1

APARIŢIA VIEŢII (se pregăteşte linia timpului pentru viaţă)

Vă mai amintiţi despre povestea despre cum a apărut pământul ?

Astăzi vom asculta povestea apariţiei vieţii plantelor şi a tuturor tipurilor de animale.
Gândiţi-vă cum s-a născut pământul.Doar o picătură de lumină şi căldură amestecate şi
confuze şi în toate acestea fiecărei particule i s-a dat o serie de legi. Pământul s-a răcit şi s-a
aşrzat conform acestor legi: apa, rocile şi aerul care le înconjoară.
Pământul era o perlă mică, luminată de Tatăl său Soarele. Soarele nu se putea opri să-l
admire.Îl privea zi şi noapte. Într-o zi soarele a văzut ceva ce nu prea era în regulă. Începuse să
se întâmple ceva. Se isca o problemă. Ploua foarte mult pe acest pământ şi când apa trecea prin
aer, se amesteca cu diferite gaze (CO2, SO2, NaO) Acest amestec amestec producea o ploaie
acidă care spăla rocile si ducea o parte din ele în mare. Erau multe furtuni, iar apa presa stâncile
spărgându-le din ce în ce mai mult. Marea se umplea de săruri minerale. Pământul era spălat şi
purtat către mare. Părea că ordinea care fusese creată începea să se piardă. Ce cauza acest
lucru? Cine era de vină? Soarele a privit către Apă şi a zis:
„Apă! Tu trebuie să fi vinovată, tu transporţi sărurile în mare!”.
Dar apa i-a răspuns:
„Cine eu? Ce-am făcut eu ?.Adu-ţi aminte cum am fost făcută şi ce legi trebuie să urmez.
Când mă încălzesc eu mă ridic sub formă de vapori dar dacă mă răcesc trebuie să cad sub formă
de lichid. Deoarece sunt lichidă rtebuie să împing în jos şi în lături şi de fiecare dată când văd o
crăpătură trebuie să intru. Ce pot să fac n-am altă alegere, iar fratele meu Aerul, mă agită şi mă
învârteşte aruncându-mă peste stânci. E vina lui, vorbeşte cu el.
Aerul a zis:
„Ei na! Asta-mi place! Eu am primit sarcina să acopăr pământul ca o pătura astfel încât
să nu-i fie frig. Trebuie să-l acopăr în totdeauna dar are capul prea mare, şi picioarele îi sunt
înghieţate. Trebuie să ma deplase continuu ca să-l acopăr. Când m-apropii de Apă Ea sare în
spinarea mea ca să călătorească. Este plăcut când acest lucru se întâmplă la şes dar când mă
lovesc de munţi lucrurile stau altfel. E greu să urci munţii şi obosesc cărând apa pe munţi în sus
aşa că trebuie să mă descotorosesc de ea, nu mă pot juca tot timpul, am o trebă importantă de
făcut! E vina stâncilor! De ce trebuie Pământul sa aibă o piele aşa de zbârcită. Stâncile n-au nici
un respect, nu se dau la o parte ca să pot trece uneori se încălzesc aşa de tare încât atunci când
trec pe lângă ele trebuie să mă ridic ca să nu mă ard, iar când înghiaţă mă lipesc de ele.
Stăncile au răspuns într-un sungur glas:
„De ce ne învinovăţeşti pe noi. Noi nu facem altceva deacât să stăm pe loc. Crezi că noi
vrem să ne-ncălzim? Soarele luminează şi noi nu-l putem opri. Aşa suntem făcute. Dacă ne-ai
întreba pe noi, tu Soare, e vina ta! Tu eşti vinovatul! Ş.a.m.d. Nimeni nu voia să fie
învinovăţit dar devene din ce în ce mai dificilă. Vedeţi, toate erau nevinovate. Fiecare acţiona
aşa cum trebuia urmându-şi propriile legi şi totuşi ordinea şi armonia erau ameninţate. Trebuia
făcut ceva. Dar ce? Atunci s-a întâmplat un lucru minunat. A fost creat ceva nou lucruri aşa de
mici că nu le putem vedea. Acestor particule li s-a dat un dar care va salva pământul.Acest dar
era sensibilitatea (simţurile) şi aceste particule aveau diferite reguli. Pentru a exista acestea
trebuiau să manânce şi să crească, dar nu toate mâncau aceleaşi lucruri. Li s-a dat deasemenea
legea de a crea altele asemeni lor şi astfel a apărut viaţa ca mici particule în apă. Aceste mici
particule de viaţă au început să mănânce lacome ceea ce găseau în apă, curăţind astfel marea şi
sărurile minerale. Din aceste săruri, unele şi-au construit cochilii în jurul corpului pentru
protecţie. Când mureau, cochiile cădeau pe fundul mării cu sărurile prinse în ele. Timpul trece şi
strat după strat aceste învelişuri construiau ca o clădire. Erau ca pagina unei cărţi. Unele din
aceste pagini aşezate cu mult inai nte de a ne naşte noi, ne-au fost lăsate pentru a citi şi a afla
ce s-a întâmplat cu mult timp în urmă.
 2

Acum aceste mici creaturi, erau alcătuite dintr-o singură celulă, iar celula efectua toată
munca necesară, - mânca, respira, crestea şi elimina tot ce nu era necesar. Aceste mici creaturi
au împânzit mările curăţând apa timp îndelungat. A trecut timpul şi unele din aceste creaturi
par să fi zis:
„Hai să ne unim, să facem o fiinţă mai mare astfel am putea să facem mai bine lucrurile.
Şi au făcut creaturi mai mari alcătuite din multe celule şi au crescut s-au înmulţit şi au îpânzit
marea. Apoi unele creaturi s-au gândit:
„În loc ca fiecare celulă să facă aceleaşi lucruri ar fi mai bine dacă unele ar face o treabă
şi altele alte sarcini. Unele ar putea să se ocupe cu hrănirea, altele cu respiraţia şi altele cu
deplasarea ş.a.m.d. În acest fel şi-au duvuzat munca între ele. Unele trebuiau să ajute la
hrănire, altele la deplasare, altele la respiraţie, astfel au apărut creaturi cu picioare, gură, inimă,
plămâni, ş.a.m.d. – creaturi cu organe. Când vom deschide cartea pământului la prima pagină
vom vedea că aceste creaturi sunt toate acolo. Cele mici alcătuite dintr-o singură celulă şi cele
multicelulare precum şi cele cu duferite organe ( deschideţi linia timpului la era Cambriană).
Când deschidem cartea Pământului la această primă pagină vedem că toate aceste creaturi mici
sunt acolo trăind în apă. Iată ameoba o creatură dintr-o singură celulă, fără înveliş.(arătaţi
ameoba).
Iată alta numită flagelata, cu două mici limbi care o ajută să se mişte (arătaţi flagelata).
Această creatură este alcătuită dintr-un grup de celule (arătaţi buretele de mare). Anemonele
de mare precum aceasta (arătaţi) stăteau într-un singur loc. Pentru a se hrăni ele mişcau apa cu
aceste cozi lungi astfel încât creaturile mai mici din apă să intre în gura lor.
Era şi un tip de creatură care în acele mări din vechime erau foarte numeroase. Ele sunt
cunoscute sub numele de trilobite. Ele erau cele mai avansate din acele timpuri şi aveau multe
forme şi mărimi. Astăzi ele nu mai există dar au existat pentru foarte mult timp la începutul
vieţii pe Pământ ( deschideţi linia timpului viaţii la perioada Ordovician). A trecut timpul şi au
apărut tot felul de creatauri şi au continuat tot felul de experimente, priviţi această creatură se
numeşte cefalopod ( arătaţi). Are picioarele ataşate direct de cap. (deschideţi linia timpului
vieţii la perioada Siluriană). Pe măsură ce trecea timpul apăreau tot felul de animale. Aici avem
unele care seamănă cu florile într-un buchet (arătaţi Crinoidele). Ele stăteau pe loc ca şi
anemonele. Altele construiau inele de piatră din sărurile mării. Aceste inele ţineau împreună
corpurile lor gelatinoase iar cu aceste părţi ca nişte pene ele mişcau apa ca să prindă alte
creaturi mici care pluteau în mare. Deoarece erau atât de colorate şi semănau cu florile au fost
numite crini de mare, ( arătaţi crini de mare) dar erau animale nu plante. Când mureau
grămezile de inele se acumulau şi cădeau pe fundul mării. În acea vreme apele erau pline de
viaţă. (deschideţi linia vieţii la perioada Siluriană şi Devoniană).
Erau şi creaturi cu mult timp în urmă, care, în loc să se hrănească cu alte creaturi, îşi
produceau propria hrană din lumina soarelui şi sărurile apei şi pe măsură ce se deplasau prin
mare ele cugetau: „Oare cum ar fi dacă ne-am duce acolo pe uscat”.Aşa că s-au apropiat de
marginea mării iar valurile şi fluxul le-au aruncat pe unele din ele pe uscat. Şi a venit ziua când
unele au zis: „O, cât de minunat e aici!” şi au rămas pe uscat deoarece aveau mult soare şi aer
care conţineau un gaz numit bioxid de carbon care le era necesar pentru a-şi pregăti hrana. S-au
ataşat de uscat din care îşi puteau obţine apa şi sărurile minerale. (arătaţi planşa în per.
Siluriană şi Devoriană) ( lichienii şi muşchii).Şi astfel au apărut plantele.Pentru prima dată
apăruseră plantele pe pământ. Când mureau îşi lăsau corpurile acolo pregătind terenul pentru
alte forme de viaţă.

Au fost creaturi de demult care, în loc să mănânce alte creaturi, își făceau propriile mâncări din
lumina soarelui și săruri în apă. În timp ce se învârteau, se gândeau: „Mă întreb cum ar fi acolo
pe pământ? Și astfel au plecat spre marginea mării, Valurile și valurile au prins unii și i-au spălat
 3

pe pământ. Au rămas acolo până când apa i-a prins din nou și i-a spălat înapoi în mare. Au venit
însă ziua, când unii au spus: „Oh, este minunat aici!” Au rămas pe uscat pentru că aveau mult
soare și aer, care conțineau un gaz numit dioxid de carbon de care aveau nevoie pentru a face
mâncare. S-au atașat de pământ, din care puteau obține apă și săruri minerale. (punctează
plantele mlăștinoase Siluriene / Devonian)

Și așa au venit plantele. Pentru prima dată, plantele au apărut pe uscat! Când plantele au murit,
și-au lăsat trupurile acolo, pregătind terenul pentru alte forme de viață.

(Deschideți linia de timp a vieții către perioada Devoniană)

Viața se muta acum pe pământ. În timp ce plantele încercau pământul, au apărut două tipuri
noi de creaturi. Unul dintre acestea a fost polipul de coral, care a ajutat la construirea
pământului consumând săruri în mare. Celălalt era un animal care avea o tijă tare în corp. Până
acum, partea grea era întotdeauna în afara corpului. Acesta a fost începutul animalelor cu
coloana vertebrală. În cele din urmă, acest animal s-a dezvoltat în pește, dar acești pești au fost
diferiți de cei pe care îi avem astăzi. Erau pești enormi cu farfurii dure la exterior pentru a se
proteja. (indicați peștele devonian, blindat, fără fălci)

S-au îngropat în fundul mării, cu doar farfurii dure care au ieșit afară și au așteptat până când
un pic de cină a plutit, apoi și-au deschis gura și o vor gâdilă. Unii puteau înota foarte rapid și au
dezvoltat aripioare mobile care le-au ajutat să înoate mai bine.

(Deschideți linia de timp a vieții până la perioada carboniferă)

Atunci pământul a început să se ridice. Locurile care erau în mare au devenit terenuri și locuri
care nu aveau ploi au început să se usuce. Unii pești au fost tăiați din apă. Imaginează-ți că ești
o creatură într-unul din aceste locuri! Ai nevoie de apă pentru a putea trăi, dar apa se usucă!
Peștii, care aveau nevoie de apă, au început să se gândească ce să facă acum, când se aflau pe
uscat. Trebuiau să se schimbe sau să moară. Așa că au decis să-și construiască un sac în
interiorul corpului cu apă în el, astfel încât atunci când nu mai exista apă să poată încă să
respire. Și astfel s-a inventat secretul respirației în afara apei.

Și așa au venit amfibienii, animale care trăiesc parțial în apă. (indicați amfibienii carboniferi)

Aripioarele nu mai erau de folos, așa că s-au schimbat și au devenit picioare pentru a merge mai
departe.

Ceva foarte minunat s-a întâmplat când au venit amfibienii. Sunetul primei voci de pe fața
pământului! O voce pe uscat! Până când amfibienii au venit cu vocea lor, tăcerea a fost spartă
doar de sunetul ploii pe stânci sau de zgomotul tunetului. Imaginează-ți cât de captivant ar fi
fost să fi auzit primul sunet care s-a făcut vreodată pe pământ!

Între timp plantele părăsiseră marea. Au crescut într-o mare varietate și dimensiune, mâncând
și făcându-și propria mâncare cu aerul și lumina soarelui. (indică mușchiul arborelui și ferigile în
perioada carboniferă)

Insectele au venit și ele (indicați Insectele din perioada carboniferă), așa că în jurul amfibienilor
existau mâncare.
 4

S-au distrat de minune - cu excepția unei mici probleme: din cauza pielii, amfibienii trebuiau să
fie lângă apă pentru a nu se usca. Unii doreau să fie feriți de apă. Au vrut să fie independenți și
să poată călători! Au vrut să poată mânca plante care au crescut mai departe de apă, dar cum?
Au gândit și au gândit. Ar trebui să părăsească apa!

(Deschideți linia de timp a vieții către perioada permiană)

Deci, treptat, au dezvoltat un tip special de piele care nu s-a uscat, iar pentru ouăle lor au
inventat o coajă. Acum nu era nicio problemă! Acestea erau reptilele. Aveau o piele care putea
fi la soare și coji pentru ouăle lor, astfel încât să nu se usuce. (indică reptila Periană) Acum se
puteau deplasa oriunde doreau peste țară!

Și atunci ce s-a întâmplat? Erau o mulțime de plante și amfibieni. Reptilele s-au distrat bine și au
crescut și au crescut. au fost încercate multe experimente. Nu a fost nimeni care să oprească
aceste creaturi și au devenit domnii și stăpânii lumii! Au preluat pământul și mările și chiar au
preluat controlul aerului!

(Deschideți Linia de timp a vieții către Era Mesozoică)

Iată o imagine a uneia dintre aceste creaturi: (Introduceți graficul Apatosaurus)

Știți cât de mare era această creatură? Lungime de șaptezeci de metri! Această creatură avea
un cap care era mare ca trupul unui bărbat! Clasa noastră are o lungime de ___ metri. Acest
animal ar umple mai mult de ___ camere ca acesta! Era ceva ciudat în această făptură. Avea un
creier în cap și altul în jos aproape de baza cozii, astfel încât mesajele de la coadă nu trebuiau să
călătorească până la cap și să acționeze.

Vă puteți imagina cum trebuie să se cutremure pământul în timp ce aceste creaturi uriașe se
plimbau, hrănindu-se? Aceste animale aveau tot ce își doreau. Animalele mici nu au avut nicio
șansă împotriva acestor animale mari. Și astfel, cei mai mici au fugit spre locul unde era frig,
unde reptilele mari nu puteau trăi și nu puteau ajunge la ele.

Pe măsură ce a trecut timpul, aceste animale care locuiau la marginea unde era frig dezvoltau
ceva care să le protejeze de frig. Au dezvoltat părul sau blana și o modalitate de a-și menține
sângele cald fără lumina soarelui. Acestea au fost primele păsări și mamifere. (punctează
Arheopteryx-ul perioadei Jurasice și Cangurul din perioada Cretaceului)

Cum rămâne cu ouăle lor? Știau foarte bine ce s-a întâmplat cu ouăle care au fost lăsate în
pace, așa că unii au început să le poarte în corpul lor. Păsările, însă, nu-și puteau duce ouăle și
încă zboară, așa că au construit cuiburi pentru ouăle lor. Una dintre păsări a rămas mereu cu
ouăle până la eclozarea bebelușilor și le-a hrănit până au fost suficient de mari pentru a părăsi
cuibul.

(Deschideți linia de timp a vieții către era cenozoică)

Mamiferele (indică mamiferele din Era Cenozoică) și-au ținut ouăle în interiorul lor și când s-au
născut bebelușii le-au hrănit cu propriul lor lapte!

Acest lucru a fost foarte nou. Niciun alt animal nu a mai făcut asta înainte! Alte animale au lăsat
ouăle și unele dintre ouă au fost mâncate de alte animale. Tinerii trebuiau să aibă grijă de ei
înșiși. Dar copiii păsărilor și mamiferelor au rămas alături de părinți până când au putut avea
grijă de ei înșiși.
 5

Vremea a început să se schimbe din nou. A început să devină mai rece și mai rece. Dinozaurii au
dispărut, deși nimeni nu este foarte sigur de ce s-a întâmplat asta. Apoi, mamiferele au preluat.
Au crescut și au crescut. Au putut să meargă peste tot! Erau animale uriașe: porci uriași.
hipopotami uriași și elefanți uriași. (punctează ierbivorele mari din Epoca Oligocenului)

Mamiferele s-au distrat bine, chiar și când a fost mai frig, iar foi enorme de gheață au acoperit o
mare parte a pământului. Mamiferele s-au mutat pe tot pământul în căutarea hranei și a vremii
mai calde. La final, niciunul dintre mamiferele uriașe nu a putut supraviețui.

Ceva foarte interesant s-a întâmplat spre sfârșitul unei perioade foarte reci. A apărut un fel de
creatură complet nou! Nu avea dinți ascuțiți cu care să mănânce, nici gheare imense cu care să
lupte și nici blană. Dar a avut ceva pe care nici unul dintre ceilalți nu l-a avut. Avea un creier mai
mare și avea puterea de a gândi și de a-și imagina. Această creatură a avut și o cantitate
enormă de dragoste. Era diferit de celelalte animale, pentru că acest animal putea depăși
dragostea propriilor copii. Ar putea să iubească pe alții, chiar și pe alții pe care nu i-ar vedea
niciodată. Această creatură era ființa umană. (indicați figura umană la sfârșitul intervalului de
timp)

Vedeți, a fost ca și cum toate acestea (mutați mâna pe întreaga perioadă a liniei timpului vieții)
trebuiau să se întâmple pentru ca omul să vină. Ființele umane nu ar fi găsit posibil să trăiască
dacă ar fi venit aici (punct la perioada cambriană) sau când plantele au încercat pentru prima
dată pământul (punct către perioada Siluriană). La final, însă, totul era gata.

Dacă pământul ar avea o voce, ar fi spus: „M-am întins gros cu covoare de iarbă pentru
picioarele tale, ca să poți merge pe un teren moale. Am pus flori în păr și m-am acoperit cu
bijuterii pentru plăcerea ta. dulapurile sunt pline de lapte, carne, fructe și legume pentru a le
mânca. În pivnițe sunt cărbune și fier. Toți sunt gata. Este timpul pentru tine, ființe umane, să
vină. "

Și așa suntem aici. Acest lucru (mutați mâna pe întreaga durată a liniei timpului de viață) a fost
pregătit pentru noi, iar acum suntem parte a poveștii.
https://youtu.be/pTZ211cIjX8 bureti de mare

https://youtu.be/pB7PVGIfbH8 insecte

https://vimeo.com/78644353 discovery

https://vimeo.com/78779842 the hook

https://vimeo.com/315306552 info adolescent

https://vimeo.com/75319140 a peek inside 0-6 management mediu

https://vimeo.com/78726178 meeting and conferences ele

https://vimeo.com/78664271 fungus

https://vimeo.com/21794739 shule hanover