Universitatea Dunărea de Jos, din Galați

Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor

Specializarea: Afaceri Internaționale

Proiect la disciplina „Transporturi

internaţionale”

Sistemul de transport
din Spania

Student: Alin MOCANU

Anul de studiu: III

- 2022 -
 Cuprins:

1. Descrierea tarii..........................................................................................................................3
2. Tipuri de transporturi existente..................................................................................................5
3. Retelele din care face parte sistemul de transport respective.....................................................6
3.1 Coridoare rutiere......................................................................................................................6
3.2 Magistrale feroviare regionale/continentale (noduri feroviare)................................................7
3.3 Linii fluviale/maritine (porturi importante de legătură)..........................................................7
4. Date statistice privind fluxul de mărfuri, de călători, tipuri de mărfuri transportate pentru
fiecare tip de transport existent în ţara respective..............................................................................9
Bibliografie.....................................................................................................................................10

2
 1. Descrierea tarii

1.1 Pozitionare geografica

Spania se află în sud-vestul Europei și are granițe cu Franța (în nord) și Portugalia (în
vest). Cea mai mare parte a teritoriului său este o peninsulă, dar are și două arhipelaguri
mari. Insulele Baleare se află în largul coastei Cataloniei și a regiunii Valencia. Insulele
Canare se află în Oceanul Atlantic, la aproximativ 1.500 de kilometri de coasta Andaluzei,
capătul cel mai sudic al peninsulei. Spania are și orașe autonome: Ceuta și Melilla. Se află
în nordul Africii și sunt conectate prin servicii frecvente de feriboturi către coasta
Andaluziei. Spania continentală, împreună cu Portugalia, formează Peninsula Iberică,
înconjurată de Marea Mediterană la est și sud, Oceanul Atlantic la vest și părți din nord și
sud și Marea Cantabrică la nord.

1.2 Istorie si populatie

Istoria scrisă a Peninsulei Iberice începe cu relatări despre un ținut populat în mare parte
de iberi, basci și celți. La început, zonele de coastă au fost colonizate de către fenicieni,
care au fondat cele mai vechi orașe din Europa de Vest, Cádiz și Málaga. Influența
feniciană s-a extins pe măsură ce o mare parte a Peninsulei a fost încorporată în cele din
urmă în Imperiul Cartaginez, devenind un teatru major al Războaielor Punice împotriva
Imperiului Roman în expansiune. După o cucerire dificilă, peninsula a intrat pe deplin sub
stăpânire romană. În Evul Mediu timpuriu, ea a intrat sub stăpânire vizigotă și apoi o mare
parte a fost cucerită de invadatorii musulmani din Africa de Nord. Într-un proces care a
durat secole, micile regate creștine din nord au recâștigat treptat controlul asupra
peninsulei. Ultimul stat musulman a căzut în 1492, și, în același an, Columb a ajuns în
America. S-a născut astfel un imperiu global care a făcut ca Spania să devină cel mai
puternic regat din Europa, principala putere mondială timp de un secol și jumătate, și cel
mai mare imperiu de peste mări timp de trei secole.
Războaiele continue și alte probleme au dus în cele din urmă la pierderea treptată a acestui
statut. Conflictul napoleonian din Spania a dus la haos, declanșând mișcări de
independență care au sfâșiat cea mai mare parte a imperiului și au lăsat țara instabilă din
punct de vedere politic. Spania a suferit un război civil devastator în anii 1930 și apoi a
intrat sub conducerea unui guvern autoritar, care a condus țara printr-o perioadă de
stagnare, urmată de o creștere bruscă a economiei. În cele din urmă, democrația a fost
restabilită sub forma unei monarhii constituționale parlamentare. Spania a aderat la
Uniunea Europeană, trecând printr-o renaștere culturală și o creștere economică constantă

3
până la începutul secolului al XXI-lea, într-o nouă lume globalizată, cu provocări
economice și ecologice diferite.

1.3 Date despre economie

Economia mixtă capitalistă a Spaniei este a 14-a ca mărime la nivel mondial și a 5-a ca
mărime din Uniunea Europeană, precum și a 4-a ca mărime din zona euro.
Guvernul de centru-dreapta al fostului prim-ministru José María Aznar a reușit să obțină
admiterea în grupul de țări care au lansat moneda euro în 1999. Șomajul s-a situat la 17,1%
în iunie 2017, sub rata șomajului de la începutul anilor 1990 din Spania, de peste 20%.
Punctele slabe perene ale economiei Spaniei includ o economie informală amplă, și un
sistem de educație despre care OECD raportează că este printre cele mai slabe din țările
dezvoltate, împreună cu Statele Unite și Regatul Unit.
La mijlocul anilor 1990, economia reluat creșterea întreruptă de recesiunea globală de la
începutul anilor 1990. Creșterea economică puternică a ajutat guvernul să reducă datoria
guvernamentală ca procent din PIB, iar rata ridicată a șomajului din Spania a început să
scadă constant. Cu bugetul guvernamental echilibrat și inflația sub control, Spania a fost
admisă în zona euro în 1999.
Din anii 1990, unele companii spaniole au câștigat statutul de multinațională, extinzându-
și deseori activitățile în America Latină, apropiată din punct de vedere cultural. Spania este
al doilea cel mai mare investitor străin de acolo, după Statele Unite. Companiile spaniole s-
au extins și în Asia, în special în China și India.
Companiile spaniole au investit în domenii precum comercializarea energiei
regenerabile (Iberdrola a fost cel mai mare operator de energie regenerabilă din lume),
companii de tehnologie precum Telefónica, Abengoa, Mondragon Corporation (care este
cea mai mare cooperativă muncitorească din lume), Movistar, Hisdesat, Indra, producătorii
de trenuri precum CAF, Talgo si altele.
În 2005, sondajul privind calitatea vieții derulat de Economist Intelligence Unit a plasat
Spania printre primele 10 din lume. În 2013, același sondaj (numit acum „indicele Unde să
te naști”), a clasat Spania pe locul 28 în lume.

1.4 Transporturi

Spania este plină de orașe mari cu sisteme de transport public perfecte pentru a te deplasa
oriunde fara stresul ca ai putea intarzia, așa că există o mulțime de motive pentru a-ti lăsa
mașina acasă. Cu rețele de metrou, autobuze și o cantitate impresionantă de trenuri care
depasesc viteza de 300km/h, deplasarea prin oraș sau chiar prin țară este simplă.

4
 2. Tipuri de transporturi existente

2.1 Transportul rutier

Sistemul rutier spaniol este centralizat, cu șase autostrăzi care leagă Madridul de Țara
Bascilor, Catalonia, Valencia, Andaluzia de Vest, Extremadura și Galicia. În plus, există
autostrăzi de-a lungul coastelor Atlanticului (Ferrol–Vigo), cantabrică (Oviedo–San
Sebastián) și mediteraneană (Girona–Cádiz). Spania își propunea să pună un milion de
mașini electrice în circulație până în 2014, ca parte a planului guvernului de a economisi
energie și de a spori eficiența energetică. Fostul ministru al industriei Miguel
Sebastián spunea că „vehiculul electric este viitorul și motorul unei revoluții industriale”.

2.2 Transportul pe calea ferata

Spania are cea mai extinsă rețea feroviară de mare viteză din Europa și a doua din lume
după China. Începând din 2019, Spania are în total peste 3.400 km de linii de mare viteză
care leagă Málaga, Sevilla, Madrid, Barcelona, Valencia și Valladolid, cu trenuri operate la
viteze comerciale de până la 310 km/h. În medie, trenurile spaniole de mare viteză sunt
cele mai rapide din lume, urmate de shinkansenul japonez și TGV-ul francez. În ceea ce
privește punctualitatea, Spania este a doua în lume (98,5% la sosire la timp) după
shinkansen (99%). Prin ambițiosul program AVE (trenurile spaniole de mare viteză),
Spania își propunea ca până în 2020 să aibă 7.000 km de linii pentru trenuri de mare viteză
care leagă aproape toate orașele din provincie, de Madrid , în mai puțin de trei ore și de
Barcelona în patru ore.

2.3 Transportul pe apa

Spania are, de asemenea, numeroase comunicații maritime, cu mai mult de 53 de porturi

internaționale de pe coastele atlantice și mediteraneene. În special, prin portul Algeciras,
Spania , la clasă mondială este cunoscuta pentru circulația sa mare de pasageri și mărfuri,
precum și portul de Vigo care este, de asemenea, unul dintre cele mai aglomerate din punct
de vedere al traficului de marfă, al capturilor de pește viu și produse congelate. Portul din
Sevilla este un port fluvial , situate pe cursul inferior al râului Guadalquivir, in orașul
Sevilla, si este singurul port fluvial comercial din tara. Portul Cadiz din apropiere este un
punct strategic pentru transportul de mărfuri către arhipelagul din Oceanul Atlantic,
Insulele Canare. Portul din Barcelona, este liderul traficului de croazieră din Marea
Mediterana , si al doilea la nivel mondial.

5
2.4 Transportul aerian

Spania are 105 aeroporturi situate în diferite regiuni, dintre care 33 sunt internaționale, care
operează mai mult de 250 de companii aeriene, cele mai importante fiind la aeroportul Madrid-
Barajas. In plus,, acesta își propune să fie unul din aeroporturile cu huburi majore din lume și astfel
in 2019 au călătorit 61,8 milioane de pasageri prin acest aeroport. Barajas are un rol important de
"hub" cu legături între capitalele de provincie și din străinătate, în special din Europa și America
Latină. Aeroportul Barcelona-El Prat, după inaugurarea noului terminal 1, a găzduit in 2019
aproape 53 de milioane de pasageri, iar in 2021 aprox. 19 milioane de pasageri, , si este al doilea
cel mai mare si mai aglomerat aeroport din sudul Spaniei.

2.5 Transporturi speciale

Spania găzduiește 45% din capacitatea UE de stocare a gazelor naturale lichefiate, dar
lipsa conductelor o împiedică să aprovizioneze țările din nordul Europei.
Consumul de gaze naturale al Spaniei a atins un vârf în 2008 la 40,37 miliarde de metri
cubi, apoi a scăzut treptat la 26 de miliarde de metri cubi în 2014, înainte de a reveni ușor.
În timp ce Spania nu are aproape nicio producție de gaze, oferta sa este diversificată,
Algeria fiind cel mai mare furnizor. În conformitate cu Planul său național pentru energie
și climă, Spania anticipează că cererea de gaze naturale va fi constantă până în 2030.
Aprovizionarea cu gaze naturale a Spaniei are un nivel foarte ridicat de securitate, chiar și
într-o situație de criză. Rutele multiple de aprovizionare ale țării, șase terminale mari de
GNL și o rețea extinsă de gaze garantează aprovizionarea în aproape orice situație.
Stocurile minime de gaze sunt la 20 de zile de consum, care trebuie să fie deținute de
expeditori.

3. Rețele din care face parte sistemul de transport respectiv

3.1 Coridoare rutiere

Rețeaua de autostrăzi spaniolă este a treia ca mărime din lume, după lungime. Începând cu
2019, există 17.228 km (10.705 mile) de drumuri de mare capacitate (în spaniolă: Vías de
Gran Capacidad) în țară. Există două tipuri principale de astfel de drumuri, autopistas și
autovías, care diferă prin nivelul de impunere a standardelor.
Formarea mai multor comunități autonome la începutul anilor 1980 a dus la transferul
multor drumuri către noile autorități regionale. De atunci, mai multe dintre aceste drumuri
au fost modernizate la nivel de autostradă pentru a asigura vertebrarea internă a regiunii
sau pentru a oferi rute alternative de mare capacitate la cele gestionate de guvernul național
atunci când acestea erau inadecvate sau saturate.

6
 Nivelul de control pe care fiecare comunitate îl are asupra rețelei sale de drumuri variază:
Țara Bascilor și Navarra au primit titularitatea aproape tuturor drumurilor din teritoriile lor,
în timp ce în alte comunități rețeaua regională coexistă și o completează pe cea națională.

3.2 Magistrale feroviare regionale/continentale (noduri feroviare)

Sectorul feroviar spaniol este puternic din punct de vedere tehnologic și unul dintre cele
mai importante din lume.
Cifra de afaceri a industriei de transport feroviar și aprovizionare în Spania este de
aproximativ 2,15 miliarde de euro și respectiv 4,35 miliarde de euro pe an iar in cele din
urmă 1,85 miliarde de euro sunt cheltuite în Spania și celelalte 2,5 miliarde de euro
corespund exporturilor.
Lăsând deoparte formarea, cercetarea, legislația etc., sectorul feroviar reprezintă
aproximativ 6,5miliarde de euro pe an.
Industria de aprovizionare feroviară este formată din 600 de companii și reprezintă
activitatea principală pentru 220 de companii din acestea, dintre care 75% sunt
întreprinderi mici și mijlocii.
În mod tradițional, ecartamentul căii ferate naționale din Spania, administrată acum de
Adif, este 1.668 mm cunoscut ca Ecartament iberic. Acest ecartament (inițial 1.674 mm,
dar apoi redus ușor pentru a permite interoperabilitatea cu Portugalia ) a fost decis de o
comisie parlamentară, după un raport cunoscut sub numele de Informe Subercase (numit
după autorul său principal) în 1844. Spania are 11.791 km de cale ferata cu acest
ecartament.
Din 1992, toate liniile de cale ferată de mare viteză din Spania au fost construite până la 1.435 mm
ecartament standard, asigurând conexiuni directe fără rupere de ecartament cu sistemul feroviar
francez. Linia de mare viteză care era proiectată să ruleze de la Madrid la Lisabona trebuia, de
asemenea, să fie construită la acest ecartament.
Metroul din Madrid este construit la un ecartament de 1.445 mm, ceva mai larg decât ecartamentul
standard.
Metroul din Barcelona este construit la ecartament standard, cu excepția liniei 1, care a fost
concepută pentru circulația trenurilor din rețeaua națională.

3.3 Linii fluviale/maritime (porturi importante de legătură)

Spania a fost de multă vreme sinonimă cu comerțul maritim eficient, o asociație care a
adus in istorie prosperitate națiunii europene. Cu porturi bine întreținute și creștere
constantă în tehnologie, echipamente și expertiză, porturile Spaniei vor continua să dețină
cheia comerțului, parteneriatului și creșterii economice în întreaga regiune.
Printre cele mai importante putem enumera:

7
  Portul Algeciras-unul dintre cele mai mari porturi din Spania. Portul se află de-a
lungul celor 5.000 km de coastă , la fel ca porturile ei surori. Chiar dacă acesta este
cel mai mare port din Spania, este al treilea ca mărime din Marea Mediterană. La
nivel mondial, este al nouălea ca mărime.
 Portul Valencia-Al cincilea cel mai aglomerat port din toată Europa este și al
doilea ca mărime din Spania. Acest port este impresionant ca dimensiuni, cu un
trafic anual de 57 de milioane de tone de marfă. Volumul containerelor pe o bază
anuală a fost de 4,2 milioane de TEU în 2010 și acest număr a crescut în ultimul
deceniu.
 Portul Barcelona-este situat pe coasta de nord-est a Spaniei și este situat în
provincia catalană a țării. Acest port există de peste 2000 de ani și este încă
puternic în ceea ce privește comerțul și serviciile portuare. Portul este un partener
excelent pentru marile porturi europene de-a lungul coastei mediteraneene.
 Portul Bilbao-situat în Golful Bilbao Abra din Țara Bascilor, este numit și portul
exterior. Acest port a fost popular încă din epoca medievală și este asociat cu
comerțul cu oțel și fier al vremii.
 Portul Castellon-găsit în orașul Castellon de la Plana, este cel mai tânăr în
comparație cu celelalte porturi majore din Spania, dar a înregistrat un număr
impresionant. Acesta este un port logistic care crește de cinci ori mai mult decât
rata medie a altor porturi de dimensiuni similare din Spania. Este principalul
furnizor de servicii logistice pentru economia locală din Castellon, cu o capacitate
de încărcare de peste 20 de milioane de tone în 2018.

3.4 Coridoare aeriene

 Madrid-Palma de Mallorca
Fără nicio conexiune feroviară, Aeroportul Adolfo Suárez Madrid–Barajas (MAD) la
Aeroportul Palma de Mallorca (PMI) este cea mai aglomerată rută aeriană internă din
Spania. În 2021, 1.140.759 de persoane au călătorit între capitala Spaniei și insula de
vacanță.
 Madrid-Barcelona
Deoarece prețurile trenurilor între Barcelona și Madrid sunt comparabile cu cele ale
zborului, iar trenul este puțin mai rapid, această rută - cândva cea mai aglomerată rută
aeriană internă din Spania - se află acum pe locul doi. În 2021, 1.013.020 de persoane au
călătorit cu avionul între cele două orașe.
• Madrid-Gran Canaria
Din nou, fără conexiune feroviară sau rutieră, Aeroportul Adolfo Suárez Madrid–Barajas
(MAD) la Aeroportul Gran Canaria (LPA) este a treia rută internă cea mai aglomerată. În
2021, 937.084 de persoane au călătorit între Madrid și Las Palmas.
• Madrid-Tenerife
La fel ca Gran Canaria, Insula Canare Tenerife se bazează pe traficul aerian. Aeroportul
Adolfo Suárez Madrid–Barajas (MAD) către Tenerife Nord–Aeroportul Ciudad de La

8
Laguna (TFN) este a patra cea mai aglomerată rută aeriană internă din Spania. În 2021,
875.428 de persoane au călătorit între capitala Spaniei și Tenerife Norte.
• Madrid-Ibiza
Insula petrecerii Ibiza, de la Aeroportul Adolfo Suárez Madrid–Barajas (MAD) la
Aeroportul Ibiza (IBZ), cu 610.232 de pasageri în 2021
.

3.5 Coridoare speciale

Rețeaua spaniolă de transport a gazelor a atins o lungime totală de 13 361 km de conducte

în 2019, cu șapte terminale GNL (șase în funcțiune) și patru instalații de stocare subterană,
care furnizează gaze naturale către 1 805 municipalități) și peste 7,9 milioane de puncte de
aprovizionare. Infrastructurile au reușit să acopere cererea anuală ridicată de 36,1 miliarde
de metri cubi în 2019 fără restricții.
Au existat două proiecte principale de interconectare planificate de câțiva ani: STEP cu
Franța (prima fază a proiectului MidCat) și a treia interconectare cu Portugalia (dependentă
de construcția proiectului STEP).
Spania deține cea mai mare flotă de terminale GNL din Europa, cu șapte instalații – șase
în funcțiune. Sistemul de gaz spaniol are un total de 25 de rezervoare de combustibil, 8
dane și capacitate de a primi nave GNL de până la 270 000 de metri cubi (m3). În 2019,
încasările de gaze de la terminalele GNL către rețeaua de transport au revenit cu aproape
57% față de 2018. Cu toate acestea, rata de utilizare a capacității de regazificare a GNL a
Spaniei este relativ scăzută, la doar 21% în medie între 2012 și 2018 și 36% în 2019.

4. Date statistice privind fluxul de mărfuri, de călători, tipuri de

mărfuri transportate pentru fiecare tip de transport existent în
Spania

 Mobilitate
- Transport interurban de pasageri (314.206 milioane pasageri în 2020, dintre care
91% sunt călătorii rutiere.)
-Transport internațional de pasageri (Peste 362 de milioane de călători anuali în
2018. Transportul rutier si cel aerian ocupă primele poziții.)
-Bunuri (1.997 milioane de tone în 2020. Peste 72% cu origine și destinație
națională. În transportul intern, 92% este rutier, iar în transportul internațional, 90,5% este
pe mare.)

9
  Socio-economie- Sectorul transport si depozitare (Producție de 108 milioane euro,
valoare adăugată de 40 milioane, 204.921 companii și 855.900 locuri de muncă în
2020.)
-Investitii straine (În 2020, investiția netă în activități de transport și depozitare a
companiilor spaniole a fost de 1.780 de milioane de euro, o cifră mult mai mică decât cele
1.161 de milioane care au fost investite în Spania din străinătate.)
-Transport importuri (276.925 milioane de euro și aproximativ 227 milioane de
tone în 2020.)
-Exporturi în transport (263.628 de milioane de euro și aproape 175 de milioane
de tone în 2020.)
 Transport metropolitan- Transport public colectiv (Cele mai importante zone
metropolitane au adăugat 17.761 milioane pasageri în 2019, autobuzul fiind cel mai
utilizat mijloc de transport (10.046 milioane pasageri) față de calea ferată cu
7.715.)
-Linii (1.251 de linii de autobuz urban în principalele zone metropolitane și 887 de
kilometri de căi ferate (metrou, metrou ușor și tramvai) în 2019.)
-Sursa de venit (2.800 de milioane de euro în 2019 din venituri din comisioane.)

Bibliografie

https://en.wikipedia.org/wiki/Spain
https://www.iea.org/articles/spain-natural-gas-security-policy
https://simpleflying.com/spain-busiest-domestic-air-routes/

10