SINTEZĂ ISTORIE – BACALAUREAT

TEMA 1 – ROMANITATEA ROMÂNILOR ÎN VIZIUNEA ISTORICILOR

Romanitatea românilor presupune următoarea abordare: ideea descendenței romane a românilor,

a stăruinței elementului daco-roman, a unității de neam şi de limbă, dar şi conștiința românilor despre
originea lor romanică.
Etnogeneza românească se referă la procesul de formare a poporului român şi a limbii române,
proces încheiat în linii mari la sfârșitul secolului al VIII-lea. Românii s-au format pe un teritoriu vast care se
întindea la nordul şi la sudul Dunării, înglobând fostele provincii romane Dacia şi Moesia. Cuceritorii romani
s-au suprapus peste populațiile tracice, înrudite între ele: daco-geții şi moesii. Poporul român este rezultatul
unei duble sinteze, la fel ca toate popoarele romanice.
Prima sinteză este cea dintre elementul autohton daco-moesic şi coloniştii romani şi stă la baza
formării poporului român. Prin asimilarea culturii romane autohtonii se romanizează deplin. Este vorba
despre procesul de romanizare. Romanizarea s-a desfășurat în trei etape: prima etapă a avut un caracter
preliminar, precedă cucerirea şi are loc prin intermediul împrumuturilor din cultura materială romană; a
doua etapă este cea propriu-zisă, în timpul ocupației romane, între 106 şi 271 şi la ea contribuie o serie de
factori precum: administrația, armata, veteranii, coloniştii, urbanizarea, religia, cultura, dreptul roman,
elementul esențial fiind cel lingvistic, adică limba latină; a treia etapă este cea după retragerea aureliană
din 271-274, un factor esențial fiind în acest caz creștinismul.
A doua sinteză se referă la asimilarea migratorilor de către populația daco-romană. În perioada
marilor migrații populației daco-romane i se alătură populații germanice (secolul al III-lea) şi slave (secolul
al VI-lea). În anul 602 slavii trec masiv în Imperiul Roman de Răsărit, la sudul Dunării, unde se stabilesc.
Astfel are loc separarea latinității din Peninsula Balcanică de cea nord-dunăreană. La nordul Dunării slavii,
mai puțin numeroși, sunt asimilați de populația romanică, pe când la sud de Dunăre se întâmplă invers.
Limba română este o limbă neolatină, la formarea căreia au concurat trei elemente: substratul
daco-moesic, stratul latin, adstratul slav.
S-au impus două teorii despre formarea poporului român și a limbii române:
1. Teoria continuității și romanității, cu următoarele argumente:
- Elementul tracic reprezintă baza etnică a poporului român
- Suprapunerea elementului roman
- Continuarea procesului de romanizare după retragerea aureliană (anul 271) prin creștinism și
menținerea legăturilor cu Imperiul Roman de la sudul Dunării
- Originea romanică a poporului român este demonstrată de latinitatea limbii române, urmele
Romane rămase în Dacia, numele pe care românii și străinii l-au dat populației – rumâni
- Daco-romanii s-au retras în munți din calea migratorilor
- Există numeroase dovezi ale continuității dacilor și daco-romanilor la nordul Dunării – dovezi
arheologice, toponimia, oronimia, hidronimia
- Elementul slav a contribuit la formarea poporului și limbii române (a doua sinteză)
Istorici care scriu despre originea romană a poporului român:
Secolul al XV-lea: Poggio Bracciolini, Flavio Biondo, Enea Silvio Piccolomini, Antonio Bonfini
Secolul al XVI-lea: Nicolaus Olahus – Hungaria, Johannes Honterus
Secolul al XVII-lea: Grigore Ureche, Miron Costin – De neamul moldovenilor
Secolul al XVIII-lea: Dimitrie Cantemir, Constantin Cantacuzino
Secolul al XIX-lea: -Școala Ardeleană (A. T. Laurian) - școala latinistă –susține originea pur latină a limbii
române, negând elementul dacic și pe cel migrator
-B. P. Hașdeu – Pierit-au dacii? (1860) – repunerea în drepturi a elementului dacic
-A. D. Xenopol – Teoria lui Roesler. Studii asupra stăruinței românilor în Dacia Traiană (1884) – cea mai
importantă lucrare din acest secol care susține romanitatea și continuitatea românilor
Secolul al XX-lea:
-N. Iorga – Istoria românilor
-V. Pârvan – Getica
-Gh. Brătianu – O enigmă și un miracol istoric. Poporul român
-Al. Rosetti – O istorie a limbii române
2. Teoria imigraționistă (roesleriană), cu următoarele argumente:
- Românii nu se trag din coloniștii romani

1
 - Dacii au fost exterminați în timpul războaielor daco-romane
- Părasirea completă a Daciei în timpul retragerii aureliene (271)
- Absența cuvintelor dacice din limba română
- Imposibilitatea romanizării în cei 165 ani de stăpânire romană
- Românii s-au format ca popor la sud de Dunăre, de unde au trecut la nordul Dunării în secolul XII
- Românii sunt un popor de nomazi
- Inexistența izvoarelor istorice anterioare secolului al XIII-lea care să-i ateste pe români la nord de
Dunăre
Istorici care susțin teoria imigraționistă (roesleriană):
Secolul al XVII-lea: Szamosközy Istvan; Ioan Lucius
Secolul al XVIII-lea: Franz Sulzer (1781 ), Johann Eder, Christian Engel, Bolla Marton
Secolul al XIX-lea: - Robert Roesler – Studii românești. Cercetări asupra istoriei vechi a românilor (1871)
Secolul al XX-lea: Mihail Roller – Istoria romînilor

TEMA 2 – SECOLUL XX ÎNTRE DEMOCRAȚIE ȘI TOTALITARISM.

IDEOLOGII ȘI PRACTICI POLITICE ÎN ROMÂNIA ȘI ÎN EUROPA
Formațiune politică = partid politic.
Disidență = opoziție
Represiune = înăbușirea acțiunilor de opoziție la adresa puterii

Democrația = ideologie politică caracterizată prin:

-respectarea drepturilor omului;
-pluralismul politic și de opinie;
-organizarea de alegeri libere;
-alternanța pașnică la guvernare.
În secolul XX, perioada interbelică se caracterizează printr-o extindere a democrației în Europa, ca
urmare a dispariției imperiilor multinaționale la sfârșitul Primului Război Mondial.
Practici politice democratice= caracteristici/trăsături ale democrației care sunt utilizate în mod frecvent.
Ex :
-organizarea de alegeri libere;
-alternanța pașnică la guvernare.
În perioada postbelică , Europa este divizată în lumea liberă, democratică, în Occcident, și lumea
comunistă, totalitară, în est. Simbolul divizării Europei este zidul Berlinului, ridicat în 1961 de autoritățile
comuniste din Germania de Est.
Prăbușirea regimurilor comuniste din Europa în 1989 a permis revenirea la democrație a statelor din estul
continentului.
Totalitarismul =ideologie politică care se consideră cea mai avansată etapă a evoluției și deținătoarea
adevărului absolut.
Caracteristici/Trăsături:
-nerespectarea drepturilor omului;
-existența unui singur partid politic;
-lichidarea opoziției de orice fel;
-statul este superior individului.
Practici politice totalitare:
-fraudarea alegerilor sau suspendarea organizării lor;
-cultul personalității conducătorului;
-înființarea unor organizații de masă pentru înregimentarea cetățenilor în scopul educării lor în
conformitate cu ideologia totalitară.
Clasificarea ideologiilor totalitare:
a. Ideologii totalitare de extrema stângă: Comunismul (Bolșevismul) – s-a impus în Rusia în 1917,
printr-o lovitură de stat. Primul conducător a fost Lenin, urmat de Stalin. În 1922 Rusia a devenit URSS (
Uniunea Sovietică). Specifice comunismului sunt desființarea proprietății private, controlul absolut al
statului în economie care devine sigurul proprietar al mijloacelor de producție și desființarea claselor
sociale.
b. Ideologii totalitare de extrema dreaptă:
- Fascismul – s-a impus în Italia în 1922, printr-o lovitură de stat. Conducătorul Partidului Fascist a
2
fost Benitto Mussolini. Specific fascismului este sistemul social-politic-economic numit corporatism.
- Nazismul – a ajuns la putere în Germania în 1933, prin câștigarea alegerilor democratice de
către Partidul Nazist. Conducătorul a fost Adolf Hitler. Specifice nazismului sunt rasismul și antisemitismul
(ura față de evrei).

Forme de guvernare (forme de organizare statală):

- Monarhia
- Republica
Regimuri politice:
- Regimul democratic
- Regimul totalitar
- Regimul autoritar.

ROMÂNIA ÎNTRE DEMOCRAȚIE ȘI TOTALITARISM. IDEOLOGII ȘI PRACTICI POLITICE

Acțiuni din România postbelică prin care comuniștii au preluat puterea, anterioare etapei stalinismului:
-6 martie 1945 – guvernul Petru Groza
-19 noiembrie 1946 – falsificarea alegerilor de către comuniști
-iulie – octombrie 1947 – lichidarea PNȚ și PNL
-30 decembrie 1947 – abdicarea forțată a regelui Mihai I
1.Perioada stalinistă – 1948-1965
-Acțiuni interne: - 1948 – naționalizarea industriei
- 1949-1962 – colectivizarea agriculturii
-Represiune și disidență anticomunistă: - 1948 – înființarea Securității =>lichidarea opoziției
- 1945-1962 – rezistența armată din munți
-Războiul Rece:
-1948 –tratatul de prietenie dintre România și Uniunea Sovietică
- 1949 – aderarea la CAER (Consiliul de Ajutor Economic Reciproc)
-1955 – aderarea la Tratatul de la Varșovia
-1956 – sprijinirea intervenției militare sovietice în Ungaria împotriva revoluției anticomuniste
=>retragerea trupelor sovietice din România în 1958 =>distanțarea României față de URSS
-Practici politice totalitare:
-lichidarea opoziției
-desființarea proprietății private
-falsificarea alegerilor
-înregimentare populației în cadrul unor organizații de masă
2.Perioada național – comunistă – 1965 – 1989
-Acțiuni interne:
-1966 – decretul de interzicere a avorturilor
-1968 – reforma administrativă
-1971 –tezele din iulie => cultul personalității lui Nicolae Ceaușescu
-1974 – crearea funcției de președinte de republică pentru Nicolae Ceaușescu
-Represiune și disidența anticomunistă:
Represiunea se leagă de Securitate, care folosește metode mai puțin brutale( arest la domiciliu, exil)
Disidența: -1977 – greva minerilor din Valea Jiului
-1987 – revolta muncitorilor din Brașov
-Războiul Rece:
-1967 – România menține relațiile diplomatice cu statul Israel
-1967 – România este primul stat comunist care recunoaște Republica Federală Germania
-1968 – România critică intervenția militară a trupelor Tratatului de la Varșovia în Cehoslovacia pentru
lichidarea revoluției anticomuniste => distanțarea de URSS și apropierea de Occident
-Practici politice totalitare:
-cultul personalității conducătorului
-intervenția statului în viața privată a cetățenilor

3
 TEMA 3 – CONSTITUȚIILE DIN ROMÂNIA

Constituție = lege fundamentală.

Plebiscit = referendum = consultarea cetățenilor cu drept de vot
A adopta = a proba prin vot
A promulga = a ordona intrarea în vigoare a unei legi ( șeful statului )
A ratifica = a aproba un tratat internațional ( Parlamentul )
Clasificarea constituțiilor:

a) după regimul politic : b) după forma de guvernare :

1866 - constituții 1866 - constituții

1923 - democratice 1923 - monarhice
1991 - 1938 -

1948 - constituții 1948 - constituții

1952 - totalitare 1952 - republicane
1965 - comuniste 1965 -
1991 -

1938 – constituția autoritară a regelui Carol al

II-lea

Proiecte cu rol de constituție:

-1831-1832 – Regulamentele Organice
-1858 – Convenția de la Paris
-1864 – Statutul Dezvoltător al Convenției de la Paris

1. Constituția din 1866

Cauzele adoptării acestei constituții sunt dorința de menținere a unirii și aducerea în fruntea României a
unui prinț străin. Promulgată de domn la 1 iulie 1866. Are 8 titluri şi 133 de articole. Are la bază textul constituției
Belgiei din 1831, întrucât aceasta era o țară de dimensiuni comparabile cu România, se afla de asemenea sub
influența modelului francez, dar mai ales, avea cea mai democratică lege fundamentală din acea vreme.
Principiile de bază →principii esențiale ale ideologiei liberale:
-suveranitatea națională
-guvernarea reprezentativă şi responsabilă
-responsabilitatea ministerială
- separarea puterilor în stat

•În ce privește definirea statutului extern al României nu se făcea niciun fel de referire la dependența față de Poartă.
•Forma de guvernare – monarhia constituțională.
•Succesiunea la tron – ereditară, pe principiul primogeniturii masculine → Dinastia de Hohenzollern – Sigmaringen.
•Teritoriul României era definit ca inviolabil; împărțit în unități administrative: județe, plăşi, comune urbane şi
rurale.
•Separarea puterilor în stat:
a) Puterea executivă→ Domnul şi Guvernul
b) Puterea legislativă → Domnul şi Adunarea (Parlamentul) bicameral: Senatul şi Camera Deputaților
Proiectele de legi erau aprobate de Parlament, apoi promulgate de domn. Domnul avea drept de veto, putea
dizolva Parlamentul. Acordă sau retrage încrederea Guvernului. Parlamentul avea drept de interpelare a
guvernului.
c) Puterea judecătorească → mai multe niveluri ale instanțelor, până la instanţa supremă, Înalta Curte de
Casație şi Justiție.
•Drepturi şi libertăți cetățenești:

4
-libertatea de asociere, libertatea persoanei, inviolabilitatea domiciliului, proprietatea privată era declarată sacră şi
era garantată de lege, libertatea conștiinței, cuvântului şi a presei, dreptul la educație, votul cenzitar, drepturi
politice doar pentru creștini (art. 7).
Constituția a fost modificată în mai multe rânduri, urmare a obținerii independenței şi tratatului de la
Berlin, reducerii numărului colegiilor electorale și a definirii proprietății.
2. Constituția din 1923
Era necesară datorită realizării Marii Uniri din 1918 şi a evoluției politice, economice, sociale, etnice şi
instituționale a României. A fost adoptată la 27 martie 1923 şi menține principiile generale ale Constituției din 1866.
Are 8 titluri şi 138 de articole.

•Noutăți: art. 1 preciza clar caracterul statului→ România este un ,,stat național, unitar şi indivizibil”;
-dreptul de proprietate nu mai este un drept absolut ci este nuanțat prin referire la utilitatea socială. Bogățiile
subsolului sunt declarate proprietate de stat.
-votul universal pentru bărbații peste 21 de ani.
-drepturile cetățenești sunt garantate, fără deosebire de origine etnică, de limbă şi de religie.
-Biserica Ortodoxă este biserică dominantă în stat, dar se acordă un statut special Bisericii Greco-Catolice,
privilegiată în raport cu celelalte.
3. Constituția din 1938
În urma crizei politice apărute ca urmare a alegerilor din 1937, când niciun partid politic nu a obținut
majoritatea, regele Carol al II-lea va instaura un regim de guvernare personală. La 20 februarie 1938, regele propune
poporului o nouă constituție, acceptată printr-un plebiscit. Noua constituție era un abuz, nu mai emana de la
națiune, prin Parlament, ci de la puterea executivă.
•Principiile noii Constituții nu mai sunt liberale, vizibil în Titlul II, care tratând despre drepturile omului, vorbește
mai întâi ,,Despre datoriile românilor” şi abia după aceea ,,Despre drepturile românilor”. Dreptul de vot era acordat
persoanelor peste 30 de ani, inclusiv femei, care știau să citească.
Era desființată separarea puterilor în stat, atât puterea legislativă, cât şi cea executivă fiind concentrate în
mâinile regelui.
România devenea o monarhie autoritară, în care regele nu numai că domnea, dar şi guverna.
4. Constituția din 1948
După Al Doilea Război Mondial, în condițiile preluării puterii de către comuniști şi a înlăturării monarhiei, a
fost adoptată o nouă constituție. Avea ca model constituția sovietică din 1936.
Noua Constituție a fost adoptată la 13 aprilie 1948, de către Marea Adunare Națională, noul organ
reprezentativ. Statul era numit Republica Populară Română şi se preciza caracterul său de ,,stat popular, unitar,
independent şi suveran”. Principiul puterii poporului înlocuiește principiul suveranității naționale.
•Aparent, consfințea principii democratice, precum votul universal (de la 18 ani, atât pentru bărbați cât şi pentru
femei), suveranitatea poporului, egalitatea în fața legii, indiferent de sex, naționalitate, rasă, religie sau grad de
cultură, dreptul la muncă, la odihnă, învățătură, egalitatea în drepturi între femei şi bărbații, acordarea de drepturi
pentru minoritățile naționale, libertatea conștiinței şi libertatea religioasă, libertatea individuală a cetățeanului,
libertatea presei, a întrunirilor, a cuvântului. Aceste drepturi afirmate nu erau însă garantate şi au fost în mare
parte încălcate de statul comunist.
•Nu mai era prevăzut principiul separării puterilor în stat → Marea Adunare Națională (M.A.N.) devenea organul
suprem al puterii de stat al R.P.R., deci legislativul şi executivul se confundau.
M.A.N. avea prerogative largi: alegea Prezidiul M.A.N.; forma guvernul R.P.R.; vota bugetul, fixa impozitele;
modificarea Constituției; stabilirea ministerelor; convocarea referendumului.
-Puterea executivă aparținea Consiliului de Miniștri.
-Puterea judecătorească aparținea instanțelor de judecată în frunte cu Curtea Supremă de Justiție, dar
independența justiției era desființată de intervenția factorului politic.
-Deși garanta proprietatea privată, Constituția anunță şi măsurile de cooperativizare.
-Constituția nu prevedea expres că rolul conducător revenea Partidului Muncitoresc Român, dar organele de stat
erau subordonate acestuia.
5. Constituția din 1952
Adoptată de M.A.N. în 24 septembrie 1952. Nu aducea modificări esențiale față de cea din 1948. Consolida
rolul conducător al partidului unic. Impune modelul sovietic de organizare administrativ-teritorială, în regiuni şi
raioane (între care Regiunea Autonomă Maghiară).

5
6. Constituția din 1965
Reflectă progresele înregistrate de statul comunist și distanțarea României față de U.R.S.S. Adoptată la 21
august 1965. O nouă denumire a statului →Republica Socialistă România. Preciza explicit că forța conducătoare a
societății este Partidul Comunist Român. M.A.N. rămâne organul suprem al puterii de stat.
•prevede o inegalitate între cetățeni, precizând că membrii Partidului Comunist sunt cei mai înaintați cetățeni.
•Consfinţea caracterul socialist şi cooperatist al proprietăţii şi economiei. Statul era proprietarul bogăţiilor
subsolului, căilor de comunicaţii, mijloacelor de transport, fondului de clădiri şi locuinţe.
•Modificată în 1968, prin reorganizarea administrativă a teritoriului → revenirea la judeţe şi crearea denumirii de
municipii pentru marile oraşe. Modificată în 1974, prin crearea funcţiei de preşedinte al R.S.R. pentru Nicolae
Ceauşescu. Ales de M.A.N., preşedintele se bucura de prerogative foarte largi.
7. Constituţia din 1991
Este rezultatul revoluției din decembrie 1989 carea adus la înlăturarea regimului comunist. Adoptată în 21
noiembrie 1991 şi validată prin referendum în 8 decembrie 1991. Consfinţeşte revenirea la tradiţiile democratice
dinainte de Al Doilea Război Mondial. România era definită ca ,,stat naţional, unitar, independent, suveran,
indivizibil al cărui teritoriu este inalienabil”.Forma de guvernare: republica semiprezidenţială.
Separarea puterilor în stat:
-Legislativă → Parlamentul, împărţit în Senat şi Camera Deputaţilor
Vot universal, egal, direct, secret, liber exprimat.
-Executivă → Guvernul răspunde în faţa Parlamentului
-Judecătorească → instanţele de judecată şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Preşedintele României → reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale şi mediator între
instituţiile statului şi între acestea şi cetăţeni. Ales prin vot direct, pentru un mandat de patru ani, de cel mult două
ori.
Constituţia a fost modificată în 2003: mandatul Preşedintelui a fost prelungit la cinci ani, şi s-a renunţat la
serviciul militar obligatoriu.

EVUL MEDIU – TEMELE 4 + 7

AUTONOMII LOCALE ȘI INSTITUȚII CENTRALE ÎN SPAȚIUL ROMÂNESC (SECOLELE IX-XVIII)
SPAȚIUL ROMÂNESC ÎNTRE DIPLOMAȚIE ȘI CONFLICT ÎN EVUL MEDIU ȘI LA ÎNCEPUTURILE MODERNITĂȚII

➢ Autonomii locale = cnezate și voievodate ; formațiuni politice prestatale.

Descălecat = întemeiere de țară; reprezintă contribuția românilor din Transilvania la întemeierea
statelor medievale extracarpatice, Țara Românească și Moldova.
Secolul IX – documentul Gesta Hungarorum menționează voievodatele lui Gelu, Glad, Menumorut – în spațiul
intracarpatic (Transilvania și Banat) – au intrat în conflict cu ungurii, stabiliți în Pannonia în anul 896 și aflați în plină
expansiune.
Secolul XI – documentul Legenda Sf. Gerhard menționează în spațiul intracarpatic doi voievozi Gyla, în Transilvania
și Ahtum, în Banat – ambii au intrat în conflict cu regele Ungariei și au fost învinși
Autonomiile locale din spațiul intracarpatic (Transilvania și Banat) se aseamănă prin faptul că au intrat în conflict cu
ungurii.
Secolul XIII (1247) – documentul Diploma Cavalerilor Ioaniți menționează în spațiul extracarpatic (la sud de Carpați)
voievodatele lui Litovoi și Seneslau și cnezatele lui Ioan și Farcaș. Acestea depind de Regatul Ungariei.
Autonomiile locale din spațiul extracarpatic (Țara Românească și Moldova) se aseamănă prin faptul că depind de
Regatul Ungariei; se mai aseamănă prin faptul că reprezintă nuclee în jurul cărora s-au format statele medievale
românești Țara Românească și Moldova.
➢ Statele medievale românești
Statele medievale românești Țara Românească și Moldova s-au format în secolul al XIV-lea la sud și respectiv la
est de Carpați. Țara Românească a fost întemeiată de Basarab I (1310-1352) prin unificarea autonomiilor locale
dintre Carpați și Dunăre. La început el a fost vasal regelui Ungariei, Carol Robert d`Anjou, dar prin victoria de la
Posada în 1330 și-a obținut independența. Moldova a luat naștere ca stat medieval prin două descălecaturi :
- Dragoș, voievod român din Maramureș întemeiază prin 1352-1353 în nordul Moldovei, o marcă de
graniță subordonată regelui Ungariei Ludovic I d`Anjou;

6
 - Bogdan I (1359-1365) un alt voievod român din Maramureș trece munții în Moldova, îi alungă pe urmașii
lui Dragoș, este acceptat ca și conducător de boierii moldoveni, învinge mai multe armate maghiare și obține
independența Moldovei
➢ Instituții centrale: Țara Românească și Moldova sunt state ortodoxe=˃ instituțiile lor imită modelul
bizantin. Principalele instituții medievale sunt Domnia și Biserica.
Domnia – caracteristici/prerogative: este -electiv-ereditară, viageră, de origine divină; domnul are atribuții în toate
domeniile vieții de stat.
-prerogative militare – este șeful armatei, calitate în care are și titlul de voievod;
-prerogative religioase – numește și revocă mitropolitul și episcopii; decide înființarea mânăstirilor;
-prerogative judecătorești – este judecător suprem, are drept de viață și de moarte asupra supușilor;
S-au format dinastii: Dinastia Basarabilor în Țara Românească; Dinastia Mușatinilor în Moldova.
În secolul XVIII (secolul fanariot) domnii sunt numiți de sultanul otoman și sunt greci din cartierul Fanar din
Constantinopol. Domnia pierde prerogativele militare și pe cele de politică externă.

În spațiul intracarpatic, adică Transilvania și Banat, izvoarele istorice menționează mai multe autonomii
locale românești în secolele IX-XI:
-Secolul al IX-lea – izvorul istoric Gesta Hungarorum menționează voievodatele lui Gelu, Glad, Menumorut ;
-Secolul al XI-lea – izvorul istoric Legenda Sfântului Gerhard menționează voievodatele lui Gyla și Ahtum;
În sec XII-XIII spațiul intracarpatic este cucerit de unguri, iar în Transilvania este menționat un Mercurius, principe
al Transilvaniei în anul 1111. Ulterior, Transilvania este organizată ca un voievodat autonom sub suzeranitatea
Regatului Ungariei. Voievodul este numit de regele Ungariei, are cancelarie proprie, este ajutat de un vicevoievod.
Primul voievod cunoscut este Leustachius, care apare în izvoare istorice din anul 1176. Forma de organizare
voievodat există până în 1541, când Transilvania devine un principat autonom sub suzeranitatea Imperiului
Otoman. Se impune ca și religie oficială Catolicismul.

Biserica – este principalul sprijin al domnului și principalul factor de cultură. Viața religioasă este coordonată de
mitropoliile ortodoxe de la :
-Curtea de Argeș, în Țara Românească, înființată de domnitorul Nicolae Alexandru în 1359;
-Suceava, în Moldova, înființată de domnitorul Petru I Mușat în 1387 și recunoscută de Patriarhia de la
Constantinopol în 1401, în timpul domnitorului Alexandru cel Bun.
Mitropolitul este cel mai important dregător și are un rol important în actul încoronării domnului. Mănăstirile
reprezintă focare de cultură, centre de copiat manuscrise și de pictură.
Alte instituții: Sfatul domnesc, Adunarea Țării, armata, administrația teritorială etc.
➢ În sec XII-XIII spațiul intracarpatic este cucerit de unguri, iar în Transilvania este menționat un Mercurius,
principe al Transilvaniei în anul 1111. Ulterior, Transilvania este organizată ca un voievodat autonom sub
suzeranitatea Regatului Ungariei. Voievodul este numit de regele Ungariei, are cancelarie proprie, este ajutat de
un vicevoievod. Primul voievod cunoscut este Leustachius, care apare în izvoare istorice din anul 1176. Forma de
organizare voievodat există până în 1541, când Transilvania devine un principat autonom sub suzeranitatea
Imperiului Otoman.
➢ Se impune ca și religie oficială Catolicismul.

➢ Acțiuni militare și acțiuni diplomatice în Evul Mediu

Acțiuni militare = acțiuni politico-militare=lupte=confruntări militare=bătălii=conflicte
Acțiuni diplomatice=acțiuni politico-diplomatice=tratate
Relații internaționale=politică externă
Cruciada târzie=luptele dintre statele creștine și Imperiul Otoman în secolele XIV-XVI
Poarta=Imperiul Otoman=Turcia
Caracterizare generală: întemeiate în secolul al XIV-lea, statele medievale românești se afirmă în relațiile
internaționale în contextul cruciadei târzii. Țara Românească s-a aflat în zona de influență a Ungariei, iar Moldova
în zona de influență a Poloniei. La sfârșitul secolului XIV statele medievale românești intră în cruciada târzie, mai
întâi Țara Românească, apoi și Moldova. în lupta antiotomană, românii au avut o strategie defensivă și au apelat la
alianța cu Ungaria, mai ales. Au folosit tactica pământului pârjolit. Au fost nevoite să plătească tribut turcilor:
-Țara Românească – 1417 – Mircea cel Bătrân

7
-Moldova – 1456 – Petru Aron
Din secolul al XVI-lea dominația otomană s-a agravat progresiv, culminând cu regimul fanariot (1711-1821).
1.Secolul al XIV- lea
a)Basarab I (1310-1352) domn al Țării Românești – 1324 – tratat cu regele Ungariei, Carol Robert d`Anjou; Basarab
acceptă suzeranitatea regelui, iar acesta la rândul său recunoaște întemeierea statului medieval românesc.
b)Basarab I – 1330 – lupta este provocată de nerespectarea obligațiilor de vasal de către Basarab I; regele Ungariei
intră în Țara Românească și arde Curtea de Argeș; Basarab refuză lupta, folosește tactica pământului pârjolit și
hărțuirea inamicului ; regele decide să se retragă, dar pe drumul de întoarcere, la Posada, Basarab organizează o
ambuscadă ; mii de cavaleri maghiari sunt uciși, regele scapă cu dificultate; victoria lui Basarab marchează
independența statului medieval Țara Românească.
c)Mircea cel Bătrân (1386-1418) domn al Țării Românești – 1395 – tratatul de la Brașov cu regele Ungariei,
Sigismund de Luxemburg; este un tratat de alianță antiotomană, prin care Mircea acceptă suzeranitatea regelui și
obține în schimb ajutor pentru recuperarea tronului și în lupta antiotomană.
d) Mircea cel Bătrân – 1395 – victoria de la Rovine împotriva turcilor conduși de sultanul Baiazid; Mircea folosește
tactica pământului pârjolit ( pustiirea teritoriului pe direcția de înaintare a turcilor, retragerea oamenilor și vitelor
în zone de munte, arderea satelor, otrăvirea apei), hărțuirea inamicului, alegerea locului luptei într-o zonă
mlăștinoasă unde superioritatea numerică a turcilor era mai ușor de contracarat.
1396 – cruciada de la Nicopole – o coaliție de armate creștine la care participă și Mircea cel Bătrân și regele
Ungariei, Sigismund de Luxemburg, este învinsă de sultanul Baiazid
2.Secolul al XV-lea
a)Alexandru cel Bun (1400-1432) domn al Moldovei încheie numeroase tratate cu regele Poloniei Vladislav Jagello,
în 1402, 1404, 1407, 1411, 1415 – Alexandru acceptă suzeranitatea regelui, dar obține protecție față de
expansiunea Ungariei.
În calitate de vasal participă alături de Polonia la luptele împotriva cavalerilor teutoni de la Grünwald în 1410 și
Marienburg în 1422. În 1420 , doar cu forțe proprii reușește să apere cetățile de la Marea Neagră, Chilia și Cetatea
Albă, de atacul turcilor.
b)Iancu de Hunedoara (1441-1456) voievod al Transilvaniei și regent al Ungariei între 1446-1453 – cel mai mare
luptător antiotoman din secolul al XV-lea.
-1443-1444 – campania cea lungă – victorii antiotomane obținute de Iancu la sud de Dunăre, până la Sofia și Niš
-1444 – pacea de la Seghedin – pace cu turcii pentru 10 ani avantajoasă Regatului Ungariei
-1444 – cruciada de la Varna – oastea creștină este distrusă de turci, însuși regele Ungariei Vladislav I fiind ucis pe
câmpul de luptă
-1456 – victoria de la Belgrad – o mare victorie antiotomană care a oprit atacurile otomane asupra Ungariei pentru
70 de ani.
c)Vlad Țepeș (1448; 1456-1462; 1476) domn al Țării Românești – cunoscut pentru spiritul său de dreptate și pentru
pedepsele cu tragerea în țeapă;
-1460 – tratat de alianță antiotomană cu regele Ungariei, Matia Corvin
-1462- atacul de noapte de la Târgoviște; Vlad refuză plata tributului către turci în 1459; ca urmare în 1462, o armată
otomană condusă de însuși sultanul Mahomed al II-lea, intră în Țara Românească; Vlad folosește tactica pământului
pârjolit, hărțuirea inamicului și atacul surpriză; în noaptea de 16/17 iunie 1462, Vlad atacă tabăra sultanului și obține
victoria.
d)Ștefan cel Mare(1457-1504) domn al Moldovei – 1459 – tratatul de la Overchelăuți cu regele Poloniei, Cazimir al
IV-lea; Ștefan acceptă suzeranitatea regelui Poloniei și în schimb obține protecție în fața pericolului maghiar și rivalul
său la tron Petru Aron este alungat.
e)Ștefan cel Mare – în 1473 Ștefan refuză plata tributului 1475 – ca urmare o armată otomană condusă de Soliman
Pașa intră în Moldova – Ștefan obține victoria de la Vaslui (Podu Înalt) împotriva turcilor; Ștefan folosește tactica
pământului pârjolit și alege locul luptei într-o zonă mlăștinoasă.
e)Ștefan cel Mare – 1475 – tratatul de la Iași – alianță antiotomană cu regele Ungariei, Matia Corvin; pericolul
otoman reorienteză politica externă a lui Ștefan, care se aliază cu vechiul său inamic, regele Ungariei.
f)Ștefan cel Mare – 1476 – înfrângerea de la Războieni (Valea Albă) în fața turcilor conduși de sultanul Mahomed
al II-lea; atacul otoman este precedat de un atac al tătarilor, pe care Ștefan îi învinge, dar nu mai are resurse pentru
a se opune cu succes turcilor; deși învingători, turcii nu pot ocupa cetățile Moldovei, iar foametea și epidemiile îi
obligă să se retragă fără a obține înlăturarea lui Ștefan de la domnie.

8
g)Ștefan cel Mare – 1499 – tratatul de la Hârlău cu regele Poloniei, Jan Albert – Ștefan anulează suzeranitatea
Poloniei asupra Moldovei
3.Secolul al XVI-lea
a)Mihai Viteazul (1593-1601) domn al Țării Românești – 1595 – tratatul de la Alba-Iulia cu principele Transilvaniei,
Sigismund Báthory; în fața pericolului otoman Mihai acceptă suzeranitatea principelui, dar obține sprijin militar
antiotoman
b)Mihai Viteazul – 1595 – victoria de la Călugăreni împotriva turcilor conduși de Sinan Pașa; Mihai folosește tactica
pământului pârjolit, hărțuirea inamicului, alege locul luptei într-o zonă mlăștinoasă a râului Neajlov.
c)Mihai Viteazul – 1595 – victoria de la Giurgiu, în alianță cu Sigismund Báthory, împotriva turcilor; cei doi suverani
creștini obțin o victorie decisivă asupra turcilor, aruncând în Dunăre mare parte din trupele otomane.
d)Mihai Viteazul – 1598 – tratatul de la Dealu cu împăratul Austriei, Rudolf al II-lea; Mihai recunoaște suzeranitatea
împăratului, se angajează să continue lupta antiotomană, iar împăratul promite alocarea unei sume de bani pentru
ridicarea unei armate.
4.Secolul al XVII-lea
a)Matei Basarab (1632-1654) domn al Țării Românești – protector al ortodoxiei
b)Vasile Lupu (1634-1653) domn al Moldovei – protector al ortodoxiei; a purtat mai multe războaie cu Matei
Basarab pe care a dorit să-l înlăture de pe tronul Țării Românești
c)Șerban Cantacuzino( 1678-1688) domn al Țării Românești
d)Constantin Brâncoveanu (1688-1714) domn al Țării Românești - Cantacuzino și Brâncoveanu se angajează în
negocieri cu marile puteri creștine, Austria, Polonia, Rusia pentru a obține cu ajutorul acestora independența față
de turci.
5.Secolul al XVIII-lea ( sfârșitul Evului Mediu și începuturile Modernității – aproximativ 1700-1821)
a)Dimitrie Cantemir – 1711 – tratatul de la Luțk cu țarul (împăratul) Rusiei, Petru cel Mare; reprezintă o alianță
antiotomană
b)Dimitrie Cantemir – 1711 – lupta de la Stănilești – armatele moldo-ruse sunt învinse de turci => turcii își pierd
încrederea în domnii pământeni => instaurarea domniilor fanariote.
➢ Asemănări / Caracteristici între conflictele militare în Evul Mediu : folosirea tacticii pământului pârjolit
➢ Asemănări / Caracteristici între acțiunile diplomatice în Evul Mediu : încheierea unor tratate de alianță
antiotomană.

EPOCA MODERNĂ TEMELE 5 + 8

STATUL ROMÂN MODERN. DE LA PROIECT POLITIC LA REALIZAREA ROMÂNIEI MARI (SECOLELE XVIII-XX)
ROMÂNIA ȘI CONCERTUL EUROPEAN. DE LA CRIZA ORIENTALĂ LA MARILE ALIANȚE ALE SECOLULUI XX

➢ La sfârșitul secolului XVII debutează criza orientală – decăderea Imperiului Otoman și războaiele dintre
Rusia, Austria și Poartă pentru moștenirea otomană în Europa.
Turcii impun regimul fanariot în Moldova și Țara Românească;
- Durata – Moldova : 1711 – 1821
– Țara Românească : 1716 – 1821
Caracteristicile regimului fanariot:
- Limitarea autonomiei Principatelor Române ( Moldova și Țara Românească)
- Numirea domnilor de către sultanul otoman dintre grecii din Fanar, prin cumpărarea domniei
- Principatele Române devin teatru de război între marile puteri => pierderi teritoriale:
• 1699 - Transilvania – anexată de Austria
• 1718 - Banat – anexat de Austria
• 1775 - Bucovina – anexată de Austria
• 1812 - Basarabia – anexată de Rusia

➢ Proiecte politice din secolul al XVIII-lea referitoare la statul român modern

a)1769 – partida națională din Moldova condusă de mitropolitul Gavriil Callimachi, cere Marilor Puteri renunțarea
la domniile fanariote și revenirea la domniile pământene; propunea o republică aristocratică, în frunte cu 12 mari
boieri.

9
b)1772 – partida națională din Moldova și Țara Românească înaintează un memoriu Marilor Puteri, cu prilejul
tratativelor de pace de la Focșani, în care cer revenirea la domniile pământene și unirea Moldovei cu Țara
Românească sub garanția marilor puteri creștine
c)1791 – tratativele de pace de la Șiștov – boierii munteni cer desființarea raialelor, domn pământean, neutralitate
și independență sub protecția Rusiei și Austriei

➢ Proiecte politice din prima jumătate a secolului al XIX-lea referitoare la statul român modern
Revoluția condusă de Tudor Vladimirescu, 1821 – programul revoluției, Cererile norodului românesc, este un
proiect politic care solicită: domn pământean ales de țară, desființarea privilegiilor boierești, suveranitatea
poporului, reformă fiscală, reînființarea armatei.
Regulamentele Organice din Țara Românească și Moldova, 1831-1832 – documente cu rol de constituție, elaborate
în timpul ocupației militare ruse. Aduc principii moderne referitoare la organizarea politică a Principatelor Române,
cum ar fi separarea puterilor în stat, lista civilă a domnitorului, reînființarea armatei etc.
Proiectul politic al revoluției din 1848
a)Dorințele partidei naționale în Moldova – 1848 - revoluționarii cer unirea Moldovei cu Țara Românească
b)Prințipiile noastre pentru reformarea patriei – 1848 și formarea statului român modern.

➢ Statul român modern

Constituirea (Formarea) statului român modern:
Acțiuni interne:
- 1857 – Adunările ad-hoc de la București și Iași cer unirea Moldovei cu Țara Românească într-un stat numit
România, prinț străin, neutralitate
- 1859 – Românii pun Europa în fața faptului împlinit => dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza ca domn în ambele
principate : 5 ianuarie – Moldova; 24 ianuarie Țara Românească (Valahia )

Acțiuni externe:
- 1856 – Congresul de la Paris : Se menține suzeranitatea Porții în Principate; garanția colectivă a celor 7 mari puteri;
Rusia restituie Moldovei 3 județe din sudul Basarabiei; se decide consultarea românilor în problema unirii.
- 1858 – Convenția de la Paris : puterile garante decid o unire parțială, într-un stat numit Principatele Unite ale
Moldovei și Valahiei; doi domni , două guverne, două parlamente.

➢ Consolidarea statului român modern:

-1864 – reforma agrară – împroprietărirea a 500.000 de țărani cu 1,8 milioane ha de pământ, diferențiat, în funcție
de forța de lucru , cu despăgubire plătibilă în 15 ani.
-1864 – legea învățământului – învățământul primar de 4 ani devine gratuit și obligatoriu.
-1866 – aducerea în fruntea României a prințului străin, Carol I (1866-1914)
-1866 – adoptarea primei Constituții a României

➢ Relațiile internaționale / România și criza orientală în a doua jumătate a secolului al XIX-lea

În 1876 criza orientală reizbucnește prin răscoala antiotomană din Bosnia și Herțegovina. Rusia se pregătește
de război cu Turcia, dar pentru aceasta trebuie să negocieze cu România trecerea prin teritoriul său în drum spre
Balcani :
-1877 – Convenția ruso-română de la București – România permite trupelor ruse trecerea prin teritoriul său iar
Rusia se angajează să respecte integritatea teritorială a României
-1877-1878 – participarea alături de Rusia la războiul din Balcani împotriva Turciei ( războiul de independență ):
luptele de la Plevna, Rahova, Vidin => recunoașterea independenței de stat și unirea Dobrogei
-1883 – aderarea la Tripla Alianță ( Germania, Austro – Ungaria, Italia)
-1913 – participarea la al doilea război balcanic împotriva Bulgariei – anexarea provinciei Cadrilater, din sudul
Dobrogei
Caracteristicile/asemănarea acțiunilor desfășurate de România în a doua jumătate a secolului XIX– urmăresc
obținerea independenței de stat

➢ Primul Război Mondial

-1914 – România se proclamă neutră

10
-1916 – aderarea la Antantă ( Franța, Anglia, Rusia )
-1916 – intrarea în război împotriva Puterilor Centrale ( Germania, Austro – Ungaria, Turcia, Bulgaria )
-1916 – înfrângeri => jumătatea sudică a țării, inclusiv Bucureștiul sunt ocupate de inamic
-1917 – victoriile de la Mărăști, Mărășești, Oituz
-1918 – România încheie războiul ca stat învingător
Consecințe / urmări – formarea României Mari

➢ Acțiuni prin care se formează România Mare:

-27 martie 1918 – unirea Basarabiei cu România
-15 noiembrie 1918 – unirea Bucovinei cu România
-1 Decembrie 1918 – unirea Transilvanei cu România

➢ Perioada interbelică
Politica externă:
– alianțe regionale – 1921 – Mica Înțelegere ( România, Jugoslavia Cehoslovacia )
– 1934 – Înțelegerea Balcanică ( România, Jugoslavia, Grecia, Turcia )
– respectarea tratatelor de pace, alianța cu statele democratice, descurajarea tendințelor revizioniste ale statelor
învinse în Primul Război Mondial.
Politica internă:
-regim democratic
-practici politice democratice: organizarea de alegeri libere, alternanța pașnică la guvernare, respectarea
drepturilor omului.

➢ Al Doilea Război Mondial

-1940 – cedările teritoriale: Basarabia și nordul Bucovinei către URSS; nord-vestul Transilvaniei, Ungariei;
Cadrilaterul, Bulgariei.
-1940 – abdicarea regelui Carol al II-lea => prim – ministru gen. Ion Antonescu, puteri dictatoriale;
rege – Mihai I ( 1940 – 1947)
-1940 – România aderă la Axă ( Germania, Italia, Japonia)
-1941-1944 – participarea alături de Germania nazistă la războiul împotriva URSS
-23 august 1944 – lovitura de stat a regelui Mihai I => România se aliază cu Națiunile Unite (SUA, URSS, Marea
Britanie) și întoarce armele împotriva Germaniei
-1944-1945 – participarea la război alături de Națiunile Unite împotriva Germaniei
-România este considerată stat învins => ocupația militară sovietică => instaurarea regimului comunist

REGIMUL COMUNIST. RĂZBOIUL RECE. TEMELE 6 + 9

ROMÂNIA POSTBELICĂ. STALINISM, NAȚIONAL-COMUNISM ȘI DISIDENȚĂ ANTICOMUNISTĂ.
CONSTRUCȚIA DEMOCRAȚIEI POSTDECEMBRISTE. ROMÂNIA ÎN PERIOADA RĂZBOIULUI RECE

• România postbelică

După actul de la 23 august 1944 , România a ieșit din războiul împotriva Națiunilor Unite, însă a fost
ocupată imediat de trupele Armatei Roșii (armata sovietică).
Preluarea puterii de către comuniști s-a realizat în mai multe etape ( acțiuni prin care comuniștii au preluat
puterea în România – acțiuni anterioare etapei stalinismului) :
- 6 martie 1945 – instaurarea guvernului procomunist condus de Petru Groza
- 19 noiembrie 1946 – fraudarea alegerilor de către comuniști care obțin și controlul puterii legislative
- Iulie – octombrie 1947 – lichidarea partidelor de opoziție PNȚ și PNL și încarcerarea liderilor lor
- 30 decembrie 1947 – abdicarea forțată a regelui Mihai I și proclamarea Republicii Populare Române
Regimul comunist în România ( 1948 – 1989 ) se împarte în două perioade:
- Perioada stalinistă ( 1948 – 1965 )
- Perioada național – comunistă ( 1965 – 1989 )

11
 • Perioada stalinistă ( 1948 – 1965 )
Se caracterizează prin transformarea României după modelul lui Stalin în Uniunea Sovietică ( stalinizarea
României). A fost favorizată de prezența Armatei Roșii pe teritoriul României și de folosirea presiunilor sovietice
politice și militare.
* Statul se numește Republica Populară Română.
* Partidul unic, format în 1948, se numește Partidul Muncitoresc Român.
* Conducătorul atotputernic este Gheorghe Gheorghiu – Dej.
-Acțiuni interne: - 1948 – naționalizarea industriei
- 1949-1962 – colectivizarea agriculturii
-1948; 1952 – adoptarea unor Constituții de inspirație sovietică
-Represiune și disidență anticomunistă: - 1948 – înființarea Securității – instituție cu rol de lichidare a opoziției și
sprijin pentru regimul comunist
- 1945-1962 – rezistența armată din munți
-Războiul Rece:
Războiul Rece = confruntarea politico-ideologică dintre cele două superputeri postbelice, SUA și URSS, fiecare
reprezentând o ideologie:
- SUA – democrația
-URSS – totalitarismul comunist . Durata Războiului Rece: 1947 – 1991.
România este o țară comunistă, aflată sub ocupația militară sovietică, astfel fiind forțată să ia parte la Războiul
Rece de partea URSS. Acțiuni desfășurate de România în cadrul Războiului Rece, în perioada stalinistă:
-1948 –tratatul de prietenie dintre România și Uniunea Sovietică, prin care este cedată sovieticilor Insula Șerpilor.
- 1949 – aderarea la CAER (Consiliul de Ajutor Economic Reciproc), organizația economică a statelor comuniste din
Europa, creată de URSS ca reacție la Planul Marshall propus de SUA în 1947 pentru refacerea economică a statelor
din Occident.
-1955 – aderarea la Tratatul de la Varșovia, organizația politico-militară a statelor comuniste din Europa, creată de
URSS ca reacție la NATO, creat de SUA în 1949.
-1956 – sprijinirea intervenției militare sovietice în Ungaria împotriva revoluției anticomuniste=>retragerea trupelor
sovietice din România în 1958 =>distanțarea României față de URSS

-Practici politice totalitare:

-lichidarea opoziției – în 1947 în urma înscenării de la Tămădău P.N.Ț. este scos în afara legii, iar liderii săi, inclusiv
Iuliu Maniu sunt încarcerați; în același an, P.N.L. își încetează activitatea, iar liderii săi în frunte cu Dinu Brătianu
sunt încarcerați.
-desființarea proprietății private – prin naționalizarea industriei realizată în 1948 și colectivizarea agriculturii,
realizată în perioada 1949-1962, statul devin unicul proprietar al mijloacelor de producție. În același timp, locuințele
persoanelor considerate ostile regimului au fost confiscate.
-falsificarea alegerilor
-înregimentarea populației în cadrul unor organizații de masă în scopul educării în spiritul ideologiei comuniste și al
subordonării față de partid și conducător – copiii de vârstă preșcolară devin Șoimi ai Patriei, apoi la vârsta școlară
devin pionieri, de la 14 ani uteciști (UTC = Uniunea Tineretului Comunist), iar la maturitate comuniști.

• Perioada național – comunistă ( 1965 – 1989 )

Se caracterizează prin promovarea unui fel de comunism naționalist românesc și printr-o distanțare de URSS și
o relativă apropiere de Occident.
* Statul se numește Republica Socialistă România.
* Partidul unic se numește Partidul Comunist Român.
* Conducătorul atotputernic este Nicolae Ceaușescu.

-Acțiuni interne:
-1965 – adoptarea unei noi Constituții care consolidează rolul conducător al PCR
-1966 – decretul de interzicere a avorturilor
-1968 – reforma administrativă
-1971 –tezele din iulie => cultul personalității lui Nicolae Ceaușescu

12
-1974 – crearea funcției de președinte de republică pentru Nicolae Ceaușescu
-Disidența anticomunistă:
-proteste ale unor intelectuali precum Paul Goma, Ana Blandiana, Vlad Georgescu
-1977 – greva minerilor din Valea Jiului
-1987 – revolta muncitorilor din Brașov
-Războiul Rece:
-1967 – România menține relațiile diplomatice cu statul Israel
-1967 – România este prima țară comunistă care recunoaște Republica Federală Germania
-1968 – România critică intervenția militară a trupelor Tratatului de la Varșovia în Cehoslovacia pentru lichidarea
revoluției anticomuniste => distanțarea de URSS și apropierea de Occident
-Practici politice totalitare:
-cultul personalității conducătorului Nicolae Ceaușescu – după vizitele din China și Coreea de Nord din 1971,
Ceaușescu impune adorarea sa după modelul comunismului oriental. Întreaga operă culturală este subordonată
slăvirii conducătorului, căruia i se acordă titulaturi pompoase:( eroul din Carpați, cel mai iubit fiu al patriei ), i se
dedică poezii, spectacole, piese de teatru, competiții sportive și artistice ( Daciada, Cântarea României) , este
considerat întruparea calităților tuturor conducătorilor anteriori agreați de regim.
-intervenția statului în viața privată a cetățenilor – decretul din 1966 – interzicerea avortului dă dreptul autorităților
să ia măsuri de control al vieții cetățenilor. Femeile erau periodic supuse la locul de muncă unor controale
ginecologice. Întreruperea de sarcină era interzisă. Produsele anticoncepționale sunt interzise. Peste 10.000 de
femei au murit ca urmare a unor avorturi ilegale, iar zeci de mii de copii nedoriți au fost abandonați ( decrețeii ).
Revoluția din decembrie 1989 – are loc din cauza crizei economice și sociale din România din anii 1980,
provocată de decizia lui Ceaușescu de a rambursa datoria externă înainte de termen. În 22 decembrie 1989
Ceaușescu este înlăturat și conducerea țării este preluată de Frontul Salvării Naționale, condus de Ion Iliescu.
Reconstrucția democrației postdecembriste s-a realizat prin:
- Revenirea la pluralism politic prin reînființarea vechilor partide politice PNȚ, PNL, PSD, dar și prin
formarea unor partide politice noi;
- Organizarea de alegeri libere – primele alegeri libere au avut loc în 20 mai 1990 și au fost câștigate de
FSN și Ion Iliescu;
- Adoptarea în 1991 a unei noi Constituții, democratice;
- Alternanța pașnică la guvernare: alegerile din 1996 au fost câștigate de CDR și Emil Constantinescu;
- Formarea societății civile, care a devenit activă prin intermediul organizațiilor nonguvernamentale,
precum Alianța Civică, Grupul pentru Dialog Social, Liga pentru Apărarea Drepturilor Omului etc.

În plan extern, mai ales după anul 1997, România a acționat pentru distanțarea de spațiul ex-sovietic și
apropierea de Occident, prin realizarea unor reforme economice, politice, sociale. În 1991 URSS s-a destrămat, iar
în același an Tratatul de la Varșovia s-a dizolvat. Acestea au permis aderarea țării noastre la structurile euro-
atlantice:
- 2004 – aderarea la NATO
- 2007 – aderarea la Uniunea Europeană.

13