TMI CURS 1

FORMAREA DE ATITUDINI ŞI PERCEPŢII POZITIVE FAȚĂ DE

ÎNVĂȚARE - primul nivel al învățării
conf. univ. dr. Marcel Căpraru

Introducere
Cadrele didactice recunosc faptul că atitudinile şi percepţiile influenţează semnificativ
învăţarea elevilor. De asemenea, cu toţii cunoaştem impactul pe care îl pot avea atitudinile şi
percepţiile faţă de profesori sau colegii de clasă, asupra învăţării sau asupra propriilor abilităţi.
Atunci când atitudinile şi percepţiile noastre sunt pozitive, învăţarea se realizează uşor, iar
dacă sunt negative învăţarea este influenţată în sens negativ. Este responsabilitatea
profesorului şi elevului, de a menţine atitudini şi percepţii pozitive sau de a le schimba pe cele
negative.
Un profesor munceşte aproape permanent pentru a influenţa atitudinile şi percepţiile
elevilor, fiind câteodată, atât de abil, încât elevii nu observă eforturile acestuia. În continuare,
vă prezentăm o serie de strategii şi tehnici de formare a atitudinilor şi percepţiilor pozitive faţă
de atmosfera şi climatul învăţării, dar şi faţă de sarcinile de lucru.
Aceste strategii, tehnici, recomandări şi exemple vă vor ajuta:
 Să formaţi atitudini şi percepţii pozitive elevilor;
 Să-i învăţaţi pe elevi cum să-şi menţină atitudinile şi percepţiile pozitive şi să le schimbe
pe cele negative.
Această dimensiune a învăţării include două secţiuni principale:
1.1 Ajutarea elevilor să-şi dezvolte percepţii şi atitudini pozitive faţă de atmosfera şi
climatul învăţării.
În acest caz, elevii:
 se simt acceptaţi de profesori şi colegi;
 au un sentiment de confort şi ordine;
 se simt în siguranţă.

1.2.Ajutarea elevilor să-şi dezvolte percepţii şi atitudini pozitive faţă de sarcinile de

învăţare.
În această situaţie, elevii:
 percep sarcina de lucru ca fiind valoroasă şi interesantă;

1
 înţeleg clar instrucţiunile şi cerinţele sarcinilor de lucru;
 cred că au abilitatea şi resursele de a îndeplini sarcinile.

1.1. Ajutarea elevilor să dezvolte atitudini şi percepţii pozitive faţă de

atmosfera şi climatul învăţării
Cadrele didactice recunosc influenţa pe care o au atmosfera şi climatul clasei, asupra
procesului de învăţare. De aceea, principalul obiectiv al oricărui dascăl este asigurarea unui
cadru de lucru în care elevii:
 să se simtă acceptaţi de profesori şi colegi;
 să aibă un sentiment de confort şi ordine.
În continuare, vă propunem o serie de strategii pe care să le folosiţi la clasă, astfel încât
elevii să dezvolte atitudini şi percepţii pozitive faţă de învăţare, apoi să-şi formeze propriile
strategii de dezvoltare a atitudinilor şi percepţiilor pozitive.

1. Ajutaţi elevii să înţeleagă că atitudinile şi percepţiile, legate de atmosfera şi

climatul de la clasă, influenţează învăţarea.
Elevii se deosebesc între ei prin modul în care înţeleg relaţia dintre atitudini, percepţii şi
învăţare. De aceea, profesorul trebuie să scoată în evidenţă faptul că:

 Atitudinile şi percepţiile legate de atmosfera de la clasă sunt esenţiale atunci când are loc
învăţarea;
 Profesorii împreună cu elevii sunt responsabili de formarea de atitudini şi percepţii cât mai
pozitive.
Pentru ca elevii să înţeleagă cât este de important să construiască o atmosferă şi un climat
ce influenţează pozitiv învăţarea, dar şi faptul că acest lucru presupune mai mult decât un
,,comportament potrivit”, puteţi utiliza următoarele tehnici:
 Povestiţi elevilor felul în care propriul mod de învăţare a fost influenţat de atitudinile şi
percepţiile legate de sentimentul de acceptare, confort şi ordine. Includeţi în discuţii
strategiile pe care le-aţi folosit sau le folosiţi pentru formarea atitudinilor şi percepţiilor
pozitive, şi modul în care aceste strategii v-au ajutat la dezvoltarea învăţării. Apoi, cereţi
elevilor să împărtăşească cele mai eficiente experienţe şi strategii folosite de ei;
 Prezentaţi mai multe situaţii ipotetice în care atitudinea negativă elevilor le-a afectat
învăţarea. Cereţi clasei să discute motivul pentru care elevii din exemplele oferite au o

2
 atitudine negativă, apoi puneţi clasa să sugereze câteva modalităţi concrete de rezolvare a
situaţiei.
 Ajutaţi elevii să devină conştienţi de personajele istorice sau de cele de ficţiune, care şi-au
îmbunătăţit stilul de învăţare prin menţinerea atitudinii pozitive. Oferiţi drept resurse:
reviste, cărţi, filme, documentare sau chiar emisiuni TV.
Sentimentul de a fi acceptat de profesori şi colegi
Cu toţii ne dorim să fim acceptaţi de cei din jur. Atunci când ne simţim acceptaţi, avem un
sentiment de confort şi ne simţim plini de energie. Iar dacă nu ne simţim acceptaţi, suntem
stânjeniţi, distraţi sau chiar deprimaţi. La clasă, implicaţiile unei astfel de stări sunt mult mai
mari. Astfel, elevii care se simt acceptaţi de profesori şi colegi, de obicei au o părere bună
despre ei şi despre şcoală, muncesc mai mult şi învaţă mai bine. De aceea, este important ca
profesorii să-i ajute pe elevi să se simtă acceptaţi. Există mai multe căi de a realiza acest
lucru.

2. Stabiliţi o relaţie cu fiecare elev din clasă.

Tuturor ne place să fim ,,cunoscuţi” sau populari. Pentru aceasta, uneori este suficient un
singur gest: să fim lăudaţi. La clasă se respectă acelaşi principiu. Stabilind relaţii cu elevii, le
comunicăm faptul că sunt respectaţi, iar acest lucru contribuie la succesul învăţării. Există mai
multe modalităţi de stabilire a acestor relaţii:
 Discutaţi informal cu elevii, înainte, pe parcursul şi după ore, despre intereselor lor;
 Salutaţi elevii în afara şcolii (pe stradă sau la magazin);
 Alegeţi zilnic câţiva elevi cu care să discutaţi separat într-o altă sală;
 Fiţi atenţi la evenimentele importante din viaţa lor (activităţi sportive, extracurriculare,
etc);
 Faceţi complimente elevilor în legătură cu succesele de la şcoală sau din afara şcolii;
 Includeţi elevii în procesul de planificare a activităţilor clasei; cereţi-le să vină cu idei şi
ţineţi cont de interesele lor;
 Întâmpinaţi elevii la uşa clasei atunci când vin la oră şi salutaţi-i individual, folosind
prenumele lor.
 La începutul anului şcolar rugaţi-i pe elevi să completeze un inventar cu interesele şi
preocupările lor. Folosiţi informaţiile obţinute în discuţiile de pe parcursul anului;
 Dacă luaţi o clasă nouă, încercaţi să cunoaşteţi viitorii elevi înainte de începerea şcolii
pentru a stabili o relaţie cu aceştia;

3
 Invitaţi părinţii la şcoală şi împărtăşiţi-le întâmplări de care copii şi părinţii să se simtă
mândri.

3. Monitorizaţi atent propriile atitudini.

Majoritatea profesorilor au observat că atitudinile pozitive faţă de elevi, duc la
îmbunătăţirea învăţării. Uneori însă, profesorii nu-şi dau seama că favorizează unii elevi sau
au aşteptări prea mari de la aceştia. Dacă profesorii conştientizează şi monitorizarea atent
propriile atitudini, pot forma şi dezvolta la elevi sentimentul de acceptare. În continuare, iată
câteva tehnici în cazul în care elevii au o atitudine negativă faţă de învăţare:
1. Înainte de oră, gândiţi-vă la toţi elevii din clasa respectivă şi observaţi care ar putea să vă
creeze probleme (fie de învăţare, fie de comportament);
2. Încercaţi să vă imaginaţi că aceşti elevi cu probleme au un comportament pozitiv. Astfel,
înlocuiţi aşteptările negative cu cele pozitive. Faceţi acest lucru de mai multe ori pe zi, la
fiecare clasă în parte.
3. Atunci când interacţionaţi cu elevii dificili, încercaţi să ţineţi cont de aşteptările dvs.
pozitive faţă de ei.

4. Implicaţi elevii la clasă în comportamente echitabile şi pozitive.

Potrivit celor mai recente cercetări în domeniu, chiar şi acei profesori care sunt preocupaţi
de relaţiile cu elevii, acordă inconştient mai multă atenţie celor cu rezultate bune şi solicită
mai mult fetele, decât băieţii sau invers. De aceea, este important să faceţi tot ce este necesar
pentru a vă asigura că toţi elevii manifestă comportamente pozitive la clasă, simţindu-se astfel
acceptaţi. Iată câteva sugestii în acest sens:

 Stabiliţi contact vizual cu fiecare elev din clasă. Puteţi face acest lucru, scanând toată
clasa în timp ce vorbiţi şi vă plimbaţi printre elevi;
 În mod deliberat, plimbaţi-vă prin clasă pentru a vă apropia de fiecare elev. Asiguraţi-vă
că aranjarea scaunelor vă permite să faceţi acest lucru;
 Recunoaşteţ-le meritele, atunci când elevii sunt proprietarii anumitor idei;
 Încurajaţi toţi elevii să participe la discuţiile şi interacţiunile din clasă. Asiguraţi-vă că îi
implicaţi şi pe cei care nu participă frecvent la lecţie;
 Lăsaţi un timp egal de gândire pentru toţi elevii, indiferent de performanţele lor anterioare
sau de percepţiile dvs. legate de abilităţile lor.

4
 5. Identificaţi şi ţineţi cont de diferenţele individuale dintre elevi.
Toţi elevii sunt unici. Ei vin în sistemul educaţional cu experienţe, interese, cunoştinţe,
abilităţi şi percepţii diferite asupra lumii. Astfel, elevii diferă din perspectiva stilurilor
preferate de învăţare şi gândire, a tipurilor şi gradelor de inteligenţă, a culturii, a nevoilor, a
capacităţilor mentale şi fizice, a punctelor slabe sau forte legate de învăţare, etc. Învăţând
despre aceste diferenţe, elevii vor ajunge să le accepte şi să se simtă acceptaţi, fapt ce
îmbunătăţeşte învăţarea. Următoarele tehnici îi ajută pe profesori la identificarea şi
valorificarea diferenţelor individuale ale elevilor:
 Folosiţi materiale şi povestiri din toată lumea;
 Aranjaţi clasa, astfel încât să se potrivească nevoilor fizice speciale ale elevilor cu
probleme motorii;
 Planificaţi activităţi şi sarcini de lucru, pentru ca toţi elevii să aibă posibilitatea de a învăţa
în stil propriu;
 Permiteţi elevilor să lucreze pe proiecte alese de ei înşişi, folosindu-şi astfel punctele tari
şi demonstrând ce au învăţat;
 Includeţi în lecţii exemplele unor persoane de succes, discutând despre modul în care
aceştia şi-au identificat şi valorificat caracteristicile care îi diferenţiază de ceilalţi.

6. Reacţionaţi pozitiv la răspunsurile incorecte ale elevilor şi la lipsa răspunsului.

S-a observat că elevii participă şi răspund mai mult la clasă, atunci când cred că este
normal să greşească sau să nu ştie răspunsul, ei continuând să fie acceptaţi în ciuda greşelilor
sau a lipsei de informaţie. Elevii trebuie să ştie că şi în cazul unui răspuns greşit, au
posibilitatea de a învăţa şi nu vor fi sancţionaţi. Modul de reacţie al profesorului la
răspunsurile greşite sau lipsa de informaţie, este un factor important în creearea sentimentului
de siguranţă la elevi. De aceea, atunci când elevii răspund greşit sau nu răspund deloc, trataţi
răspunsurile lor aplicând următoarele sugestii:

 Subliniaţi ceea ce este corect. Apreciaţi aspectul unui răspuns incorect şi faptul că elevul
este pe calea cea bună. Identificaţi întrebarea care ar fi trebuit formulată pentru acel
răspuns incorect;
 Încurajaţi colaborarea dintre elevi. Permiteţi elevilor să obţină ajutorul colegilor. Acest
lucru poate duce la răspunsuri corecte şi astfel se poate îmbunătăţi învăţarea;
 Repetaţi întrebarea şi daţi-le timp de gândire înainte de a răspunde;
 Reformulaţi întrebarea, astfel încât elevii să o înţeleagă mai bine;

5
 Oferiţi mai multe indicaţii sau puncte de sprijin, pentru ca elevul să se apropie treptat de
răspunsul corect;
 Oferiţi dvs. răspunsul corect şi apoi cereţi elevului să-l explice, să-l continue, să-l spună
cu propriile cuvinte sau să dea alte exemple;
 Permiteţi elevului să poată spune ,,renunţ” sau ,,pas”.

7. Întăriţi prin încurajări pozitive, răspunsurile corecte ale elevilor.

Lauda este probabil încurajarea cel mai des folosită de profesori, atunci când elevii
răspund corect. Uneori, lauda poate să nu aibă o influenţă prea mare asupra percepţiei elevilor
faţă de contribuţia la oră sau poate avea chiar un efect negativ. Astfel, elevii care sunt lăudaţi
tot timpul pentru răspunsurile corecte pot considera laudele ca pe ceva normal sau lipsit de
valoare. De asemenea, aprecierea entuziastă a unui răspuns corect poate comunica elevilor că
subiectul este încheiat şi nu se mai primesc alte răspunsuri. Există şi elevi care, fie se simt
jenaţi atunci când sunt laudaţi, fie devin mai motivaţi să răspundă pe viitor.

Există o serie de strategii pentru a stimula şi încuraja elevii să răspundă corect la

întrebări:

 Reformulaţi şi rezumaţi răspunsurile;

 Încurajaţi elevii să răspundă colegilor;
 Lăudaţi separat elevii care se simt jenaţi, atunci când sunt scoşi în evidenţă în faţa
colegilor;
 Rediscutaţi răspunsul sau cereţi elevilor să-l compare;
 Precizaţi motivele pentru care au fost lăudaţi;
 Ajutaţi elevii să-şi analizeze răspunsurile, să înţeleagă cum au ajuns la acele rezultate;
 Folosiţi intonaţia pentru a vă asigura că elevii înţeleg cerinţele;
 Folosiţi pauza de lucru sau limbajul corpului (contactul vizual) pentru a-i încuraja pe
elevii să-şi elaboreze răspunsurile.

8. Oferiţi elevilor posibilitatea să lucreze împreună cu colegii.

Lucrul în echipă presupune existenţa unui scop comun, mai ales dacă sarcinile de lucru
sunt structurate corect. Astfel, elevii se vor simţi acceptaţi de colegii lor, iar profesorul trebuie
să se asigure că formează echipe în care elevii vor dezvolta relaţii pozitive şi îşi vor
îmbunătăţi capacitatea de învăţare. Există mai multe strategii care vor asigura succesul
lucrului în grup sau pe perechi:

6
 Învăţaţi-i pe elevi abilităţile necesare interacţiunii în echipă;
 Identificaţi dinainte scopurile învăţării şi prezentaţi-le clar elevilor;
 Monitorizaţi atent echipa pentru a oferi informaţii, resurse sau încurajări suplimentare;
 Structuraţi sarcina de lucru, astfel încât fiecare coechipier să aibă un rol în realizarea
acesteia;
 Asiguraţi-vă că toţi membrii echipei îşi însuşesc informaţiile ce constituie scopul învăţării.

9. Daţi elevilor ocazia să se cunoască şi să se accepte reciproc.

Unii elevi îşi fac prieteni mai uşor şi sunt acceptaţi de colegi mai repede decât alţii. Alţii
însă, au dificultăţi în a-i accepta pe colegii care sunt diferiţi de ei. De aceea, profesorul trebuie
să le ofere ocazia să se cunoască şi să înţeleagă faptul că, deşi par diferiţi, ei totuşi se
aseamănă în anumite privinţe. Astfel, profesorul îi poate încuraja să relaţioneze cu colegii noi,
încă de la începutul anului şcolar. Elevii vor înţelege că relaţionările pozitive cu colegii au ca
rezultat îmbunătăţirea procesului de învăţare. Iată câteva tehnici utile în acest sens:

 La începutul anului şcolar, cereţi fiecărui elev să discute cu un alt coleg, şi apoi să-l
prezinte clasei;
 Puneţi elevii să realizeze un colaj sau un afiş care să includă informaţii despre viaţa,
hobby-urile şi interesele lor. Apoi, puneţi-i să îl expună sau să îl prezinte în faţa clasei;
 Încurajaţi elevii să povesteasca despre ei şi familiile lor. Această activitate poate fi
interesantă, mai ales dacă în clasă sunt elevi de naţionalităţi sau culturi diferite;
 Puneţi-i să-şi scrie numele pe o coală de hârtie, apoi să o treacă de la unul la altul, astfel
încât fiecare să facă un comentariu scurt şi pozitiv despre cel notat pe hârtie. Încurajaţi
elevii să nu repete comentariile colegilor, iar în final returnaţi fiecare ,,mărturie”
proprietarului;
 Cereţi-le să realizeze un colaj sau un desen care să reprezinte ce le place şi ce nu le place.
Desenele pot fi lăsate pe banca fiecăruia în prima săptămână de şcoală;
 Folosiţi periodic activităţi structurate de tipul ,,Cine sunt eu?”, ,,Puncte tari şi puncte
slabe”, ,,Valorile mele”, etc.

10. Ajutaţi elevii să-şi dezvolte propriile strategii pentru a câştiga acceptarea
profesorilor şi colegilor.

7
 Elevii au nevoie să câştige treptat acceptul profesorilor şi colegilor. Pentru a se simţi
acceptaţi, elevii trebuie să identifice şi să practice periodic o serie de tehnici specifice, apoi să
le noteze (în caiete sau pe flipchart), astfel încât să le poată folosi sau îmbunătăţi.

Tehnici pentru ca elevii să câştige acceptarea profesorilor:

 Dacă ai o atitudine negativă faţă de un profesor, cere-i o întâlnire între patru ochi. De
obicei, interacţiunea personală duce la o relaţie mult mai pozitivă între persoane;
 Tratează profesorii cu respect şi curtoazie. Atunci când vorbeşti cu aceştia, menţine
contactul vizual şi foloseşte un limbaj potrivit;
 Dacă profesorul pare nervos şi iritat n-o lua ca pe ceva personal, deoarece şi ei sunt
oameni, cu zile bune şi proaste;
 Fii interesat de sarcinile de lucru. Dacă un profesor observă că te străduieşti să înveţi,
relaţia cu acesta va fi bună.
Tehnici pentru ca elevii să fie acceptaţi de colegi:

 Fii mai mult interesat, decât interesant. Atunci când încerci să cunoşti un coleg, află cât
mai multe informaţii despre acesta, nu povesti despre tine;
 Fă complimente colegilor. Spune-le ce apreciezi sincer la ei;
 Evită să le aminteşti defectele sau momentele neplăcute din viaţa lor;
 Tratează-ţi colegii cu respect (cum ţi-ar plăcea să fii tu tratat sau ca pe un invitat de
onoare).

Sentimentul de confort şi ordine

Sentimentul de confort şi ordine al elevului îi afectează abilitatea de a învăţa. În cazul

nostru, confortul şi ordinea se referă la confort fizic, deprinderi, comportament adecvat,
siguranţă psihologică şi emoţională.

Sentimentul de confort la clasă al elevului este afectat de factori ca: temperatura încăperii,
modul de aranjare a mobilei şi totalitatea activităţilor fizice desfăşurate pe parcursul unei zile
obişnuite de şcoală. Cercetătorii care au investigat stilurile de învăţare au aflat că elevii
definesc diferit confortul fizic.

Astfel, unii preferă săli de clasă gălăgioase, alţii preferă muzica în locul gălăgiei; unii elevi
preferă un mediu curat, ordonat, iar alţii se simt mai bine înconjuraţi de rezultatele muncii lor.

8
 Profesorii pot folosi rezultatele cercetărilor despre management-ul clasei (Anderson,
Evertson şi Emmer în 1980) pentru a forma elevilor sentimentul de ordine şi confort. Astfel,
s-a constatat că existenţa unor reguli ale clasei crează senzaţia de confort şi favorizează
învăţarea. Dacă elevii nu cunosc indiciile unui comportament adecvat, procesului de învăţare,
mediul şi atmosfera din clasă pot deveni haotice.

Mulţi profesori au remarcat importanţa implicării elevilor în luarea deciziilor legate de

atmosfera şi climatul clasei. Elevii care sunt implicaţi în luarea deciziilor, au un sentiment de
ordine şi confort, iar randamentul la învăţătură creşte. În continuare, vă propunem o serie de
strategii prin care puteţi dezvolta sentimentul de confort şi ordine al elevilor faţă de atmosfera
şi climatul învăţării.

11. Folosiţi în mod frecvent şi sistematic activităţi care presupun mişcare fizică.

Majoritatea elevilor se simt mai confortabil, dacă pe parcursul orei, desfăşoară activităţi
fizice. Există multe astfel de activităţi care permit şi chiar încurajează mişcarea elevilor în
timpul lecţiei:

 Luaţi pauze care permit elevilor să stea în picioare, să se mişte sau să-şi corecteze postura;
 Iniţiaţi periodic activităţi care presupun lucrul în echipă, folosind resurse situate în
diferite părţi ale clasei;
 Atunci când nivelul de energie al elevilor scade, luaţi o pauză de 1-2 minute, schimbând
starea elevilor printr-un scurt comentariu amuzant.

12. Menţineţi atenţia şi capacitatea de concentrare.

Ajutaţi elevii să-şi păstreze capacitatea de concentrare prin blocarea conştientă a factorilor
perturbatori. În acest sens, există o serie de tehnici de mărire a rezistenţei elevilor la stimulii
ce le distrag atenţia. O dată ce elevul şi-a însuşit aceste tehnici, va putea să conştientizeze
momentul în care trebuie să fie atent, apoi să se îndepărteze de ideile sau gândurile care îl
distrag, iar în final să nu se mai gândească deloc la acestea. Pentru a-i ajuta pe elevi să se
îndepărteze de gândurile sau ideile ce le distrag atenţia în timpul orei, le puteţi sugera
următoarele:

 Să folosească limbajul intern (,, Nu o să mă gândesc la asta acum”);

 Să amâne pe mai târziu gândul sau ideea ce-i distrage atenţia (,,O să mă gândesc la ideea
mea, la sfârşitul orei”);

9
 Să-şi imagineze mental cum îndepărtează gândurile sau ideile perturbatoare.
Menţinerea atenţiei în timpul lecţiei le oferă elevilor un sentiment de confort, deoarece îi
ajută să se concentreze asupra unei singure idei sau sarcini. Pentru a-i ajuta pe elevi să
înţeleagă şi să practice tehnicile de menţinere a atenţiei, profesorul poate utiliza următoarele
strategii:
 Discutaţi cu elevii despre procesul de menţinere a atenţiei într-un moment potrivit (după
prânz sau înainte de pauză). Le puteţi spune că pregătiţi o nouă temă pentru ei;
 Oferiţi exemple personale, apoi cereţi elevilor să împărtăşească clasei propriile experienţe
în care au reuşit sau nu să îşi menţină atenţia;
 Oferiţi exemple reale cu persoane cunoscute (sportivi celebri, actori, lideri politici),
explicându-le cum au folosit aceştia anumite strategii de concentrare;
 Folosiţi exemple din literatură pentru ca elevii să înţeleagă clar, cum un anumit personaj
şi-a păstrat capacitatea de concentrare ignorând toate elementele perturbatoare;
 Dacă gândurile care îi distrag pe elevi de la lecţie sunt presante sau urgente, sugeraţi-le să
se concentreze asupra lor timp de un minut sau două, apoi ,,să le pună într-o cutie”, iar la
sfârşitul orei să revină asupra lor. Pentru aceasta, elevii pot folosi o cutie reală sau
imaginară.

13. Stabiliţi şi comunicaţi regulile clasei.

Stabilirea unor reguli clare, reprezintă o modalitate puternică prin care profesorul poate
transmite elevilor sentimentul de ordine şi confort. La clasă, acest lucru se poate realiza astfel:

 Stabiliţi reguli clare, de preferat împreună cu elevii. În figura 1.1. este prezentată lista
criteriilor de stabilire a regulilor clasei.
 Formulaţi reguli pozitive, specificând comportamentul aşteptat, nu pe cel nedorit;
 Afişaţi permanent lista cu reguli într-un loc vizibil elevilor;
 Specificaţi modul de aplicare al regulilor şi consecinţele nerespectării lor, încă de la
începutul anului şcolar;
 Dacă intervine o situaţie în care se impune încălcarea vreunei reguli, comunicaţi
modificarea şi explicaţi motivul pentru care a avut loc excepţia de la regulă;
 Atunci când apreciaţi pozitiv comportamentul elevilor la clasă fiţi clar, identificând
comportamentul specific ce se regăseşte şi în regulile clasei. Arătaţi elevilor cum au
contribuit prin propriul comportament la succesul personal sau al colegilor;

10
 Aveţi grijă ca regulile să fie respectate şi aplicate consecvent.

14. Observaţi conflictele şi soluţionaţi-le.

Siguranţa personală a elevilor trebuie să fie o preocupare esenţială pentru profesori. Este
dificil ca elevii să înveţe, dacă se simt în nesiguranţă (fizică sau emoţională). Pentru a-i ajuta
să se simtă în siguranţă, profesorul trebuie:

 Să stabilească reguli clare în legătură cu siguranţa fizică a elevilor. Cu cât profesorul va fi

mai explicit în privinţa siguranţei fizice, cu atât mai puternic va fi mesajul său. De aceea,
regulile stabilite de profesor trebuie să descrie clar care sunt consecinţele în cazul
ameninţării sau vătămării colegilor;
 Să-i facă pe elevi să înţeleagă faptul că regulile sunt pentru binele lor şi se vor lua măsuri
pentru a-i ajuta să se simtă în siguranţă la şcoală;
 Să discute la clasă despre elevii-agresori şi elevii-victimă (cei hărţuiţi şi ameninţaţi),
pentru a afla de ce se întâmplă acest lucru;
 Să patruleze ocazional perimetrul şcolii, căutând aspecte ameninţătoare în mediul
înconjurător. Apoi, să verfice şi zonele din interiorul şcolii unde elevii sunt expuşi
pericolului (la baie şi pe hol);
 Dacă este necesar, să se întâlnească cu părinţii pentru a discuta problemele legate de
siguranţa elevilor;
 Să creeze un mediu în care ameninţările nu sunt acceptate.

Figura 1.1 - CRITERIILE PENTRU STABILIREA REGULILOR CLASEI

11
 1. Începutul orei
2. Zonele de lucru din clasă/şcoală
3. Sarcinile de lucru individuale
4. Sfârşitul orei
5. Întreruperile din timpul orei
6. Instrucţiunile de lucru
7. Pauzele din timpul orei
8. Prezentarea temelor
9. Verificarea temelor în clasă
10. Notarea
11. Lucrul în echipă
12. Feedback-ul

15. Ajutaţi elevii să-şi identifice propriile standarde de confort şi ordine.

Ajutarea elevilor să se simtă confortabil la clasă, necesită mult timp şi efort din partea
cadrului didactic. Pentru a realiza acest lucru, profesorul trebuie să-i înveţe pe elevi să-şi
identifice propriile standarde de confort şi ordine bazate pe concepţia acestora asupra
comportamentului social adecvat.

Există anumite activităţi ce pot fi desfăşurate la clasă, care îi pot ajuta pe elevi să înveţe
într-un climat de confort şi ordine:

 Cereţi elevilor să descrie cum şi-ar aranja spaţiul personal (biroul sau locul de lucru),
astfel încât să aibă sentimentul de confort şi ordine. Din când în când, cereţi elevilor să
evalueze respectarea standardelor identificate de ei, legate de spaţiul personal;
 Periodic desemnaţi un grup de elevi responsabil cu aranjarea clasei. Datoria grupului este
să îmbunătăţească felul cum arată clasa;
 Discutaţi cu elevii cum îşi pot schimba standardele de confort şi ordine, în funcţie de
situaţie (un elev poate avea nevoie de un mediu silenţios în timp ce studiază, dar atunci
când lucrează la un proiect artistic are nevoie să asculte muzică). De asemenea, îi puteţi
pune pe elevi să observe diferite activităţi din afara şcolii pentru a afla de ce au nevoie
pentru a se simţi confortabil

12
 1.2 Ajutarea elevilor să dezvolte atitudini şi percepţii pozitive faţă de sarcinile
de lucru
Prima dimensiune a învăţării presupune formarea de atitudini şi percepţii pozitive faţă de:

a) Atmosfera şi climatul învăţării;

b) Sarcinile de lucru.

Pentru ca elevii să aibă atitudini şi percepţii pozitive faţă de sarcinile pe care le au de

îndeplinit, acestea din urmă trebuie să fie valoroase, interesante; să fie clare, bine înţelese; iar
elevii să aibă încredere că sunt capabili şi dispun de resursele necesare pentru realizarea
sarcinilor.

Următoarele strategii reprezintă câteva modalităţi prin care profesorul îi poate ajuta pe
elevi să-şi dezvolte şi să-şi menţină atitudimile şi percepţiile pozitive legate de sarcinile de
învăţare.

1. Ajutaţi elevii să înţeleagă că învăţarea este influenţată de atitudinile şi percepţiile

faţă de sarcinile de lucru de la clasă

Este important ca elevii să priceapă că atitudinile şi percepţiile pe care le au faţă de

sarcinile din clasă, influenţează semnificativ ceea ce dobândesc în urma acestor teme. De
asemenea, este important ca ei să înţeleagă că menţinerea acestor percepţii şi atitudini
depinde, atât de profesor, cât şi de elevi. Dacă elevii ştiu aceste lucruri, vor fi dispuşi să
aprecieze eforturile pe care profesorul le face pentru ca ei să menţină atitudini şi percepţii cât
mai pozitive, apoi vor dezvolta şi folosi propriile strategii de menţinere a atitudinilor şi
percepţiilor pozitive faţă de sarcinile de lucru.

Învăţarea este infuenţată de perceprea temelor ca fiind valoroase, clare, dar şi de

încrederea elevilor în propriile ablităţi şi resurse de a rezolva sarcinile. Există mai multe
modalităţi de a-i face pe elevi să înţeleagă aceste atitudini şi percepţii puternice:

 Povestiţi elevilor cum propriul proces de învăţare a fost influenţat de atitudinile şi

percepţiile asupra sarcinilor pe care a trebuit să le rezolvaţi.
Împărtaşiţi-le strategiile personale de menţinere şi îmbunătăţire a procesului de învăţare.
Apoi, cereţi elevilor să descrie strategiile folosite de ei pentru eficientizarea învăţării.
 Prezentaţi situaţii ipotetice în care atitudinile elevilor influenţează negativ învăţarea, apoi
cereţi-le elevilor să sugereze câteva modalităţi de ameliorare a procesului de învăţare.

13
 Ajutaţi elevii să conştientizeze modalităţile prin care personajele istorice, de ficţiune sau
artiştii, şi-au menţinut sau nu atitudinea pozitivă faţă de sarcinile de lucru.
Perceperea sarcinilor de lucru ca fiind valoroase şi interesante

2. Stabiliţi împreună cu elevii un sentiment de încredere în valoarea ştiinţifică a

sarcinilor de lucru de la clasă.

Sentimentul de încredere în valoarea ştiinţifică a sarcinilor de lucru date la clasă, se

construieşte prin consolidarea relaţiei de încredere dintre profesor şi elev. Aceasta înseamnă
că elevii percep sarcinile ca fiind valoroase, deoarece au încredere că profesorul le oferă spre
rezolvare, doar sarcini valoroase. În acest fel, elevii vor înţelege importanţa sarcinilor date de
profesor şi nu se vor lăsa antrenaţi în sarcini pe care le consideră neinteresante.

Ca orice relaţie de încredere, încrederea în valoarea ştiinţifică a sarcinilor de lucru poate fi

dezvoltată în timp. Aceasta presupune ca elevii să aibă experienţe importante la clasă, în care
sesizează importanţa temelor date de profesor.

3. Ajutaţi elevii să înţeleagă de ce anumite cunoştinţe sunt valoroase.

Dacă elevii nu-şi dau seama de ce este important să dobândească anumite cunoştinţe,
este nevoie ca profesorul să le explice motivele pentru care respectivele informaţii sunt
valoroase. Există mai multe modalităţi de a-i ajuta pe elevi să înţeleagă valoarea cunoştinţelor
specifice:

 Explicaţi elevilor de ce aceste informaţii le vor folosi mai târziu, când vor
învăţa concepte mai complexe, vor face legături interdisciplinare sau vor îndeplini o
anumită sarcină;
 Ajutaţi elevii să asocieze informaţiile învăţate, cu experienţe reale în care ar putea fi
folosite;
 Cereţi elevilor să identifice şi să împărtăşeasă colegilor de ce cred că anumite informaţii
sau sarcini sunt importante sau valoroase pentru învăţare.

4. Folosiţi diverse modalităţi pentru a angaja elevii în sarcinile de lucru de la clasă.

Există dascăli care susţin faptul că, elevii implicaţi în sarcini diferite, învaţă mai mult. Cu
toate acestea, construirea unor sarcini interesante şi implicarea elevilor în rezolvarea lor,
constituie o provocare pentru profesor, mai ales dacă ţinem cont de varietatea de interese şi

14
abilităţi ale elevilor. Există numeroase modalităţi de a construi şi prezenta sarcini de lucru
interesante şi valoroase:

 Construiţi sarcini reale, care sunt legate de activităţile şcolare şi extraşcolare. Elevii care
observă clar relevanţa şi utilitatea sarcinilor, atât la şcoală, cât şi în afara acesteia, sunt
dispuşi să le îndeplinească;
 Asiguraţi-vă că sarcinile de lucru reprezintă o provocare intelectuală. S-a observat că
elevii, indiferent de nivelul intelectual, se implică imediat în sarcini aparent lipsite de
importanţă (rezolvarea unei ghicitori, căutarea unei soluţii ipotetice sau clarificarea unei
idei neclare), deoarece se simt provocaţi;
 Oferiţi elevilor posibilitatea de a alege. Există numeroase modalităţi de a oferi elevilor
ocazia de a alege, menţinând rigurozitatea ştiinţifică sarcinii de lucru. Astfel, le puteţi cere
elevilor să aleagă dintr-o varietate de sarcini sau idei, pentru a demonstra anumite
cunoştinţe. De asemenea, le puteţi permite elevilor să selecteze un anumit conţinut pentru
a exemplifica sau ilustra o generalizare sau un principiu;
 Fiţi entuziasmat de materialul pe care îl prezentaţi. Dacă sunteţi încantat de conţinutul
informaţional, este posibil ca şi elevii să fie la fel de captivaţi;
 Prezentaţi informaţia pe un ton glumeţ sau folosiţi anecdote. Chiar dacă elevii nu sunt
interesaţi la început de informaţie, este posibil să le atrageţi atenţia cu glumele.

5. Creaţi sarcini de lucru legate de interesele şi scopurile elevilor.

S-a observat că elevii sunt mai deschişi la sarcini de lucru care au legătură cu interesele şi
scopurile lor. De aceea, profesorii caută să ofere informaţii corespunzătoare intereselor
elevilor, cu scopul de a-i ajuta să perceapă valoarea cunoştinţelor şi să-i implice în procesul de
învăţare. De exemplu, dacă profesorul prezintă o lecţie despre proporţii, şi ştie că elevii din
clasă sunt interesaţi de muzică şi sport, le poate explica lecţia venind cu exemple din lumea
muzicii sau a sportului.

Ulterior, profesorii pot oferi elevilor posibilitatea de a construi propriile sarcini, ţinând
cont de interesele acestora. De exemplu, după ce prezintă trei modele de diagrame la lecţia de
matematică, profesorul le poate cere elevilor să selecteze un subiect care îi interesează pentru
a ilustra folosirea celor trei figuri. Astfel, un elev poate alege numărul de goluri al
fotbalistului preferat; altul poate lua ca exemplu numărul de luni în care o anumită carte s-a
aflat pe primul loc ca best-seller.

15
 Profesorii pot afla interesele şi scopurile elevilor discutând cu ei, sau cerându-le direct
aceste informaţii. Figura 1.2 prezintă un model de chestionar pentru interesele elevilor.

Figura 1.2 - CHESTIONAR DE INTERESE PENTRU ELEVI

Dacă ai putea să fii oricine, cine ai vrea să fii?

__________________________________________________________________________
Dacă ai putea călători oriunde, unde ai alege să mergi?
__________________________________________________________________________
Dacă ai putea să trăieşti în orice perioadă de timp, ce perioadă ai alege?
__________________________________________________________________________
La ce proiecte lucrezi în prezent?
__________________________________________________________________________
La ce proiecte ţi-ar plăcea să lucrezi?
__________________________________________________________________________

Încrederea în faptul că dispui de abilităţile şi resursele necesare pentru a îndeplini

sarcinile de lucru

1. Furnizaţi un feedback potrivit.

Feedback-ul pe care elevii îl primesc, atunci când rezolvă sarcinile date de profesor,
poate avea o influenţă semnificativă asupra încrederii pe care elevii o au în capacitatea lor a
de îndeplini sarcinile cu succes. Mulţi profesori eficienţi oferă elevilor feedback-ul potrivit
pentru a-i încuraja să devină siguri de capacităţile lor. Pe parcurs ce elevii rezolvă sarcinile de
lucru, pot avea nevoie de un feedback specific care să includă exact ce au făcut bine şi ce au
de îmbunătăţit. Acest lucru presupune împărţirea sarcinilor în mai multe etape, şi ajutarea
elevilor să-şi identifice punctele tari şi punctele slabe pentru fiecare etapă în parte. De
exemplu:

 ,,Introducerea din primul paragraf arată clar care este tema eseului. Încheierea include
un rezumat bun. Acum să ne uităm puţin şi la informaţiile din al treilea paragraf”.
 ,,Poziţia pe care o iei înainte de a te balansa îţi oferă exact stabilitatea de care ai
nevoie. Aşa că nu schimba poziţia, pentru că dacă te laşi pe spate...”.

16
  ,,Această parte a lucrării a fost foarte bine realizată. Deoarece ţi-ai verificat încă o dată
răspunsurile, şi ai…”.
Feedback-ul de care e nevoie la clasă, variază de la elev la elev, depinzând de sarcina de
lucru şi chiar de starea sufletească a profesorului. Scopul principal al feedback-ului presupune
sporirea încrederii elevului în abilităţile sale de a îndeplini cu succes sarcini complexe şi
provocatoare.

2. Învaţă-i pe elevi să vorbească cu ei înşişi într-un mod pozitiv.

Una dintre cele mai puternice modalităţi de dezvoltare a atitudinilor pozitive faţă de
propriile abilităţi, este înlocuirea dialogului interior negativ, cu unul pozitiv. Primul pas în
acest proces este recunoaşterea dialogul interior negativ. Pentru aceasta, elevii pot ţine un
jurnal timp de câteva zile, unde să noteze toate lucrurile negative pe care le spun despre ei şi
despre şcoală (,,Nu îmi place ora de matematică”, ,,Nu pot să fac nimic bine”). Odată ce au
identificat comentariile negative pe care le fac în anumite situaţii, elevii pot
încerca să schimbe discursul negativ, într-unul pozitiv (,,Îmi place ora de matematică”, ,,Sunt
bun la engleză”, etc).
Este important de observat faptul că la început, majoritatea elevilor nu au încredere în
eficienţa discursului interior pozitiv.

3. Ajutaţi elevii să recunoască faptul că sunt capabili să rezolve o anumită sarcină.

Dacă elevii cred că sunt incapabili să rezolve o sarcină, au nevoie să înţeleagă că sunt capabili
şi că dispun de cunoştiinţele necesare. De multe ori însă, elevii nu conştientizează faptul că
dispun de informaţiile necesare pentru a rezolva sarcinile de lucru, mai ales dacă informaţiile
cerute sunt prezentate în contexte complexe sau sunt incluse în proiecte pe termen lung.
Există mai multe modalităţi de a-i ajuta pe elevi să identifice propriile cunoştinţe:
 Explicaţi clar şi exact de ce cunoştiinţe au nevoie pentru rezolvarea sarcinilor de lucru.
 Oferiţi elevilor exemple de situaţii din trecutul lor, în care s-au descurcat cu succes;
 Împărţiţi sarcina în mai multe etape, pentru ca elevii să vadă că dispun de cunoştiinţele
necesare fiecărui pas în parte, putând astfel să se descurce şi cu întregul.
 Oferiţi elevilor un mic chestionar, prin care să poată demonstra faptul că dispun de
cunoştinţele necesare rezolvării unor sarcini simple. Dacă elevii se descurcă bine cu
chestionarul şi rezolvă sarcinile, redirecţionaţi-i spre sarcini mai complexe.

4. Ajutaţi elevii să înţeleagă faptul că, pe lângă capacitatea de a rezolva o sarcină de

lucru au şi abilitatea de a obţine ajutorul şi resursele necesare.

17
 Atunci când elevii sunt încurajaţi să aibă încredere în capacităţile lor de a rezolva sarcinile
de lucru, este posibil să considere greşit că vor avea succes, doar dacă rezolvă singuri o
sarcină. De aceea, este important ca toţi elevii să înţeleagă faptul că, atât la şcoală, cât şi în
viaţa de zi ci zi, identificarea şi solicitarea corespunzătoare a ajutorului este o condiţie
importantă a succesului la învăţătură.

Pentru a-şi dezvolta capacităţile, majoritatea elevilor, indiferent dacă sunt slabi sau buni la
învăţătură, au nevoie de stimulare şi de numeroase exemple. De fapt, cu cât elevii sunt mai
buni la învăţătură, cu atât au nevoie de mai multă susţinere din partea profesorului. De aceea,
elevii buni se ambiţionează să rezolve cu succes sarcinile, fără a cere ajutorul nimănui. Pentru
aceşti elevi, a cere ajutorul este o dovadă de slăbiciune. Pentru a le schimba aceste convingeri
negative, profesorul trebuie să discute cu elevii, să le prezinte exemple şi să îi încurajeze să
ceară ajutorul celorlaţi pentru a rezolva sarcinile de lucru.

Înţelegerea clară a sarcinilor de lucru

10. Ajutaţi elevii să înţeleagă clar instrucţiunile şi cerinţele sarcinii de lucru.
Elevilor le este mai uşor să înţeleagă cerinţele sarcinilor de lucru, decât să îşi formeze
această capacitate. Această concluzie se bazează pe frustrările părinţilor care îşi ajută copii la
teme, singura sursă a părinţilor de a înţelege cerinţele sarcinii trasate de profesor, fiind
interpretarea dată de copil şi/sau instrucţiunile scrise ale temei respective. Profesorii
experimentaţi, care ştiu că sarcinile de lucru îmbunătăţesc capacitatea de învăţare a elevului,
apelează la următoarele tehnici pentru ca elevii să înţeleagă foarte clar cerinţele:
 Înainte de a da elevilor sarcini de lucru, la clasă sau pentru acasă, cereţi prietenilor,
colegilor sau familiei să citească respectivele teme, apoi să explice ce au înţeles;
 În timp ce revizuiţi instrucţiunile cu elevii, puneţi-i să repete mental părţile mai
complexe pentru a identifica şi clarifica neclarităţile;
 Întrebaţi elevii dacă au înţeles ce li se cere să facă;
 Prezentaţi elevilor exemple de sarcini de lucru construite de colegii lor.

11. Ajutaţi elevii să înţeleagă clar ce cunoştinţe trebuie să utilizeze în rezolvarea

sarcinilor de lucru.
Uneori, elevilor li se cere să îndeplinească sarcini de lucru, fără ca ei să ştie ce fel de
cunoştinţe au nevoie pentru a le finaliza. Astfel, elevii pot să rezolve temele axându-se

18
 mai mult pe rezultate, decât pe cunoştinţele necesare. Această abordare nu are prea multe
efecte pozitive asupra învăţării. De exemplu,
elevii se pot distra făcând un suman tradiţional, dar pot pierde din vedere faptul că scopul
sarcinii este ca ei să înţeleagă modul în care oamenii folosesc resursele disponibile pentru
a supravieţui. De aceea, profesorii trebuie să se întrebe, ce cunoştinţe se vor asimila în
urma sarcinii de lucru, apoi să le comunice clar elevilor pentru ca ei să ştie ce vor învăţa
după îndeplinirea temei.

12. Ajutaţi elevii să înţeleagă clar nivelul de performanţă aşteptată de la ei prin

completarea sarcinii de lucru.
Pentru a avea succes, elevii trebuie să ştie care este nivelul de performanţă care se
aşteaptă de la ei. Pe măsură ce elevii se maturizează şi dobândesc mai multă experienţă în
procesul de învăţare, îşi vor construi propriile standarde de excelenţă. Însă profesorii
trebuie să comunice elevilor rezultatele pe care le aşteaptă de la ei, atunci când încep să
rezolve tema. Astfel, elevii vor şti şi vor înţelege, criteriile pe care profesorul le foloseşte
în evaluarea muncii lor.
De asemenea, elevii au nevoie să înţeleagă ce tip de rezultate se aşteaptă de la ei şi să
descrie rezultatele care nu se ridică la standardele cerute de profesor. Există câteva
modalităţi ce pot fi folosite la clasă pentru a comunica nivelul de performanţă aşteptat de
la elevi, cele mai cunoscute fiind listele de verificare şi rubricile. În figura 1.3 vă
prezentăm un exemplu din fiecare model.
Figura 1.3 - MODEL DE LISTĂ DE VERIFICARE ŞI NOTARE PENTRU
REFERATE

Listă de verificare (exemple de itemi) Realizat

Prima pagină (titlul lucrării, disciplina, 

numele autorului, clasa)

Bibliografie 

Setarea corespunzătoare a paginii: 

 Marginile la 2.5 cm 
 Caractere de 12

19
Note:

4. Lucrarea este bine realizată, incluzând informaţii şi exemple ce reflectă în mod

corespunzător conţinutul acesteia. Cunoştinţele şi exemplele furnizate în lucrare sunt
corect elaborate şi adaugă o notă de originalitate.
3. Lucrarea este formulată corect, fiind susţinută de informaţii şi exemple corespunzătoare.
2. Lucrarea este în mare parte bine realizată, dar anumite părţi ale acesteia conţin informaţii
şi exemple confuze, care nu au legătură cu tema principală.
1. Lucrarea este neclară, iar informaţiile şi exemplele oferite nu au legătură cu subiectul
lucrării.

20