Predare- învațare- evaluare la matematică în condițiile provocărilor generate de pandemia Covid-

19:
- exemple de activitati asistate de tehnologie și internet
- sugestii pentru rezolvarea dificultăților întâmpinate în utilizarea platformelor educaționale
Abordarea noii programe şcolare de matematică la clasa a-VIII-a cu ajutorul resurselor
educaţionale.
Exemple de bune practice

“Principalul obiectiv al educatiei este acela de a forma oameni capabili sa realizeze actiuni noi,si nu numai sa repete
ceea ce au facut generatiile anterioare-oameni care sa fie creativi,inventivi si cu dorinta de a investiga.”
Jean Piaget

Sisteme educaționale din întreaga lume acestea prin nevoia de a se

reinventa, dată fiind situația în care milioane de elevi își petrec
zilele în casele lor, la fel și profesorii lor. Ce putem face însă
în aceste vremuri ca să continuăm să învățăm și actul educațional să
se întâmple? Cum ne adaptăm la predarea on-line? Cum ne poate ajuta
tehnologia acolo unde ea există și cum influențează aceasta procesul
de învățare?

Metodele de predare aplicate în clasă au un puternic asupra calității educației.  Practic, mult din
calitatea actului învățării atârnă pe umerii dascălilor: 30% din succesul învățării depinde de
comportamentul profesorului. Așadar, la competențele pe care fiecare profesor le dezvoltă în
relația cu elevii săi, iar această relație continuă să fie la fel de importantă și în mediul online.

Cercetând puțin pe această temă am descoperit mai multe studii care vorbesc atât despre avantajele
cât și dezavantajele acestei opțiuni. Un set de studii realizate de Departamentul de Educație al
Statelor Unite vorbesc pe de-o parte de faptul că rezultatele învățării online păreau a fi la fel ca în
cursurile tradiționale, cât și despre faptul că studenții în condiții de învățare online s-au comportat
într-o manieră mai bună decât cei care primesc instrucțiuni față în față. (sursa) Alte studii de dată mai
recentă vorbesc despre faptul că instrucțiunile care combină elementele online cu cele tradiționale,
față în față, au un avantaj mai mare în raport cu instrucțiunile fie numai față în față, fie pur online.
Aceleași studii vorbesc despre faptul că cel mai mare impact al învățării online e înregistrat la
adolescenții de liceu.

O echipă de cercetători de la Universitatea Harvard au ajuns la concluzia că intercalarea conținutului

multimedia și a materialelor de învățare online cu teste scurte, la intervale de timp regulate, pot
îmbunătăți implicarea elevilor. Cercetările au arătat că utilizarea acestor teste a redus aproape la
jumătate (42%) distragerea elevilor cât și creșterea considerabilă a notelor obținute de aceștia. (sursa)

E important să îi ținem în continuare aproape pe copii de învățare în această perioadă, astfel încât în
momentul când revin la școală, readaptarea să fie mai ușoară. Datele arată că după o perioadă lungă
de timp (câteva săptămâni) petrecută doar în online motivația dispare și că e tot mai dificil să-i ții
implicați pe copii. Dar nu este imposibil.

Punți digitale între profesori

Adaptarea la predarea în online încurajează profesorii să colaboreze între ei, împărtășindu-și

materialele și practicile pedagogice mult mai ușor, la distanțe foarte mari. Sunt profesori care au
predat cursuri online și care sunt mai familiarizați cu unele metode, iar mulți dintre aceștia își doresc
să împartă din cunoștințele lor cu cei care au nevoie de sprijin. Exista multe exemple și povești de
succes din activitatea online a profesorilor. Exemple: Profu online
Autonomie în învățare pentru elevi

Mutarea cursurilor în online încurajează elevii să aibă mai multă autonomie în învățare, folosindu-și
la maxim creativitatea. Totodată, mutarea temporară a procesului de învățare pe online, poate susține
ritmul învățării și poate crește încrederea elevilor în capacitățile și resursele proprii pentru a fi
autodidacți (de altfel, învățarea continuă pe tot parcursul vieții adulte, fiind unul din pilonii educatiei
lui Delors, este guvernată de capacitatea de a fi autodidact).

Învățare prietenoasă de acasă

Confortul e crescut fiind într-un spațiu personal, atât poate pentru elev cât și pentru profesori. Nu mai
există gălăgie, la nivel de management al clasei dinamica se schimbă iar părinții pot asigura cadrul
potrivit pentru învățare. Copiii au mai  mult timp de odihnă, nu trebuie să se mai trezească foarte de
dimineață pentru a lua mijloace de transport în comun, se reduce din gradul de oboseală, părinții pot
monitoriza mult mai îndeaproape stilul alimentar pe care îl adoptă copiii.

Repoziționarea școlii

Un alt aspect foarte important, pe care l-am surprins zilele acestea, vine din partea Ancăi Nedelcu,
profesor universitar la Universitatea București, Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației, care
vede și dintr-un alt unghi procesul, respectiv: ”în aceste zile, nu vorbim doar despre o trecere a
interacțiunilor didactice în lumea online (posibilă doar în anumite medii, cele privilegiate, cu acces
la internet și computer). Vorbim despre o școală care trebuie să rămână un reper de siguranță și
predictibilitate, despre profesori creativi, bucuroși de întâlnirea inedită, mediată digital cu elevii,
care inspiră încredere și protecție. Discuția din aceste zile e despre copii, cei care își mențin bucuria
de a învăța în orice context, care nu se simt abandonați de adulții din jurul lor. Este o discuție despre
ghiozdane cu exerciții, analize gramaticale, hărți, dar, în același timp, unele pline de încredere și
siguranță.”

Învățarea există și în online, iar pentru școli, profesori, părinți și elevi înseamnă doar noi ferestre
către educație.

invățământul on-line deschide posibilitatea unei pregătiri

structurate, coordonate și corect etapizate (vedem acum
multitudinea de platforme și soft-uri educaționale on-
line, care abundă media în această perioadă); reprezintă o
formă de învățare la distanță, facilă, destinată celor
care nu au posibilitatea de a accesa sistemul de
învățământ clasic, traditional, ”față în față”  sau
adecvată unor contexte speciale, așa cum se întâmplă în
perioada actuală de pandemie, când întregul sistem de
învățământ, public și privat, indiferent de nivel sau
ciclu curricular este închis. Acest mod de învӑțare este
impus acum de perioada dramaticӑ pe care o traversӑm.
Pentru a susține activități de învățare la distanță, profesorii și elevii folosesc mai multe mijloace specifice, dintre care cel
mai frecvent:
1) aplicații simple/ cunoscute deja, pentru comunicare asincronă de grup, precum Whatsapp, Facebook messenger
2) apeluri telefonice/ SMS/ canal de comunicare cu fiecare elev:
Pe locurile următoare se situează:
1) utilizarea resurselor educaționale deschise și conținutului digital, cum ar fi situri cu informații și ilustrații,
biblioteci online, simulări, soft educațional, laboratoare virtuale, muzee virtuale, Digitaliada, LearningApps etc
2) platformele specializate de elearning – Moodle, Google classroom, Edmodo, Easyclass
3) aplicațiile pentru comunicare sincronă în grup prin apeluri video/ videoconferințe precum Webex, Zoom, Meet,
Teams, Skype
4) La acestea, se adaugă instrumente și aplicații online pentru activități de învățare (ex.: Kahoot, Padlet, Bubbl.us,
Dotstorming, Wordwall etc.), precum și platforma eTwinning pentru proiecte colaborative complexe

Recunosc că am dificultăți reale în derularea activităților didactice în mediul online din cauza absenței unor instrumente
tehnice corespondente variatelor activități pe care le desfășoară în mod curent la clasă (integrate în platformele pe care le
utilizează), destinate managementului de ansamblu al clasei, obținerii feedback-ului și realizării activităților de evaluare.
Faptul că, în marea lor majoritate, nu folosesc platforme dedicate activităților didactice online (așa numitele Virtual
Learning Environment), ci mai degrabă platforme destinate întâlnirilor de lucru în spațiul virtual sub forma
videoconferințelor (de genul Skype, Meets, Zoom, Messenger), conduce la anumite dezechilibre în gestionarea în
ansamblu a parcursurilor de învățare.

Programul Teleșcoala, a fost, de asemenea, o soluție bună pentru prima etapă, implementată rapid, focalizată pe nevoile
elevilor din clasele terminale ale gimnaziului și liceului. Este însă necesar să fie stabilit un standard național de calitate a
educației prin suita de sesiuni susținute la televiziunea publică, care sunt considerate „un model” și vor influența modul de
predare al multor profesori, în special al celor aflați la debutul carierei didactice. Percepția a ceea ce înseamnă o „lecție
bună” se extinde nu doar la nivelul altor profesori, ci ajustează așteptările elevilor, părinților și publicului larg, în general.
De aceea, trebuie diminuat excesul de teorie, trebuie crescută legătura cu practica și relevanța învățării pentru viața
cotidiană, trebuie utilizate metode de interacțiune educațională și diminuată ponderea metodelor expozitive. Așadar, cu
unele limitări firești, impuse de mediul de comunicare, lecțiile prezentate public ar putea să includă într-o măsură mult
mai mare sarcini de lucru practice, plasate în contexte concrete de viață și care pleacă de la o problemă/ context real,
plauzibil, care solicită nu doar utilizarea de proceduri sau formule și memorarea de informații (clasificări, definiții, rutine
etc.) ci stimulează formarea unor capacități de nivel superior (aplicare, interpretare, anticipare de consecințe, explicarea
fenomenelor, creare, raportare la valori, conduite proactive, cooperare etc.). Situațiile educative prilejuite de aceste
emisiuni Teleșcoala, înregistrate pentru a fi la dispoziția elevilor și cadrelor didactice pe termen lung, pot constitui un
reper pentru inovare. Elevii cu rezultate școlare bune și foarte bune au o obișnuință de a învăța care se păstrează și în acest
caz. Ei sunt în mai mare măsură pregătiți să lucreze și să se dezvolte în spațiul online decât elevii cu rezultate medii și
slabe la învățătură. Aici este un aspect interesant care confirmă situarea lipsei obișnuinței elevilor de a învăța cu ajutorul
noilor tehnologii pe poziția secundă între dificultățile semnalate de cadrelor didactice pentru că, deși elevii cu rezultate
mai puțin bune la învățătură au și ei acces la tehnologie, aceștia sunt mai puțin pregătiți să o folosească în scopul învățării.
Este pe undeva replicarea în zona tehnologică a diferenței pe care Basil Bernstein o făcea între codul lingvistic restrâns și
codul lingvistic elaborat. Dacă pentru elevii cu rezultate bune și foarte bune aderența la modul de învățare cu ajutorul
tehnologiei este una de lungă durată (și astfel dispun de un cod tehnologic elaborat) pentru elevii cu rezultate școlare
medii și slabe acest lucru este mai dificil (ei dispunând de un anumit tip de cod tehnologic restrâns, bazat în special pe
utilizarea tehnologiei pentru scopuri de socializare și entertainment). Școala trebuie să se implice mai mult în diminuarea
acestei discrepanțe (dându-le mai des elevilor teme care implică utilizarea tehnologiei) astfel încât să diminueze ecartul
dintre cele două tipuri de coduri tehnologice.
Pe de altă parte, nu trebuie să ignorăm și elementele negative care sunt evidențiate de către cadrele didactice care au
răspuns la chestionar: în primul rând prea multe aplicații și platforme îi încurcă pe elevi. Este evident că școala – chiar și
repoziționată în zona digitală – trebuie să continue să reprezinte pentru elev o resursă de siguranță și de continuitate. În
momentul în care sunt utilizate prea multe platforme există riscul ca respectiva unitate, elementul de securitate emoțională
să fie perturbat, pentru că elevii pot să aibă o senzație de nesiguranță cauzată de faptul că mutarea de pe o platformă pe
alta induce o repoziționare, o reconsiderare a adaptării și așa dificile efectuate foarte brusc

1 din 6 dintre noi ne dorim să putem întoarce ceasul și să fi învӑțat mai mult la
matematicӑ, Pare simplu, dar cum putem face matematicӑ la distanțӑ? Unii dintre noi
sunt născuți cu un dar evident pentru Matematică, pentru ceilalți durează mai mult
pentru a-și descoperi talentul latent.  Folosesc constant în aceste zile Platforma
Google Classroom, tutoriale, Jamboard si teste grila, fie cӑ este vorba de ora de
matematicӑ. Noi continuӑm sӑ descoperim tainele matematicii…și, ce credeți? Elevii
mei au descoperit acum că matematica este FUN!”

,, IMPACTUL PLATFORMELOR EDUCAȚIONALE ÎN ȘCOALA ROMANEASCA“

Începând cu 11 martie 2020, ca urmare a deciziei Ministerului Educației și Cercetării de a suspenda cursurile față-în-față,
sistemul de învățământ se reorientează către practici noi de comunicare și de cooperare prin care să asigure continuitatea
învățării și funcționarea organizațională. Măsurile instituite prin starea de urgență ne relevă maniere diferite, câteodată
inedite, de a fi și a acționa. Adulți și copii deopotrivă sunt în situația de a descoperi noi moduri de conectare socială și de
continuare a activităților profesionale, sociale, culturale, ludice și de petrecere a timpului liber; în acest sens, utilizarea
noilor tehnologii a luat o amploare de neimaginat în urmă cu câteva luni. Toate aceste elemente au, cu siguranță, o zonă
de evoluție și dezvoltare socială importantă, dar faptul că totul s-a întâmplat brusc „peste noapte” a pus societatea în fața
unei provocări de o magnitudine pe care nu am mai întâlnit-o până în prezent.

În aceste circumstanțe au apărut, inevitabil, o serie de impedimente de natură logistică, pedagogică, tehnică și de conținut
în domeniul multor discipline școlare. Toate acestea pot să fie văzute fie ca bariere fie drept provocări cărora profesorii,
elevii, părinții și decidenții educației încearcă să le facă față în ritmul rapid în care apar, manifestând, în proporții
variabile, disponibilitate, interes, măiestrie pedagogică, inventivitate. În același timp, trebuie menționat că nu au existat
(și, parțial, nu au fost posibile) măsuri care să poată fi aplicate la nivelul întregii populații școlare, soluțiile adoptate la
nivelul unităților de învățământ și al claselor variind foarte mult de la experiențe antrenante și memorabile de învățare
prin sesiuni de învățare online și până la situații în care perioada de suspendare a cursurilor față în față a însemnat pentru
unii elevi un hiatus total față de școală și, implicit, față de învățarea formală. Aceste situații au avut la bază atât cauze
subiective cât și cauze obiective ca: lipsa de echipamente, de nivelul scăzut al competențelor digitale, de tipul de
încadrare, suplinirea pe post etc.
Printre dificultățile în realizarea activităților didactice la distanță, cadrele didactice semnalează, în ordine: lipsa
instrumentelor pentru gestionarea clasei, pentru feedback și evaluare, dificultăți de ordin tehnic – platforme care trebuie
instalate, care nu funcționează, lipsa suportului pedagogic pentru realizarea de activități de învățare suficient de eficiente
și/ sau atractive pentru toți elevii: lipsa instrumentelor potrivite pentru predare-învățare-evaluare la disciplina lor, lipsa
conținutului educațional (resurse digitale) în domeniul disciplinei, lipsa unui computer suficient de performant și lipsa
timpului necesar pentru înțelegerea și utilizarea adecvată a instrumentelor și resurselor digitale.
Pentru a susține activități de învățare la distanță, profesorii și elevii folosesc mai multe mijloace specifice, dintre care cel
mai frecvent:
•aplicații simple/ cunoscute deja, pentru comunicare asincronă de grup, precum Whatsapp, Facebook messenger etc.: 91%
- medie de 3,66 pe scala 1-4;
•apeluri telefonice/ SMS/ canal de comunicare cu fiecare elev: 83% – medie de 3,34;
Pe locurile următoare se situează:
•utilizarea resurselor educaționale deschise și conținutului digital, cum ar fi situri cu informații și ilustrații, biblioteci
online, simulări, soft educațional, laboratoare virtuale, muzee virtuale, Digitaliada, LearningApps etc.: medie de 2,82;
•platformele specializate de elearning – Moodle, Google classroom, Edmodo, Easyclass etc.: 2,6;
•aplicațiile pentru comunicare sincronă în grup prin apeluri video/ videoconferințe precum Webex, Zoom, Meet, Teams,
Skype: 2,48
La acestea, se adaugă instrumente și aplicații online pentru activități de învățare (ex.: Kahoot, Padlet, Bubbl.us,
Dotstorming, Wordwall etc.), precum și platforma eTwinning pentru proiecte colaborative complexe
Cadrele didactice participante la studiu recunosc că au dificultăți reale în derularea activităților didactice în mediul online
din cauza absenței unor instrumente tehnice corespondente variatelor activități pe care le desfășoară în mod curent la clasă
(integrate în platformele pe care le utilizează), destinate managementului de ansamblu al clasei, obținerii feedback-ului și
realizării activităților de evaluare. Faptul că, în marea lor majoritate, nu folosesc platforme dedicate activităților didactice
online (așa numitele Virtual Learning Environment), ci mai degrabă platforme destinate întâlnirilor de lucru în spațiul
virtual sub forma videoconferințelor (de genul Skype, Meets, Zoom, Messenger), conduce la anumite dezechilibre în
gestionarea în ansamblu a parcursurilor de învățare
Programul Teleșcoala, a fost, de asemenea, o soluție bună pentru prima etapă, implementată rapid, focalizată pe nevoile
elevilor din clasele terminale ale gimnaziului și liceului. Este însă necesar să fie stabilit un standard național de calitate a
educației prin suita de sesiuni susținute la televiziunea publică, care sunt considerate „un model” și vor influența modul de
predare al multor profesori, în special al celor aflați la debutul carierei didactice. Percepția a ceea ce înseamnă o „lecție
bună” se extinde nu doar la nivelul altor profesori, ci ajustează așteptările elevilor, părinților și publicului larg, în general.
De aceea, trebuie diminuat excesul de teorie, trebuie crescută legătura cu practica și relevanța învățării pentru viața
cotidiană, trebuie utilizate metode de interacțiune educațională și diminuată ponderea metodelor expozitive. Așadar, cu
unele limitări firești, impuse de mediul de comunicare, lecțiile prezentate public ar putea să includă într-o măsură mult
mai mare sarcini de lucru practice, plasate în contexte concrete de viață și care pleacă de la o problemă/ context real,
plauzibil, care solicită nu doar utilizarea de proceduri sau formule și memorarea de informații (clasificări, definiții, rutine
etc.) ci stimulează formarea unor capacități de nivel superior (aplicare, interpretare, anticipare de consecințe, explicarea
fenomenelor, creare, raportare la valori, conduite proactive, cooperare etc.). Situațiile educative prilejuite de aceste
emisiuni Teleșcoala, înregistrate pentru a fi la dispoziția elevilor și cadrelor didactice pe termen lung, pot constitui un
reper pentru inovare. Elevii cu rezultate școlare bune și foarte bune au o obișnuință de a învăța care se păstrează și în acest
caz. Ei sunt în mai mare măsură pregătiți să lucreze și să se dezvolte în spațiul online decât elevii cu rezultate medii și
slabe la învățătură. Aici este un aspect interesant care confirmă situarea lipsei obișnuinței elevilor de a învăța cu ajutorul
noilor tehnologii pe poziția secundă între dificultățile semnalate de cadrelor didactice pentru că, deși elevii cu rezultate
mai puțin bune la învățătură au și ei acces la tehnologie, aceștia sunt mai puțin pregătiți să o folosească în scopul învățării.
Este pe undeva replicarea în zona tehnologică a diferenței pe care Basil Bernstein o făcea între codul lingvistic restrâns și
codul lingvistic elaborat. Dacă pentru elevii cu rezultate bune și foarte bune aderența la modul de învățare cu ajutorul
tehnologiei este una de lungă durată (și astfel dispun de un cod tehnologic elaborat) pentru elevii cu rezultate școlare
medii și slabe acest lucru este mai dificil (ei dispunând de un anumit tip de cod tehnologic restrâns, bazat în special pe
utilizarea tehnologiei pentru scopuri de socializare și entertainment). Școala trebuie să se implice mai mult în diminuarea
acestei discrepanțe (dându-le mai des elevilor teme care implică utilizarea tehnologiei) astfel încât să diminueze ecartul
dintre cele două tipuri de coduri tehnologice.
Pe de altă parte, nu trebuie să ignorăm și elementele negative care sunt evidențiate de către cadrele didactice care au
răspuns la chestionar: în primul rând prea multe aplicații și platforme îi încurcă pe elevi. Este evident că școala – chiar și
repoziționată în zona digitală – trebuie să continue să reprezinte pentru elev o resursă de siguranță și de continuitate. În
momentul în care sunt utilizate prea multe platforme există riscul ca respectiva unitate, elementul de securitate emoțională
să fie perturbat, pentru că elevii pot să aibă o senzație de nesiguranță cauzată de faptul că mutarea de pe o platformă pe
alta induce o repoziționare, o reconsiderare a adaptării și așa dificile efectuate foarte brusc.

Elevii au demonstratinteresul mare pentru succesul școlar, fiind deschiși spre

modernizarea și îmbunătățirea procesului educaționalde la distanță, dar au
propus și sugestii pentru reformarea sistemului educațional în general. Pentru
unii elevi, interacțiunea de la distanță a fost un element firesc, așa cum au mai
fost utilizate și anterior diverse instrumente și achiziții online.De asemenea
mulți din elevi au demonstrat deschidere pentru acordarea de suport cadrelor
didactice și părinților, astfel demonstrând în situații practice competențele
dezvoltate la școală sau la nivel autodidact.
La revenirea în școală, managerii școlari și-au propus un șir de sarcini și
intervenții, printre care:-să atragă mai multă atenție subiectelor despre
securitatea și sănătatea vieții, în special în condiții de criză; -să contribuie la
dotarea instituțiilor cu tehnică digitală; -să organizezetreninguri de formare cu
cadrele didactice, cu elevii și părinții cu referire la dezvoltarea competențelor
TIC; -să dezvolteîn continuare învățământulde la distanță și utilizarea
platformelor de învățare onlineși în condițiile de organizare a procesului
educațional tradițional; -axarea pe formarea de competențe trans-disciplinare,
atitudini și pe valori; -revizuirea materialuluipredatși accent pe învățareași
instruireareciprocă; -aplicarea diverselor platforme educaționale;
21/ 55-implementarea evaluărilor online la unele discipline școlare;
-desfășurareaactivităților de pedagogizarea părințilorprin instrumente online;
-mai multă atenție de acordat resurselor umane; -reducerea numărului de
ședințe și creșterea calității lor; -un accent mai mare pe diverse forme de
comunicare; -mai puțin birocratismși hârtiiinutile; -crearea unei biblioteci
digitale în școală și comunitate;-implementarea unuiregistru electronicde
evidență a realizării programelor și notelor/ absențelor; -încurajarea elevilor și
a cadrelor didactice pentru elaborarea E-portofoliilor; -implicarea mai activă a
elevilor în procesul de învățare, pentru a realiza principiul ”a învăța să înveți”;
-valorificarea strategiilor cu caracterinteractiv, conferințe, mese rotunde,
dezbateri, seminare practice; -accent mai mare pe calitate și mai puțin pe
cantitate în educație; -responsabilizarea angajaților pentru a-și îndeplini
sarcinile la timp și corect; -reorganizarea educației centrată pe copil;
-dezvoltarea în instituție a unei culturia încrederiiși a stării de bine.Managerii
școlari au comunicat că cauzele neimplicăriisau implicării slabe în
învățământul de la distanță sunt diferite:--mobilizarea resurselor umane și
tehnice cu întârziere; --lipsa echipamentelor necesare;--unii profesori au vârstă
înaintată;--unii profesori predau educația fizică sau artele și nu auo pregătire
pentru învățarea de la distanță;--nu au telefon sau calculator performant;
--cunosc slab TIC;--dezinteresul părinților;--lipsa materialelor didactice; --lipsa
sprijinului diriginților etc.Copiii nu au fost încadrați total sau parțial în procesul
de învățare de la distanță din mai multe motive:-se aflau la bunici fără arie de
acoperire; -în momentul când se organizează învățarea online, alt copil din
familie utilizează calculatorul; -uneori însăși părinții erau încadrați în munca de
la distanță de acasă și erau ocupați; -unii copii au fost implicați în munci
agricole și de gospodărie; -nu întotdeauna era bună calitatea Internetului;-unii
copiii erau bolnavi sau nu se trezeau la timp; -unii copii se aflau cu părinții
peste hotare; -unii erauinhibați de prezența părinților sau distrați de zgomotul
din casă;-o parte din copii acordau ajutor bunicilor sau erau preocupați cu frații
și surorile mai mici etc.;-nu toți copiii reușeau să între în lecțiilevideola o oră
fixă sau se întrerupe conexiunea online;-unii copii au crezut că odată ce nu
pleacă la școală, atunci sunt î