33.

Cocoşii bătăuşi şi vulturul

Doi cocoşi îşi dădeau duhul bătîndu-se pentru postul de conducător al
movilei de bălegar. La sfârşit, cel învins se tîrî în colţul coştereţei, plin de răni.
Cel victorios, zbură imediat pe vîrful unui acaret, bătu din aripi şi strigă cât îl
ţinu puterile că el e învingătorul.
Chiar atunci, un vultur se năpusti de sus, îl înşfăcă în gheare şi îl luă cu el.
După ce observă asta din ungherul lui, cel învins scoase creasta la lumină,
luă în stăpânire movila de bălegar şi umblă ţanţoş printre găinilie lui, aşa
cum face un rege.
Înfumurarea te face s-o iei pe ulei.
34. Bărbatul şi satirul
După ce un bărbat şi un satir deveniră prieteni, ei începură să stea la taclale.
Şi cum era o zi geroasă de iarnă, bărbatul puse mîinile la gură şi suflă în ele
ca să le încălzească.
"Prietene, de ce faci asta?" îl întrebă satirul.
"Să-mi încălzesc mâinile", spuse bărbatul. "Sunt aproape îngheţate."
Mai trecu vremea şi ei se puseră să mănânce. Li se dădu o mâncare fierbinte
şi bărbatul se apucă să sufle în mâncare.
"Şi asta pentru ce-i?", întrebă satirul.
"Oh", răspunse omul "supa mea e atât de clocotită că trebuie să suflu în ea ca
să o răcesc."
"Bine, atuci", spuse satirul, "de-acum înainte punem capăt prieteniei noastre.
Niciodată nu o să am încredere în cineva care odată suflă aer cald şi altă dată
aer rece."