Ocaua lui Cuza de Dumitru Almas - povestire cu ocaua mica?

- Nu mai zic, Maria-Ta! ... Iertare, mila prea bunule

Cuza-Voda obisnuia adesea sa se imbrace ca un om ...

de rand si sa se amestece prin norod. Dorea sa afle Cuza-Voda a poruncit sa-i lege de gat cele doua

el insusi cum traiesc cei multi. Asa, intr-o zi, si-a ocale si sa-l poarte pe uliti, sa afle lumea ca a cautat

pus caciula si suman taranesc, a luat doua putini cu sa insele cumparatorii.

lapte acru si s-a dus in targ la Galati. Pesemne, -Sa ridice ocalele pe rand, sa le arate lumii si sa

aflase maria-sa ca unii negustori nu foloseau ocaua spuna tare cu care va vinde si cu care n-are sa mai

cea mare, asa cum hotarase o lege din acea vreme, vanda de-aici incolo.

si careia poporul ii spunea Ocaua lui Cuza. A

Strajuit de slujitori domnesti, negutatorul mergea pe
cautat, deci, taranul sa vanda laptele la un bacan,
uliti, ridica ocaua mica si striga cat ii tinea gura:
despre care se spunea ca n-ar fi tocmai-tocmai
- Cu asta, nu!
cinstit si ca vinde cu ocaua mica, iar nimeni nu-l
Apoi, ridica ocaua mare si striga si mai tare:
putea prinde cu inselaciunea.
- Cu asta, da!
- Jupane negustor, nu-ti iau bani, s-a tocmit taranul,
Si asa l-au plimbat slujitorii domnesti prin tot
ci ne invoim ca la sase ocale de lapte sa-mi dai o
targul: Cu asta, nu! ... Cu asta, da! ... Si i-a fost de
oca de untdelemn.
ajuns aceasta plimbare ca sa se faca om cinstit.
- Bine, a primit negustorul, clipind smecher din
ochi.
A luat de pe tejghea ocaua mare, ocaua lui Cuza, si-
a masurat laptele: douazeci si patru de ocale. A
socotit ca trebuie sa plateasca, in schimb, patru
ocale de untdelemn.
- Cauta sa-mi masori drept, cu aceeasi oca, a staruit
taranul.
Nu se poate, ca-i plina de lapte. Iti masor cu asta! Si
a scos de sub tejghea alta oca.
- Pai, ocaua asta-i mai mica, a zis taranul.
Ce te pricepi tu, nepricopsitule! Ocaua-i oca si gata!
Atunci, taranul a scos caciula din cap, a lepadat
sumanul si s-a aratat in tunica albastra, cu epoleti
auriti, ca un domnitor. Negutatorul a inlemnit. De
multa uimire a scapat ocaua din mana.
- Ei, negustorule, mai zici si-acum ca nu te-am prins
STEAGUL CU CAP DE LUP de Dumitru Almas Primul lup care a atacat a fost prins in curbura
sabiei de tanarul print si crestat in ceafa. Ceilalti
Cel mai viteaz si mai intelept rege al dacilor,
lupi se pregateau sa sara... Deodata Suier s-a repezit
stramosii nostri, a fost Decebal. Inca de pe cand era
intre lupi incepand o lupta apriga cu ei, scurmand si
baietas era curajos, drept, cinstit, milos cu cei in
spulberand zapada. Dar lupii erau numerosi si au
suferinta. k1f525kz97fov
prins sa-l sfasie cu coltii. Decebal urcat in fag ii
Si vreau sa va spun ca nu numai cu oamenii, ci si cu strapungea cu sagetile si haita s-a retras in padure
animalele se purta cu grija si mila. Intr-o zi, urland a paguba.
umbland cu prietenul sau Duran prin padurile din
Scorilo, tatal lui Decebal, s-a minunat de curajul
preajma Sarmizegetusei, a gasit un pui de lup cazut
fiului sau.
intr-o prapastie. Era mic, abia facea ochi si in
cadere isi rupse un picior. Tremura, scheuna, parea - Tata, Suier m-a salvat!...
gata sa moara. Decebal l-a dus in cetate, i-a legat
piciorul rupt intre lopatele si l-a adapostit intr-o
sura. Cand s-a vindecat, a crescut mai mare si mai Atunci toti l-au vazut pe Suier zacand intre cei patru
voinic decat un caine ciobanesc. Era domesticit, lupi sagetati care inrosisera zapada.
bland cu cei buni si aprig cu cei rai. Avea parul sur,
Suier n-a mai trait. A murit privindu-si stapanul pe
aspru, gat gros, picioare puternice si coltii ascutiti.
care l-a aparat cu credinta.
Cand se infuria, scotea un scheunat subtire, ca un
suier, de care toti cainii si chiar oamenii se Tanarul i-a cerut unui mester fierar sa-i faureasca
inspaimantau. Poate de aceea Decebal l-a numit din arama un cap de lup, cu gura cascata, un cap ca
Suier si l-a invatat sa adune vanatul sagetat de el in al lui Suier. Un cojocar a cusut din pielicele de ied
padure. un fel de punga lunga de trei coti, care prinsa de
capul de lup de arama pus intr-o prajina de fier
Odata, pe vreme de iarna cu nameti mari, Decebal
suiera in bataia vantului.
s-a razletit de ceata vanatorilor. Si iaca, intr-o
poiana, s-a napustit asupra lui o ceata de lupi Asa s-a facut steagul de lupta al dacilor.
flamanzi. In primele clipe Suier si-a sticlit ochii,
parca bucuros ca-si vede fratii.

Decebal langa tulpina unui fag, si-a tras sabia cu

varful curbat, sa se apere de fiare. L-a chemat pe
Suier sa-i fie de ajutor. Lupul imblanzit i-a venit la
picioare. Dar haita de lupi a inconjurat copacul.