Sunteți pe pagina 1din 7

NORME DE COMPORTARE ÎN SOCIETATE

Somnoroase păsărele
Mihai Eminescu
Plângăreața Somnoroase păsărele
Stelian Filip Pe la cuiburi se adună,
Se ascund în rămurele -
Ce-are fata? Ce sa fie, Noapte bună!
Si-a facut, din joc, o zgaiba,
Si de-atata: "Vai si vai!" Doar izvoarele suspină,
Nu mai e cu ea de trai! Pe când codrul negru tace;
Dorm şi florile-n grădină -
Dar tipand asa cat zece, Dormi în pace!
Cum o mangai, cum ii trece!
Spune tu: aceasta boala Trece lebăda pe ape
Nu se cheama... razgaiala?! Între trestii să se culce -
Fie-ţi îngerii aproape,
Somnul dulce!
Bună ziua! Te rog! Mulțumesc!
Gheorghe Zarafu Peste-a nopţii feerie
Se ridică mândra lună,
Când o-ntâmpinăm în clasă, Totu-i vis şi armonie -
Sau când suntem la plimbare Noapte bună!
,,Bună ziua!” spunem veseli
Dragei noastre-educatoare.
Cine-i vrednic?
Ninge-afară aşa frumos! Elena Dragoș
Dealul în zăpezi se-mbracă...
- Mamă, lasă-mă, ,,te rog!” Am 5 ani. De dimineaţă
Să mă duc puţin la joacă! Mamei o surpriză-i fac,
M-am spălat pe gât, pe faţă
Mi-a căzut sub pat creionul... Şi tot singur mă îmbrac.
Însă fratele mai mare, Cu fereastra-n lături dată
Mi l-a dat şi-i ,,mulţumesc” Fac gimnastică voios.
Călduros cu voce tare. Vrăbiuţa-i încântată;
Foarte bine, Făt–Frumos!
Bună ziua! Mulţumesc! Aşternutu-l scutur bine
Şi te rog! Sunt dragi cuvinte Şi-mi fac patul tot aşa ...
Ce le spune cu folos Şterg şi praful. Cine vine?
Orişice copil cuminte. Mama şi bunica mea.
– Ia te uită: ce văd oare?
Zice mama, n-am ştiut:

1
Băieţelul meu e mare ... Șireata
Şi ce vrednic s-a făcut! Elena Farago

Viorica, fata mamei


Cea cuminte şi curată,
Fapte bune Şi-a făcut, mâncând cireşe,
Victor Tulbure Pe furiş, pe şorţ, o pată…

De pe-acuma fapte bune Şi-acum stă-ntr-un colţ şi plânge:


Cate poti sa faci, ti-ai spune “Doctorul e vinovat
Poti sa dai la porumbei, Şi c-o să mă certe mama,
Cate-o strachina de mei. Şi că şorţul l-am pătat!”

De la-nec albina poti, Mama intră-ncet pe uşă;


Intinzand un pai s-o scoti Ea tresare şi-ntinzând
Poti sa treci cu stropitoarea, Mâinile deasupra petei,
Sa ajuti sa creasca floarea. Plânge întruna suspinând.

Poti sa treci fara sa strici, - De ce plângi, fetiţa mamei?


Musuroiul de furnici. - Plâng că doctorul ţi-a spus
Iar pisoii mici si dragi, Să nu-mi dai de loc cireşe,
Poti de coada sa nu-i tragi! Şi tu în dulap le-ai pus…

- Şi tu plângi din lăcomie?


Motanul pedepsit Ce ruşine!…
Elena Farago - Să mă ierţi!…
- Bine, dar să fii cuminte…
Randunica e plecata - Nici de şorţ nu mă mai cerţi?
Dupa hrana pentru pui,
Cuibu-i singurel sub stresini - Care şorţ? întreabă mama…
Si prin curte nimeni nu-i. - Uite, ăsta: l-a pătat
Rade sub mustati motanul: Lăcomia pentru care
- Ce noroc!… Pacat sa-l scap!… Chiar acuma m-ai iertat.
Iute sus!… Dar, poc, o piatra
Il loveste drept in cap.
Trist se tanguie motanul: Puișorul moțat
- Miau si vai de capul meu. Elena Farago
Petrisor il ia in brate:
- Iarta-ma te rog, caci eu Puii mamii, pui, pui, pui,
Te-am lovit, si rau imi pare, Are closca sapte pui:
Dar de bietii puisori Cinci pestriti, unul baltat,
Tie cum nu ti-a fost mila, Numai unul e motat
Cand sarisesi sa-i omori? Si curat si încaltat.

- Spune-mi, puiule, si mie


De ce-ti face numai tie
Mama ta, ciorapi si ghete,

2
Si îti leaga mot în plete? A furat iar, ca o hoata,
Un intreg picior de rata,
Oare fratiorii tai Si-apoi, dupa ce i-a ros
Sunt asa de prosti si rai, Toata carnea, pan-la os,
Sau ca poate mama ta A dus osul, binisor,
O fi lenesa, ori rea? În cotetul lui Azor.

Spune puiul: - Mama mea Ca pe el sa-l banuim


Nu-i nici lenesa, nici rea, Si sa nu il mai iubim
Dar e trista, vai de ea, Si acum n-o bat, n-o cert,
Caci îi fac rusine multa Dar nu vreau deloc s-o iert.
Fratii mei si n-o asculta,
Ca de-i cheama, fug pe-afara, Desi inca o iubesc,
Si de-i prinde, plâng si zbiara, Trebuie s-o pedepsesc.
Si de-aceea-s nespalati C-a fost rea si dusmanoasa,
Si desculti si nemotati. Si n-o las sa intre-n casa.

Dar eu stau cu mama mea


Si mi-e drag s-ascult de ea; Bondarul leneș
Si de-aceea sunt motat Elena Farago
Ca-s cuminte si curat.
O furnica mititica,
Cât un grauncior de mei,
Pomul Duce-n spate o greutate,
Grigore Vieru De trei ori cât boiul ei.

Pomul, daca-i ceri ori ba, Pe carare-n jale mare


Isi intinde creanga : Ia ! Plânge un bondar ciapcin:
El din rodul care-l are
Da la mic si da la mare. - Mor de foame
Niste poame printre foi Si n-am poame
Lasa si la pitigoi. Si-as munci
Si prin iarba de sub ramuri Dar n-am stapân!...
Lasa si la alte neamuri :
La boboci si la furnici - Hai si-mi cara din povara
La iepuri si la arici……. Si sunt gata sa-ti platesc.
Insa cui cat da anume - Cum n-as merge! Dar pe lege
Nu se lauda la lume. Jur ca nu pot sa muncesc!...

- Vai de tine! Ce rusine


Pedeapsa mâței Lenesule cersetor,
Elena Farago Nici de mila, nici de sila
Nu ti-as da un ajutor!...
I-auzi, draga mea papusa,
Zgârie mâta la usa!
Dar eu nu-i deschid deloc,
Ca sunt suparata foc.

3
Sfatul degetelor
Elena Farago

Spune degetul cel mare


Catre-aratator,
Spune degetul cel mare Fetița alintată
- N-am farâma de mâncare, Otilia Cazimir
Frate-aratator! Mamă, coase-mi paltonaşul!
- Mamă, mi s-a rupt rochiţa...
Spune, catre mijlociul, - Prinde-mi , mamă, guleraşul!
Cel aratator, S-alinta mereu fetiţa.
Spune-aratatorul: - Frate,
Nu mai sunt deloc bucate, Coase mama, ce să facă?
Si de foame mor! Mama n-are bucurii,
Necăjită şi săracă
Se apleaca mijlociul Şi c-o droaie de copii.
Catre inelar,
Si îi spune-atâta numai: Şi de treburi câte are,
- Ce e de facut acuma, Nici să doarmă n-are când
Frate inelar? - De mi-ar creşte fata mare,
Să m-ajute mai curând!...
Lenes cata inelarul
Catre ei, si-apoi, Vine fata alintată
Cam în sila, le raspunde: - Mamă, coase-mi ciorăpiorul!
- Ce sa faci când nu-i de unde? Dar măicuţa, supărată,
Vom rabda si noi!... A luat-o mai cu zorul:

Prinde atunci cel mic sa strige Uite ac şi uite aţă.


Mai istet ca ei: Nu mai eşti fetiţă mică,
- Ce tot plângem si ne frângem? Ia împunge - şi te-nvaţă -
Hai la munca sa ne strângem Să mai coşi şi singurică!
Toti uniti, ca nu ramâne
Niciodata fara pâine
Cel ce vrea sa si-o câstige,
Fratiorii mei!...

4
CUNOAȘTEREA UNOR ELEMENTE DE ISTORIE, GEOGRAFIE, RELIGIE –
SĂRBĂTORI ȘI EVENIMENTE

Uite, vine Moș Crăciun! Crăciunul copiilor


Otiliza Cazimir Octavian Goga

Prin nameti, în fapt de seara, Dragi copii din tara asta,


A plecat catre oras Va mirati voi cum se poate,
Mos Craciun c-un iepuras Mos Craciun din ceriu de-acolo
Înhamat la sanioara. De la stie toate-toate…

Drumurile-s troienite, Uite cum, va spune badea…


Noaptea vine, gerul creste… Iarna-n noapte pe zapada
Cu urechile ciulite El trimite câte-un înger
Iepurasul se grabeste. La fereastra sa va vada…

Uite-o casa colo-n vale, Îngerii se uita-n casa


Cu ferestre luminate. Vad si spun – iar Mosul are
Mosul s-a oprit din cale, Colo-n ceriu la el în tinda,
Cu toiagu-n poarta bate: Pe genunchi o carte mare…

- Buna seara, buna seara! Cu condei de-argint el scrie


Iaca, vin cu sanioara Ce copil si ce purtare…
Si cu daruri proaspete. Si de-acolo stie Mosul
Bucurosi de oaspete? Ca-i siret el, lucru mare…

- Bucurosi, bucurosi,
Striga glasuri de copii. Colinde, colinde…
Mosule, de unde vii? Mihai Eminescu
- Iaca, vin din mosi-stramosi,
Încarcat cu jucarii! Colinde, colinde!
E vremea colindelor,
Noapte rece si albastra. Caci gheata se-ntinde
Ies copiii la fereastra, Asemeni oglinzilor
Sa se uite cum coboara, Si tremura brazii
Prin troianul urias, Miscand ramurelele;
Mos Craciun c-un iepuras Caci noaptea de azi-i
Înhamat la sanioara. Cand scanteie stelele

Se bucur' copiii,
Copiii si fetele;
De dragul Mariei
Isi piaptana pletele;

5
De dragul Mariei Și soarele cu Florii.
S-a Mantuitorului
Luceste pe ceruri
O stea calatorului. În ziua de Paști
Elena Farago

Floriile Totii copii azi se imbraca


Vasile Alecsandri Cu ce au ei main frumos
Si parinti lor le canta
Iată zile-ncălzitoare Invierea lui Christos.
După aspre vijelii!
Vin Floriile cu soare Si la masa ciocnesc astazi
Și soarele cu Florii. Toti copiii cei cuminti,
Oua rosii si pestrite,
Primăvara-ncântătoare Cu iubitii lor parinti.
Scoate iarba pe câmpii,
Vin Floriile cu soare Toti copiii azi sant darnici
Și soarele cu Florii. Caci ei stiu ca lui Christos,
Ii sant dragi numai copiii
Lumea-i toată-n sărbătoare, Cei cu sufletul milos.
Ceru-i plin de ciocârlii.
Vin Floriile cu soare Si copiii buni la suflet,
Și soarele cu Florii. Azi cu bucurie dau,
Cozonaci si oua rosii
Păcat, zău, de cine moare La copiii care n-au.
Și ferice de cei vii!
Vin Floriile cu soare
Și soarele cu Florii. La Paști
George Topârceanu
Copiliță, nu vrei oare,
Nu vrei cu mine să vii, Astăzi în sufragerie
Când Floriile-s cu soare Dormitau pe-o farfurie,
Și soarele cu Florii? Necăjite si mânjite,
Zece ouă înrosite.
Să culegem la răcoare
Viorele albăstrii? Un ou alb, abia ouat,
Hai! Floriile-s cu soare Cu mirare le-a-ntrebat:
Și soarele cu Florii. - Ce vă este, frătioare,
- Ce vă doare?
Eu ți-oi da de orice floare Nu vă ninge, nu vă plouă,
Mii de sărutări și mii. Stati gătite-n haină nouă,
Hai! Floriile-s cu soare Parcă, Dumnezeu mă ierte,
Și soarele cu Florii. N-ati fi ouă…
- Suntem fierte!
Iar tu, dulce zâmbitoare, Zise-un ou rotund si fraise
Te-i face că te mânii... Lânga pasca cu orez.
Hai! Floriile-s cu soare Si schimbindu-si brusc alura,

6
Toate-au început cu gura:
- Pân’la urmă tot nu scap! Albastru, galben, rosu – iata,
- Ne găteste de paradă. E gata steagul meu indata.
- Ne ciocneste cap în cap Mai desenez langa drapel
Si ne zvârle coaja-n stradă… O inima! Chiar langa el!
- Ce rusine!
- Ce dezastru!
- Preferam să fiu omletă! Portul Românesc
- Eu, de m-ar fi dat la closcă, Eugen Frunză
As fi scos un pui albastru…
- Si eu unul violet… Mult îmi place şi iubesc
- Eu, mai bine-ar fi să tac: Portul nostru românesc.
Asa galben sunt, că-mi vine Albă ia cu altiţe,
Să-mi închipui că pe mine Cu cicori şi lămâiţe
M-a ouat un cozonac!… Şi bundiţa ca un lan
Picurată cu mărgean
Şi cu spice şi cu fluturi,
De ziua mamei De la vechile-nceputuri.
Elena Farago Desenat cu ac vrăjit,
Râde brâul vălurit,
Eu nu sunt destul de mare Sub sumanul gros de lână,
Ca să pot să-nvăţ măcar, Cu flori negre de fântână;
De pe carte, o urare, Chiar şi traista, uneori
Şi nu sunt destul de mare Parcă scapără de flori.
Ca să-ţi dau un dar.

Dar îţi dau o sărutare,


Ici, pe obrăjor,
Şi pe mâna asta care
Mă-ngrijeşte-n fiecare
Zi, cu-atâta dor!

Zile lungi şi voie bună


Îţi doresc eu mult,
Şi mă rog de flori să-ţi spună
Să mă ierţi, mămică bună,
Că nu ştiu mai mult!

Steagul nostru
Mircea Pop

Am patru ani si jumatate,


Dar cu creioane colorate
Eu stiu desenul cel mai drag:
Al tarii mele mandru steag.

S-ar putea să vă placă și