Managementul organizației școlare

Principiile managementului educaţional se pot clasifica în trei grupe:

a. principii generale:
• eficacitate şi eficienţă;
• participare;
• corelaţia resurse – nevoi;
b. principii comune
• subordonarea resurselor faţă de obiective;
• unitatea dintre decizie şi acţiunea practică;
c. principii specifice învăţământului:
• Principiul asigurării şi garantării dreptului la învăţătură;
• Principiul organizării învăţământului de stat, a învăţământului particular şi confesional;
• Principiul desfăşurării învăţământului de toate gradele în limba română, dar şi în limba
minorităţilor naţionale şi într-o limbă de circulaţie internaţională;
• Principiul învăţământului general şi obligatoriu.
• Principiul învăţământului de stat gratuit.

Principiul de eficacitate și eficiență presupune:

1. Un ideal (obiectiv) definit clar; să ştii ce încerci să realizezi; să elimini incertitudinea.
2. Bun simţ pentru a diferenţia „pădurea de copaci”; strădania de a se cunoaşte pe sine şi de a
asculta sfatul oricui, indiferent de poziţia în ierarhie, păstrând demnitatea echilibrului.
3. Căutarea de sfaturi competente.
4. Disciplina - respectarea regulilor stabilite.
5. Comportament corect.
6. Încurajează elaborarea de înregistrări fiabile (de încredere), cât mai aproape de momentul
şi locul faptului înregistrat, permanente; solicită date/acte/fapte pe care să iţi bazezi deciziile
(nu impresii, senzaţii).
7. Implementează planificarea ştiinţifică pentru ca fiecare funcţie să se integreze intregului şi
să işi aduca contribuţia aştepată la atingerea obiectivului firmei.
8. Standarde şi programe. Alocă metode şi timp pentru execuţia sarcinilor.
9. Condiţii standardizate impuse de un mediu înconjurător uniform.
10. Operaţii standardizate prin uniformizarea metodelor.
11. Standarde scrise - instrucţiuni pentru modul de lucru.
Realizarea unui management strategic performant la nivel preuniversitar conduce la
obligativitatea unei politici coerente în domeniul calităţii.
În concluzie, putem spune că cele mai bune rezultate sunt obţinute atunci când există o
armonizare între cultivarea şi metoda de implementare a managementului calităţii totale.
Managementul calităţii totale reprezintă unica modalitate care face posibilă realizarea de
bunuri şi servicii la standarde internaţionale, care, în zilele noastre, acoperă întregul domeniu
al activităţii umane. Peste tot în lume, toate marile companii folosesc metodele managementul
calităţii în scopul creşterii competitivităţii la nivel naţional.

Starea în care ne aflăm ne-a forțat să fim părtași ai unei schimbări radicale care
presupune adevărate revoluții, șocuri în structura sau funcționarea organizației prin regândirea
utilizării tehnologiei și implicit, a funcționării organizației dar și restructurarea organizării,
structurii și culturii școlii.
Aceste schimbări transformaționale ne-au determinat să abordăm procesul didactic
dintr-o altă perspectivă prin înlocuirea în totalitate a interacțiunilor face-to-face cu
studenții și colegii cu întâlnirile mijlocite de aplicațiile din mediul virtual. Trecerea de la
procesul instructiv-educativ desfășurat în cadrul grupului educațional și bazat pe relații
psihologice directe, nemijlocite, de tipul față-în-față, la derularea activităților didactice,
exclusiv prin mijloace moderne de comunicare online, poate conduce la schimbări perceptive
ale paradigmei educaționale.
Această nouă abordare a educației trebuie să fie direcționată în spiritul dezvoltării
autoeducației, atât a cadrelor didactice, cât și și a elevilor și studenților pentru că nimeni nu a
fost pregătit pentru învățarea în totalitate în mediul online. Cadrele didactice au fost
provocate să se adapteze rapid și să transmită un mesaj important elevilor: învățarea continuă
dincolo de școală și cu instrumente online accesibile tuturor și multă determinare; se poate
face progres; se pot încuraja elevii /studenții să învețe și să lucreze independent.
Situația nou generată, neexperimentată și neadaptată s-a concretizat rapid într-o învățare
de tip online, sincronă, care a fost inițial abordată cu scepticism de către cei mai mulți
profesori și cu entuziasm și curiozitate de către cei mai mulți elevi.
În acest context, profesorii au fost nevoiți să integreze într-un timp foarte scurt TIC și
noile tehnologii de predare în programele lor de instruire. Organizarea procesului de învățare
în mediul online presupune o pregătire specială, nu numai din perspectiva adaptării și
gestionării conținutului, a asigurării mijloacelor necesare procesului de instruire, a
flexibilității metodologiei de predare, ci, mai ales, din perspectiva pregătirii resursei umane
(profesori și elevi/studenți, deopotrivă) pentru o astfel de experiență didactică.
Având ca premisă un astfel de obiectiv, managementul instituțiilor de învățământ a fost
determinat în a lua decizii și a implementa diferite modalități de interacțiune educațională
între cadrele didactice și elevi. În unele situații, există decizii clare privind modalitățile de
interacțiune educațională (avem exemple recomandările unor inspectorate școlare pentru
platformele educaționale care vor fi accesate). În cele mai multe situații, însă, cadrele
didactice și/sau elevii au accesat diferite forme educaționale, mai mult sau mai puțin
convenționale (de la mijloace de comunicare informaționale precum Whatsapp, Facebook
Messenger, e-mail, serviciul Drive, Skype, la platforme educaționale variate care au fost
promovate în această perioadă pe internet și sunt în varianta free - Google Meet, Zoom până
la platforme educaționale recomandate instituțional, precum Suita Google for Education,
Google Classroom, Edmodo, EasyClass și ClassDojo).
Modalitățile de organizare a interacțiunii educaționale sunt regionale (cazul unor ISJ-
uri), instituționale sau neorganizate. Măsuri adoptate la nivel național există doar în ceea ce
privește asigurarea mediului optim de învățare pentru elevii care vor susține examene
naționale (examenul de Evaluare Națională și de Bacalaureat) prin organizarea activităților
educaționale TV (programul Teleșcoala), model preluat și de unele inspectorate școlare la
nivelul învățământului preuniversitar. Lista prezentată nu este exhaustivă; internetul abundă
de sugestii de instrumente online care pot fi accesate în această perioadă ca forme de
organizare a activității educaționale.
În contextul învățării on-line, literatura de specialitate aduce în prim plan conceptul
de e-pregătir. E-pregătirea pentru mediul educațional de tip online determină efecte pozitive
în planul performanțelor școlare, se asociază cu creșterea satisfacției pentru activitatea de
învățare, cu implicarea și cu trăirea stării de bine. În caz contrar, efectele sunt negative, fiind
identificate atât în planul scăderii performanțelor în învățare (neînțelegerii sarcinilor de
învățare, feedback întârziat din partea profesorului etc.), în plan comportamental prin
neimplicare în activitate, scăderea gradului de motivație pentru învățare, scăderea capacității
de concentrare a atenției, și mai ales în plan emoțional, prin manifestarea nervozității datorate
scăderii controlului și a lipsei interacțiunii directe cu profesorul/colegii. Toate acestea se
reflectă în plan psihologic prin creșterea nivelului de frustrare și a nivelului de stres , ceea ce
poate conduce la creșterea gradului de agresivitate și la apariția sindromului de burnout.
 Trecerea bruscă la o altă modalitate de interacțiune educațională, fără o pregătire
prealabilă are efecte pe termen lung negative, însă pe termen scurt și într-o situație de criză,
cum este cea în care ne aflăm, pare a fi o soluție corectă pentru a asigura continuitatea și
stabilitatea în procesul educațional.