A.

POPOARE ȘI SPAȚII ISTORICE

1. Romanitatea românilor
în viziunea istoricilor
Romanitatea reprezintă elementul de bază al iden-
tății românilor ca popor. Termenul se referă la origi-
nea romană a poporului și a limbii române.
Romanitatea în secolele VII-XIII
În sec. VII, împăratul bizan n Mauricius, în cartea
sa Strategikon, menționează existența elementului ro-
man la nordul Dunării.
În sec. X, împăratul bizan n Constan n al VII-lea,
în cartea sa Despre administrarea imperiului, referin-
du-se la românii din Balcani, folosește termenul de
„romani”.
Împăratul Vasile al II-lea, referindu-se la românii
din Balcani, folosește termenul de „vlahi”. Acest ter-
men provine din cel folosit de germani pentru popoa-
rele vorbitoare de limbă la nă, care se generalizează
cu variantele: vlah, valah, voloh, blach, olah.
În secolul XII, scriitorul bizan n Ioan Kynnamos îi
menționează pe românii din nordul Dunării în contex-
tul luptelor dintre maghiari și bizan ni, afirmând că ro-
mânii sunt „coloni veniți de mult din Italia”.

1
 Romanitatea în secolele XV -
începutul sec. al XVIII-lea
Umaniș i italieni discută despre originea români-
lor în contextul implicării în lupta an otomană atât a
românilor, cât și a italienilor.
Umanistul Enea Silvio Piccolomini, devenit papă
sub numele de Pius al II-lea, a încercat să organizeze o
cruciadă an otomană. În acest context, a răspândit în
scrierile sale ideea originii romane a poporului român.
Antonio Bonfini, care ac vează la curtea regelui
Ungariei Matei Corvin, dezvoltă ideea originii romane
a românilor în cartea sa Decadele. Aduce argumente
privind această origine: existența ruinelor romane, a
inscripțiilor la ne și numele pe care și-l dau românii.
Aceste argumente sunt folosite în argumentația pri-
vind descendența romană a lui Matei Corvin.
În secolul al XVI-lea, umanistul de origine română
Nicolae Olahus este primul care susține, în cartea sa
Hungaria unitatea de neam, limbă și origine a românilor.
Miron Cos n scrie De neamul moldovenilor, unde
susține:
 românii din Moldova, Transilvania și Țara Ro-
mânească vorbesc aceeași limbă, au aceeași
origine și reprezintă același popor
 istoria românilor începe cu cea a dacilor cuce-
riți de romani
 la retragerea aureliană mulți romani au rămas
pe loc
 demonstrează la nitatea limbii române realizând
o listă de cuvinte la ne existente în limba română.

2
 În anul 1717, Dimitrie Cantemir a scris cea mai
importantă carte care tratează originea românilor, in-
tulată Hronicon al vechimii romano-moldo-vlahilor”.
Cantemir susține:
 originea romană a românilor
 exterminarea dacilor în războaiele cu romanii
 con nuitatea romanilor după retragerea
aureliană.
Secolele XVIII – începutul secolului al XIX-lea
(scriitorii iluminiș )
După ce Transilvania a fost ocupată de Imperiul
Habsburgic, împăratul Leopold I a promis libertăți po-
li ce și religioase românilor ortodocși din Transilvania
care acceptă unirea cu Biserica Catolică, prin Diploma
leopoldină din 1701. As el s-a format Biserica Gre-
co-Catolică (Unită).
În cadrul Bisericii Unite s-a format o elită cultura-
lă românească, educată în universitățile din Viena și
Roma, numită Școala Ardeleană. Reprezentanții ei au
redactat un amplu memoriu, numit Supplex Libellus
Valachorum (cerere de eliberare a românilor), care a
fost trimis împăratului Leopold al II-lea. Aici sunt aduse
argumente istorice care să întărească cererile români-
lor: românii sunt cei mai vechi și numeroși locuitori ai
Transilvaniei, având o origine nobilă, fiind romani și în-
dreptățiți să primească drepturi naționale. As el, ide-
ile privind romanitatea românilor devin arme în lupta
pentru drepturi naționale. Memoriul a fost atacat în-
tr-o carte scrisă de istoricul Eder. Acesta a preluat de la
Sulzer teoria imigraționistă, care afirma că toți romanii

3
au părăsit Dacia la retragerea aureliană, că românii nu
sunt urmașii romanilor, că poporul român s-a format
în sudul Dunării, de unde a pătruns în Transilvania în
secolul al XIII-lea, unde i-au găsit pe unguri. Aceste idei
imigraționiste au fost cri cate de reprezentanții Școlii
Ardelene Gheorghe Șincai, Samuil Micu și Petru Maior.
Petru Maior a scris în 1812, Istoria pentru începu-
tul românilor în Dacia, în care folosește informații din
foarte mulți istorici an ci. Susține:
 originea pur romană a românilor
 exterminarea dacilor în războaiele cu romanii
 con nuitatea romanilor după retragerea
aureliană.
Secolul al XIX-lea
În 1860, Bogdan Petriceicu Hașdeu cri că în stu-
diul său in tulat Pierit-au dacii? ideea exterminării da-
cilor în războaiele cu romanii, susținând că dacii sunt
un element important în etnogeneza românească. El
lansează ideea unei înrudiri între daci și popoarele sla-
ve, crezând că aceasta explică numărul mare de cuvin-
te slave din limba română.
În 1871, istoricul austriac Robert Roesler a dez-
voltat teoria imigraționistă, denumită din acest mo v
și „teoria roesleriană”. El susține în cartea sa Studii
româneș :
 exterminarea dacilor în războaiele cu romanii
 romanizarea nu se putea realiza în 165 de ani
de existență a Provinciei romane Dacia
 toți romanii au părăsit Dacia la retragerea
aureliană

4
  poporul român s-a format la sudul Dunării,
unde a devenit ortodox, apoi a pătruns trep-
tat în Transilvania în secolele XII-XIII, unde i-a
întâlnit pe unguri.
Teoria roesleriană a fost combătută de istoricul ro-
mân A. D. Xenopol, în Teoria lui Roesler. Studii asupra
stăruinței românilor în Dacia Traiană, părită în 1884.
Xenopol arată că:
 elementul de bază a poporului român este cel
dac, peste care s-a suprapus elementul impor-
tant, cel roman, prin cucerirea și colonizarea
Daciei romane
 aduce argumente referitoare la con nuitate
dacilor după cucerirea romană și la con nu-
itatea populației romanice după retragerea
aureliană
 aduce dovezi de natură arheologică și lingvis -
că în sprijinul con nuității.
Secolul XX
După Marea Unire din 1918, teoria imigraționistă
a fost dezvoltată de istoricii maghiari și folosită în pro-
paganda revizionistă a Ungariei. Istoricii români scriu
sinteze importante, cum este Gheorghe I. Bră anu, în
O enigmă și un miracol istoric: poporul român.
Odată cu instaurarea regimului comunist, istoria
a fost falsificată. În perioada stalinistă a lui Gheorghe
Gheorghiu-Dej, în scrierile istoricilor comuniș s-a ac-
centuat rolul slavilor în etnogeneza românească și legă-
turile istorice dintre poporul rus și cel român.

5
 În perioada național-comunistă a lui Nicolae Ceau-
șescu, s-a accentuat rolul dacilor în etnogeneza româ-
nească, dezvoltându-se teoria protocronistă. Era cri -
cat imperialismul roman, comparat cu cel occidental și
sovie c.
Odată cu revenirea la democrație, romanitatea
este văzută ca un element de iden tate europeană a
românilor.

B. OAMENII, SOCIETATEA
ȘI LUMEA IDEILOR

1. Secolul XX între democrație și

totalitarism. Ideologii și prac ci poli ce
în România și în Europa
În secolul XX se manifestă mai multe puri de re-
gimuri poli ce: democra ce, autoritare, dictatoriale și
totalitare. Principala caracteris că a poli cii secolului
XX este confruntarea dintre regimurile democra ce și
cele totalitare.
După Primul Război Mondial, crește numărul state-
lor democra ce, dar se formează și regimuri totalitare în
Rusia, Italia, Germania. Aceste regimuri totalitare ame-
nință pe cele democrate și declanșează Al Doilea Răz-
boi Mondial, în urma semnării Pactului de neagresiune

6
germano-sovie c (Pactul Molotov - Ribbentropp). În
urma războiului, regimurile naziste și fasciste au fost în-
lăturate, ca urmare a alianței dintre statele occidentale
(Marea Britanie, SUA) și URSS, stat comunist.
În perioada postbelică, confruntarea dintre de-
mocrație și totalitarism con nuă. Numărul statelor de-
mocrate din Europa scade, deoarece URSS, țară învin-
gătoare în război, a ocupat statele din estul și centrul
Europei, printre care și România, și a impus regimuri
comuniste. Confruntarea dintre statele comuniste
și cele democrate are loc în cadrul „Războiului rece”,
până la căderea regimurilor comuniste din Europa, în
1989.
Caracteris cile regimurilor totalitare
 susțineau dictatura unui par d unic, totalitar,
respingând principiul separării puterilor în stat
 nu respectau drepturile și libertățile cetățe-
neș , iar opozanții regimului erau eliminați
prin intermediul poliției poli ce
 puterea era concentrată în mâinile unui singur
conducător
 folosirea propagandei, prin care impuneau ide-
ile totalitare și cultul conducătorului în întreaga
societate.
Caracteris ci specifice
 Comunismul susținea desființarea inegalită-
ții dintre oameni, prin desființarea proprie-
tății private și a claselor sociale. Scopul său
era realizarea unei societăți egalitare, în care

7
 puterea să aparțină proletariatului. Promo-
va ideea omului nou, ca exponent al valorilor
comuniste.
 Nazismul susținea ideea inegalității rasiale, a
superiorității rasei germane, a inferiorității ra-
selor slave, semite și negre. Susține ideea spa-
țiului vital, necesar pentru dezvoltarea rasei
superioare.
 Fascismul susținea transformarea Italiei într-o
mare putere, inspirată din trecutul imperial al
Romei an ce și expansiunea teritorială.
Prac ci totalitare comuniste
În februarie 1917, în Imperiul Rus a avut loc o re-
voluție burgheză, în urma căreia țarul Nicolae II a fost
înlăturat și s-a proclamat Republica.
În urma Revoluției din octombrie 1917, Par dul
Comunist (Bolșevic), condus de Vladimir Ilici Lenin, a
ajuns la putere în Rusia. Comuniș i și-au impus contro-
lul asupra Sovietelor de muncitori și țărani, formate în
orașele Rusiei. În decembrie 1917, Lenin a format o po-
liție poli că, numită CEKA, care înlătura pe opozanții
regimului comunist. A fost desființată libertatea presei,
toate ins tuțiile din stat erau controlate de comuniș ,
iar membrii celorlalte par de poli ce erau persecutați,
s-au desființat sindicatele.
Prin Cons tuția din 1918, Rusia devenea un stat
federal, în care puterea supremă era deținută de Con-
gresul sovietelor. Guvernul era numit Consiliul Comi-
sarilor Poporului și putea emite decrete cu putere de
lege.

8
 În 1918, Lenin naționalizează economia, trecând în
proprietatea statului băncile, fabricile și marile propri-
etăți agricole.
În 1918 a izbucnit războiul civil între Armata Roșie
(comunistă) și Armata Albă (burgheză, susținută de sta-
tele occidentale). Comuniș i înving și în 1922 se pro-
clamă Uniunea Republicilor Socialiste Sovie ce.
În 1924, după moartea lui Lenin, puterea este pre-
luată de Iosif Visarionovici Stalin, care introduce o dic-
tatură personală, bazată pe teroare și sprijinul poliției
poli ce numite NKVD.
Stalin a eliminat toți adversarii, printr-o acțiune de
epurare, care a vizat majoritatea membrilor Comitetu-
lui Central al par dului și a ofițerilor superiori ai arma-
tei. Represiunea a a ns toate straturile societății, mili-
oane de oameni fiind uciși în lagăre numite gulaguri.
În 1928, Stalin impune colec vizarea agriculturii,
prin care toate pământurile țăranilor treceau în propri-
etatea statului, iar țăranii erau obligați să muncească în
gospodării colec ve, numite colhozuri. Țăranii înstăriți
au fost executați, iar foametea provocată de colec vi-
zare a dus la moartea a 7 milioane de oameni.
Stalin a impus industrializarea forțată a țării, o eco-
nomie planificată prin planuri cincinale și URSS ajunge
a treia putere economică a lumii.
Prac ci totalitare fasciste
În 1921, la Milano, Benito Mussolini a înființat Par-
dul Național Fascist.
În 1922, fasciș i s-au implicat în combaterea gre-
vei generale din Italia, iar în 28 octombrie Mussolini a

9
organizat „Marșul asupra Romei”, în care zeci de mii de
fasciș au ajuns în capitală. Regele Victor Emanuel a
refuzat să folosească armata și l-a numit pe Mussolini
prim-ministru.
În 1924, alegerile au fost câș gate de fasciș . Parla-
mentul i-a acordat lui Mussolini puteri depline în statul
italian, pentru a înlătura pericolul comunist.
În 1925 sunt interzise celelalte par de și sindicate-
le și este introdusă cenzura. În locul sindicatelor, s-au
înființat asociații ale muncitorilor și patronilor, numi-
te corporații, iar Mussolini a introdus ideea statului
corpora st.
Mussolini conducea prin decrete cu putere de lege,
numea pe ceilalți miniștri și deținea mai multe ministe-
re. As el, Parlamentul ajunge să aibă un rol decora v
până în 1939, când se autodizolvă.
În 1943, când trupele americane pătrund în Italia,
regele îl arestează pe Mussolini, acesta e eliberat de
trupele germane, dar e ucis de par zanii comuniș .
Prac ci totalitare naziste
După înfrângerea Germaniei în Primul Război
Mondial, se manifestau mari nemulțumiri față de pla-
ta datoriilor de război și de criza economică. În 1919,
la München s-a format Par dul Național Socialist al
Muncitorilor Germani, al cărui lider ajunge în 1921
Adolf Hitler. Par dul avea o doctrină an democra că,
an comunistă și an semită.
În 1923, naziș i au încercat să ajungă la putere în
Bavaria printr-o lovitură de stat, Hitler a fost arestat
și în închisoare a scris cartea „Mein Kampf”, în care

10
dezvoltă ideea rasei superioare și a spațiului vital, pe
care trebuie sa îl cucerească Germania în estul Europei.
În mpul marii crize economice din 1929-1933,
par dul crește în sondaje. La alegerile din 1930 câș gă
locul 2, iar la alegerile din 1932 a ieșit învingător. Paul
von Hindenburg, reales în 1932 președinte în detri-
mentul lui Hitler, a dizolvat Parlamentul de 3 ori, încer-
când să evite instalarea naziș lor la putere, dar în 30
ianuarie 1933 l-a numit pe Hitler cancelar (prim-minis-
tru), care și-a atras sprijinul marilor oameni de afaceri
germani, speriați de mișcările comuniste.
În februarie, naziș i au incendiat Reichstagul (Par-
lamentul german), dând vina pe comuniș , iar în mar-
e Parlamentul îl învestește pe Hitler cu puteri depline
în stat. Par dul comunist este interzis, celelalte par de
se autodizolvă, iar Par dul nazist devine par d unic.
În 1934, Hitler îi înlătură pe conducătorii forțelor
militare ale Par dului nazist (S.A.) cu ajutorul gărzii
personale (S.S.), înlăturându-și rivalii din par d. Aceas-
tă acțiune este sprijinită de Goebbels, ministrul propa-
gandei. După moartea președintelui, Hitler se proclamă
Führer (conducător) și preia atribuțiile președintelui.
În 1935, prin Legile rasiale de la Nüremberg, se
interziceau căsătoriile dintre germani și evrei („Legea
pentru protecția sângelui”) și erau considerați cetățeni
germani doar cei ce aveau ambii părinți germani („Le-
gea cetățeniei Reichului”).
În 9-13 noiembrie 1938 are loc „Noaptea de cris-
tal”, când au fost incendiate peste o mie de sinagogi
și opt mii de magazine evreieș , iar treizeci de mii de
evrei au fost închiși în lagăre de concentrare. Acest

11
început al Holocaustului a fost amplificat prin Conferin-
ța de la Wannsee din 1942, unde s- a hotărât aplicarea
„soluției finale a problemei evreieș ”, adică executarea
unui genocid sistema c împotriva evreilor din Europa
în lagăre de exterminare, precum Auschwitz-Birkenau.
În Holocaust au fost uciși peste 6 milioane de evrei.
Caracteris cile regimurilor democra ce
 separarea puterilor în stat (execu vă, legisla -
vă, judecătorească), cu rol de a se controla și
limita reciproc
 egalitate poli că între cetățeni
 pluripar dism poli c
 organizarea de alegeri libere, prin vot universal
 respectarea drepturilor și libertăților cetățeneș .
Prac ci poli ce democra ce
În perioada interbelică, se afirmă modelele de-
mocra ce din SUA, Marea Britanie și Franța. Sistemul
poli c american și britanic era dominat de două mari
par de, pe când în Franța existau mai multe par de,
care se grupau în coaliții.
În Marea Britanie, viața poli că era dominată de
două mari par de: Par dul Conservator și Par dul
Laburist. După Primul Război Mondial, Par dul Liberal
dispare și locul lui e luat de Par dul Laburist. Marea
Britanie este o monarhie parlamentară, puterea legis-
la vă aparținând unui parlament bicameral, format
din Camera Lorzilor și Camera Comunelor, care avea
membri aleși prin vot universal. Guvernul (Cabinetul)
este condus de un prim-ministru. În perioada celui

12
de-Al Doilea Război Mondial, la putere se afla Par -
dul Conservator, condus de Winston Churchill. După
război, în 1945, alegerile au fost câș gate de Par dul
Laburist, condus de Clement Atlee, care devine prim
ministru, care impune o poli că de reforme sociale și
de naționalizare a unor ramuri ale economiei (Banca
Angliei, industria minieră, de transporturi, industria
grea). În 1951, conservatorii ajung din nou la putere.
În Franța, la începutul secolului XX, exista o demo-
crație liberală. Alegerile pentru Camera Deputaților se
făceau prin vot universal. În perioada interbelică, se
confruntau grupările liberale cu cele radicale, socialis-
te și comuniste. Comuniș i au format Frontul Popular,
care au câș gat alegerile pentru Camera Deputaților în
1936. După Al Doilea Război Mondial, s-a proclamat A
Patra Republică Franceză, economia s-a refăcut folo-
sindu-se planificarea economică, iar în 1958 s-a procla-
mat A Cincea Republică, în care Adunarea Națională
l-a adus la putere pe Charles de Gaulle și a adoptat o
nouă cons tuție, prin care Franța devenea o republică
prezidențială. Din 1962, alegerea președintelui se face
prin vot universal.
România
În cele două decenii interbelice, România se dez-
voltă ca un stat democra c.
La începutul perioadei interbelice, viața poli -
că a fost influențată de două mari reforme: Reforma
electorală din 1918, prin care s-a introdus votul uni-
versal direct și secret pentru bărbații peste 21 de ani

13
și Reforma agrară din 1921, prin care s-au desființat
marile proprietăți funciare.
Aceste reforme au afectat Par dul Conservator,
care dispare în 1922. Principalul par d românesc a fost
Par dul Național Liberal, care a fost condus până în
1927 de I.C. Bră anu, iar din 1927 de I.G. Duca. Acest
par d a guvernat în perioada 1922-1928, când s-au
adoptat legi importante precum Cons tuția din 1923
și Legea administra vă din 1925.
În guvernarea liberală dintre anii 1934-1938 s-au
format legi de dezvoltare a industriei.
În 1918 s-a înființat Par dul Țărănesc, condus de
învățătorul Ion Mihalache. În 1926 acesta a fuzionat
cu Par dul Național Român, formându-se Par dul Na-
țional Țărănesc, condus de Iuliu Maniu. Acest par d
devine al doilea ca importanță în perioada interbelică.
Acesta guvernează în perioada Marii Crize Economice
(1929-1933) când adoptă legi de reducere a datoriilor
agricole.
Datorită expansiunii regimurilor totalitare în Euro-
pa s-au format par de extremiste. În 1921 s-a format
Par dul Comunist, condus de agenți sovie ci, care
urmărea dezmembrarea statului român, fiind scos în
afara legii în 1924.
În 1923 a apărut un par d de extremă dreaptă,
Liga Apărării Național-Creș ne, din care s-a desprins
în 1927 o grupare care și-a luat numele de Legiunea
Arhanghelului Mihail, condusă de Corneliu Zelea Co-
dreanu. Aceasta avea o doctrină an semită, an co-
munistă și an democra că. După ce Hitler ajunge la
putere în Germania, mișcările de extremă dreaptă se

14
intensifică. În cadrul Legiunii se formează o organizație
numită „Garda de Fier”, care l-a asasinat pe primul mi-
nistrul liberal I.G. Duca. Gruparea a fost scoasă în afara
legii.

2. CONSTITUȚIILE DIN ROMÂNIA

Cons tuția este legea fundamentală a unui stat,
care reglementează principiile de bază ale organizării
statului, atribuțiile principalelor ins tuții, drepturi-
le și libertățile cetățenilor. Adoptarea unei cons tuții
era o necesitate în procesul de modernizare a statului
român.
Primele acte cons tuționale au fost:
 Regulamentele organice (1831, 1832)
 Convenția de la Paris (1858)
 Statutul dezvoltător al Convenției de la Paris
(1864)
Cons tuția din 1866 (liberală)
Context: după înlăturarea lui Cuza, în aprilie 1866
încep lucrările pentru adoptarea unei cons tuții. În 10
mai 1866 este proclamat principe al României Carol
I de Hohenzollern. În iunie, Adunarea Legisla vă a
adoptat Cons tuția, care a fost promulgată de Carol I
în 1 iulie 1866. A avut ca model Cons tuția belgiană,
care proclama principii ale Revoluției franceze, având
un caracter liberal. Cons tuția proclama numele statu-
lui de România, iar forma de guvernământ de principat
cons tuțional ereditar.
Principiile de bază:

15
  suveranitatea națională (puterile în stat ema-
nau de la națiune)
 guvernare reprezenta vă
 separarea puterilor în stat.
Puterea execu vă: deținută de domnitor și de gu-
vern. Domnitorul este conducătorul armatei, bate mo-
nedă, reprezintă statul în relațiile cu alte state, încheie
tratate, numește și revocă miniștri. Guvernul elaborea-
ză proiecte de legi, pune în aplicare legile, e răspunză-
tor în fața Parlamentului.
Puterea legisla vă: deținută de Reprezentanța
Națională, formată din Senat (ales pentru 8 ani) și
Camera Deputaților (aleasă pentru 4 ani), și de Dom-
nitor. Membrii celor două Camere erau aleși prin vot
cenzitar (existau 4 colegii de alegători pentru Camera
Deputaților și 2 pentru Senat). Senatorii trebuiau să
aibă vârsta de 40 ani și 800 galbeni venit. Episcopii, mi-
tropoliții, moștenitorul tronului erau senatori de drept.
Domnitorul sancționa și promulga legile, avea dreptul
de veto absolut asupra legii și propunea proiecte de
legi spre dezbaterea Parlamentului.
Puterea judecatorească: deținută de curțile de ju-
decată și de tribunale; instanța supremă era Curtea de
Casație.
Drepturi și libertăți cetățeneș :
 egalitatea în fața legii, desființarea privilegiilor
de clasă
 libertatea conș inței, a presei, a învățământu-
lui, a întrunirilor
 inviolabilitatea domiciliului
 proprietatea este declarată sacră și inviolabilă

16
  vot cenzitar
 libertatea învățământului; învățământul primar
este obligatoriu și gratuit.
Consecințe: Cons tu a nu făcea nici o referire la
suzeranitatea otomană sau la protectoratul celor 7
mari puteri, fiind as el un pas important spre obține-
rea independenței țării.
Cons tuția din 1923 (democra că)
Context. După Marea Unire din 1918, era nevo-
ie de un nou act fundamental, care să reflecte noua
realitate poli că, situația minorităților, să favorizeze
democra zarea societății. Noua cons tuție, denumita
„Cons tuția unificării”, a fost promulgată de rege în 28
mar e 1923. Ea reprezintă o revizuire a Cons tuției din
1866.
În primul ar col, Regatul României este proclamat
stat național, unitar și indivizibil.
Principii de bază:
 toate puterile statului emană de la națiune
 forma de guvernământ este monarhia cons -
tuționala ereditară
 separarea puterilor în stat.
Puterea execu vă: deținută de rege și de guvern
(au aceleași atribuții ca în 1866).
Puterea legisla vă: deținută de rege (care sanc-
ționează și promulgă legile) și de Reprezentanța Na-
țională (formată din Senat și Camera Deputaților),
aleasă prin vot universal, direct și secret. Senatorii tre-
buiau să aibă minim 40 ani. Existau și senatori de drept

17
(reprezentanții universităților, bisericii, președintele
Academiei, moștenitorul Tronului).
Puterea judecatorească: Înalta Curte de Casație și
Jus ție, Curțile de Apel, tribunale și judecătorii.
Drepturi și libertăți cetățeneș :
 egalitatea în fața legii, indiferent de origine et-
nică sau religie
 libertatea învățământului, a presei, a întruniri-
lor și a asocierilor
 garantarea libertății individuale, inviolabilita-
tea domiciliului
 proprietatea era garantată
 proprietățile rurale pot fi deținute doar de ce-
tățeni români, iar bogățiile subsolului sunt pro-
prietatea statului
 învățământul primar este obligatoriu și gratuit
 secretul corespondenței și al convorbirilor
telefonice
 dreptul la vot universal, direct și secret, pentru
bărbații peste 21 ani.
Consecințe: este creat cadrul dezvoltării democra-
ce a României în perioada interbelică.
Cons tuția din 1938 (autoritară)
Context: regele Carol al II-lea demite guvernul
Goga în 10 februarie 1938 și numește un guvern de
uniune națională.
În 20 februarie 1938 s-a adoptat o nouă Cons tu-
ție, care impunea un regim de autoritate monarhică.
Principiu: supremația regelui asupra puterilor în
stat.

18
 Puterea execu vă era deținută de rege și de gu-
vernul numit de el. Regele numește guvernul, conduce
prin decrete regale, conduce armata, bate monedă.
Puterea legisla vă era deținută de rege și de Re-
prezentanța Națională. Jumătate din membrii Senatu-
lui erau numiți de rege și senatori de drept, iar cealaltă
jumătatea era aleasă prin vot secret, pentru 9 ani. Adu-
narea Deputaților era formată din deputați aleși prin
vot secret, în funcție de categoria din care făceau parte
alegătorii. Regele putea refuza sancționarea oricărei
legi. Exista un Consiliu Legisla v, care era consultat
pentru fiecare proiect de lege.
Organul suprem al puterii judecătoreș era Curtea
de Casație și Jus ție.
Drepturi și libertăți cetățeneș :
 egalitatea în fața legii, indiferent de etnie și
credință
 interzicerea pentru preoți a propagandei
poli ce
 libertatea conș inței, a învățământului, a pre-
sei, a muncii, a întrunirilor
 inviolabilitatea domiciliului și a proprietății.
Consecințe: puterile regelui creșteau foarte mult,
care domina toate puterile în stat.
Cons tuția din 1948 (totalitară)
Context: după ocuparea României de către armata
sovie că, se impune prin forță regimul comunist. Noua
putere avea nevoie de un nou act fundamental, care
să reglementeze dictatura totalitară. În mar e 1948,
în locul vechiului Parlament, s-a format Mare Adunare

19
Națională, o adunare unicamerală, care adoptă în apri-
lie o nouă cons tuție, având ca model pe cea sovie că.
Principii:
 caracterul de stat popular și suveran al Repu-
blicii Populare Române (RPR)
 mijloacele de producție aparțin statului sau
par cularilor, proprietatea este garantată prin
lege
 statul planifică economia națională.
Organul suprem al puterii în stat era Marea Adu-
nare Națională, care forma guvernul, vota bugetul, fixa
impozitele. Era aleasă pentru 4 ani, prin vot universal și
secret, de către cetățenii peste 18 ani. Aceasta alegea
Prezidiul MAN, format dintr-un președinte și 3 vicepre-
ședinți, care emitea decrete, reprezenta țara în relațile
internaționale, numea în funcții publice.
Organul suprem execu v era Guvernul, care era
răspunzător în fața Marii Adunări Naționale.
Organele locale ale puterii erau Consiliile popula-
re, alese pe 4 ani, prin vot universal și secret.
Puterea judecătorească este deținută de Curtea
Supremă, curți, tribunale și judecătorii populare. Pro-
curorul general era numit de prezidiul MAN.
Drepturi și libertăți cetățeneș :
 egalitatea în fața legii, indiferent de origine, re-
ligie, cultură
 dreptul de vot de la 18 ani, pentru bărbați și
femei
 dreptul la muncă era asigurat de stat
 învățământul primar este obligatoriu și gratuit
 dreptul la odihnă, prin concedii plă te

20
  trădarea de patrie era considerată cea mai gra-
vă crimă.
Consecințe: nerespectarea separării puterilor în
stat arată caraterul totalitar al regimului. Multe din
libertățile individuale proclamate nu erau respectate.
Cons tuția asigură transformarea României într-un
stat totalitar.
Cons tuția din 1952 (totalitară)
Această cons tuție nu aduce modificări fundamen-
tale față de cea din 1848.
Principii:
 ajutorul acordat de URSS pentru eliberarea Ro-
mâniei și formarea unei democrații populare
 alianța și prietenia cu URSS
 proclama RPR ca stat al oamenilor muncii, în
care rolul conducător îl are clasa muncitoare.
Economia socialistă era considerată ca având rol
conducător în economia națională.
Împărțirea teritorială era realizată pe baza
regiunilor.
Puterile în stat: la fel ca în 1948.
Drepturi și libertăți cetățeneș : la fel ca în 1948.
Consecințe: subordonarea față de URSS.
Cons tuția din 1965 (totalitară)
Context: în 1965 ajunge la putere Nicolae Ceau-
șescu. În august se adoptă o nouă cons tuție, care
proclamă Republica Socialistă România stat suveran,
independent și unitar.

21
 Principii:
 clasa muncitoare este considerată clasa conducă-
toare în societate
 forța conducătoare a societății este Par dul Co-
munist Român.
Puterea este exercitată de popor prin Marea Adunare
Națională (MAN) și Consiliile populare. MAN este unicul
organ legiuitor, aleasă pentru 5 ani. MAN alege Consiliul de
Stat, care înlocuia Prezidiul MAN, Consiliul de Miniștri, Tri-
bunalul Suprem, adoptă Planul de dezvoltare economică.
Consiliul de Stat este organul suprem cu ac vitate per-
manentă, care ra fică tratatele internaționale, organizează
ministerele, numește prim-ministrul, stabilește norme cu
putere de lege, declară starea de război.
Organul execu v era guvernul, denumit Consiliul de
Miniștri, responsabil în fața MAN.
Puterea judecătorească e deținută de Tribunalul Su-
prem, tribunale județene și judecatorii populare.
Se introduce organizarea administra vă pe județe, în
locul regiunilor și al raioanelor.
Proprietatea socialistă este proprietate de stat sau
coopera stă. Bogățiile subsolului, pădurile, apele, căile de
comunicație, fabricile, uzinele, băncile sunt proprietate de
stat, iar pământurile sunt proprietate coopera stă. Econo-
mia este planificată de stat.
Drepturi și libertăți:
 egalitatea în fața legii, indiferent de sex, religie, na-
ționalitate, rasă
 dreptul al muncă, la concediu plă t, la pensie
 dreptul la învățătură, gratuit pentru învățământul
de toate gradele

22
  vot universal, direct și secret, de la 18 ani
 libertatea cuvântului, a presei, a întrunirilor, care
nu pot fi făcute în scopuri potrivnice orânduirii
socialiste
 proprietatea personală era garantată
 serviciul militar obligatoriu.
În 1974 Cons tuția e revizuită, prin introducerea func-
ției de președinte, care prelua atribuțiile Consiliului de Stat.
Atribuțiile președintelui:
 reprezintă puterea de stat pe plan intern și extern
 prezidează Consiliul de Stat și ședințele Consiliului
de Miniștri
 numește și revocă miniștri și membrii Tribunalului
Suprem
 emite decrete prezidențiale
 comandantul suprem al Armatei.
Urmări: Cons tuția conferea statului un caracter tota-
litar comunist, pentru că prevedea rolul conducător al PCR
și faptul că economia era bazată pe proprietatea de stat.
Cons tuția din 1991 (democra că)
După revoluția din decembrie 1989, România revine
la democrație. Era necesară adoptarea unei noi cons tu-
ții, care să permită dezvoltarea unui regim democra c.
Noua cons tuție a fost adoptată printr-un referendum.
Principii:
 România e proclamată stat de drept, democra-
c și social
 Valorile supreme sunt demnitatea umană,
drepturile și libertățile cetățeneș , dreptatea și
pluralismul poli c.

23
 România este proclamată stat național, unitar in-
dependent și indivizibil. Forma de guvernământ este
republica.
Puterea legisla vă este deținută de Parlamentul bi-
cameral, format din Senat și Camera Deputaților. Parla-
mentul este ales pentru 4 ani, prin vot universal. El dezba-
te legile pe comisii parlamentare și le aprobă. Legile sunt:
cons tuționale, organice și ordinare. Parlamentul contro-
lează ac vitatea guvernului și aprobă bugetul de stat.
Puterea execu vă este deținută de președinte și
de guvern.
Președintele este ales prin vot universal, direct și se-
cret pentru 4 ani, iar dupa revizuirea Cons tuției din 2003
este ales pentru 5 ani. Are rol de mediator între puterile
statului, este comandantul suprem al Armatei, reprezintă
statul în relațiile internaționale și încheie tratate, promulgă
legile adoptate de Parlament, numește primul-ministru.
Guvernul este format de către par dul sau coaliția
de par de care au câș gat alegerile. El poate adopta
hotărâri sau ordonanțe de guvern, răspunde în fața Par-
lamentului, poate fi demis printr-o moțiune de cenzură.
Membrii Curții Supreme de Jus ție sunt numiți
pentru 6 ani, ai Consiliului Suprem al Magistraturii pen-
tru 4 ani. Curtea Cons tuțională este compusă din 9
judecători aleși pentru 9 ani. Judecătorii sunt indepen-
denți și inamovibili.
Instanțele de judecată sunt: Curțile de Apel, tribu-
nalele și judecătoriile.
Drepturi și libertăți cetățeneș :
 pedeapsa cu moartea este interzisă

24
  libertatea individuală și siguranța persoanei
sunt inviolabile
 dreptul la liberă circulație este garantat
 domiciliul, secretul corespondenței și dreptul
la proprietate sunt inviolabile
 libertatea conș inței este garantată
 cultele religioase sunt libere
 drept de vot de la 18 ani
 învățământul este gratuit, învățământul în lim-
ba minorităților și cel religios sunt garantate.
Urmări: România redevine un stat de drept, care se
bazează pe respectarea drepturilor și libertăților cetă-
țeneș și pe o jus ție independentă.

C. STATUL ȘI POLITICA

1. Autonomii locale și ins tuții centrale

în spațiul românesc (secolele IX – XVIII)
Apariția statelor medievale româneș este favori-
zată de doi factori:
 Factorii interni: economici (dezvoltarea dru-
murilor și a comerțului), sociali (formarea unor
categorii sociale) și poli ci (apariția unor for-
mațiuni prestatale/autonomii locale/cnezate și
voievodate)
 Factori externi: apariția Țării Româneș la în-
ceputul secolului XIV este favorizată de criza

25
 dinas că din Regatul Ungariei și din Hanatul
tătarilor, care au permis unificarea statală.
Formarea Transilvaniei
În Cronica Notarului Anonim sunt menționate 3
formațiuni poli ce din interiorul arcului carpa c, exis-
tente la sfârșitul secolului al IX-lea:
 Voievodatul lui Gelu – în nordul Transilvaniei
 Voievodul lui Glad – în Banat
 Voievodatul lui Menumorut – în Crișana.
Acestea sunt cucerite de maghiarii conduși de Tuhutum.
În secolul al XI-lea sunt menționate alte două
voievodate:
 Gyla, nepotul lui Tuhutum, a condus un voie-
vodat în Transilvania, cu capitala la Alba-Iulia.
Nu a vrut sa accepte creș nismul papal, a intrat
prin urmare în conflict cu primul rege Ungariei,
Ștefan I cel Sfânt, care îl învinge.
 Ahtum este urmașul lui Glad în Banat, refuză
sa plătească tribut și intră în conflict cu regele
Ungariei Ștefan I, care îl învinge.
Transilvania este organizată într-un voievodat care
face parte din Regatul Ungariei, dar avea o organizare
autonomă, cu ins tuții separate de cele a Ungariei.
Pentru a-și întâlni puterea în Transilvania, regii ma-
ghiari au colonizat populații străine:
 secuii: triburi maghiarizate așezate în avangar-
da armatei maghiare pentru apărare granițelor
așezate în estul Transilvaniei. Erau organizați în
7 scaune secuieș .

26
  sașii: sunt coloniș proveniți din vestul Ger-
maniei și Valonia. Aveau un important rol
economic, au înființat numeroase orașe (Si-
biu, Brașov, Mediaș, Sighișoara, Bistrița). Erau
organizați autonom, în 7 scaune săseș și 2
districte.
Românii își păstrează pentru o perioadă autono-
mia în Țara Maramureșului, Țara Hațegului, Țara Alma-
șului și Țara Făgărașului. Când presiunea maghiară a
dus la desființarea autonomiei acestor teritorii, o parte
a conducătorilor lor au trecut munții, contribuind la
formarea statelor medievale româneș i extracarpa ce.
În 1366, regele Ungariei Ludovic d’Anjou a emis o
diplomă prin care calitatea de nobil era condiționată
de cea de catolic, ca reacție la conflictele cu românii
din zonele extracarpa ce. Această diplomă lovea în
nobilimea română ortodoxă, care își pierde privilegiile.
În secolul al XV-lea, s-a format sistemul celor trei
națiuni privilegiate: nobilii maghiari, fruntașii sași și
fruntașii secui. Românii aveau statutul de „tolerați”,
ajungând să fie lipsiți de drepturi poli ce și religioase.
Întemeierea Țării Româneș
În 1241, are loc Marea invazie mongolă, care afec-
tează statele din estul Europei.
În 1247, regele Ungariei Bela al IV-lea emite „Di-
ploma Cavalerilor Ioaniți”, prin care încearcă recâș -
garea dominației pierdute de Ungaria asupra terito-
riilor subcarpa ce în urma invaziei tătarilor. Diploma
menționează existența a cinci formațiuni poli ce ro-
mâneș : Voievodatul lui Litovoi (dreapta Oltului și Țara

27
Hațegului), Voievodatul lui Seneslav (stânga Oltului),
Cnezatul lui Ioan, Cnezatul lui Farcaș și Țara Severinului.
Diploma oferea Cavalerilor Ioaniți Severinul, cneza-
tul lui Ioan și cnezatul lui Farcaș, dar nu există dovezi
ale prezenței lor afec ve acolo. În diplomă e consem-
nată organizarea socială a acestor teritorii (sunt menți-
onați „mai marii pământului”).
În 1277 are loc lupta dintre Litovoi și oastea ma-
ghiară, în care Litovoi este ucis iar fratele său, Bărbat,
luat prizonier, se rascumpără și acceptă dominația
maghiară.
Tradiția istorică îl menționează ca întemeietor al
țării pe Negru Vodă din Țara Fagărașului, care a trecut
munții în 1290, în contextul desființării autonomiei țării
și a întemeiat orașele Câmpulung și Argeș.
La începutul secolului al XIV-lea, e consemnat
Basarab I, conducător al Țarii Româneș . El a unificat
voievodatele lui Litovoi și Seneslav (1310) și a stabilit
capitala la Argeș. Această unificare s-a produs în con-
textul luptelor dinas ce pentru tronul Ungariei. În
1324 Basarab I accepta dominația noului rege al Unga-
riei Carol Robert d’Anjou.
În 1330 Basarab ajunge în conflict cu regele Un-
gariei, care dorea stăpânirea Țării Severinului. Armata
maghiară înaintează în Țara Românească, respingând
propunerea de pace a lui Basarab. Ajunge la Argeș,
orașul e cucerit, dar pe drumul de întoarcere, armata
maghiară e distrusă într-o trecatoare din munți, numită
„Posada”. Bătălia este descrisă în Cronica pictată de la
Viena. Această victorie a însemnat caș garea indepen-
denței țării și înlăturarea dominației maghiare.

28
 Ulterior, relațiile dintre Basarab și Carol Robert
d’Anjou se ameliorează, în contextul colaborării milita-
re împotriva tătarilor. Basarab incorporează Sudul Mol-
dovei, denumit după numele său, Basarabia.
În 1352 moare Basarab și urmează la tron fiul său,
Nicolae Alexandru, care consolidează independența
țării prin înființarea Mitropoliei ortodoxe de la Argeș
(1359).
În 1364 urmează la tron Vladislav Vlaicu, care îl
învinge pe regele maghiar Ludovic d’Anjou, care îi recu-
noaște stăpânirea asupra Țarii Almașului, Severinului și
Făgărașului și bate prima monedă a țării.

Formarea Moldovei
În Estul Carpaților existau mai multe formațiuni
prestatale (țări și codri) amin te în surse ruseș și
maghiare. În 1332, un document papal îi amintește pe
„puternicii acelor locuri”.
În contextul luptelor împotriva tatarilor, regele Un-
gariei Ludovic d’Anjou formează în nordul Moldovei o
marcă regală (teritoriu militar) cu capitala la Baia. În
1359, conducătorul acesteia ajunge voievodul Dragoș
din Maramureș (primul descălecat).
În 1363-1364, voievodul Maramureșului, Bogdan,
trece munții (al doilea descălecat) din cauza conflictu-
lui cu regele Ludovic I și se pune în fruntea revoltei lo-
cale împotriva dominației maghiare, întemeind un nou
stat. Învinge armata trimisă de Ludovic împotriva lui,
după cum relatează Cronica domniei lui Ludovic, câș -
gând independența Moldovei față de Ungaria.

29
 În 1365, urmează la tron Lațcu, care întemeiază o
episcopie catolică supusă direct papei și as el presiu-
nea Ungariei pe plan religios nu mai are fundament.
În 1377 urmează la tron Petru Mușat, care bate
prima monedă a țării și întemeiază Mitropolia ortodo-
xă de la Suceava.
În 1387, Petru Mușat semnează Tratatul de la Liov
cu regele Poloniei, Vladislav al II-lea Iagello. Domnito-
rul moldovean recunoaște suzeranitatea Poloniei în
schimbul sprijinului militar împotriva Ungariei.
În 1392 urmează la tron Roman I, care ex nde te-
ritoriul țării până la mare, incorporând teritoriul domi-
nat de tătari. Fiul acestuia, Ștefan I, devine domn cu
ajutorul regelui polonez și în 1395 este atacat de re-
gele Ungariei Sigismund de Luxemburg, care asediază
fără succes Cetatea Neamț și îl învinge în Bătălia de la
Ghindăuani.
Întemeierea Dobrogei
În secolul al X-lea Dobrogea e încorporată în Impe-
riul Bizan n. La începutul secolului al XIV-lea în Sudul
Dobrogei se formează Țara Cavarnei, condusă de Bali-
ca, care își obține autonomia față de Imperiul Bizan n.
La mijlocul secolului al XIV-lea, Dobrogea devine
independentă sub conducerea lui Dobro ci, care obți-
ne tlul de „despot” (împărat) de la Imperiul Bizan n.
Urmașul său, Ivanco, este atacat și ucis de către turci
(1388), dar domnitorul Țării Româneș , Mircea cel Bă-
trân, îi alungă pe turcii din Dobrogea și alipește acest
teritoriu la Țara Românească. În 1417, Dobrogea este
ocupată de otomani, care o stăpânesc până în 1878.

30
 Ins tuții medievale
Domnia în secolele XIV-XVII: este ins tuția centra-
lă în Țara Românească și Moldova.
Titlurile domnului: „Io” (ales de Dumnezeu), domn
(stăpânul țării), mare voievod (conducătorul armatei),
singur stăpânitor (independent).
Atribuții: numea dregătorii, conducătorul armate,
conferea tluri nobiliare, stabilea sistemul de taxare,
construia biserici și numea episcopii și mitropoliții, era
instanța supremă de judecată.
Domnitorul era ales pe baza principiului ereditar
elec v (urmașul la tron trebuia să fie fiu de domn și
trebuia confirmat de adunarea țării).
Domnia în secolul XVIII (regimul fanariot)
După înlăturarea domnului Moldovei Dimitrie Can-
temir (1771) și înlăturarea și uciderea domnului Țării
Româneș Ștefan Cantacuzino (1716), otomanii au
introdus regimul fanariot. Domnii erau numiți direct
de sultan și proveneau din car erul Fanar din Constan-
nopol. Aceș a își cumpărau domnia cu mari sume
de bani și domneau puțin (1-3 ani). Domnia își pierde
funcția militară, din cauza desființării armatei, și func-
ția de poli că externă.
Obligațiile fiscale față de Poartă creșteau foarte
mult, din cauză că domnitorii fanarioți aveau nevoie de
mari sume de bani pentru a acoperi cheltuielile pen-
tru cumpărarea domniei, pentru plata tributului anual,
pentru plata peșcheșurilor și a mucarerului.

31
 Păstrarea ins tuției domniei în această perioadă
este o dovadă a păstrării autonomiei Țărilor Române
față de Imperiul Otoman.
Sfatul domnesc în Țara Românească și Moldova:
era format din boierii cu dregătorii, care aveau rolul de
a ajuta pe domn la conducerea țării și de a asista la
judecăți.
 În Țara Românească, primul dregător era Banul
Olteniei. Avea atribuții militare, administra ve
și judiciare.
 În Moldova, Logofătul era primul dregător al
Sfatului domnesc. Conducea cancelaria dom-
nească, păstra sigiliul statului.
 Marele vornic – atribuții judecătoreș și
militare.
 Postelnicul – se ocupa de protocolul curții, ți-
nea corespondența domnului, purta negocieri
cu puterile străine.
 Spătarul în Țara Românească era comandan-
tul armatei, iar în Moldova avea doar atribuții
judecătoreș .
 Portarul – păzea ușa domnească, primea solii.
În mpul lui Ștefan cel Mare, portarul Sucevei
comanda armata. Ulterior, hatmanul – coman-
dat al armatei în Moldova
 Vis ernicul – se ocup de strângerea impozite-
lor, se ocupa de cheltuielile Curții.
 Paharnicul – se ocupa de băutura domnului și
de viile domneș .
 Stolnicul – se ocupa de mesele domneș .
 Comisul – se ocupa de caii domneș .

32
 În secolul fanariot, Sfatul domnesc era denumit Di-
van domnesc și domnitorii fanarioți numeau în Divan
mulți boieri de origine greacă.

2. Statul român modern.

De la proiect poli c la realizarea
României mari (secolele XVIII – XX)
Regimul fanariot
(acțiuni de modernizare și proiecte poli ce)
După înfrângerea otomanilor în Asediul Vienei (1683)
habsburgii i-au alungat din Ungaria și au ocupat Transilva-
nia. În acest context, domnul Moldovei Dimitrie Cantemir
și domnul Țării Româneș , Constan n Brâncoveanu s-au
aliat cu Rusia pentru a înlătura dominația otomană. Din
cauza acestor alianțe, otomanii au introdus regimul fa-
nariot în Principate.
Caracteris ci. Domnia era cumpărată cu mari
sume de bani de fanarioți (greci din car erul Fanar din
Constan nopol), care domneau puțin, aproxima v 1-3
ani. Principala funcție a domniei devine cea fiscală (tre-
buiau plă te împrumuturile făcute pentru cumpărarea
domniei și trebuia plă t anual tributul, mucarerul și
pescheșurile, care creșteau tot mai mult).
Primul domnitor fanariot a fost Nicolae Mavrocor-
dat, care a domnit din 1711 în Moldova (după înlătu-
rarea lui Dimitrie Cantemir) și din 1716 în Țara Româ-
nească (după înlăturarea lui Ștefan Cantacuzino).

33
 Constan n Mavrocordat a avut 10 domnii în Țara
Românească și în Moldova și a introdus reforme mo-
derne, în spirit iluminist, în 1741 în Moldova și 1749 în
Țara Românească.
Reforma fiscală a introdus un impozit fix (birul,
plă t în patru sferturi pe an). Prin reforma socială se
desființa șerbia (dependența țăranilor față de boieri)
iar țăranii deveneau clăcași (țărani liberi fără pământ).
În 1769, mitropolitul Gavril Callimachi, conducăto-
rul Par dei Naționale din Moldova (o grupare poli că
formată din boieri români care se opuneau regimului
fanariot) a realizat un proiect poli c în care cerea ca
Moldova sa devină o republică aristocra că, condusă
de 12 mari boieri și înlăturarea regimului fanariot.
În 1791, Par da Națională din Moldova a realizat
un nou proiect poli c, în contextul unei crize orientale,
în urma Păcii de la Șiștov, care a fost trimis Rusiei. Pro-
iectul solicită:
 unirea Moldovei cu Țara Românească
 înlăturarea regimului fanariot.
Proiecte poli ce la începutul secolului XIX
(Tudor Vladimirescu)
În ianuarie 1821, după moartea ul mului domn
fanariot, Tudor Vladimirescu declanșează o mișcare
revoluționară prin Adunarea de la Padeș. Pleacă spre
Bucureș cu câteva mii de oameni înarmați (panduri),
unde exercită conducerea provizorie. În același mp,
din Rusia a pătruns în Principate o armată revolu o-
nară greacă, Eteria, cea care a declanșat războiul de

34
eliberare a grecilor. Eteria a pierdut sprijinul Rusiei și a
ajuns în conflict cu Tudor Vladimirescu.
În „Proclama a de la Padeș”, Tudor Vladimirescu
se pronunța împotriva abuzurilor fanarioților. În „Cere-
rile norodului românesc”, Tudor Vladimirescu propune:
 înființarea unei gărzi naționale
 libertatea comerțului
 numirea în funcții după merit.
După ce armata otomană pătrunde în Țara Româ-
nească, eteriș i îl asasinează pe Tudor, apoi armata
eteristă este distrusă de otomani.
Consecințe: în 1822 otomanii desființează regimul
fanariot și introduc domniile pământene, nu atât din
cauza numeroaselor memorii făcute de boierime în
acest scop, cât din cauza implicării fanarioților în miș-
carea eteristă. În Țara Românească e numit domn Gri-
gore Ghica, iar în Moldova Ioniță Sturdza.
Acțiuni de modernizare în prima jumătate
a sec. al XIX-lea (Regulamentele organice)
În 1826 reizbucnește criza orientală, deoarece sul-
tanul nu a respectat Convenția de la Akkerman dintre
Rusia și Imperiul Otoman. Războiul ruso-turc declan-
șat în 1828 se încheie cu victoria Rusiei. În mpul ocu-
pa ei militare ruseș , condusă de generalul rus Pavel
Kiseleff, s-au format două comisii de boieri care să re-
dacteze legi cons tuționale, adoptate în 1831 în Țara
Românească și în 1832 în Moldova.
Prevederi:
 s-a adoptat pentru prima oară principiul sepa-
rării puterilor în stat

35
  puterea execu vă era deținută de domn, ales
pe viață
 puterea legisla vă era deținută de Adunarea
Obștească
 puterea judecătorească era deținută de Înaltul
Divan Domnesc și de instanțele de judecată
 menținerea privilegiilor boiereș .
Proiecte de modernizare în prima jumătate
a sec. XIX (Revoluția din 1848)
În 1848, revoluționarii români pașop ș și-au pro-
pus obiec ve de modernizare a societății (introducerea
unor reforme moderne) și obiec ve de ordin național
(unirea Principatelor și independența).
În 27 mar e 1848 e declanșată o mișcare revolu-
ționară în Moldova, în cadrul căreia Vasile Alecsandri
redactează un program revoluționar, numit „Pe țiu-
nea-Proclamație”, cu un caracter moderat, de frica in-
tervenției armatei ruse de peste Prut, os lă mișcărilor
revoluționare. Prevederi:
 desființarea cenzurii
 formarea unei gărzi naționale
 reformă școlară
 îmbunătățirea stării țăranilor.
Acest program a fost prezentat domnitorului Mol-
dovei, Mihail Sturdza, care i-a arestat pe revoluționari.
O parte dintre ei reușesc sa fugă în Transilvania și în
Bucovina.
Românii din Transilvania au organizat Marea Adu-
nare Națională de la Blaj din 3-5 mai 1848. Simion

36
Bărnuțiu redactează un programul revolu onar, denu-
mit Pe ția națională, care prevedea:
 independența națiunii române din Transilvania
 recunoașterea limbii române ca limbă oficială
în Transilvania, alături de germană și maghiară
 desființarea iobăgiei fără nicio despăgubire.
Dieta maghiară de la Cluj nu a ținut cont de do-
rințele românilor și a votat alipirea Transilvaniei la
Ungaria.
Revoluționarii moldoveni Vasile Alecsandri și Cos-
tache Negri, refugiați în Transilvania, au redactat la Bra-
șov un program revoluționar, numit Prințipiile noastre
pentru reformarea patriei, scris sub influența Marii
Adunări Naționale de la Blaj. Prevederi:
 egalitate poli că
 emanciparea clăcașilor și împroprietărirea lor
fără despăgubire
 unirea Moldovei cu Țara Românească.
În Bucovina, la Cernăuți, în august 1848, Mihail
Kogălniceanu a redactat un program revoluționar ra-
dical, numit Dorințele Par dei Naționale în Moldova,
care prevedea:
 egalitate poli că
 emanciparea clăcașilor și împroprietăriea lor
prin despăgubire
 unirea Moldovei cu Țara Românească
 secularizarea averilor mănăs rilor închinate
 învățământ gratuit și liber pentru toți.
În septembrie are loc la Blaj o nouă adunare a ro-
mânilor. Aceș a se organizează militar, în contextul în

37
care armata maghiară, condusă de generalul Iosif Bem,
atacă Transilvania. Românii, conduși de Avram Iancu,
apără cu succes zona Munților Apuseni. Împăratul aus-
triac Franz Joseph a cerut ajutorul armatei ruseș , care
intră în Transilvania și înfrânge armata revoluționară
maghiară, care capitulează.
În Țara Românească, revoluția izbucnește în 9 iu-
nie, prin Adunarea de la Izlaz. Ion Heliade-Rădulescu
a redactat un program revoluționar moderat (de frica
intervenției armatei turceș ), numit Proclamația de la
Izlaz. Prevederi:
 egalitate poli că
 domn ales pe cinci ani, din toate categoriile
sociale
 reformă școlară
 împroprietărirea țăranilor prin despăgubire.
Revoluționarii ajung la Bucureș , unde domnitorul
acceptă formarea unui guvern revoluționar, în 11 iu-
nie, apoi abdică. Din guvern au făcut parte Ion Bră a-
nu, C. A. Rose , Nicolae Bălcescu. În 13 septembrie,
armata otomană a ocupat Capitala, înfrângând pe sol-
dații pompieri din Dealul Spirii.
Rolul proiectelor poli ce: deși revoluția română a
fost înfrântă, proiectele poli ce au avut rolul de a stabili
obiec vele naționale și de modernizare ale românilor.
Cons tuirea statului român modern
(Unirea Principatelor)
După înfrângerea revoluției, Principatele au fost
ocupate de armata rusă și de cea otomană.

38
 Revoluționarii pașop ș au plecat în exil, unde au
ac vat pentru unire.
Unirea s-a putut realiza pe cale diploma că, în-
tr-un context favorabil marcat de reizbucnirea Crizei
Orientale, prin Războiul Crimeei (1853-1856). Unirea
s-a realizat în mai multe etape.
a. Congresul de Pace de la Paris (1856) hotăra:
 înlocuirea protectoratului rusesc cu garan-
ția colec vă a celor 7 mari puteri (Rusia,
Franța, Marea Britanie, Prusia, Imperiul
Otoman, Imperiul Habsburgic, Sardinia)
 res tuirea către Moldova a 3 județe din su-
dul Basarabiei
 reprezentantul Franței a propus unirea
Principatelor, Austria și Imperiul Otoman
s-au opus și s-a hotărât consultarea româ-
nilor în privința unirii.
b. Adunările ad-hoc (1857) au adoptat Rezoluții,
în care solicitau:
 unirea Moldovei cu Țara Românească în-
tr-un stat numit „România”
 alegerea unui prinț străin dintr-o familie
domnitoare europeană
 neutralitatea noului stat.
c. Convenția de la Paris (1858), adoptată de cele
șapte puteri garante, hotăra:
 unirea Principatelor într-un stat numit „Prin-
cipalele Unite ale Moldovei și Valahiei”
 alegerea a doi domni, două guverne și a
două adunări reprezenta ve

39
  egalitatea în fața legii și desființarea privi-
legiilor boiereș
 ins tuțiile comune erau Comisia Centrală și
Înalta Curte de Jus ție și Casație, ambele
cu sediul la Focșani.
d. Dubla alegere a lui Cuza (1859).
În Principate s-au format adunări elec ve. În 5 ia-
nuarie, Adunarea din Moldova, dominată de Par da
Națională, a ales în unanimitate domn al Moldovei pe
Alexandru Ioan Cuza. În Țara Românească, adunarea
era dominată de boieri conservatori, os li unirii. De-
legația Moldovei, prezentă în Bucureș în drumul ei
spre Constan nopol cu rezultatele alegerii, a încurajat
populația să se manifeste în favoarea alegerii lui Cuza
ca domn al Țării Româneș , convingând Adunarea să îl
aleagă domn în 24 ianuarie.
Consolidarea statului român modern (Reforme-
le lui Cuza)
Dubla alegere a lui Cuza a fost recunoscută de ma-
rile puteri într-o Conferință la Paris, dar numai pe m-
pul domniei lui Cuza.
În 1861, prin Conferința de la Constan nopol, e re-
cunoscută unirea deplină de către sultan. În 22 ianuarie
1862 s-a format primul guvern unic, condus de Barbu
Catargiu, iar în 24 ianuarie s-a format prima Adunare
Legisla vă unică, la Bucureș .
În 1863 Cuza a numit prim-ministru pe Mihail Ko-
gălniceanu. Guvernul său a adoptat Legea secularizării
averilor mănăs reș , prin care pământul mănăs rilor

40
închinate (1/4 din suprafața arabilă a țării) a trecut în
proprietatea statului.
În 1864, Kogălniceanu propune un proiect de re-
formă agrară, dar Adunarea Legisla vă, dominată de
boieri conservatori, îl demite. În această situație, în 2
mai, Cuza face o lovitură de stat, dizolvă Adunarea, re-
aducându-l pe Kogălniceanu în fruntea Guvernului. E
impus un nou act cons tuțional („Statutul Dezvoltător
al Convenției de la Paris”), care introduce o nouă Adu-
nare Legisla vă, bicamerală – este creat Corpul Ponde-
rator, cu membri numiți de domn.
În august 1864 Guvernul adoptă Legea rurală, prin
care a fost împroprietărite peste 462.000 de familii de
țărani, în funcție de numărul de vite deținute. Țăranii
plăteau despăgubire boierilor mp de 15 ani pentru
desființarea clăcii. În același an s-a adoptat Legea in-
strucțiunii publice, o reformă școlară prin care învăță-
mântul era organizat în 3 trepte: învățământul primar
(obligatoriu și gratuit), secundar și superior.
Conducerea autoritară a lui Cuza a dus la formarea
„monstruoasei coaliții”, o alianță a liberalilor radicali
cu boierii conservatori, care l-a înlăturat pe Cuza de pe
tron printr-o lovitură de stat, în 11 februarie 1866.
Domnia lui Carol I
După abdicarea lui Cuza exista pericolul destrămă-
rii unirii. Locotenența domnească a acționat pentru
alegerea unui prinț străin, oprindu-se asupra lui Carol
de Hohenzollern Sigmaringen, care era înrudit cu rege-
le Prusiei și cu împăratul Napoleon al III-lea al Franței.

41
Alegerea lui Carol a fost aprobată printr-un plebiscit în
aprilie. Carol ajunge în Bucureș în 10 mai 1866, când
e proclamat principe.
Pe 1 iulie s-a adoptat prima Cons tuție, care cre-
ează cadrul de modernizare a țării și nu prevedea nimic
privind dependența față de Imperiul Otoman.
Carol are cea mai lungă domnie din istoria Româ-
niei (48 ani) și se manifestă ca un arbitru al vieții poli -
ce. În mpul său ins tuțiile statului ne consolidează și
au loc progrese pe toate planurile. Echilibrul poli c pe
care il impune contribuie la stabilitatea internă a țării.
În mpul lui Carol apar primele par de poli ce.
Par dul Liberal, înființat în 1875, reprezenta inte-
resele burgheziei româneș în dezvoltare, având doc-
trina „prin noi înșine”, care viza dezvoltarea capitalului
românesc. Între conducători se remarcă I.C. Bră anu,
C.A. Rose și Mihail Kogălniceanu.
Par dul Conservator, înființat în 1880, reprezenta
interesele marilor proprietari de pământ, având doctri-
na „pașilor mărunți”, care viza adoptarea unor reforme
treptate, fără schimbări mari de structură. Principalii
reprezentanți au fost Lascăr Catargiu, Titu Maiorescu
și Grigore Cantacuzino.
Formarea României Mari
Unirea Basarabiei
În februarie 1917, în Rusia a avut loc o revoluție
în urma căreia țarul a abdicat. Guvernul provizoriu a
recunoscut dreptul la autodeterminare al popoarelor

42
din Imperiul Rus. În 20 octombrie 1917, la Chișinău s-a
format Congresul ostașilor moldoveni, care a ales o
adunare reprezenta vă, denumită Sfatul Țării, condus
de Ion Inculeț, care a votat autonomia Basarabiei în ca-
drul Imperiului Rus.
În 25 octombrie 1917 a izbucnit revoluția bolșe-
vică, condusă de V.I. Lenin. În contextul violențelor
provocate de trupele ruseș , Sfatul Țării a cerut ajuto-
rul Armatei române, iar guvernul rus comunist a rupt
relațiile
ț diploma
p ce cu România și
ș a confiscat tezaurul

României, trimis la Moscova. În 24 ianuarie 1918, Sfa-

tul Țării a votat independența Republicii Democra ce
Moldoveneș , iar în 27 mar e, unirea cu România.

43
 Unirea Bucovinei
În 27 octombrie 1917, la Cernăuți, a avut loc o
adunare națională, care a ales un Consiliu Național
Român, cu reprezentanți din toate regiunile Bucovinei.
În contextul pericolului reprezentat de trupele ucrai-
nene care doreau includerea Bucovinei în Ucraina, Con-
siliul Național Român cere ajutorul armatei române.
În 28 noiembrie are loc la Cernăuți Congresul Ge-
neral al Bucovinei la care au par cipat alături de ro-
mâni și alte minorități. E votată „unirea necondiționa-
tă, pe vecie, cu Regatul României”.
Unirea Transilvaniei
În 12 octombrie 1918 Par dul Național Român ad-
optă Declarația de la Oradea, care prevedea dreptul la
autodeterminare și independența națiunii române din
Ungaria, care a fost ci tă de deputatul român Alexadru
Vaida Voievod în Parlamentul din Budapesta.
La sfârșitul lui octombrie, la Budapesta, Guvernul
maghiar proclamă separarea de Austria. La Budapesta
s-a format Consiliul Național Român Central, condus
de Stefan Cicio Pop, având 6 membri ai Par dului Na-
țional Român și 6 membri ai Par dului Social Demo-
crat. Acest consiliu și-a stabilit sediul la Arad, unde au
avut loc negocieri cu Guvernul maghiar, care propune
autonomia Transilvaniei, dar românii optează pentru
separarea de Ungaria.
La Viena s-a cons tuit Senatul Militar Român,
condus de generalul Ioan Boieru, care conducea uni-
tățile formate din soldați români din Austro-Ungaria și

44
Bucovina, și s-a pus în subordinea Consiliului Național
Român Central.
Consiliul Național Român Central hotărăște orga-
nizarea unei mari adunări naționale la Alba-Iulia în
1 Decembrie 1918.
La Marea Adunare Națională de la Alba Iulia prezida-
tă de Gheorghe Pop de Băseș , unde par cipă 1228 de
delegați aleși din fiecare district electoral din Transilvania.
Delegații au votat Rezoluția Unirii, care decreta uni-
rea românilor și a teritoriilor locuite de dânșii din Transil-
vania, Crișana, Banat și Maramureș cu România. Aceasta
a fost ci tă de episcopul greco-catolic Iuliu Hossu celor
peste 100.000 de români care au par cipat la adunare.
Urmările Marii Uniri:
 teritoriul țării ajunge la 295.049 km²
 numărul populației crește la 18 milioane
 crește procentul minorităților la 28% din tota-
lul populației.

3. România postbelică. Stalinism,

național-comunism și dizidență
an comunistă. Construcția democrației
postdecembriste
Tranziția spre comunism
În 23 august 1944 are loc lovitura de stat a regelui
Mihai, prin care mareșalul Ion Antonescu este ares-
tat și România trece de partea Aliaților. În aceeași zi

45
s-a format un guvern provizoriu, condus de generalul
Constan n Sănătescu. PCR și PSD au format Frontul
Național Democrat, care miza pe sprijinul sovie c pen-
tru cucerirea puterii. În decembrie, regele formează
un nou guvern, condus de generalul Nicolae Rădescu,
pentru a stopa ascensiunea comuniș lor la putere.
În februarie 1945, Frontul Național Democrat or-
ganizează o mare demonstrație împotriva guvernului,
iar trimisul sovie c Andrei Vîșinski îl obligă pe regele
Mihai să demită guvernul Rădescu și să numească în
fruntea noului guvern pe Petru Groza, sprijinit de Fron-
tul Național Democrat, în 6 mar e 1945. După 3 zile,
sovie cii acceptă revenirea administrației româneș în
Ardealul de Nord.
Guvernul Groza a realizat o mare reformă agrară,
prin care erau expropriate proprietățile funciare mai
mari de 50 de hectare. S-au încheiat acorduri econo-
mice cu URSS, prin care erau formate societăți mixte
româno-sovie ce, numite Sovromuri, prin care erau
jefuite toate bogățiile țării, pentru plata despăgubirilor
de război.
Regele Mihai solicită demisia guvernului Groza și
refuză să mai semneze actele guvernului, intrând în
grevă regală, dar Marea Britanie și SUA conving URSS
să accepte în guvernul Groza reprezentanți ai opoziției
și recunosc acest guvern, iar regele este nevoit să în-
ceteze greva.
În 1946 s-a format Blocul Par delor Democra ce,
o alianță electorală dominată de PCR, care este decla-
rată câș gătoare a alegerilor din 19 noiembrie 1946,
falsificate de comuniș în detrimentul PNȚ.

46
 În iulie 1947 a avut loc înscenarea de la Tămădău,
unde conducătorii PNȚ au încercat să fugă din țară
cu două avioane, dar au fost arestați și condamnați,
iar PNȚ a fost desființat. În acest context, PNL s- a
autodesființat.
Ul ma ins tuție democra că rămânea monarhia.
În 30 decembrie 1947, conducătorul PCR, Gheorghe
Gheorghiu Dej, și primul ministru Petru Groza l-au for-
țat pe regele Mihai să abdice. În aceeași zi a fost procla-
mată Republica Populară Română, iar la conducerea
statului a fost numit un Prezidiu format din 5 membri.
Regimul stalinist al lui Gheorghe Gheorghiu Dej
În februarie 1948 are loc unificarea dintre PCR și
PSD, formându-se Par dul Muncitoresc Român, con-
dus de Gheorghe Gheorghiu Dej.
În mar e 1948 au avut loc alegeri, în aprilie s-a
format Marea Adunare Națională, o adunare unica-
merală, care alege un Prezidiu. Ea votează Cons tuția
RPR, care prevedea că România este stat popular și
suveran.
În același an s-a introdus învățământul de p so-
vie c de 10 clase, s-a desființat învățământul religios,
s-a introdus studiul obligatoriu al limbii ruse în școli,
s-a înființat o nouă academie, istoria a fost falsificată.
În 11 iunie 1948, MAN adoptă Legea de naționali-
zare a principalelor întreprinderi industriale, bancare,
de transporturi, care treceau în proprietatea statului.
În 1949 a început colec vizarea agriculturii, prin
care proprietățile țăranilor au fost confiscate și co-
masate în Gospodării Agricole Colec ve. Din cauza

47
rezistenței țărănimii, au fost arestați peste 80.000 de
țărani și colec vizarea s-a încheiat abia în 1962. S-a
format as el o economie de p comunist, centralizată
și planificată.
După moartea lui Stalin în 1953 a început o peri-
oadă de des ndere, supraviețuitorii închisorii poli ce
din Sighet au fost eliberați. În 1956 a avut loc revoluția
ungară, înăbușită de armata sovie că. Dej a sprijinit
această invazie, iar primul ministru ungar Nagy Imre
a fost închis o perioadă în România. Această poli că
de supunere a determinat retragerea armatei sovie ce
din România în 1958.
În 1960, la Bucureș , a avut loc o conferință a par-
delor comuniste, inițiată de liderul sovie c Nikita
Hrușciov, care și-a propus să condamne poli ca Par -
dului Comunist Chinez. Dej nu a sprijinit această poziție
și a început să se îndepărteze de sovie ci și să se apro-
pie de China din 1962.
În 1963, Dej a vizitat Iugoslavia, al cărei conducă-
tor, Iosif Broz Tito, se afla în relații conflictuale cu URSS
și este început sistemul energe c „Porțile de Fier I”.
În 1964, Dej respingea Planul Valev, care propunea
ca economia României să se specializeze în producția
agricolă, pentru a depinde as el de industria sovie că.
Prin „Declarația din aprilie” Dej afirma principiul inde-
pendenței și al suzeranității naționale, opunându-se
as el hegemoniei sovie ce și proclamând dreptul Ro-
mâniei la un comunism propriu.

48
 Regimul național-comunist
al lui Nicolae Ceaușescu
În mar e 1965, după moartea bruscă a lui Dej, a
fost ales conducător al PMR Nicolae Ceaușescu. Par -
dul și-a schimbat numele în PCR și s-a adoptat o nouă
Cons tuție, în care numele statului devenea Republica
Socialistă România. Cons tuția prevedea rolul condu-
cător al PCR în societate și înlătura referințele la prie-
tenia cu URSS.
a) Perioada destalinizării
Ceaușescu a condamnat crimele din mpul lui Dej
și i-a înlăturat pe principalii săi colaboratori (ministrul
de interne Alexandru Drăghici). Urmează o perioadă
de des ndere poli că și culturală. A con nuat indus-
trializarea țării, iar în urma vizitei președintelui Franței
Charles de Gaulle din 1968 s-a deschis uzina de auto-
turisme Dacia, în colaborare cu Renault. În 1967, Ceau-
șescu a fost ales în funcția de președinte al Consiliului
de Stat. În 1968 s-a adoptat o nouă lege de organizare
administra vă, prin care teritoriul țării era împărțit în
40 de județe.
Îndepărtarea de URSS se accentuează în 1968,
când Ceaușescu condamnă în cadrul unei mari adu-
nări intervenția armatelor Pactului de la Varșovia,
cu excepția României, împotriva Cehoslovaciei. Acest
protest i-a atras lui Ceaușescu sprijinul Occidentului. În
1969, președintele SUA Richard Nixon vizitează Româ-
nia, țara este primită în Fondul Monetar Internațional,

49
care acordă împrumuturi avantajoase, folosite în dez-
voltarea industriei.
b) Perioada neostalinistă
După vizita lui Ceaușescu în China și Coreea de
Nord din 1971, sunt lansate „Tezele din iulie”, care
introduceau conceptul de „revoluție culturală” (ideo-
logizarea tuturor domeniilor societății), controlul strict
asupra individului și accentuarea cultul personalității.
Ceaușescu introduce principiul rotației cadrelor,
prin care oamenii erau schimbați dintr-un post de
conducere în altul. Sunt redeschise lucrările la Canalul
Dunăre – Marea Neagră, este construit Transfăgărășa-
nul, și începe construirea în Bucureș a unui nou cen-
tru civic, cea mai importantă construcție fiind Palatul
Poporului.
În 1974, Cons tuția a fost modificată, prin introdu-
cerea funcției de președinte al Republicii, funcție ocu-
pată de Ceaușescu. Acesta are ambiția de a plă toate
datoriile contractate către FMI, producția este canali-
zată spre export, ceea ce provoacă lipsuri de alimen-
te și energie electrică. Prin programul de alimentație
rațională, se fixează populației can tățile de alimente
necesare lunar.
Datorită nemulțumirilor față de aceste măsuri, se
formează dizidențe și greve ale muncitorilor din Valea
Jiului din 1977, a muncitorilor din Brașov din 1987.
Ceaușescu se opune poli cii de restructurare nu-
mită „perestroika”, realizată de către liderul sovie c
Mihail Gorbaciov, dar se izolează și față de Occident,
care cri ca încălcările drepturilor omului din România.

50
 În 16 decembrie 1989 a izbucnit o revoltă an co-
munistă în Timișoara, iar adunarea populară organiza-
tă de Ceaușescu în Bucureș în 22 decembrie duce la
declanșarea revoluției. Ceaușescu este obligat să fugă,
iar puterea este preluată de Frontul Salvării Naționale,
condus de Ion Iliescu. În 25 decembrie, soții Ceaușescu
sunt executați la Târgoviște. România revine la demo-
crație și pluripar dism.
Represiunea și dizidența
După 23 august 1944, România a fost ocupată de
armata sovie că. S-au format grupări de par zani în
zonele montane, care luptau împotriva comunismului
și sperau într-o intervenție a armatei americane. În
1948 au apărut grupările an comuniste din Munții Fă-
găraș, conduse de ofițerii Gheorghe Arsenescu și Toma
Arnăuțoiu. Aceste grupuri au fost anihilate cu greu de
Securitate.
În 1948 s-a înființat Direcția Generală a Securității
Poporului, condusă de agenți sovie ci, care a ucis în
lagăre de muncă forțată și în închisori precum Sighet,
Gherla, Aiud, Piteș , elita poli că și culturală româ-
nească. La Sighet au fost uciși conducătorii par delor
istorice, academicieni și ofițeri, conducătorii Bisericii
greco-catolice, care a fost desființată. În 1964, odată
cu îndepărtarea de URSS, Dej eliberează ul mii zece
mii de deținuți poli ci.
După ce Ceaușescu ajunge la putere în 1965, nu
mai întâlnim o represiune în masă, sistemul represiv
viza doar menținerea comunismului la putere.

51
 În perioada neostalinistă s-a format o dizidență a
intelectualilor, nemulțumiți de revoluția culturală im-
pusă de Ceaușescu. Această dizidență a fost încurajată
de faptul că România a semnat Actul final al Conferin-
ței de la Helsinki, prin care se obliga să respecte drep-
turile omului, și de mișcarea de dizidență din Cehoslo-
vacia, numită Charta 77.
În 1977 se remarcă dizidența scriitorului Paul
Goma, care a fost expulzat din țară. În același an are
loc greva minerilor din Valea Jiului, iar în 1987 greva
muncitorilor din Brașov.
În ul mii ani de conducere ai lui Ceaușescu, se re-
marcă dizidența unor intelectuali ca: Doina Cornea,
Ana Blandiana, Mircea Dinescu, dar aceste dizidențe
au avut o mică influență asupra societății.
După ce Gorbaciov ajunge la putere în URSS, s-a
format o dizidență în interiorul PCR, care cri ca poli -
ca de izolare față de URSS a lui Ceaușescu. La începutul
anului 1989, la Radio Europa liberă s-a ci t Scrisoarea
celor 6, semnată de 6 foș demnitari comuniș , care
cri cau poli ca lui Ceaușescu.
Construcția democrației postdecembriste
Manifestația din 22 decembrie 1989 din Bucu-
reș provoacă fuga dictatorului Nicolae Ceaușescu. În
aceeași zi se formează o structură de putere provizo-
rie, numită Frontul Salvării Naționale, condus de Ion
Iliescu, dar în următoarele zile peste 1.000 de oamenii
devin vic me ale luptelor de stradă. La sfârșitul lunii
decembrie, se decretează revenirea la pluripar dism
poli c. Reapar par dele istorice (Par dul Național

52
Liberal și Par dul Național Țărănesc), iar Frontul Salvă-
rii Naționale devine par d poli c.
În februarie 1990, sediile par delor istorice sunt
devastate de minerii sosiți în Bucureș din Valea Jiului.
În mar e, prin Proclamația de la Timișoara, se cerea
înlăturarea elementelor comuniste din viața poli că.
La alegerile libere din mai 1990, devine câș gător
Frontul Salvării Naționale, Ion Iliescu este ales preșe-
dinte, iar Petre Roman este numit prim-ministru.
Manifestațiile studenților din Piața Universității
sunt reprimate de o nouă venire a minerilor în Bucu-
reș , în luna iulie.
În decembrie 1991, noua Cons tuție democra că
este validată printr-un referendum. Frontul Salvării
naționale se scindează, par dul condus de Ion Iliescu
câș gă noile alegeri din 1992, denumindu-se din 1993
Par dul Democrației Sociale din România.
În 1996, alegerile au fost câș gate de Convenția
Democrată din România, o coaliție formată din Par -
dul Național Liberal, Par dul Național Țărănesc Creș n
Democrat, care a reușit să obțină majoritatea în Parla-
ment împreună cu Par dul Democrat al lui Petre Ro-
man, iar candidatul Convenției, Emil Constan nescu, a
fost ales președinte.
Alegerile din 2004 sunt câș gate de Ion Iliescu și
par dul său, denumit Par dul Social Democrat.
În 2004, România este primită în NATO, iar în 2007
în Uniunea Europeană.

53
 D. RELAȚII INTERNAȚIONALE

1. Spațiul românesc între diplomație

și conflict în Evul Mediu
și la începutul Modernității
Statele medievale româneș s-au confruntat cu po-
li ca expansionistă a Regatului Ungariei, a Regatului Po-
loniei și, la sfârșitul secolului al XIV-lea cu cea a Imperiului
Otoman. Turcii otomani au cucerit teritoriile bizan ne din
Asia Mică, au pătruns în Europa, au învins Serbia și Bulga-
ria și au ajuns la Dunăre, amenințându-i pe români.
Tratatele de alianță ale Țărilor Române cu puterile
creș ne aveau scopul de a oferi garanții reciproce în

54
cazul unui conflict sau de a stabili detaliile unor acțiuni
comune an otomane.
Prin tratatele de vasalitate, Țările Române doreau
sprijin extern împotriva unei puteri care amenința sta-
tul. Datorită vecinătății, Țara Românească se orienta
spre Ungaria, iar Moldova spre Polonia.
Prin rezistența lor împotriva înaintării otomane,
românii au avut rol de apărători ai civilizației creș ne
europene. Acest conflict era asimetric, datorită dis-
proporției de forțe. De aceea, strategia militară era în
principal defensivă, românii foloseau tac ci favorabile
numărului mic de combatanți. Această rezistență a ro-
mânilor se încadrează în „cruciadele târzii”, care urmă-
reau alungarea otomanilor din Europa.
Mircea cel Bătrân
(1387-1418, Țara Românească)
La începutul domniei, în 1388, Mircea s-a impli-
cat în lupta an otomană alungându-i pe otomanii
care ocupau Dobrogea și alipind acest teritoriu la Țara
Românească.
În 1389 Mircea încheie Tratatul de la Radom cu
regele Poloniei Vladislav Jagiello, care prevedea cola-
borarea împotriva amenințării Ungariei. În același an
Mircea a trimis ajutor militar sârbilor, care au fost în-
vinși de otomani în Bătălia de la Kosopolje.
În 1395 s-a încheiat Tratatul de de la Brașov din-
tre Mircea și regele Ungariei Sigismund de Luxemburg.
Tratatul a fost încheiat de pe poziții de egalitate și pre-
vederea colaborarea militară an otomană. Tratatul

55
recunoștea stăpânirea lui Mircea asupra Țării Severinu-
lui, Almașului și Făgărașului.
În același an, sultanul Baiazid I a atacat Țara Româ-
nească și s-a confruntat cu Mircea în Bătălia de la Rovi-
ne pe râul Argeș. Rezultatul fost nedecis, dar boierimea
trecea de partea lui Vlad, fratele lui Mircea, care este
pus pe tron de către otomani. Mircea rămâne stăpân
peste partea de nord a țării.
În 1396 are loc Cruciada de la Nicopole unde par-
cipă regele Ungariei, Mircea cel Bătrân, armata Bur-
gundiei, cavaleri francezi și germani. Armata creș nă
e distrusă. Mircea se retrage peste Dunăre și redevine
conducătorul întregii țări.
În 1402 sultanul Baiazid I a fost învins și capturat de
către mongoli în Bătălia de la Ankara. În luptele pentru
tronul otoman, doi dintre fiii lui Baiazid au fost sprijiniți
militar de către Mircea. În 1418 Mircea moare și e în-
mormântat la Mănăs rea Cozia.
Ioan de Hunedoara
(1441-1456, voievodul Transilvaniei)
În 1441, Ioan devine voievod cu sprijinul lui Vladis-
lav al III-lea Jagiello, regele Poloniei, care devine și re-
gele Ungariei în 1440. Ioan a fost atacat pe neașteptate
de otomani și a fost învins. În 1442 Ioan i-a urmărit pe
otomani și i-a învins într-o bătălie pe râul Ialomița. În
urma acestei victorii, în 1443 Ioan și regele Vladislav III
declanșează „Campania cea Lungă”, ajung până la So-
fia, dar sultanul Murad II oferă un armis țiu pe 10 ani.
Acesta a fost încălcat de Vladislav III Jagiello, în urma
implicării Veneției în lupta an otomană.

56
 În 1444 are loc Cruciada de la Varna, unde luptă
Vladislav III Jagiello, Ioan de Hunedoara și Mircea II,
domnul Țării Româneș . Armata otomană distruge ar-
matele creș ne și regele este ucis. Ioan se retrage în
Transilvania și devine guvernator al Ungariei, deoarece
urmașul la tron era copil.
În 1448 Ioan organizează o nouă cruciadă an oto-
mană, dar este înfrânt în Bătălia de la Kossovopolje de
către sultanul Murad II.
În 1453, noul sultan Mehmet II a cucerit orașul
Constan nopol, capitala Imperiului Roman de Răsărit.
As el, otomanii s-au instaurat defini v în Europa.
În 1456 sultanul Mehmet II a declanșat ofensiva la
Dunăre. Între mp, Ioan de Hunedoara pune domn în
Țara Românească pe Vlad Țepeș. În Bătălia de la Bel-
grad, Ioan îl învinge pe Mehmet II și as el pătrunderea
otomanilor în Europa Centrală este amânată cu 70 de
ani. După bătălie, Iancu moare de ciumă și este înmor-
mântat în catedrala catolică din Alba-Iulia.
Vlad Țepeș
(1448, 1456-1462, 1476, Țara Românească)
După ce se aliază cu regele Ungariei Ma a Corvin
(fiul lui Ioan de Hunedoara), Vlad refuză plata tributului
și îi atacă pe otomani în sudul Dunării, în 1461.
În 1462, sultanul Mehmet II atacă Țara Româneas-
că. Țepeș aplică tac ca pământului pârjolit și face nu-
meroase atacuri împotriva armatei turceș , cel mai
important fiind Atacul de noapte împotriva taberei
turceș de la Târgoviște. Țepeș se retrage spre Transil-
vania, așteptând intervenția aliatului său Ma a Corvin,

57
iar sultanul îl pune domn în Țara Românească pe Radu
cel Frumos, fratele lui Țepeș. Corvin l-a capturat pe Țe-
peș, l-a acuzat de trădare și l-a închis pentru 12 ani. În
1476, în contextul implicării regelui Ma a Corvin în răz-
boiul an otoman alături de Ștefan cel Mare, Țepeș este
eliberat și redevine domn, dar este ucis de otomani.
Ștefan cel Mare (1457-1504, Moldova)
În 1457 devine domn cu ajutorul militar al lui Vlad
Țepeș. În 1459, Ștefan a încheiat Tratatul de la Over-
chelăuți cu regele Poloniei Cazimir IV, prin care recu-
noaște suzeranitatea regelui.
În 1465, Ștefan a ocupat cetatea Chilia din sudul
Moldovei, stăpânită de maghiari. Din acest mo v, rege-
le Ungariei, Ma a Corvin, atacă Moldova în 1467, dar
în Bătălia de la Baia, armata maghiară e învinsă.
Ștefan refuză plata tributului și pătrunde în Țara
Românească în 1473, îl învinge pe Radu cel Frumos
și îl pune pe tron pe Laiotă Basarab, favorabil luptei
an otomane.
La începutul anului 1475, o armată de 120 000 de
otomani condusă de Soliman Pașa înaintează în Moldo-
va. Ștefan aplică tac ca pământului pârjolit și îi așteap-
tă pe otomani într-un loc favorabil forțelor sale inferi-
oare numeric (40.000). Bătălia de la Vaslui se dă într-o
zonă împădurită și mlăș noasă. Ștefan obține cea mai
mare victorie a sa, provocând pierderi uriașe otomani-
lor. După victorie, Ștefan trimite o scrisoare principilor
europeni, cerându-le ajutorul. În scrisoare îi numește
pe domni „dușmanii creș nătății”, iar Moldova e nu-
mită „Poarta creș nătății”. Rezultatul acestei scrisori a

58
fost încheierea tratatului de alianță cu Matei Corvin,
semnat la Buda.
În vara anului 1476, sultanul Mehmet II a atacat
Moldova din sud, în mp ce tătarii din Crimeea, su-
puși de sultan în același an, au atacat Moldova din est.
Ștefan a fost obligat să-i lase pe țărani să lupte împo-
triva tătarilor și s-a retras din fața turcilor într-o zonă
împădurită. În bătălia de la Războieni, cei 10.000 de
ostași ai lui Ștefan au fost copleșiți de armata otoma-
nă (150.000) iar Ștefan pierde bătălia. Otomanii atacă
cetățile care rezistă, iar la sosirea armatei transilvă-
nene conduse de Ștefan Bathory sultanul se retrage.
Ștefan și Bathory îl repun pe tron pe Țepeș în Țara Ro-
mânească, dar acesta moare la scurt mp într-o luptă
cu otomanii.
În 1484, sultanul Baiazid II atacă cetățile din Sudul
Moldovei, Chilia și Cetatea Albă, și le cucerește, trans-
formându-le în raiale. În fața acestei amenințări, Ștefan
a semnat Tratatul de vasalitate de la Colomeea (1485),
care prevedea ajutorul militar al Poloniei pentru a eli-
bera cetățile cucerite de otomani. Acest ajutor nu a
fost suficient iar Ștefan e obligat să încheie pacea cu
otomanii (1487) și să plătească tribut.
În 1497 noul rege al Poloniei, Ioan Albert, a atacat
Moldova, a asediat cetățile Suceava și Neamț, care re-
zistă. Armata poloneză se retrage, dar pe drumul de
întoarcere e distrusă în Bătălia de la Codrii Cosminu-
lui. Prin această victorie, Ștefan a anulat dominația Po-
loniei asupra Moldovei. În 1499, Tratatul de la Hârlău,
încheiat pe poziții de egalitate cu Polonia, prevedea

59
ajutor militar reciproc împotriva otomanilor. În 1504,
Ștefan moare și e înmormântat la Mănăs rea Putna.
Mihai Viteazul (1593-1601, Țara Românească,
1599-1600 Transilvania)
La începutul secolului al XVI-lea otomanii sunt la
apogeul puterii lor sub conducerea lui Suleyman Mag-
nificul, care a cucerit cetatea Belgrad în 1521, iar în Bă-
tălia de la Mohacs din 1526 a distrus armata Ungariei
regele Ludovic II fiind ucis.
În 1541, otomanii au înființat Pașalâcul de la Buda,
iar Transilvania a acceptat dominația Imperiului Oto-
man și plata tributului. Dominația otomană asupra
Țărilor Române s-a înăsprit, tributul a crescut tot mai
mult, dar încercările de a le transforma în pașalâcuri
au eșuat.
În acest context, Mihai Viteazul devine domnul Ță-
rii Româneș cu acordul sultanului. Mihai a aderat din
proprie iniția vă la Liga Sfântă, o alianță an otomană
formată din Spania, Imperiul Romano-German, Vene-
ția, Toscana, Statul Papal. La această alianță au aderat
și Sigismund Bathory, principele Transilvaniei, și Aron
Vodă, domnul Moldovei.
În 13 noiembrie 1594 Mihai a declanșat războiul
an otoman. A distrus garnizoana turcă și creditorii
turci din Bucureș , a cucerit cetățile de pe Dunăre cu
excepția cetății Giurgiu, apoi a trecut în Sudul Dunării,
provocând mari pierderi turcilor.
În mai 1595 s-a semnat Tratatul de la Alba-Iulia în-
tre Sigismund Bathory și Mihai, reprezentat de o dele-
gație de boieri. Mihai acceptă suzeranitatea principelui

60
Transilvaniei, care îl numește locțiitor al său la condu-
cerea Țării Româneș . Puterea poli că era atribuită
unui consiliu de 12 boieri. Mihai acceptă acest tratat
defavorabil puterii sale, pentru că avea nevoie de spri-
jinul militar an otoman.
În august 1595, o armată otomană de patruzeci de
mii de soldați, condusă de Sinan Pașa, a trecut Dună-
rea pe la Giurgiu. Mihai, cu zece mii de oameni, îi aș-
teaptă pe turci la Călugăreni, într-o zonă împădurită și
mlăș noasă, unde reușește să-i respingă pe otomani.
Victoria nu este decisivă, iar Mihai s-a retras spre munți
așteptând intervenția aliatului său, Sigismund Bathory.
Otomanii au ocupat orașele Bucureș și Târgoviște și au
început transformarea țării în pașalâc. În septembrie so-
sește armata lui Sigismund (22.000 de oșteni) și se uneș-
te cu cea a lui Mihai. Otomanii se retrag, dar Mihai ajun-
ge la Giurgiu și îi zdrobește în mp ce treceau Dunărea.
În 1596 Mihai încheie o pace favorabilă Imperiului
Otoman, care îi recunoștea domnia pe viață și înjumă-
tățirea tributului.
În 1598 s-a încheiat Tratatul de la Mănăs rea
Dealu, între Mihai și împăratul german Rudolf II. Mihai
recunoaște suzeranitatea împăratului, împăratul recu-
noaște domnia ereditară a lui Mihai și plata unui ajutor
financiar pentru cinci mii de mercenari.
Realizarea unirii Țărilor Române (1600)
Sigismund Bathory a renunțat la tronul Transilva-
niei în favoarea lui Andrei Bathory, care era apropiat
de Imperiul Otoman și Polonia. În același mp, în Mol-
dova a pătruns armata poloneză care l-a pus domn

61
pe Ieremia Movilă și se pregătea să intre în Țara Ro-
mânească pentru a-l alunga pe Mihai. As el, alianța
an otomană a Țărilor Române s-a destrămat. Mihai,
amenințat cu pierderea tronului, hotărăște să refacă
această alianță prin cucerire.
În octombrie 1599, Mihai pătrunde în Transilvania
și învinge armata lui Andrei Bathory în Bătălia de la Șe-
limbăr. În 1 noiembrie, Mihai intră în Alba-Iulia, capi-
tala Transilvaniei, unde e proclamat principe și impune
câteva măsuri favorabile românilor din Transilvania.
În mai 1600, Mihai pătrunde în Moldova, oastea
poloneză se retrage, armata Moldovei trece de partea
lui și Mihai intră în Suceava.
În septembrie 1600, nobilii maghiari din Transilva-
nia se aliază cu generalul habsburg Basta și îl înving pe
Mihai în Bătălia de la Miraslău. În același mp, armata
poloneză ocupă Moldova, intră în Țara Românească și îl
învinge pe Mihai. Acesta se refugiază la Praga, la aliatul
său, împăratul Rudolf II.
După ce Sigismund Bathory revine pe tronul Tran-
silvaniei cu ajutorul Poloniei, împăratul Rudolf II îl
împacă pe Mihai cu generalul Basta și îi trimit în Tran-
silvania, unde îl înving pe Sigismund în Bătălia de la
Guruslău, august 1601. Mihai înaintează spre Alba-Iu-
lia. Între mp, frații Buzeș îi alungă pe polonezi din
Țara Românească. Unirea se putea reface, dar Mihai
este asasinat de generalul Basta în tabăra militară de
pe Câmpia Turzii.

62
 Acțiuni militare și diploma ce
la sfârșitul Evului Mediu și începutul modernității
(sfârșitul sec. XVII – începutul sec. XVIII)
În 1683, otomanii sunt înfrânți în asediul Vienei, în
1686 sunt alungați din Ungaria. Habsburgii ocupă Tran-
silvania, fapt recunoscut de către Imperiul Otoman în
1699 prin Tratatul de la Karlowitz.
În aceeași perioadă, Rusia s-a apropiat de granițele
Moldovei. În acest context, domnitorii români au încer-
cat să păstreze un echilibru între imperiile vecine (Rus,
Habsburgic și Otoman), apropiindu-se în special de Ru-
sia pentru a încerca să scape de dominația otomană.
Domnitorul Țării Româneș , Constan n Brânco-
veanu, stabilește relații diploma ce cu țarul Rusiei Pe-
tru cel Mare, urmate de o convenție secretă. O parte a
armatei lui se implică în războiul împotriva turcilor din
1711, fără acordul său, fapt ce determină uciderea lui
Constan n Brâncoveanu de către otomani.
Dimitrie Cantemir încheie cu Rusia un tratat de
alianță an otomană la Luțk, prin care țarul recunoș-
tea independența și integritatea teritorială a Moldovei,
domnia ereditară în familia lui Cantemir și revenirea
către Moldova a sudului țării, ocupat de otomani.
În Bătălia de la Stănileș din 1711, armata rusă și
moldoveană este invinsă de otomani, iar Dimitrie Can-
temir se refugiaza în Rusia, pierzându-și tronul.
Datorită acestei poli ci de alianțe, otomanii au
introdus regimul poli c fanariot Începând cu domnia
lui Nicolae Mavrocordat în Moldova în 1711 și în Țara
Românească în 1716.

63
 2. România și concertul european.
De la criza orientală,
la marile alianțe ale secolului XX
Modificarea regimului poli c al Principatelor
la începutul sec. XVIII. Secolul fanariot
Ca urmare a alianței dintre Dimitrie Cantemir,
domnul Moldovei, cu Rusia și a alianțelor secrete ale
lui Constan n Brâncoveanu, otomanii au introdus în
Țările Române regimul fanariot, începând cu domni-
ile lui Nicolae Mavrocordat. Domnii fanarioți nu mai
aveau preroga ve de poli că externă.
Perioada fanariotă se caracterizează pe plan ex-
tern prin desfășurarea „crizei orientale” (luptele dintre
Imperiul Rus, Habsburgic și Otoman pentru stăpânirea
zonei balcanice, derulate pe teritoriul nostru).
Prin Convenția de la Constan nopol (1775), Im-
periul Otoman cedează Imperiului Habsburgic nordul
Moldovei, denumit Bucovina. Prin Pacea de la Bucu-
reș (1812), Imperiul Otoman cedează Rusiei teritoriul
Moldovei dintre Prut și Nistru, denumit Basarabia.
Implicarea Principatelor într-o criză orientală în
prima jumătate a secolului XIX
După înfrângerea mișcării revoluționare a lui Tudor
Vladimirescu și a mișcării eteriste, otomanii au înlătu-
rat regimul fanariot și au introdus în Principate domni-
ile pământene.

64
 Convenția de la Akkerman (1826) dintre Rusia și
Imperiul Otoman stabilea retragerea armatei otoma-
ne din Principate. Convenția nu a fost respectată de
către sultan, ceea ce a dus la declanșarea Războiului
Ruso-Turc (1828) și ocuparea Principatelor de către ar-
mata rusă. În urma victoriei Rusiei se încheie Pacea de
la Adrianopol (1829). În Act osăbit pentru Prințipatu-
rile Moldova și Țara Românească se hotăra:
 Rusia devenea puterea protectoare, iar Impe-
riul Otoman ramânea puterea suzerană
 libertatea comerțului
 res tuirea raialelor turceș din stânga Dunării
 domni pământeni aleși pe viață.
Urmări: autonomia Principatelor se consolidează,
dar Rusia devine principala putere care decide poli -
ca Principatelor. În 1834, Imperiul Otoman recunoaște
introducerea Regulamentelor Organice, iar cu acordul
Rusiei numește primii domni regulamentari.
După înfrângerea Revoluției de la 1848 și ocupa-
rea Principatelor de către armatele ruse și otomane, în
1849 este semnată Convenția de la Balta Liman, care
prevedea numirea domnitorilor în Principate pentru 7
ani de către otomani cu acordul Rusiei.
Implicarea Principatelor într-o criză orientală
în a doua jumătate a sec. XIX
Criza Orientală s-a reac vat prin Războiul Crimeii
(1853-1856) care începe prin ocuparea Principatelor
de către armata rusă. De partea otomanilor intră în răz-
boi Marea Britanie, Franța și Sardinia, care înving Rusia
în Peninsula Crimeea.

65
 În 1856 are loc Congresul de Pace de la Paris, unde
ideea unirii Principatelor devine o problemă europea-
nă. Franța propune unirea, Imperiul Habsburgic și cel
Otoman se opun acestei idei și se hotărăște consultarea
românilor în privința dorinței de unire. Românii se pro-
nunță pentru unire, cele șapte puteri garante stabilesc
prin Convenția de la Paris din 1858 realizarea unei uniri
parțiale, iar în 1859 are loc dubla alegere a lui Cuza.
Implicarea României într-o criză orientală
în a doua jumătate a sec. XIX
În 1875 s-a reac vat criza orientală, prin răscoa-
lele an otomane din Bosnia și Herțegovina, urmată
de răscoala bulgarilor din 1876 și de războiul dintre
Serbia și Imperiul Otoman. Toate acestea au fost repri-
mate dur de otomani.
În conflict s-a implicat Rusia, care sprijinea lupta de
eliberare a popoarelor creș ne din Balcani. România
avea ca principal obiec v obținerea independenței față
de Imperiul Otoman și propune Rusiei o alianță milita-
ră, dar trata vele s-au finalizat doar printr-o Convenție
militară româno-rusă, în 4 aprilie 1877, care prevedea:
 dreptul de trecere a armatei ruse pe teritoriul
României spre Balcani, pe un traseu prestabilit
 obligația Rusiei de a respecta granițele și legile
țării.
România decretează mobilizarea armatei (125.000
de oameni), iar armata rusă trece Prutul. Otomanii
bombardează orașele româneș de pe Dunăre, iar ro-
mânii răspund bombardând cetatea Vidin. La sfârșitul

66
lunii aprilie, România rupe relațiile cu Imperiul otoman
și proclamă starea de război.
Armata otomană din Vidin, condusă de Osman
Pașa, se for fică la Plevna, pentru a opri înaintarea ru-
șilor. Bulgarii reușesc să respingă o armată otomană tri-
misă în ajutorul lui Osman Pașa în Pasul Șipka din Mun-
ții Balcani. Rușii atacă Plevna, dar sunt respinși cu mari
pierderi iar marele duce Nicolae cere ajutorul armatei
române. Carol obține comanda forțelor româno-ruse
care luptau la Plevna. La sfârșitul lunii august, armata
română desfășoară alături de cea rusă un asalt asupra
Plevnei și românii cuceresc reduta Grivița. În septem-
brie, Plevna este încercuită și asediată. Osman Pașa
încearcă să scape din încercuire dar capitulează în fața
armatei române. După cucerirea Plevnei, armata ro-
mână asediază Vidinul, iar cea rusă rusă se îndreaptă
spre Constan nopol, oprindu-se la San Stefano din ca-
uza flotei britanice, care nu i-a permis intrarea în oraș.
În februarie 1878 se semnează Tratatul de pace
de la San Stefano dintre Rusia și Turcia, unde România
nu a fost acceptată. Rusia primea Dobrogea, pe care
o oferă României în schimbul sudului Basarabiei, dar
România refuză, ajungând în conflict cu Rusia.
Acest tratat nu e recunoscut de puterile europene,
care impun încheierea Tratatului de pace de la Berlin,
în 1 iulie 1878.
Prevederi:
 recunoașterea independenței României, Ser-
biei și Muntenegrului și a autonomiei Bulgariei
 recunoașterea independenței României era
condiționată de modificarea ar colului 7 din

67
 Cons tuție, prin acordarea cetățeniei române
și necreș nilor
 România era obligată să cedeze sudul Basara-
biei către Rusia, în schimbul Dobrogei, Deltei
Dunării și Insulei Șerpilor.
Urmările obținerii independenței:
 proclamarea României ca Regat în 10 mai 1881
 aderarea în secret a României la Puterile
Centrale în 1883, din cauza pierderii sudului
Basarabiei.
Implicarea României într-o criză orientală
la începutul sec. XX
În 1912 a avut loc Primul război balcanic, în care
Serbia, Bulgaria și Grecia înving Imperiul Otoman și
eliberează teritoriile balcanice stăpânite de acesta.
În 1913 începe Al doilea război balcanic, în care Bul-
garia atacă Serbia și Grecia, dar intervenția împotriva
Bulgariei a Turciei și a României determină capitularea
Bulgariei. Prin Pacea de la Bucureș din 1913, Bulgaria
ceda României sudul Dobrogei, numit Cadrilater.
Primul Război Mondial
În 28 iunie 1914 are loc atentatul de la Sarajevo,
în care prințul moștenitor al Austro-Ungariei este asasi-
nat de un student sârb. În 28 iulie Austro-Ungaria atacă
Serbia și conflictul se generalizează prin intrarea în răz-
boi a celor două alianțe militare antagoniste: Puterile
Centrale și Antanta.

68
 În urma unui Consiliu de Coroană, România își de-
clară neutralitatea, mo vând că nu a fost consultată în
privința războiului de către aliata sa, Austro-Ungaria.
În perioada neutralității (1914-1916) s-au for-
mat două grupări: gruparea germanofilă (conserva-
torii), favorabilă intrării în război de partea Puterilor
Centrale și gruparea antantofilă (liberalii), favorabilă
Antantei. Încă din 1914, Rusia recunoștea drepturi-
le României asupra teritoriilor locuite de români din
Austro-Ungaria.
În urma presiunii Franței, care dorea slăbirea ofen-
sivei germane pe frontul de vest, dar și încurajată de
cea mai mare victorie rusă de pe frontul de est, Ro-
mânia semnează Tratatul de alianță cu Antanta în 4
august 1916.

69
 Prevederi:
 recunoașterea drepturilor României asupra te-
ritoriilor locuite de români din Austro-Ungaria
 România se obliga să declanșeze ofensiva asu-
pra Austro-Ungariei în 10 zile de la semnarea
tratatului
 Rusia se obliga să declanșeze o ofensivă în Bu-
covina și Franța în sudul Bulgariei.
Campania din 1916. În 14 august 1916, armata
română înaintează în Transilvania și eliberează orașul
Brașov. Ofensiva română este oprită, deoarece o arma-
tă germano-bulgară condusă de generalul Mackensen
învinge armata română din Dobrogea în Bătălia de la
Turtucaia, iar ofensiva rusă și cea franceză nu au suc-
ces. Armata română este respinsă peste Carpați și în-
vinsă în Bătălia de pe Jiu, în mp ce Mackensen trece
Dunărea. Prin victoria de la Oituz, generalul Eremia
Grigorescu oprește pătrunderea armatelor inamice în
Moldova („pe aici nu se trece”). Sudul țării este ocupat,
armata, regele și Parlamentul se retrag în Moldova, iar
frontul se stabilizează.
Campania din 1917. La începutul anului 1917, armata
română se reorganizează, primește armament din Franța și
Marea Britanie, sosește o misiune militară franceză condusă
de generalul Berthelot și Rusia trimite trei armate în ajutor.
În iulie 1917, Armata II română, condusă de gene-
ralul Alexandru Averescu, obține victoria în ofensiva
de la Mărăș . La începutul lunii august, Armata I româ-
nă, condusă de generalul Eremia Grigorescu, înfrânge
ofensiva Puterilor Centrale, condusă de generalul ger-
man Mackensen în Bătălia de la Mărășeș și, în același

70
 mp, Armata II respinge ofensiva austro-ungară de la
Oituz.
În octombrie 1917 are loc revoluția comunistă din
Rusia, condusă de Lenin, care retrage Rusia din război
și încheie o pace separată cu Puterile Centrale. Româ-
nia rămâne izolată și este obligată să încheie o pace
separată cu Puterile Centrale la Bucureș , în aprilie
1918, prin care ceda teritorii Austro-Ungariei și Bulga-
riei. Puterile Centrale recunoșteau unirea Basarabiei cu
România, care a avut loc în 27 mar e 1918.
Regele nu a ra ficat acest tratat, iar în urma victori-
ilor Antantei din toamna anului 1918, România reintră
în război, dar armis țiul Germaniei cu Antanta din 11
noiembrie determină încheierea luptelor și retragerea
armatelor Puterilor Centrale din România.

3. România în perioada
„Războiului rece”
După 23 august 1944, România a intrat în sfera de
influență sovie că, fiind ocupată de Armata Roșie. La
conferințele de la Ialta și Potsdam din 1945, marile
puteri nvingătoare și-au împărțit sfere de influență în
Europa, România rămânând în sfera sovie că.
În 1946, într-un discurs la Universitatea Fulton din
SUA, Winston Churchill a a definit conceptul de „cor-
na de fier”, adică separarea dintre statele libere din
Europa și cele ocupate de URSS.
În 1947, SUA a lansat Planul Marshall, care acor-
da ajutor financiar nerambursabil statelor europene

71
afectate de război. URSS a interzis statelor aflate sub
dominația sa să accepte acest plan. Statele occidentale
au profitat de acest ajutor și și-au refăcut economia.
A urmat Doctrina Truman, prin care președintele
SUA propunea stoparea expansiunii comunismului și
spriinirea Turciei și a Greciei. Această doc nă a stat la
baza Pactului Atlan cului de Nord, o alinață militară în-
ființată în 1949, formată din SUA și statele occidentale.
În 1949, URSS a format Consiliul de Ajutor Econo-
mic Reciproc (CAER), o organizație economică a sta-
telor comuniste, ca replică la Planul Marshall. Prima
acțiune de cooperare între statele comuniste a fost
construirea podului peste Dunăre de la Giurgiu – Ruse.
În 1955, URSS a creat o replică la NATO, o alianță mili-
tară numită Pactul de la Varșovia, formată din statele
comuniste europene.
În 1956 a avut loc revoluția an comunistă din Un-
garia, după ce ajunge în fruntea guvernului maghiar
Nagy Imre, care începe o poli că de reforme demo-
cra ce și anunță retragerea Ungariei din Pactul de la
Varșovia. Armata sovie că a ocupat Budapesta și a
înlăturat regimul lui Nagy Imre. Dej a susținut aceas-
tă invazie sovie că, Nagy Imre a fost închis o perioadă
în România. O consecință a sprijinului acordat de Dej
sovie cilor a fost retragerea armatei sovie ce din Ro-
mânia, în 1958.
În 1960, Dej, deranjat de reformele liderului so-
vie c Nikita Hrușciov, a început să se îndepărteze de
poli c URSS și să se apropie de China comunistă și de
Iugoslavia. În 1964, Dej s-a opus Planului Valev, care

72
preconiza ca România și Bulgaria să devină țări agrico-
le, pentru a depinde de industri sovie că.
În 1964, prin Declarația din aprilie, Dej afirmă o po-
li că de independență față de URSS, proclamând drep-
tul României de a-și construi un comunism propriu. Dej
începe să se apropie de SUA, al cărei președinte, Lyn-
don Johnson declara că România este o țară comunistă
prietenă.
După întâlnirea Pactului de la Varșovia din mar-
e 1965, Dej moare brusc și urmează la putere Nico-
lae Ceaușescu. Acesta con nuă poli ca de distanțare
față de URSS și de apropiere de Occident. În contextul
destalinizării inițiate de Hrușciov, Ceaușescu cri că cri-
mele din mpul lui Dej.
În 1967, România este singura țară comunistă care
a stabilit relații diploma ce cu Germania Federală și
care a menținut relații diploma ce cu Israelul, după
Războiul de 6 zile, în care Israelul a învins statele ara-
be sprijinite de URSS. Ministrul de externe Corneliu
Mănescu a fost ales președinte al Adunării Generale a
Organizației Națiunilor Unite din 1967 (primul dintr-o
țară comunistă).
Prin „Primăvara de la Praga” din 1968, liderul ceh
Alexander Dubcek a promovat ideea „socialismului cu
față umană”. După vizita lui Ceaușescu în Cehoslova-
cia, are loc invazia sovie că împotriva guvernului refor-
mist. Cri ca acestei invazii în cadrul unei mari adunări
la Bucureș i-a atras lui Ceaușescu simpa a și sprijinul
statelor occidentale. În 1969, președintele SUA Richard
Nixon a vizitat România, fiind prima vizită a unui preșe-
dinte american într-o țară comunistă.

73
 În 1971 România a fost primită în Fondul Mone-
tar Internațional și Banca Mondială, obținând împru-
muturi avantajoase. În același an, Ceaușescu vizitea-
ză China și Coreea de Nord, ceea ce îl influențează în
imprimarea unui nou curs al poli cii sale, prin „Teze-
le din iulie”, în care lansează conceptul de „revoluție
culturală”.
În 1975, președintele SUA Richard Ford vizitează
România, care primește din partea SUA „clauza națiu-
nii celei mai favorizate”, prin care relațiile comerciale
cu România nu erau supuse taxelor vamale.
În același an, România semnează Actul final al Con-
ferinței de la Helsinki, prin care se obliga să respecte
drepturile omului. Încălcarea acestora în România a
atras cri ci din partea Occidentului, care se îndepăr-
tează de România.
În 1985 ajunge la putere în URSS Mihail Gorbaciov
și inițiază o poli că de reconstrucție economică (Pe-
restroika) și de transparență în relațiile cu Occidentul
(Glaznost). El inițiază adoptarea unor reforme econo-
mice, acordarea unei mai mari libertăți presei.
Ceaușescu respinge această poli că reformatoa-
re și menține poli ca neostalinistă. În 1989, după ce
comunismul cade în statele aflate sub dominația so-
vie că, România era singura țară europeană în care se
menținea acest regim. În urma Revoluției din decem-
brie 1989, Ceaușescu este înlăturat, România revine la
democrație și la relații bune cu Occidentul.

74