinice;
2. componente farmaceutice, medicinale şi veterinare;

14
ANEXA III PROPRIETĂŢIALE DEŞEURILOR CARE FAC CA ACESTEA SĂ FIE
PERICULOASE

H4 „Iritante”: substanţe şi preparate necorozive care, prin contact imediat, prelungit sau
repetat cu pielea sau mucoasele, pot cauza inflamaţii.
H5 „Nocive”: substanţe şi preparate care, dacă sunt inhalate sau ingerate sau dacă
penetrează pielea, pot constitui riscuri limitate pentru sănătate.
H6 „Toxice”: substanţe şi preparate (inclusiv substanţe şi preparate foarte toxice) care, dacă
sunt inhalate sau ingerate sau dacă penetrează pielea, pot produce vătămări serioase, acute
sau cronice pentru sănătate şi pot fi chiar letale.
H7 „Cancerigene”: substanţe şi preparate care, dacă sunt inhalate sau ingerate sau dacă
penetrează pielea, pot induce cancerul sau creşterea incidenţei lui.
H8 „Corosive”: substanţe şi preparate care pot distruge ţesuturile vii la contactul cu acestea.
H9 „Infecţioase”: substanţe cu conţinut de microorganisme viabile sau toxinele acestora
care sunt cunoscute ca producând boli pentru om sau altor organisme vii.
H14 „Ecotoxice”: substanţe şi preparate care prezintă sau pot prezenta riscuri imediate sau
întârziate pentru unul sau mai multe sectoare ale mediului înconjurător.

DECIZIA COMISIEI de înlocuire a Deciziei 94/3/CE de stabilire a unei liste de deşeuri

în temeiul articolului 1 litera (a) din Directiva 75/442/CEE a Consiliului privind
deşeurile şi a Directivei 94/904/CE a Consiliului de stabilire a unei liste de deşeuri
periculoase în conformitate cu articolul 1 alineatul (4) din Directiva 91/689/CEE a
Consiliului privind deşeurile periculoase [7]

ANEXĂ Lista deşeurilor stabilită în conformitate cu articolul 1 litera (a) din Directiva
75/442/CEE privind deşeurile şi cu articolul 1 alineatul (4) din Directiva 91/689/CEE
privind deşeurile periculoase

1. Prezenta listă de deşeuri este o listă armonizată. Aceasta va fi revăzută periodic şi, în caz
de nevoie, remaniată conform procedurii prevăzute la articolul 18 din Directiva
75/442/CEE. Este important să se specifice că înscrierea pe listă nu înseamnă că materia
sau obiectul în cauză este deşeu în toate cazurile. Înregistrarea este valabilă doar dacă
materia sau obiectul în cauză răspunde definiţiei termenului de „deşeu” care figurează în
articolul 1 litera (a) din Directiva 75/442/CEE.
3. Diferitele tipuri de deşeuri care figurează pe listă sunt definite într-o manieră completă
prin codul de şase cifre pentru rubricile de deşeuri şi prin codurile cuprinzând între două
şi patru cifre pentru titlurile de capitole şi secţiuni.
4. Deşeurile care figurează pe listă şi sunt însoţite de un asterisc (*) sunt deşeuri
periculoase în sensul articolului 1 alineatul (4) primul paragraf din Directiva
91/689/CEE. Aceste deşeuri sunt supuse dispoziţiilor Directivei 91/689/CEE privind
deşeurile periculoase, exceptând cazul în care se aplică articolul 1 alineatul (5) din
prezenta directivă.
5. În sensul prezentei directive se înţelege prin „substanţă periculoasă” o substanţă care a
fost sau care va fi clasată ca periculoasă prin Directiva 67/548/CEE sau prin modificările
ei ulterioare;

15
INDEX Capitolele din listă (poziţii de două cifre)

18 Deşeuri din activităţi de asistenţă medicală pentru om şi animale şi/sau din cercetări în
acest domeniu (cu excepţia deşeurilor menajere de la gospodării sau restaurante care
nu rezultă direct din astfel de activităţi)

DIRECTIVA 2000/76/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

privind incinerarea deseurilor

Articolul 1 Obiective

Prezenta directivă are ca obiect prevenirea sau limitarea pe cât posibil a efectelor
negative ale incinerării si coincinerării de deseuri asupra mediului si în special poluarea
datorată emisiilor în aer, sol, apele de suprafată si apele subterane, precum si a riscurilor pe
care acestea le prezintă pentru sănătatea oamenilor.
Acest obiectiv trebuie atins prin impunerea unor conditii de exploatare si a unor
cerinte tehnice stricte, prin stabilirea de valori limită de emisie pentru instalatiile de incinerare
si de coincinerare de deseuri din Comunitate si prin respectarea în egală măsură a cerintelor
din Directiva 75/442/CEE.

Articolul 2 Domeniul de aplicare

(1)Prezenta directivă se aplică instalatiilor de incinerare si coincinerare.

Articolul 5 Livrarea si receptia deseurilor

(1) Operatorul instalatiei de incinerare sau de coincinerare ia toate măsurile de precautie

necesare privind livrarea si receptia deseurilor pentru a preveni sau limita pe cât posibil
efectele negative asupra mediului, în special poluarea aerului, a solului, a apelor de
suprafată
si a apelor subterane, precum si mirosurile, zgomotul si riscurile directe pentru sănătatea
oamenilor. Aceste măsuri trebuie să respecte cel putin cerintele prevăzute la alineatele (3) si
(4).
(2) Operatorul determină masa fiecărei categorii de deseuri, înainte să se accepte receptia
deseurilor în instalatia de incinerare sau de coincinerare.
(3) Înainte ca deseurile periculoase să poată fi acceptate într-o instalatie de incinerare sau
de coincinerare, operatorul trebuie să aibă la dispozitia sa informatii privind deseurile, în
special pentru a verifica conformitatea cu cerintele avizului.
Aceste informatii cuprind:
(a) toate informatiile administrative privind procesul de productie,
(b) compozitia fizică si, în măsura posibilului, compozitia chimică a deseurilor, precum si
toate celelalte informatii care permit să se aprecieze dacă sunt apte să suporte tratamentul de
incinerare prevăzut;
(c) riscurile inerente deseurilor, substantele cu care ele nu pot fi amestecate si măsurile de
precautie ce trebuie luate în momentul manipulării lor.

16
(4) Înainte ca deseurile periculoase să poată fi acceptate într-o instalatie de incinerare sau
de coincinerare, operatorul efectuează cel putin următoarele proceduri de receptie:
(a) verificarea documentelor impuse de dispozitiile Directivei 91/689/CEE si, după caz, de
dispozitiile Regulamentului (CEE) nr. 259/93 al Consiliului din 1 februarie 1993 privind
supravegherea si controlul transporturilor de deseuri în interiorul, la intrarea si la iesirea din
Comunitatea Europeană, precum si de dispozitiile privind transporturile de substante
periculoase;
(b) prelevarea de probe reprezentative, în măsura în care este posibil, înainte de descărcare,
pentru a verifica prin efectuarea de controale conformitatea lor cu prevederile legale si
pentru a permite autoritătilor competente să determine tipul deseurilor tratate, cu exceptia
cazurilor în care prelevarea de probe nu este posibilă, spre exemplu în cazul deseurilor din
activităti medicale cu riscuri de infectare. Aceste probe trebuie să fie păstrate cel putin o lună
după incinerare.

Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului European si al Consiliului din 14

iunie 2006 privind transferurile de deseuri

Articolul 1 Domeniul de aplicare

(1) Prezentul regulament stabileste proceduri si regimuri de control pentru transferul de

deseuri, în functie de originea, destinatia si ruta transferului, de tipul de deseu transferat si
de tipul de tratament care se aplică deseului la destinatie.
(2) Prezentul regulament se aplică transferurilor de deseuri:
(a) între state membre, în interiorul Comunitătii sau în tranzit prin tări terte;
(b) importate în Comunitate din tări terte;
(c) exportate din Comunitate în tări terte;
(d) aflate în tranzit pe teritoriul Comunitătii, în drum din sau spre tări terte.

Partea 2
Deseuri enumerate în anexa la Decizia 2000/532/CE

18 DEȘEURI PROVENITE DIN ACTIVITĂȚI DE ASISTENȚĂ MEDICALĂ SAU

VETERINARĂ ȘI/SAU DIN CERCETĂRI CONEXE (CU EXCEPȚIA DEȘEURILOR DE
LA PREPARAREA HRANEI ÎN BUCĂTĂRII SAU RESTAURANTE, CARE NU PROVIN
DIRECT DIN ACTIVITĂȚILE DE ASISTENȚĂ MEDICALĂ)
18 01 | deseuri provenite din maternităti, de diagnostic, tratament sau prevenire a bolilor la om
18 01 01 | obiecte ascutite (cu exceptia celor de la rubrica 18 01 03) |
18 01 02 | deseuri anatomice si organe, inclusiv pungi de sânge si rezerve de sânge (cu
exceptia celor de la rubrica 18 01 03) |
18 01 03* | deseuri a căror colectare si eliminare fac obiectul unor măsuri speciale privind
prevenirea infectiilor |
18 01 04 | deseuri a căror colectare si eliminare nu fac obiectul unor măsuri speciale privind
prevenirea infectiilor (de exemplu pansamente, mulaje de ghips, cearsafuri, îmbrăcăminte de
unică folosintă, scutece) |
18 01 06* | produse chimice pe bază de sau continând substante periculoase |
18 01 07 | produse chimice, altele decât cele mentionate la rubrica 18 01 06 |
18 01 08* | medicamente citotoxice si citostatice |
18 01 09 | medicamente, altele decât cele mentionate la rubrica 18 01 08 |

17
18 01 10* | deseuri de amalgam dentar |
18 02 | deseuri provenite din cercetarea, diagnosticarea, tratamentul sau prevenirea bolilor la
animale |
18 02 01 | obiecte ascutite (cu exceptia celor de la 18 02 02) |
18 02 02* | deseuri a căror colectare si eliminare fac obiectul unor măsuri speciale pentru
prevenirea infectiilor |
18 02 03 | deseuri a căror colectare si eliminare nu fac obiectul unor măsuri speciale pentru
prevenirea infectiilor |
18 02 05* | produse chimice pe bază de sau continând substante periculoase |
18 02 06 | produse chimice, altele decât cele mentionate la rubrica 18 02 05 |
18 02 07* | medicamente citotoxice si citostatice |
18 02 08 | medicamente, altele decât cele mentionate la rubrica 18 02 07 |

18
 4. Paralelism între legislatia europeană si cea natională [10]
Legislatie europeană
Directiva Cadru privind deseurile
nr.75/442/EEC, amendată de Directiva Ordonantei de Urgentă nr.78/2000 privind
nr. 91/156/EEC
Directiva nr.91/689/EEC privind
deseurile periculoase
Directiva nr.99/31/EC privind
depozitarea deseurilor
Directiva nr.2000/76/EC privind
incinerarea deseurilor
Legislatie românească
Legea nr. 426/2001 pentru aprobarea
regimul deseurilor
Legea nr. 426/2001 pentru aprobarea
Ordonantei de Urgentă nr.78/2000 privind
regimul deseurilor
Hotarârea de Guvern nr.349/2005 privind
depozitarea deseurilor modificată prin Hotarârea
de Guvern 210/2007 pentru
modificarea si completarea unor acte normative
care transpun acquis-ul comunitar in domeniul
protectiei mediului
Ordinul Ministrului Mediului si Gospodăririi
Apelor nr.95/2005 privind stabilirea criteriilor
de acceptare si procedurilor preliminare de
acceptare a deseurilor la depozitare si lista
natională de deseuri acceptate în fiecare clasă de
depozit de deseuri
Ordinul Ministrului Mediului si Gospodăririi
Apelor nr.757/2004 pentru aprobarea
Normativului tehnic privind depozitarea
deseurilor modificat prin Ordinul Ministrului
Mediului si Gospodăririi
Apelor nr. 1230/2005
Hotărârea de Guvern nr.128/2002 privind
incinerarea deseurilor modificată si completată
de Hotărârea de Guvern nr.268/2005
Ordinul Ministrului Mediului si Gospodăririi
Apelor nr.756/2004 pentru aprobarea
Normativului tehnic privind incinerarea
deseurilor
19
Decizia nr.2000/532/CE, amendată de
Decizia nr.2001/119 privind lista
deseurilor (care inlocuieste Decizia
nr.94/3/CE privind lista deseurilor si
Decizia nr.94/904/CE privind lista
deseurilor periculoase)
Regulamentul nr.259/93 privind
controlul transportului deseurilor în, aplicarea de la data aderãrii României la
dinspre si înspre Comunitatea Europeană Uniunea Europeană a Regulamentului
Hotararea de Guvern nr.856/2002 privind
evidenta gestionării deseurilor si aprobarea listei
cuprinzând deseurile, inclusiv deseurile
periculoase modificată prin Hotarârea de
Guvern nr.210/2007
Hotarârea de Guvern nr.895/2006 pentru
Consiliului nr. 259/93/CEE privind
supravegherea si controlul transporturilor de
deseuri în, înspre si dinspre Comunitatea
Europeanã, adoptat la 1 februarie 1993
Legea 6/1991 pentru aderarea României la
Conventia de la Basel privind controlul
transportului peste frontiere al deseurilor
periculoase si al eliminării acestora
Legea 265/2002 pentru acceptarea
amendamentelor la Conventia de la Basel
privind controlul transportului peste frontiere al
deseurilor periculoase
20
 5. Tehnologii de colectare si transport a deseurilor medicale
întepătoare – tăietoare

5.1. Gestionarea deseurilor - componenta a managementului de mediu în spitale

Sistemul de gestionare a deseurilor periculoase rezultate din activitatea de ingrijire

medicală face parte din sistemul de management de mediu si se referă la totalitatea
procedurilor de eliminare a deseurilor
Sistemul de gestiune a deseurilor trebuie sâ fie precizat si adaptat fiecarei unităti de
ingrijire medicală ss farmaceutică si presupune parcurgerea urmatoarelor etape:
a) prevenirea producerii deseurilor;
b) colectarea separată pe categorii a deseurilor în ambalaje specifice;
c) depozitarea intermediară pană la preluarea lor;
d) transportul spre instalatia de neutralizare finală;
e) neutralizarea finală.
Este important de subliniat ca unitătile de ingrijire medicală, publice sau private,
unitătile de producere, depozitare si păstrare a medicamentelor sunt responsabile de
eliminarea deseurilor rezultate din activitatea lor.
Introducerea unui sistem corect de îndepărtare si neutralizare a deseurilor periculoase
este necesară pentru prevenirea oricărui risc de contaminare a mediului spitalicesc si a
mediului inconjurator, precum si a riscurilor de accidente de muncă. Ne referim deci, la
colectarea si circuitul deseurilor în unitatea medicală, precum si la conditiile de transport si
tratament in afara unitătii.

5.2. Colectarea si separarea pe categorii a deseurilor [1, 2]

Deseurile medicale speciale sunt atât inestetice cât si periculoase pentru personalul
spitalului cat si pentru colectori. De aceea, trebuie selectate la sursă, adică la compartimentele
de spital specifice, si impachetate cu grijă pentru a evita scurgerile si ruperile sacilor în timpul
transportului.
Potrivit noilor reglementări, deşeurile spitaliceşti vor fi colectate în două încăperi: un
compartiment pentru deşeuri periculoase, prevăzut cu dispozitiv de închidere şi un
compartiment pentru deşeuri asimilabile celor menajere, amenajat conform normelor în
vigoare, privind sănătatea populaţiei. Spaţiul va avea potenţial septic, va fi separate funcţional
de restul construcţiei, va fi prevăzut cu sifon de pardoseală, suprafaţă lavabilă, temperatură
scăzută şi va fi, periodic, dezinsectat şi dezinfectat. Personalul care manipulează deşeurile va
deţine un echipament de protecţie, incluzînd mănuşi, halat, cizme, ochelari, mască.
Unitătile sanitare realizează separarea pe categorii a deseurilor generate într-un
procent de aproximativ 100%. În ceea ce priveste recipientele pentru colectarea deseurilor
periculoase rezultate din activitatea medicală, aproximativ 96% din unitătile sanitare folosesc
recipiente corespunzatoare în conformitate cu Ordinului MS nr. 219/2002, restul de 4% nu
utilizează ambalaje corespunzatoare, neacoperind cele două categorii de deseuri infectioase si
întepătoare - tăietoare.
Ambalajul în care se face colectarea si care vine direct în contact cu deseurile
periculoase este de unică folosintă si se elimină odată cu continutul. Codurile de culori ale
ambalajelor in care se colectează deseuri rezultate din activitatea medicală sunt:
 galben pentru deseurile periculoase
 negru pentru deseurile nepericuloase.
Deşeurile asimilabile celor menajere încetează să mai fie nepericuloase când sunt
amestecate cu o cantitate oarecare de deşeuri periculoase.

21
 Dacă nu se realizează separarea deşeurilor pe categorii, întreaga cantitate de deşeuri se
tratează ca deşeuri periculoase.

Figura 5.1. Colectarea deseurilor medicale ascutite – intepătoare

Pentru deseurile infectioase care nu sunt taietoare –intepătoare se folosesc cutii din
carton prevăzute în interior cu saci de polietilenă sau saci din polietilenă galbeni, marcati cu
pictograma "Pericol biologic".
Deseurile întepătoare-taietoare se colectează în cutii galbene, marcate cu pictograma
"Pericol biologic", dotate cu capac special care să împidice scoaterea deseurilor după
umplerea cutiei. Al doilea ambalaj în care se depun sacii si cutiile pentru deseuri periculoase
este reprezentat de containere mobile, aflate in spatiul de depozitare temporară. Containerul
trebuie să fie etans si prevăzut cu sistem de prindere adaptat sistemului automat de preluare
din vehiculul de transport sau adaptat sistemului de golire in incinerator. Deseurile
nepericuloase se colectează în saci din polietilenă de culoare neagră, inscriptionati "Deseuri
nepericuloase".

22
 Figura 5.2. Pictograma pericol biologic

Pe ambalajele care conţin deşeuri periculoase se lipesc etichete autocolante cu datele

de identificare a secţiei sau laboratorului care a produs deşeurile (denumirea secţiei sau
laboratorului şi data). În cazul în care nu există etichete autocolante, datele respective se scriu
cu creion tip marker rezistent la apă, direct pe sacul gol sau pe cutie.
5.3. Depozitarea temporara a deseurilor [1, 2]

Depozitarea temporară trebuie realizată în funcţie de categoriile de deşeuri colectate la

locul de producere.
Este interzis accesul persoanelor neautorizate în încăperile destinate depozitării
temporare.
Durata depozitării temporare a deseurilor va fi cât mai scurtă posibil, iar conditiile de
depozitare vor respecta normele de igiena in vigoare.
Pentru deseurile periculoase durata depozitării temporare nu trebuie să depăsească 72
de ore, din care 48 de ore în incinta unitătii si 24 de ore pentru transport si eliminare finală.

Figura 5.3. Spatiu de depozitare – recipienti colectare selectivă deseuri periculoase

Spatiul de depozitare temporară trebuie să existe în fiecare unitate sanitară si să aibă

două compartimente: un compartiment pentru deseurile periculoase, prevăzut cu dispozitiv de
închidere care să permită accesul numai persoanelor autorizate si un compartiment pentru

23
deseurile nepericuloase, amenajat conform normelor de igienă în vigoare privind mediul de
viata al populatiei.
72% din unitătile sanitare detin un spatiu de depozitare temporară amenajat
corespunzator, întrunind conditiile stipulate de legislatia în vigoare, iar 15% din unităti detin
spatii de depozitare necorespunzătoare din punct de vedere igienico-sanitar. 1% din unitătile
sanitare nu au nevoie de spatii de depozitare temporară, deoarece deseurile generate sunt
transportate direct la locul de eliminare finală (fie spitalele respective mai au înca un
crematoriu în functiune, sau detin un echipament propriu de neutralizare a deseurilor
periculoase).
Containerele mobile sunt utilizate în spatiile de depozitare temporară a deseurilor, în
proportie de 83% din unitătile sanitare, 16% din unităti nu au în dotare containere mobile,
89% din unitătile sanitare care utilizează containere mobile, le dezinfectează, iar 11% din
unităti nu efectuează dezinfectia acestora, deoarece în majoritatea cazurilor, acestă activitate
este preluată de catre firma prestatoare de servicii de transport/tratare/eliminare finala a
deseurilor periculoase.

5.4. Transportul deseurilor [1, 2,11]

Transportul deseurilor periculoase în incinta unitătii se face pe un circuit separat de cel

al pacientilor si vizitatorilor. Deseurile sunt transportate în carucioare speciale sau containere
mobile, care se spală si se dezinfectează dupa fiecare utilizare, la locul unde sunt descărcate.
În majoritatea cazurilor, transportul deseurilor în unitătile sanitare se realizează
manual pe scări sau cu liftul, într-un procent de 70%. 28% din unităti utilizează cărucioare
speciale si lift, iar un procent mic (2%) au mai multe alternative de transport.
În multe dintre cazuri reiese faptul că transportul deseurilor se realizează pe acelasi
circuit cu al pacientilor si vizitatorilor, ceea ce reprezintă o deficientă majoră a sistemului de
gestionare a deseurilor.
Transportul extern (în afara unitătii sanitare) al deseurilor periculoase rezultate din
activitatea medicală se face în conformitate cu reglementările în vigoare, elaborate de
Ministerul Apelor si Protectiei Mediului, Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor si
Locuintei si Ministerul Sănătătii si Familiei.
Transportul deseurilor periculoase rezultate din activitatea medicală, pe drumurile
publice spre locul de eliminare finală, se face pe rute avizate de Directia de Sănătate Publică
Judeteană.
Autovehiculul utilizat pentru transportul deseurilor periculoase rezultate din activitatea
medicală trebuie să îndeplinească cerintele prevăzute la art. 24 din Hotărârea Guvernului nr.
1061/2008 privind transportul deseurilor periculoase si nepericuloase pe teritoriul României.

24
 Figura 5.4. Transportul deseurilor medicale periculoase

Vehiculul care transportă deseurile periculoase trebuie amenajat special si avizat

sanitar de Ministerul Sănătătii si Familiei.
Vehiculul care transportă deseurile periculoase trebuie să corespundă urmatoarelor
cerinte minime:
 compartimentul destinat containerelor să fie separat de cabina soferului;
 să aibă dispozitive de fixare a containerelor în timpul transportului;
 să fie utilat cu sisteme etanse de închidere a usilor compartimentului destinat
containerelor;
 să contină sisteme de asigurare împotriva răspândirii deseurilor periculoase în
mediu în caz de accident.
Conducătorul auto trebuie să aibă cunostinte referitoare la natura încarcăturii si la
normele de igienă privind deseurile periculoase rezultate din activitatea medicală.
Operatorii economici care transportă deseuri periculoase rezultate din activitatea
medicală, trebuie să solicite un referat tehnic pentru autovehiculul care transportă deseurile,
adresându-se în acest sens unuia dintre institutele de sănătate publică din tară. Operatorii
economici sunt obligati să obtină acest referat tehnic de evaluare (care are o valabilitate de 2
ani).
În vederea obtinerii referatului tehnic pentru autovehiculul utilizat pentru transportul
deseurilor periculoase rezultate din activitatea medicală, operatorii economici se vor adresa
unuia dintre institutele de sănătate publică din Bucuresti, Cluj-Napoca, Iasi sau Timisoara,
unde vor depune un dosar care va contine:
a) cerere de eliberare a referatului tehnic;
b) declaratie pe propria răspundere privind documentatia prezentată, că aceasta corespunde cu
originalul si că autovehiculul este dotat cu aer conditionat sau instalatie de aer conditionat in
stare de functionare;
c) copie de pe certificatul de înregistrare al firmei;
d) licenta de transport sau certificatul de transport în cont propriu;
e) copia conformă a licentei de transport rutier public de mărfuri sau copia conformă a
certificatului de transport rutier în cont propriu de mărfuri, pentru vehiculele rutiere a căror
masă totală maximă autorizată, inclusiv remorca sau semiremorca, depăseste 3,5 tone;

25
f) documente privind instruirea consilierului de siguranta si a conducătorului auto asupra
riscurilor transportului de deseuri periculoase rezultate din activitatea medicală si a metodelor
de reducere a posibilitătilor de aparitie a eventualelor incidente;
g) copie de pe cartea de identitate a autovehiculului;
h) certificat de înmatriculare al autovehiculului (inclusiv revizia tehnică);
i) fisa tehnică a autovehiculului.

5.5. Containere pentru deseuri ascutite

Figura 5.5. Containere pentru deseuri ascutite si tăietoare

Depozitarea deseurilor ascutite si tăioase – prevenirea riscurilor

Tyco Healthcare a fost una dintre primele organizatii de produse medicale care s-a
concentrat pe problema sigurantei si prevenirii rănilor prin înteparea cu ace si a produs o
gamă de sigurantă în SUA înca din 1988.

Containerele pentru deseuri ascutite sunt o metodă sigură si convenabilă de a vă

dispoza de ace si seringi contaminate, tuburi de sticlă, lame de scalpel, si orice alte deseuri
medicale ascutite si tăioase din facilitatea de îngrijire. Pot fi folosite pentru depozitarea,
transportul si distrugerea în sigurantă a obiectelor ascutite potential infectate.

5.5.1. Cărucioare cu pedale si brate pentru podea SHARPSCART cu volum mare

facilitează transportul cu o singură mână prin pedale operate cu piciorul care ridică sau
deschid capacul.
- Capacul poate rămâne deschis când nu este folosit pentru a reduce expunerea la continut.

26
- Mânerul ergonomic este telescopic în timpul transportului si retractabil în timpul stationării.
- Containerele grele pot fi indepărtate din drum cu efort minim.

5.5.2. Containere cu volum mare

Proiectate pentru sectiile cu volum mare de deseuri, containerele cu volum mare sunt
usor de asamblat, iar în ele se pot depozita usor obiecte ascutite sau tăioase mari, contoare cu
vârf ascutit, instrumente endoscopice, etc.
- Mânerele pentru transport si suporturile cu rotite disponibile permit transportul usor si
ridicarea containerelor pline si grele.
- Capacele cu etansare optională asigură depozitarea fără scurgere a continutului.
- Containerele se blochează pentru depozitarea definitivă.
- Containerele nefixate economisesc spatiu important de depozitare.
- Deschiderea cu rotor ajustabil si capacele rabatabile permit depozitarea obiectelor ascutite si
tăioase cu o mare varietate de mărimi si închiderea permanentă sau temporară.
- Capacul glisabil si ajustabil permite depozitarea obiectelor ascutite si tăioase si poate fi
păstrat închis atunci când containerul nu este folosit pentru a reduce expunerea la continutul
său.

5.5.3. Containere transportabile pentru deseuri ascutite si tăioase

Containerele transportabile pentru deseuri ascutite si tăioase au o mărime convenabilă
pentru transportare usoară.
- Capacitatea de 1.5 litri are o bază pătrată pentru stabilitate suplimentară
- Operare simplă, cu o singură mănă se deschide si se închide orificiul containerului.
- Mărimea convenabilă permite transportarea în genti pentru unităti de ambulantă, pompieri si
interventii sau îngrijire.
- Închiderea prin îmbucare permite închiderea sau deschiderea cu o singură mână.

27
5.5.4. Containere universale pentru deseuri ascutite
Indiferent dacă deseurile sunt lantete, pipete si seringi, fiecare sectie are propriile
necesităti de eliminare a deseurilor. Această colectie de containere universale oferă un produs
pentru fiecare necesitate.
- Orificiul orizontal economic măreste volumul containerului.
- Deschiderile orizontale mari permit depozitarea siringilor mari.
- Containerele se blochează pentru depozitarea definitivă.
- Containerele nefixate economisesc spatiu
important de depozitare.
- Suporturile si bratele disponibile fixează
containerele oriunde este nevoie.

5.5.5. Containerele SHARPSTAR

Containerele SHARPSTAR pentru camere sunt proiectate pentru utilizare în saloanele
cu pacienti în care siguranta si confortul sunt de maximă importantă. Ideal pentru sectiile de
pediatrie si cele cu risc maxim, containerul SHARPSTAR este singurul container pentru
deseuri ascutite si tăioase care a primit aprobarea Aliantei spitalelor pentru copii.
- Indicatorul de umplere completă ajută la prevenirea depozitării în exces a deseurilor.
- Capacul rezistent la deschidere cu design anti-soc limitează accesul la continutul
containerului în sectiile cu risc maxim.
- Orificiul orizontal economic măreste volumul containerului.
- Are integrat un control de reglare pasivă pentru a ajuta la reducerea depozitării în exces a
deseurilor.

5.6. Fluxul propus al containerelor

28
 Ambalajele pentru transport (de ex. containere pe roţi) trebuie reutilizate în mod
constant şi returnate spitalului. Este important ca aceste containere să fie întreţinute de către
operatorul instalaţiei de tratare la standarde de calitate referitor la curăţenie.
Containerele odată golite vor fi complet dezinfectate şi spălate (interior şi
experior),înainte de a fi reintroduse în circuit. Containerele curăţate trebuie păstrate separat de
cele conţinând deşeuri, atât pe perioada transportului cât şi a depozitării. În schema de mai jos
se prezintă fluxul recomandat al containerelor:

Figura 5.6. Fluxul propus al containerelor

6. Tehnologii de valorificare si/ sau neutralizare a de deseurilor medicale
întepătoare – tăietoare [1]

Procesele si metodele folosite pentru valorificarea sau eliminarea deseurilor trebuie să

nu pună în pericol sănătatea populatiei si a mediului, respectând urmatoarele principii:
 să nu prezinte riscuri pentru apă, aer, sol, faună sau vegetatie
 să nu producă poluare fonică sau miros neplăcut
 să nu afecteze peisajele sau zonele protejate, fiind interzisă abandonarea,
aruncarea sau eliminarea necontrolata a deseurilor.
În conformitate cu principiul "poluatorul plăteste", costurile operatiilor de eliminare a
deseurilor se suportă de catre detinătorul de deseuri care încredintează deseurile unui colector
si/sau de către detinătorul anterior al deseurilor sau producătorul produsului din care a rezultat
deseul. Detinătorii si producătorii de deseuri, în conformitate cu dispozitiile art. 19 din O.U.G.
nr. 78/2000, au obligatia: de a preda deseurile, pe bază de contract, unor colectori sau să
asigure valorificarea sau eliminarea deseurilor prin mijloace proprii; de a desemna un angajat
care să urmarească si să asigure îndeplinirea obligatiilor prevăzute de lege în sarcina
detinătorilor/producătorilor de deseuri; să permită autoritătilor de inspectie si control accesul
la metodele, tehnologiile si instalatiile pentru tratarea, valorificarea si eliminarea deseurilor,
precum si la documentele care se referă la deseuri; să separe deseurile în vederea valorificării
sau eliminării acestora.
Metodele de eliminare a deseurilor trebuie să asigure distrugerea rapidă si completă a
factorilor cu potential nociv pentru mediu si pentru starea de sănătate a populatiei.

29
 Potrivit art. 41 din Normele Tehnice privind gestionarea deseurilor rezultate din
activitătile medicale aprobate prin O.M.S. nr. 219/2002, metodele folosite pentru eliminarea
finală a deseurilor periculoase rezultate din activitătile medicale sunt incinerarea în
incineratoare care respectă normele si standardele în vigoare privind emisiile de gaze în
atmosfera, si depozitarea în depozitul de deseuri.
Deseurile nepericuloase nu necesită tratamente speciale si se includ în ciclul de
eliminare a deseurilor municipale, cu exceptia resturilor alimentare provenite din spitalele de
boli contagioase, care necesită autoclavare înainte de a fi preluate de serviciile de salubritate.
La nivelul unitătii sanitare, deseurile periculoase pot fi supuse tratamentelor de
neutralizare (autoclavare, dezinfectie chimică, dezinfectie cu microunde, încapsulare, iradiere)
înainte de a fi eliminate final prin depozitare în depozitul de deseuri.
Aproximativ 25% din cantitatea totală a deseurilor produse într-o unitate medicală
sunt deseuri periculoase, în prezent, cantitatea de deseuri rezultate din activitătile medicale
fiind în continuă crestere, mai ales ca urmare a utilizării materialelor de unică folosintă. În
aceste conditii, este evidentă importanta reducerii cantitătii de deseuri.
Separarea deseurilor medicale în deseuri periculoase si nepericuloase constituie primul
pas pentru reducerea cantitătii de deseuri. De asemenea, scăderea cantitativă a deseurilor
medicale se obtine si prin reutilizarea si reciclarea categoriilor de deseuri medicale care pot
face obiectul acestor tipuri de operatiuni. Reducerea cantitătii de deseuri rezultate din
activitatea medicală are o importanta deosebită, dat fiind faptul că prin această masura se
realizează protejarea mediului înconjurator, o mai bună protectie a muncii si, nu în ultimul
rând, protejarea sănătătii populatiei.
Deocamdată, deşeurile sînt incinerate în instalaţiile improvizate din cadrul unităţilor
spitaliceşti, în timp ce deşeurile de natură chimică (eprubete, cutii folosite în analizele
microbiologice) sînt neutralizate în cadrul laboratoarelor şi apoi incinerate sau deversate în
canale.

6.1. Identificarea celor mai bune soluţii pentru tratarea şi eliminarea deşeurilor
medicale periculoase [12]

Baza pentru identificarea celor mai bune solutii de tratare pentru deşeurile periculoase
medicale este de a identifica nevoile primare. Pentru cazul instalaţiilor de tratare acest lucru
înseamnă să se identifice care este cantitatea de deşeuri generată şi de către cine. Ca bază
pentru această analiză au fost alese cele opt regiuni de dezvoltare din România. Acestea au
fost create în 1998, în scopul de a coordona mai bine dezvoltarea regională.

30
Pentru fiecare regiune, a fost calculată
cantitatea de deşeuri medicale estimată
a fi generată. Pe baza concluziilor din
Raportul: "Evaluarea situaţiei actuale a
gestionării deşeurilor medicale şi baza
de date naţională privind deşeurile
medicale", s-a estimat că se generează
pe pat de spital ocupat 0,09 tone de
deşeuri biopericuloase (= 0,25 kg pe
pat şi zi), în medie pe an.
Figura 6.1. Regiunile de dezvoltare
ale României – cele 8 regiuni

În plus, pentru fiecare judeţ şi regiune a fost investigat numărul şi capacitatea

instalaţiilor de tratare a deşeurilor medicale existente şi numărul de instalaţii de tratare a
deşeurilor periculoase planificate. În tabelul de mai jos este comparată cantitatea estimată de
deşeuri şi capacitatea de tratare a deşeurilor periculoase din instalaţiile existente. Aşa cum se
poate observa, capacitatea de tratare a deşeurilor periculoase este mai mare decât suma
cantităţilor de deşeuri medicale periculoase generate cu mai mult de 300%. Chiar şi în cel
mai rău caz (ex. epidemii sau pandemii de gripă aviară sau H1N1, etc) există în România
posibilitatea eliminării în condiţii securitate a deşeurilor medicale periculoase.

No. Regiunea Deşeuri bio- Capacitate de tratare deşeuri Acoperire

periculoase (t/an) bio-periculoase (t/an)
1 Nord-Est 1878 12823 683%
2 Sud-Est 1326 4307 325%
3 Sud Muntenia 1327 34 3%
4 Sud-Vest Oltenia 1128 6904 612%
5 Vest 1222 4606 377%
6 Nord-Vest 1691 3460 205%
7 Centru 1577 1200 76%
8 Bucureşti-Ilfov 1474 9840 668%
Total 11622 43174 371%

Tabel 6.2. Cantitatea de deşeuri medicale generată vs. capacitatea de tratare

În graficul de mai jos este prezentat, pe fiecare regiune, necesitatea existentă pentru
tratare (deşeuri medicale periculoase generate) precum şi capacitatea de deja existentă de
tratare. Cu excepţia Regiunii Sud, capacitatea existentă de tratare depăşeşte în mod clar
nevoile. Deşeurile medicale periculoase din Regiunea Sud ar putea fi cu uşurinţă transportate
la Bucureşti.

31
 Deşeuri generate Capacitate de tratare

Figura 6.3. Deşeuri medicale periculoase pentru tratare vs. capacităţi de tratare

Notă: Majoritatea instalaţiilor de tratare sunt incineratoare care tratează diferite tipuri de
deşeuri periculoase, nu doar deşeurile medicale periculoase. Capacităţile care par
disponibile sunt în realitate utilizate pentru tratarea deşeurilor periculoase industriale.

6.2. Criterii privind alegerea metodei de tratare a deseurilor spitalicesti

Alegerea metodei de tratare a deşeurilor spitaliere trebuie să fie făcută pe baza

diferitor factori, care depind în mare măsură de condiţii locale:
 eficacitatea dezinfectării deşeurilor;
 inofensivitatea pentru sănătatea omului şi mediul înconjurător;
 gradul de reducere a masei şi volumului deşeurilor;
 cantitatea deşeurilor şi capacitatea sistemului de tratare;
 tipuri de deşeuri supuse tratării;
 necesităţile infrastructurii;
 tehnologiile şi echipamentul de tratare disponibili pe loc;
 spaţiu disponibil;
 locul de aflare a unităţii de prelucrare şi depozitare a deşeurilor;
 instruirea personalului;
 investiţii iniţiale şi costul de exploatare;
 acceptarea tehnologiei de către societatea;
 legislaţia din domeniu.
6.3. Incinerarea [11,12]

Incinerarea este cea mai folosită metodă de tratare a deşeurilor spitaliere în lume.
Avantajele incinerării sunt: reducerea semnificativă a volumului deşeurilor (cu cca 90 % din

32
volumul iniţial), a masei lor, sterilizarea garantată şi posibilitatea de a tratata majoritatea
tipurilor de deşeuri fără prelucrarea lor preliminară.

Figura 6.4. a) Incinerator inacceptabil din b) Incinerator modern din Timisoara

punct de vedere al protecţiei mediului

Caracteristicile deşeurilor potrivite pentru incinerarea:

 valoarea de căldură produsă minimă: 2000 – 3500 kcal/kg (8370 – 14640 kJ/kg);
 conţinutul substanţelor combustibile > 60 %;
 conţinutul substanţelor necombustibile < 5 %;
 umiditate < 30 %;

Tipurile de deşeuri ce nu pot fi incinerate:

 buteliile cu gaze sub presiune;
 cantităţi mari de deşeuri chimice cu reactivitatea înaltă;
 sărurile de argint, deşeurile foto- şi radiografice;
 mase plastice halogenate ca clorură de polivinil;
 deşeurile cu conţinutul mare de mercur, cadmiu ca termometrele, bateriile;
 fiole sudate sau fiole ce conţin metale grele;

Avantaje
 reziduurile devin irecognoscibile
 reducere cu 90% a volumului iniţial

33
  distrugere în siguranţă a agenţilor biologici
 potrivită pentru anumite deşeuri chimice şi farmaceutice

Dezavantaje
 costuri de investiţie ridicate pentru sistemul de tratare a gazelor de ardere rezultate de
la incinerare şi pentru sistemul de monitorizare continuă a emisiilor rezultate
 impact ridicat asupra mediului
 costuri de operare şi întreţinere ridicate
 capacitate inflexibilă – trebuie să funcţioneze continuu
 timp de aşteptare îndelungat înainte să fie posibilă repararea şi întreţinerea
 este nevoie de personal cu pregătire specială
 probleme la eliminarea cenuşei zburătoare şi a cenuşei obişnuite

Figura 6.5. Mic incinerator gata să părăsească fabrica

Un incinerator cu grătar este un incinerator de tip pirolitic utilizat pentru tratarea

deşeurilor solide, în special pentru deşeurile din sectorul medical. În cele ce urmează va fi
descrisă o instalaţie (sistem cu două linii) cu o capacitate de 2x250 kg / h. O linie este
concepută pentru a trata 3,0 tone de deşeuri pe zi, cu o putere calorică inferioară de 3.500 kcal
/ kg (= 14655 kJ / kg). Pentru a fi tratate deşeurile sunt alimentate în incinerator printr-un
buncăr de alimentare. Deşeurile sunt gazeificate în prima cameră de tratare şi gazele de
combustie sunt re-arse în cea de a doua cameră (secundară) la o temperatură de 1200 ° C, cu
un timp de retenţie minim de 2 secunde. Sistemul de tratare a gazelor de ardere este astfel
conceput încât să respecte standardul european al emisiilor (Directiva 2000/76/EC-
4/12/2000).

34
 Figura 6.6. Schiţa unui incinerator cu grătar

Sistemul automat de alimentare:

Sistemul de alimentare este proiectat pentru a primi deşeurile fie ambalate în pungi de
plastic (ambalate în recipienţi de încărcare refolosibili), ambalate într-un ambalaj combustibil
(de exemplu, într-o cutie de plastic sau cutii de carton de unică folosinţă). Pentru a putea
controla conţinutul de oxigen în prima cameră de ardere, sistemul de alimentare este format
dintr-o pâlnie prevăzută cu închidere pneumatică (închisă pe partea pâlniei şi o uşă ghilotină
pentru partea camerei de ardere. După încărcarea deşeurilor prin pâlnie, acesta este închisă şi
sigilată pentru a preveni pătrunderea de aer. Apoi uşa ghilotină este deschisă şi deşeurile sunt
împinse în cuptor de către un cilindru hidraulic. O nouă încărcare a cuptorului este posibilă
după atingerea parametrilor stabiliţi, vizibili în panoul de control.

Prima cameră de combustie:

Incineratorul funcţionează pe principiul de ardere pirolitică a deşeurilor, într-un mediu
de oxigen limitat, în conformitate cu principiile gazeificării. Acestea presupun o atmosferă
reducătoare care produce un gaz bogat în CO combustibil care va fi ars în cea de a doua
cameră. În principiu, procesul se automenţine. Totuşi, este necesară şi o sursă de combustibil

35
suplimentar (de exemplu carburant), în cazul în care deşeurile au o putere calorică inferioară
de 2.000 kcal / kg. Instalaţia este concepută pentru a accepta deşeurile cu o putere calorică de
până la 7000 kcal / kg, fără riscul supraîncărcării termice a cuptorului, echipamentelor de
recuperare a energiei şi sistemului de purifiacre a gazelor. Pentru pre-încălzirea instalaţiei
sunt prevăzute două arzatoare. Îndepărtarea cenuşei este automată.

A doua cameră de combustie:

În camera a doua, gazul de ardere produs, cu un conţinut ridicat de CO va fi incinerat
în flux forţat de aer. Post-combustia are loc la o temperatură de 1200 ° C, cu un timp de
retenţie de 2 secunde. Din cea de a doua cameră de ardere gazele de ardere trec prin
schimbătorul de căldură şi de acolo intră în instalaţia de purificare a gazelor de ardere. În
cazul unor probleme cu sistemul de gaze de ardere este prevăzut un sistem de by-pass pentru
evacuarea gazelor.

Sistemul de tratare a gazelor de ardere:

În prima etapă, gazele de ardere vor fi răcite de la 1200°C la aproximativ 150 °C -200
° C cedând căldura unui cazan de recuperare de energie. În a doua etapă, particulele de praf
grosier sunt separate printr-un separator centrifugal. În camera de reacţie care urmează, gazele
de ardere sunt tratate prin neutralizare cu substanţe chimice (CaCO3 hidratat şi cărbune
activ), care sunt injectate în fiecare reactor. În timp ce CaCO3 va neutraliza acizii ca HCl,
SO2, HF, cărbunele activ va absorbi dioxinele şi furani. Reacţiile chimice principale care se
desfăşoară în reactor sunt:

Ca CO3 + 2 HCl  CaCl2 + CO2 + H2O

Ca CO3 + 2 HF  Ca F2 + CO2 + H2O

Ca CO3 + H2 SO4  Ca SO4 + CO2 + H2O

Particulele solide rezultate vor fi eliminate cu ajutorul unui filtru ceramic.

După cum s-a demonstrat experimental, gazele de ardere tipice rezultate din arderea
deşeurilor medicale conţin în jur de 5 ng/Nm3 dioxine / furani. Conform producătorului
aproximativ 3 ng/Nm3 în formă de particule vor fi eliminate prin filtrele ceramice şi de regulă
2 ng/Nm3 în stare gazoasă vor fi absorbite de carbonul active injectat. După filtrare, gazele de
ardere purificate vor fi exhaustate prin intermediul coş de fum.
Pentru a curăţa filtrul se injectează un jet de aer comprimat în interiorul elemenţilor
acestuia în contracurent cu sistemul de purificare. Pulberea eliberată, aglomerată în
elementele filtrante, va cădea în bazinul de colectare situat sub carcasa filtrului.

Costurile incinerarii

Datorită creşterii exigenţei standardelor referitoare la concentraţiile la emisii precum şi

a înăspririi legilaţiei de mediu, costul pentru incinerarea deşeurilor periculoase va creşte
exponenţial în viitor.

36
 Figura 6.7. Predictie privind costurile incinerării

6.4. Tratamente de neutralizare

Astăzi sunt disponibile diferite tipuri de sisteme de tratare termică. Toate aceste
tehnologii au un element comun: aburul ca mediu de tratare. În cazul în care apa este
încălzită, temperatura creşte până când ajunge la punctul de fierbere sau la temperatura de
saturaţie când se transformă în abur. La presiunea atmosferică temperatura de saturaţie a apei
este de 100 °C. La presiuni mai mari, temperatura de saturaţie este mai mare. De exemplu, la
o presiune de 3.2 bar, apa fierbe la 134 °C. Autoclavele şi alte sisteme bazate pe abur, în
general, funcţionează în condiţii saturate.
Sistemele termice inactivează microorganismele prin căldură (coagularea proteinelor).
Procesul de inactivare combină efectele umidităţii, căldurii şi presiunii. Comparativ cu
utilizarea aerului cald ( dezinfecţie uscată cu aer cald), o atmosferă de aburi are anumite
avantaje pentru tratarea deşeurilor medicale:
 Aburul conţine mai multă energie calorică şi poate deci transfera mai multă căldură
deşeurilor decât aerul.
 In condiţii umede germenii sunt mai sensibili la căldură decât în condiţii uscate.
Datorită umezelii chiar şi sporii se vor expanda şi îşi vor pierde rezistenţa normală la
temperatură.
 Aburul sub presiune acţionează prin hidroliză.
Acest proces a fost utilizat pentru dezinfectarea sau sterilizarea instrumentelor
medicale în spitale încă din 1876, când Charles Chamberland a construit primul sterilizator cu
abur sub presiune. Deşeurile infecţioase medicale pot conţine mulţi patogeni similari care sunt
asociaţi cu instrumentarul medical contaminat. Prin urmare, utilizarea autoclavelor pentru a
reduce sau a elimina încărcarea potenţială bio-periculoasă conţinută în deşeurile medicale a
constituit un progres.
Sistemele de tratare termică utilizate astăzi, diferă în principal prin modul în care se
elimină aerul din camera de tratare şi din deşeuri şi deci şi prin garantarea unei atmosfere de

37
abur saturat pentru proces. Pentru calitatea dezinfecţiei termice sau sterilizării, parametrii de
proces cei mai importanţi sunt:
 Îndepărtarea completă a aerului şi înlocuirea cu abur pentru a evita aşa –numitele
“probleme create de insulele reci” – pungi de aer în camera de tratare acolo unde aerul
nu este înlocuit cu abur.
 Calitatea aburului saturat utilizat (minimizarea gazelor inerte)
 Timpul şi temperatura la care se realizează tratarea (măsurată după ce deşeurile au
atins temperatura de process)
În cele ce urmează se trec în revistă diferite procese şi sisteme de tratare:

6.4.1. Dezinfecţia chimică

La dezinfectarea deşeurilor sunt folosiţi dezinfectanţi lichizi (ex. dioxid de clor

dizolvat, hipoclorit de sodiu, acid peracetic, etc.). Pentru a garanta contactul dintre
dezinfectanţi şi toate deşeurile, acestea trebuie mărunţite înainte de operaţiunea de
dezinfecţie.Pentru rezultate bune, trebuie controlate pH-ul, temperatura şi prezenţa altor
substanţe chimice. Trebuie menţinut volumul dezinfectantului. Cu timpul, dezinfectantul îşi
poate pierde eficienţa

Avantaje
 Cost iniţial scăzut
 Potrivite pentru cantităţi mici
 Mărunţirea reduce volumul şi face deşeurile irecognoscibile

Dezavantaje
 costuri de operare ridicate din cauza utilizării substanţelor chimice
 nivel scăzut şi nesigur de dezinfectare
 probleme de operare şi întreţinere legate de mărunţire
 expunerea angajaţilor la riscuri
 capacitate maximă redusă
 poate crea probleme la eliminarea deşeurilor tratate
 poate crea probleme cu apele uzate (poluarea mediului pe termen lung)

Conform ghidurilor tehnice ale ONU privind gestionarea deşeurilor medicale,

metodele de tratare chimică nu sunt recomandate din cauza problemelor pe care le pot genera
referitor la protecţia mediului şi siguranţă muncii!

38
 6.4.2. Tratarea in autoclave

Figura 6.8. Autoclave cu pre vacum

O autoclavă clasică constă dintr-o cameră de metal ermetică cu o uşă de încărcare şi cu

manta prin care circulă abur. Aburul este introdus atât în manta cât şi în interiorul camerei
care este proiectată să reziste la presiuni ridicate. Încălzirea mantalei exterioare reduce
formarea de condens pe pereţii camerei interioare.
Autoclavele gravitaţionale se bazează pe gravitaţie în procesul de schimb termic dintre
aerul rece şi abur (care e mai greu decât aerul). Aburul intră în partea de sus a aparatului şi
treptat înlocuieşte aerul mai rece existent, în timp ce se deplasează spre ieşirea din partea de
jos a camerei. Eliminarea integrală a aerului din cameră este esenţială pentru a asigura
penetrarea căldurii în deşeuri. Eficienţa sistemului depinde, prin urmare, de metoda de
ambalare şi încărcare a deşeurilor în autoclavă pentru a preveni formarea de pungi de aer.
Aerul din aceste pungi nu poate fi dezlocuit de abur, iar deşeurile vor fi parţial tratate.
Problemele apar în cazul în care deşeurile sunt ambalate în saci, aceştia împiedicând
dezlocuirea aerului de către abur.

Încărcarea autoclavelor

a) b)

Figura 6.9 a) Deseurile infectioase sunt incarcate intr-un container

b) Containerul este impins direct in autoclava

39
 Pentru a minimiza problemele create de pungile de aer, au fost dezvoltate sisteme care
aplică o prelucrare mecanică (mărunţire) înainte de tratarea cu abur cu scopul de a îmbunătăţi
transferului de căldură în deşeuri, realizând o încălzire mai uniformă a deşeurilor şi făcând
deşeurile de nerecunoscut. Pentru a face sistemul de tratare continuu (nu în şarje de deşeuri)
se poate utiliza un şnec care se roteste in interiorul unui cilindru încălzit cu ulei, care
transportă deşeurile. Aceste sisteme de noi au fost denumite autoclave “avansate”.

Avantaje
 Impact scăzut asupra mediului
 Sistem uşor de folosit cu costuri mici de întreţinere

Dezavantaje
 Nivelul de dezinfecţie şi temperatura de dezinfectare scăzute
 Masa deşeurilor creşte prin creşterea umidităţii (condens) dacă nu este posibilă
o etapă post vacuum
 Nu este aprobată în toate ţările
 Pot fi întâmpinate probleme cu germenii patogeni noi care sunt dificil de tratat.
Acest proces ar putea să nu îndeplinească cerinţe viitoare.

Notă: Pre-mărunţirea nu ar trebui să se facă înainte de dezinfecţie pentru a proteja lucrătorii

împotriva expunerii la agenţii patogeni eliminaţi în aer prin procesul mecanic. Excepţie ar fi
dacă sfărâmarea sau măcinarea este parte integrantă dintr-un sistem închis conceput în aşa
fel încât curentul de aer din procesul mecanic este dezinfectat înainte de a fi eliberat în
mediul înconjurător. Aceste tipuri de sisteme sunt dificil de operat şi, prin urmare, nu se
recomandă pentru România.

6.5. Maruntirea

Deşeurile medicale dezinfectate pot fi mărunţite pentru a reduce volumul şi pentru a

uşura manipularea şi eliminarea lor. Acest tocător poate procesa aproximativ 200 kg/h.

Figura 6.10. Măruntirea deseurilor

40
 Un model comun de tocător are lame pe două laturi paralele ce se rotesc în direcţii
opuse la o viteză relativ scăzută. Tocătoarele trebuie să prelucreze multe tipuri de deşeuri,
unele necesitând tăiere cu lamele ascuţite şi altele necesitând zdrobire.
Mărunţirea nu minimizează întotdeauna riscul accidentelor cu obiecte înţepătoare-
tăietoare. Uneori problema este mai mare, deoarece obiectele înţepătoare-tăietoare care erau
înainte încărcate în containere speciale sunt neambalate şi lăsate în
mediul înconjurător.

Figura 6.11. Probleme cu maruntirea obiectelor ascutite -tăietoare

Mărunţirea poate într-adevăr reduce volumul deşeurilor cu peste 80%, dar:

 În timpul procesului de decontaminare, volumul deşeurilor este în mod normal deja
redus cu până la 50%.
 Mărunţirea este costisitoare şi necesită întreţinere regulată şi costisitoare.
 Deşeurile infecţioase reprezintă doar până la 20% din cantitatea totală de deşeuri dintr-
o unitate sanitară – mărunţirea deşeurilor decontaminate rezultând, prin urmare, într-o
reducere a volumului deşeurilor cu numai 5- 10%.

41
6.6. Depozitarea finală a deseurilor

Figura 6.12. Depozit sigur pentru deseurile periculoase

42
7. Bibliografie:

1. RAPORTUL ANUAL PRIVIND STAREA MEDIUL ÎN ROMÂNIA PENTRU ANUL

2008 – preluat de la Agentia Nationala pentru Protectia Mediului

2. MONITORIZAREA SISTEMULUI DE GESTIONARE A DEȘEURILOR

REZULTATE DIN ACTIVITATEA MEDICALĂ, MINISTERUL SĂNĂTĂȚII
PUBLICE – Raport sintetic 2007

3. PLANUL DE GESTIONARE A DEȘEURILOR REZULTATE DIN ACTIVITĂȚI

MEDICALE, SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ CLUJ –
LABORATORUL DE ANALIZE MEDICALE.

4. http://www.deseurimedicale.ms.ro/index.php/legislaie/legislaie-deeuri-medicale

5. http://www.anpm.ro/Files/Directiva%202006_12_200711204243781.pdf

6. http://www.anpm.ro/Files/Directiva%2091_689_200711204641671.pdf

7. http://www.colectarebaterii.ro/uploads/Legislatie_de_mediu_baterii/Decizia
%20Comisiei%20Europene%202000-532-CE.pdf

8. http://eurlex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?
uri=CONSLEG:2000L0076:20081211:RO:PDF

9. http://anpm.ro/Files/Directiva%2094_62_20071120581468.pdf

10. http://www.primariatm.ro/uploads/files/wwwwwwwww/Anexa1.Legislatie%20ptr.
%20PJGD.pdf

11. ORDIN PRIVIND APROBAREA METODOLOGIEI DE EVALUARE A

AUTOVEHICULELOR UTILIZATE PENTRU TRANSPORTUL DEȘEURILOR
PERICULOASE REZULTATE DIN ACTIVITATEA MEDICALĂ – intocmit de
Ministerul Sanatătii

12. RAPORT PRIVIND CELE MAI PERFORMANTE ȘI EFICIENTE PROCEDEE ȘI

TEHNOLOGII DE ELIMINARE FINALĂ A DEȘEURILOR PERICULOASE
MEDICALE, în conformitate cu normele UE, Proiect PHARE, România, Proiect
implementat în perioada: 1.12.2008 – 30.11.2009

43