Curs 6

Universul copilăriei oglindit

în creaţia epică pentru copii

Drame ale copilăriei – Dumbrava

minunată, de Mihail Sadoveanu
Aspecte ale copilăriei luminoase –
Amintiri din copilărie, de Ion Creangă
MIHAIL SADOVEANU
1880-1961
► Mihail Sadoveanu este
considerat cel mai mare
prozator român din toate
timpurile, fiind supranumit
Ceahlăul literaturii române.
► El şi-a consacrat extrem de
bogata sa creaţie artistică,
adunată în peste 120 de
volume, unui singur erou:
poporul român, surprins în
diferite ipostaze şi întruchipări
şi evocat in diferite momente,
începând din cele mai
îndepărtate timpuri ale
alcătuirii fiinţei neamului şi
până în contemporaneitate.
► Sadoveanu este
creatorul romanului
istoric românesc.
► El vede istoria ca pe o
scenă imensă,îin care se
mişcă comandanţi de
oşti şi mari voievozi,
într-un spaţiu epopeic,
legendar şi mitic.
► Originalitatea operei
este dată de capacitatea
de a se contopi cu
lumea evocată, astfel
încât un singur narator,
autorul însuşi,
povesteşte viata din
trecut şi pe cea de azi.
 Romanele istorice
► Şoimii (1904)
► Neamul Şoimăreştilor
(1915)
► Zodia cancerului sau
vremea Ducă-i Vodă (1929)
► Creanga de aur (1933)
► Viaţa lui Ştefan cel Mare
(1934),
► Fraţii Jderi : Ucenicia lui
Ionuţ (1935)
► Izvorul Alb (1936)
► Oamenii Măriei sale (1942)
► Nicoară Potcoavă (1952)
 Romanele sociale
► Baltagul (1930)
► Strada Lăpuşneanu
► Însemnările lui Neculai
Manea
► Mitrea Cocor

Opere închinate naturii

► Împărăţia apelor
► Valea Frumoasei
► Ţara de dincolo de negură
► Poveştile de la Bradu Strâmb
► Istorisiri de vânătoare
 Povestiri
► Bordeienii
► Hanu-Ancuţei (1929)
► Dureri înăbuşite
► Apa mărilor

Viaţa târgurilor de
provincie
► Locul unde nu s-a
întâmplat nimic (1933)
► Barca liniştii
► Haia Sanis
► Floare ofilită
► “Dumbrava minunată” face
parte din volumul “Printre
gene” şi este o adevărată
capodoperă în ceea ce priveşte
realizarea personajului copil,
precum şi în îmbinarea
măiestrită a narării faptelor cu
descrierile de natură.
► Personajele se grupează, ca în
basme, în două categorii.
► De o parte sunt: Lizuca, bunicii
ei, Patrocle şi vieţuitoarele din
dumbravă cărora fetiţa le
atribuie însuşiri omeneşti,
precum şi personajele din
lumea basmelor, cei şapte
pitici, domniţa prichindeilor etc.
► De partea cealaltă se situează
mama vitregă şi musafirii,
care, deşi apar incidental, au
rolul de a preciza figura
mamei vitrege.
► În caracterizarea personajului
principal, scriitorul foloseşte
diferite procedee pentru a-i
da un relief cât mai
pronunţat.
► Lizuca apare mai întâi
prezentată de mama sa
vitregă, care se plânge că
fetiţa merge zilnic la bunicii ei
şi “de acolo a venit cu nişte
mutre şi cu obiceiuri de
ţărancă”.
► Din această cauză nu poate
să-i de o educaţie aleasă.
► Portretul pe care i-l face scriitorul Lizucăi, aşa cum apare ea în
salonul cu musafiri sugerează sugestiv situaţia fetiţei: “era o
fetiţă mărunţică, însă voinică şi plinuţă. Rochiţa de doc albastru
stătea strâmbă şi în chip cu totul nepermis pe trupuşorul ei.
Botinele îi erau pline de colb şi cu şireturile desfăcute”.
► Cu multă putere de analiză, scriitorul prezintă caracteristicile
copilului la această vârstă la care, neavând suficiente cunoştinţe
despre lumea reală, nu poate delimita realitatea de fantezie.
► Ea împleteşte ceea ce ştie din poveştile bunicii cu aspecte din viaţa
reală, atribuind însuşiri omeneşti tuturor vieţuitoarelor pe care le
întâlneşte în drumul său.
► Convorbirea imaginară cu Sora-Soarelui scoate în relief toate
suferinţele îndurate de fetiţă în casa mamei vitrege.
► Descriind drumul Lizucăi prin dumbravă, scriitorul a împletit cu o
neîntrecută artă elementele narative cu descrieri de natură, zugrăvind
tablourile aşa cum apar în imaginaţia fetiţei, de proporţii hiperbolizate,
asemea feeriei basmelor.
► Măiestria stilistică a lui
Sadoveanu a scos în relief
caracteristicile acestei
vârste: interesul şi
dragostea pentru vietăţile
din jur, curiozitatea şi
dorinţa nestăvilită de a
cunoaşte, care îl îndeamnă
pe copil să-şi explice multe
din fenomenele naturii prin
mijlocirea elementelor
fantastice, cunoscute din
basme.
► Şi personajele adulte sunt
bine individualizate,
scoţându-se în relief notele
dominante ale caracterului
fiecăruia