Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Din sec. al II-lea d. Hr., Imperiul Roman declanșează la nord de Dunăre un amplu proces de
romanizare.
Romanizarea = proces de lungă durată etnic, ligvistic și cultural între autohtoni și cuceritori
în urma căruia în cadrul poporului cucerit pătrund treptat și masiv elemente de cultură și
civilizație romană.
În schimb, în secolele 2-8, în special la nord de Dunăre, cât și la sud de fluviu s-a
desfășurat etnogeneza românească. Poporul român este neolatin, asemănător cu cel
francez, italian, spaniol și portughez. Face parte din romanitatea orientală/estică, iar
celelalte popoare neolatine fac parte din partea occidentală/vestică. Un element de
asemănare între romanitatea orientală și cea occidentală este stratul latin. Poporul român și
limba română au o structură romanică, elemente care au contribuit la formarea limbii
române.
1
• substrat -> strat-> adstrat
Substrat = element autohton geto-dac (10%)
Strat= element cuceritor romnic (60%)
Adstrat = element migrator (20%)
* Restul de 10% reprezintă împrumuturi din alte limbi
Deoarece Țările Române s-au implicat între sec 16-17 în luptele antiotomane/”cruciadele
târzii”, prin urmare au intrat în atenția umaniștilor europeni.
Mai tarziu, între secolele 16-18, originea latină a poporului român a fost susținută de
o serie de umaniști și cronicari români:
Þ În secolul 16: Nicolaus Olahus
Þ În secolul 17: cronicarii români: Grigore Ureche, Miron Costin
Þ În secolul 18: cărturarul (om de cultură) Dimitrie Cantemir, fost domn al Moldovei
Din secolul 16, ideea romanității românilor devine o problemă politică în funcție de interese.
Spre exemplu, cronicarul și istoricul maghiar Ștefan Szamoskozy a negat-o, deoarece au
fost afectate interesele nobilimii maghiare din Transilvania de către Mihai Viteazul.
Cauza: Întrucât românii din Transilvania își cereau drepturile politice în secolul 18, prin
urmare o serie de istorici maghiari, cât și austrieci au pus bazele teoriei imigraționiste.
2
Teoria imigraționistă, 1781 – autor: Franz Sulzer
În lucrarea ”Istoria dacilor transalpini” a susținut:
® Formarea poporului român și a limbii române la sud de Dunăre
® Romanii nu sunt urmașii coloniștilor romani (românii nu au origine latină)
® Daco-românii, cât și românii și-au încetat continuitatea la nord de Dunăre pe parcursul
Evului Mediu
® Din secolul al 13-lea, românii au imigrat de la sud la nord de Dunăre, unde i-au întâlnit în
Transilvania pe maghiari.
Teoria imigraționistă cu scop politic a fost combătută de istorici români, membrii ai Școlii
Ardelene precum: Petru Maior, Gheorghe Șincai, Samuil Micu, Ion Budai-Deleanu. Prin
urmare, în anul 1791, Școala Ardeleană a elaborat un program memorio ”Supplex libellus
valachorum”, în care susțineau drepturile românilor din Transilvania, vechimea și
continuitatea la nord de Dunăre. Susține originea pur latină a românilor (idee considerată
exagerată).
În a doua jumătatea a secolului 19, în perioada Epocii Moderne, apare o nouă variantă a
teoriei imigraționiste, autorul fiind Robert Rösler (istoric și geograf austriac).
Cauza: În 1867 s-a format Imperiul Austro-Ungar, iar autonomia românilor din
Transilvania a fost anulată, prin urmare românii transilvăneni solicită menținerea autonomiei
țării. Astfel, apare o nouă variantă a imigraționismului prin care să anuleze drepturile
românilor transilvăneni.
În anul 1871, Robert Rösler pune bazele în lucrarea ”Studii românești” a unei noi
variante a imigraționismului. Această nouă teorie era cunoscută și sub denumirea de ”Teoria
Roesleriană”. Ideile de bază ale acesteia erau:
® poporul român se formează la sud de Dunăre, undeva în Peninsula Balcanică
® românii nu sunt urmașii coloniștilor romani
® romanizarea nu a putut fi posibilă la nord de Dunăre în cei 165 de ani de stăpânire
romană (106-271)
® din secolul al 13-lea, românii migrează de la sud la nord de Dunăre, unde îi întâlnesc în
Transilvania pe maghiari.
Argumente:
• Există o asemănare între limba română și cea albaneză, drept urmare românii se
formează la sud de Dunăre.
• Nu există izvoare istorice care sa-i ateste pe români până în secolul al 13-lea
• Elementele daco-romane au încetat să mai existe la nord de Dunăre după Retragerea
Aureliană
Teoria lui Robert Roesler a fost combătută în secolul 19 de istorici români precum: B. P.
Hașdeu, A. D. Xenopol, D. Onciul. Aceștia au pus bazele teoriei continuității, cât și
autohtonismului. Ideile de bază au fost:
® Poporul român s-a format, în special, la nord de Dunăre, cât și la sud de fluviu
® Continuitatea elementului daco-roman, cât și a românilor la nord de Dunăre pe parcursul
Evului Mediu
® Supraviețuirea geto-dacilor după războaiele din secolul 2.
Argumente:
o Existența toponimelor, cât și a unor hidronime daco-romane la nord de Dunăre, timp de
aproximativ 2.000 de ani
o Existenta izvoarelor istorice care îi atestă pe români înainte de secolul al 13-lea
3
Prin urmare, se poate afirma faptul că la baza formării poporului român se află trei mari
elemente: geto-dac, roman peste care s-a suprapus elementul slav.
După 1945, în România a fost instaurat un regim totalitar de tip comunist, prin urmare istoria
românilor a fost falsificată. Inițial, în perioada regimului politic stalinist a lui Gheorghiu Dej,
România a urmat modelul sovietic, drept consecință s-a pus accentul pe elementul slav în
formarea poporului român. Mai tarziu, în timpul regimului potic național comunist a lui
Nicolae Ceaușescu, România a promovat o politică de distanțare față de URSS. A fost
scoasă în evidență importanța elementului autohton geto-dac și ignorat elementului roman,
considerat asupritor.
Concluzie: Studierea romanității românilor este importantă, deoarece pot fi aflate informații
despre originea poporului român și a limbii române, despre continuitatea daco-romanilor la
nord de Dunăre sau pot fi combătute cu argumente diverse teorii care neagă formarea
poporului român în spațiul la nord de Dunăre (cazul teoriilor imigraționiste). Astfel, se poate
spune că cele trei elemente care au contribuit la formarea poporului român sunt: geto-dac,
latin și slav din care elementul predominant este cel romanic.