O bătrână găsi o sticlă goală de vin care odată avea un vin ales şi încă mai păstra aroma lui. Deşi nu mai rămase o picătură din acel vin, bătrâna apăsă cu nasul ei de gura sticlei cât de aproape putu şi îşi suflă nasul cu toată puterea ei. "Scumpule! Ce bun ai fost, dacă drojdia e încă aşa de delicioasă." 39. Iepurele şi broasca ţestoasă Odată un iepure o luă peste picior pe broasca ţestoasă pentru labele ei scurte şi mersul greoi. Dar broasca ţestoasă îi rîse în nas şi îi răspunse: "Chiar dacă tu eşti la fel de iute ca vîntul, te voi bate dacă ne luăm la întrecere." "În regulă," spuse iepurele "o să ajungi să regreţi aceste cuvinte." Aşa că ei căzură de acord ca vulpea să aleagă traseul şi să fixeze ţinta. În ziua stabilită pentru cursă, broasca ţestoasă începu să o ia la drum cu mersul ei agale fără să odihnească o clipă. Bineînţeles, iepurele o lăsă foarte tare în urmă pe broasca ţestoasă. Odată ce ajunse la mijlocul drumului, el începu să ciugulească nişte iarbă delicioasă şi să se distreze în multe feluri. Şi cum vremea era călduroasă, el îşi spuse să facă amiaza într-un loc la umbră. Şi chiar dacă tovarăşul de cursă, ar putea să treacă de el în timp ce dormea, el era convins că l-ar putea întrece înainte de linia de sosire. Între timp, neclintita broască ţestoasă trăgea din greu să ajungă la ţintă. Când, în sfârşit, iepurele se trezi, nu mai zări nicidecum broasca ţestoasă, şi o luă înainte cât îl ţineau plămânii să ajungă la linia de sosire. Bineînţeles, el trecuse linia de sosire numai ca să vadă că broasca ţestoasă ajunsese deja ţinta şi se odihnea boiereşte aşteptând să ajungă şi tovarăşul ei de cursă. Încetul şi cu chibzuinţă se câştigă cursa.