OCAUA LUI CUZA

Cuza-Vod obinuia adesea s se mbrace ca un om de rnd i s se amestece prin

norod. Dorea s afle el nsui cum triesc cei muli. Aa, ntr-o zi, i-a pus cciul i
suman rnesc, a luat dou putini cu lapte acru i s-a dus n trg la Galai.
Pasmite, aflase mria-sa c unii negustori nu foloseau ocaua cea mare, aa cum
hotrse o lege din acea vreme, i creia poporul i spunea ocaua lui Cuza. A
cutat, deci, ranul s vnd laptele la un bcan, despre care se spunea c n-ar fi
tocmai-tocmai cinstit i c vinde cu ocaua mic, iar nimeni nu-l putea prinde cu
nelciunea.
- Jupne negustor, nu-i iau bani, s-a tocmit ranul ci ne nvoim ca la ase ocale
de lapte s-mi dai o oca de untdelemn.
- Bine, a primit negustorul, clipind mecher din ochi.
A luat de pe tejghea ocaua mare, ocaua lui Cuza, i-a msurat laptele: douzeci i
patru de ocale. A socotit c trebuie s plteasc,n schimb,patru ocale de untdelemn.
- Caut s-mi masori drept, cu aceeai oca, a struit ranul.
Nu se poate, c-i plin de lapte. i msor cu asta! i a scos de sub tejghea alt oca.
- Pi, ocaua asta-i mai mic, a zis ranul.
Ce te pricepi tu, nepricopsitule! Ocaua-i oca i gata!
Atunci, ranul a scos cciula din cap, a lepdat sumanul i s-a artat n tunica
albastr, cu epolei aurii, ca un domnitor. Negutorul a nlemnit. De mult uimire a
scpat ocaua din mn.
- Ei, negustorule, mai zici i-acum c nu te-am prins cu ocaua mic?
- Nu mai zic, mria-ta!... Iertare... mil prea bunule.
Cuza-Vod a poruncit s-i lege de gt cele dou ocale i s-l poarte pe ulii, s afle
lumea c a cutat s nele cumprtorii.
-S ridice ocalele pe rnd, s le arate lumii i s spun tare cu care va vinde i cu
care n-are s mai vnd de-aici ncolo.
Strjuit de slujitori domneti, negutorul mergea pe ulii, ridica ocaua mic i striga
ct i inea gura:
- Cu asta, nu!
Apoi, ridica ocaua mare i striga i mai tare:
- Cu asta, da!
i aa l-au plimbat slujitorii domneti prin tot trgul: Cu asta, nu!... Cu asta, da!...
i i-a fost de ajuns aceast plimbare ca s se fac om cinstit.