Povestea fluturelui ntr-o zi ntr-un cocon a aprut o mic gaur; un om, care trecea din ntamplare prin preajm,

s-a oprit mai multe ore pentru a observa fluturele care se fora s ias prin aceast gaur. Dup multe ncercri se prea c fluturele a abandonat, i gaura rmsese la fel de mic. Prea c fluturele a fcut tot ce putea i nu mai era n stare de nimic altceva. Atunci omul a decis s ajute fluturele: a luat un cuit i a deschis coconul. Fluturele a ieit imediat. ns corpul fluturelui era slab i anemic; aripile sale erau puin dezvoltate i aproape c nu se micau. Omul a continuat s observe creznd c dintr-un moment n altul aripile fluturelui se vor deschide i vor putea suporta greutatea fluturelui pentru ca acesta s poat zbura. Acest lucru nu s-a ntamplat! Fluturele i-a trit restul vieii trndu-se pe pmnt cu corpul su slab i cu aripile chircite. Nu a putut zbura niciodat Ceea ce omul, prin gestul su de buntate i prin intenia sa de a ajuta, nu a neles, este c trecerea prin gaura strmt a coconului era efortul necesar pentru ca fluturele s trimit lichidul din corpul su ctre aripile sale pentru a putea zbura. Era chinul prin care viaa l punea s treac pentru a putea crete i pentru a se dezvolta. Uneori, efortul este exact lucrul de care avem nevoie n via. Dac ni s-ar permite s ne trim viaa fr a ntlni obstacole, am fi limitai. Nu am putea fi att de puternici cum suntem. Nu am putea zbura NICIODAT!