LUMEA ÎN PERIOADA INTERBELICA

1. România şi Marea Unire

Basarabia
 1917, revoluţia bolşevică din Rusia - dezmembrarea Imperiului Rus:
 1918, dezmembrarea Imperiului Austro-Ungar;
 1918, afirmarea principiului autodeterminării naţiunilor - S.U.A.;
 aprilie 1917, s-a constituit Partidul Naţional Moldovenesc care a coordonat mişcarea de eliberare naţională;
 20 octombrie 1917, Congresul ostaşilor moldoveni din Chişinău a declarat autonomia Basarabiei - s-a
constituit Sfatul Ţării ca organ reprezentativ;
 21 noiembrie 1917, Sfatul Ţării şi-a deschis lucrările, preşedinte al acestuia a fost ales Ion Inculeţ.
 2 decembrie 1917, Sfatul Ţării a proclamat Republica Democratică Moldovenească;
 ianuarie 1918, intervenţia trupelor române în Basarabia împotriva bolşevicilor la cererea Sfatului Ţarii; s-a
restabilit ordinea;
 24 ianuarie 1918, Sfatul Ţării a declarat independenţa Republicii Democratice Moldova;
 27 martie 1918, Sfatul Ţării a proclamat unirea Basarabiei cu România;
 9 aprilie 1918, regele Ferdinand I a ratificat unirea Basarabiei cu România.
Bucovina
 octombrie 1918, înfiinţarea Consiliului Naţional Român la Cernăuţi - organ reprezentativ;
 15 noiembrie 1918, Congresul General al Bucovinei a adoptat Declaraţia prin care se hotăra unirea
Bucovinei cu Regatul României. Preşedinte al Consiliului Naţional Român era omul politic Iancu Flondor;
 18 decembrie 1918, regele Ferdinand I a ratificat unirea Bucovinei cu România.
Transilvania
 29 septembrie 1918, a fost elaborată la Oradea Declaraţia de Independenţă, de către Partidul Naţional
Român, al cărui lider era Vasile Goldiş;
 3 octombrie 1918, împăratul Carol I de Habsburg a lansat apelul „Către popoarele mele credincioase”
pentru federalizarea imperiului - fără şanse;
 18 octombrie 1918, Declaraţia de independenţă a fost citită în Parlamentul de la Budapesta de deputatul
Alexandru Vaida-Voievod;
 18 octombrie 1918, s-a format Consiliul Naţional Român Central (CNRC) la Budapesta ca organ politic unic
al românilor din Transilvania, alcătuit din 12 membri (6 din partea Partidului Naţional Român şi 6 din
partea Partidului Social Democrat);
 noiembrie 1918, preluarea puterii locale (judeţe, oraşe, comune) de către consilii sau gărzi naţionale
române; s-a instituit astfel controlul politic şi administrativ românesc;
 2 noiembrie 1918, „Către popoarele lumii” - manifest al CNRC către opinia publică europeană;
 7 noiembrie 1918, a fost convocată, pentru data de 1 decembrie, Marea Adunare Naţională la Alba Iulia;
 13 noiembrie 1918, tratative cu reprezentanţii guvernului maghiar care au acceptat doar autonomia
administrativă, fără a recunoaşte suveranitatea politică;
 1 decembrie 1918, Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia; a fost adoptată Rezoluţia de Unire (prezentată
de Vasile Goldiş) act juridic naţional, ce consfinţea unirea Transilvaniei cu România;
 24 decembrie 1918, regele Ferdinand I a sancţionat Actul Unirii.

1
2. Economia, viaţa cotidiană, mişcarea feministă
Economia
Primul război mondial a produs mutaţii profunde în gândirea economică, liberalismul economic
(neintervenţia statului în economie) făcând loc dirijismului economic. Au existat mai multe forme de dirijism
economic:
1) neoliberalismul, constă în împletirea economiei de piaţă cu intervenţia limitată a statului în economie
pentru a menţine un echilibru economic;
2) planificarea centralizată, specifică statelor comuniste (a apărut în URSS), constă în controlul strict al
statului în toate sectoarele economiei şi stabilirea direcţiilor de dezvoltare ale acesteia.
 1920-1922, perioadă de refacere a economiei după război;
 1922-1928, perioadă de avânt economic şi prosperitate caracterizată prin:
- dezvoltarea industriei (petrolului, automobilelor, aparatelor electrocasnice);
- organizarea procesului de producţie în bandă rulantă, invenţie a inginerului F.W. Taylor (taylorism);
- s-a accentuat procesul de urbanizare datorită exodului de populaţie de la sat la oraş;
- prosperitate (creşterea salariilor şi reducerea şomajului);
- consum de masă determinat de creşterea salariilor şi preţurile mici;
- investiţii în acţiuni, speculaţii bursiere;
- concentrarea capitalurilor şi formarea unor companii transnaţionale (carteluri, trusturi, holdinguri).
 1929-1933, Marea Criză de supraproducţie, perioadă de depresiune economică:
- 24 octombrie 1929, „joia neagră”, la Bursa din New York - preţul acţiunilor cotate la bursă a scăzut
brusc (crah bursier) ceea ce a determinat falimente şi sinucideri;
- falimentul băncilor (depunătorii şi-au retras banii);
- supraproducţie (s-a oprit activitatea de producţie, multe întreprinderi au fost închise, a crescut
numărul şomerilor, salariile au scăzut);
- scăderea puterii de cumpărare, sărăcie;
- în plan politic a avut loc ascensiunea partidelor politice de dreapta;
- a cuprins toată lumea, mai puţin URSS.
 1933-1940, perioadă de redresare economică:
- a apărut conceptul de stat-providenţă care intervine pentru a redresa economia prin subvenţii,
comenzi, politică protecţionistă controlul inflaţiei.
Viața cotidiană
 existenţa cotidiană s-a modificat datorită progreselor tehnicii, dezvoltării urbane şi schimbării
mentalităţii oamenilor după război;
 a fost adoptat un nou stil de viaţă: electricitatea, ca sursă de energie, se generalizează în mediul urban şi
pătrunde şi în cel rural;
 transporturile s-au dezvoltat prin răspândirea automobilului, căilor ferate, dar şi a avionului;
 telefonul, radioul pătrund în casele oamenilor;
 cinematograful a evoluat de la filmul mut ia cel vorbit.
Mişcarea feministă
Transformările din societatea interbelică au antrenat şi emanciparea femeilor. Statutul acestora s-a
modificat şi, totodată, înfăţişarea acestora:
vestimentaţia şi coafura complicate au fost înlocuite cu rochii şi tunsori mai simple şi mai îndrăzneţe;
conduc automobile şi fumează în locuri publice;
luptă împotriva discriminării sexuale şi obţin drept de vot (Marea Britanie, Germania, SUA, Suedia, Austria).

1
3. România în anul 1838 - Societate şi cultură
În perioada interbelică, România, stat cu tradiţie democratică conform Constituţiilor din 1866 şi 1823,
a evoluat de la un regim politic democratic spre un regim politic autoritar, instituit prin Constituţia din 1938
de regele Carol al II-lea.
Economia
 agricultura, era ramura de bază a economiei;
 s-a realizat reforma agrară, au fost împroprietăriţi 1,4 milioane ţărani cu 6 milioane hectare teren;
 a avut loc consolidarea proprietăţilor mici şi mijlocii;
 România ocupa locul I în Europa la producţia de petrol şi locul al VI-lea în lume, locul al II-lea în Europa
la producţia de gaze naturale şi aur și locul al IV-lea în Europa la producţia de grâu;
 venitul pe cap de locuitor era 110 $ în 1938;
 au apărut noi ramuri industriale;
 comerţul a fost orientat iniţial spre Anglia şi Franţa; după 1933 Germania a devenit principalul partener
comercial;
 s-au modernizat căile ferate şi şoselele (căile ferate s-au dezvoltat de la 4.300 km la 11.000 km);
 telecomunicaţiile au inaugurat radiofonia şi telefonia.
Reformele au schimbat vechile structuri sociale:
- burghezia în ascensiune, s-a afirmat pe plan economic şi politic (industrie, bănci, comerţ);
- marii proprietari funciari au pierdut puterea economică:
- muncitorimea - creştere numerică, grupată în marile oraşe, s-a afirmat pe plan politic;
- ţărănimea, cea mai numeroasă forţă de muncă;
- intelectualitatea - purtătoare a progresului, angajată în consolidarea României Mari. a dominat viaţa politică
şi culturală.
Cultura
S-au conturat două grupări:
1) europeniştii - considerau că dezvoltarea României depinde de adoptarea instituţiilor şi metodelor
occidentale, de impunerea principiilor liberale europene, de sincronizarea culturii româneşti cu cea a
occidentului.
Reprezentanţi: Eugen Lovinescu, Ştefan Zeletin, Garabet Ibrăileanu, Mihai Ralea, Eugen Ionescu,
Constantin Brâncuşi;
2) tradiţionaliştii - considerau că resursele dezvoltării României trebuie căutate în tradiţiile acesteia, în
folclor şi specificul naţional opunându-se „importurilor” culturale şi instituţionale din Occident.

1
 Dintre tradiţionalişti s-au afirmat:
- „gândiriștii”, preocupaţi de folclor, misticism şi religie, de promovarea „valorilor autentice” româneşti:
Nechifor Crainic şi Lucian Blaga (grupaţi în jurul revistei „Gândirea”);
- „trăiriştii”, ce considerau că ortodoxia stă la baza evoluţiei originale a românilor, în raport cu Europa
catolică şi protestantă (Nae Ionescu, Mircea Eliade, Emil Cioran).