Liviu Rebreanu (1885-1944) este considerat creatorul romanului romanesc modern.

Romanul prezinta spatiul ardelean de la inceputul secolului al XX-lea.

Elita criticii literare a vazut in acest roman o capodopera de rascruce in reflectarea satului si a taranului
roman.
Tema romanului este relatia omului cu pamintul.
Actiunea se desfasoara pe mai multe planuri narative, avind numeroase personaje printre care si Florica.
Expresie, in plan simbolic, a glasului iubirii Florica se fixeaza in cadrul general al satului aflat la hora,
prin determinante generale, intr- o lapidara schita de profil. Ea este fata cea mai frumoasa din Pripas.
Intr-o clipa de ragaz, dupa jocul indracit al somesenei, Florica, fata vaduvei lui Maxim Oprea, ii apare
lui Ion mai frumoasa ca oricand. Insusirile fizice ale Floricai pun in evidenta indirect profunzimea
sentimentelor lui Ion fata de ea.
Scriitorul urmareste atent reactile flacaului in preajma fetei: Iubise pe Florica si, de cate ori o vedea sau
isi amintea de ea, simtea ca tot o mai iubeste. Purta in suflet rasul ei cald, buzele ei pline si umede,
obrajii ei fragezi ca piersica, ochii ei albastri ca cerul de primavara.
Navaleste in roman, prin Florica, toata frumusetea peisajului transilvanean, deodata cu
tineretea,vigoarea si temperamentul care tradeaza o nepotolita sete de viata, de dragoste. Dar Florica
era mai saraca decat Ion, cu alte cuvinte, fericirea lor nu era posibila din cauza saraciei. De aceea, dupa
ce Ion o intalni pe camp pe Ana si se mustra pentru cele indurate din pricina ei, vazand-o pe Florica, cu
fata rumena, plina si zambitoare, apropiindu-se sprintena ca o ispita, toataframantarea ii pieri din suflet,
o mangaie cald din ochi si i se adresa: In inima mea...tot tu ai ramas craiasa...
Florica il iubeste si ea pe Ion cu pasiune. Cand flacaul o imbratiseaza, pe camp, si o saruta patimas, fata
se zvarcoleste, dar cu fiecare miscare se lipea mai tare de pieptul lui.... Ea va disparea insa din act
iune, pentru destul de mult timp, atat vreme cat glasul pamantului iiorganizeaza in asa fel viata lui
Ion incat il acopera, anulandu-l aproape pe cel al iubirii.Intuitia si pihologia feminina vor lucra,
determinand optiunea Floricai pentru George, cand acesta o cere in casatorie. Starea civila a celor
doi Ion si Florica s-a schimbat. Peste caminul lui George bate insa aripa nelinistii, Florica fiind
ravnita din nou de Ion cu si mai multa patima.
Florica este pentru Ion o oaza de lumina, catre care insa nu mai are acces pentru ca preapacatuise
impotriva firii si trebuie sa fie pedepsiti pe masura comportamentului sau si a faptelo rsale. Soarta
Floricai este nefericita si ea. Cel pe care-l iubise cu adevarat n-a putut sa-i apartina din cauza
impedimentelor de ordin social. Cel cu care s-a casatorit, George Bulbuc, infunda incele din urma ocna,
vinovat de omucidere.Destinul ei se topeste in acela la satului care-si uneste calea lui cu calea cea mare
si fara deinceput, viata, care curge neincetat ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat.