Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Autor: ......................................................................................................................
......................................................................................................................................
- Fratii mei isi vor putea castiga cinstit bucatica de paine. Dar eu? Daca imi
mananc motanul si imi fac o caciula din blana lui, raman muritor de foame.Motanul il
auzi si-i sopti cu multa seriozitate si intelepciune:
Cand isi vazu dorinta indeplinita, motanul isi trase cu multa barbatie cizmele si,
luandu-si sacul in spinare, se duse de-a dreptul intr-o crescatorie de iepuri. Isi puse
in sac tarate si laptuci si se intinse ca si cum ar fi mort, asteptand ca vreun iepure
tanar sa intre de buna voie in sac, ca se infrupte din ce era acolo.
Dupa cateva clipe, un iepuras se furisa in sac si motanul il ucise fara pic de
mila. Apoi , mandru de prada sa, se duse de-a dreptul la rege si ceru sa-i
vorbeasca. Fu condus chiar in apartamentul Majestatii Sale, in fata caruia facu o
plecaciune adanca si ii vorbi:
Si mereu tot asa, timp de vreo doua-trei luni, motanul ii ducea regelui cate un
vanat din partea stapanului sau.
Intr-o zi, afla ca regele avea sa iasa la plimbare pe malul raului, impreuna cu
fiica sa, cea mai frumoasa fiinta din cate s-au vazut vreodata, si-i spuse stapanului
sau:
- Daca vei lua in seama sfatul meu, ti-ai gasit norocul; nu ai decat sa te scalzi
in rau, la locul pe care ti-l voi arata, si dupa aceea las' pe mine!
Baiatu facuse tocmai cum il invatase motanul, fara a-i cunoaste planurile. Im
timp ce se scalda, trecu pe acolo regele in caleasca si motanul se porni sa strige cat
il tinea gura:
In timp ce-l scoteau pe bietul baiat din rau, motanul se apropie de caleasca si
spuse regelui:
Regele porunci servitorilor sai sa aduca in graba cele mai frumoase vesminte
pentru marchizul de Carabas.
Regele ii arata marchizului toata prietenia si, cum vesmintele cele frumoase,
care tocmai ii fusesera daruite, ii veneau de minune, printesa il gasi pe placul ei si il
indragi.
- Da, sire, este o faneata care aduce, an de an, roade imbelsugate, raspunse
asa-zisul marchiz.
Regele, care trecu imediat dupa aceea, vru sa stie ale cui sunt granele pe le
vede inaintea ochilor.
Ajunse, in cele din urma, in fata unui castel frumos, ce apartinea unui capcaun
care era stapanul tuturor pamanturilor pe unde trecuse regele pana atunci.
Motanul, care avusese grija sa afle cate ceva despre ce era in stare
capcaunul, ceru sa-i vorbeasca.
El ii spuse:
- Mi s-a spus ca aveti darul de va preface in fel si chip de animale. Intr-un leu, de
pilda, sau intr-un elefant, vorbi motanul.
- Mi s-a mai povestit, spuse motanul, ca puteti lua si infatisarea celor mai mici
animale, de exemplu va puteti preschimba in sobolan sau chiar in soarece, ceea ce
nu-mi prea vine a crede.
Mezinul oferi bratul tinerei printese, si porni in urma regelui, care urca cel
dintai. Intrara intr-o sala mare, unde gasira masa imbelsugata pentru ospatul pe
care il pregatise oaspetilor sai.