Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
de Charles Perrault
A doua zi, motanul isi lua iar sacul la spinare si o lua inspre camp. Se ascunse
bine intre tufe, isi deschise sacul si astepta pana cand 2 potarnichi nimerira in sac. A
inchis repede desaga, prinzandu-le inauntru.
Apoi se dus din nou la rege si le-a daruit, cum a facut si cu iepurele, in numele
stapanului sau.
- Spune-i stapanului tau ca ii multumesc si ca darurile lui mi-a facut o
mare bucurie, i-a raspuns regele.
Imapratul avea o fata, care era cea mai frumoasa domnita din lume. Si 7
feciori de imparati din 7 tinuturi bogate i-au cerut, pe rand, mana, dar tatal fetei nu a
fost de acord.
Intr-o zi, motanul afla ca regele, insotit de fiica sa, avea de gand sa faca o
plimbare pe malul raului si i-a spus stapanului sau:
-Marite stapane, daca vei lua in seama sfatul meu, ti-ai gasit norocul; du-
te indata sa te scalzi in rau, in locul pe care ti-l voi arata, si dupa aceea lasa totul
in seama mea.
Fara a-i cunoaste planurile, baiatul facu intocmai cum il invatase motanul. Im
timp ce se scalda, motanul ii lua hainele si i le ascunse dupa un bolovan. Iar cand
trecea pe acolo caleasca regelui, motanul se porni sa strige cat il tinea gura:
Regele porunci servitorilor sai sa aduca in graba cele mai frumoase vesminte
pentru marchizul de Carabas. Cand tanarul stapan al motanului s-a aratat in hainele
care tocmai ii fusesera daruite si care ii veneau de minune, printesa il si il indragi.
Regele l-a invitat pe marchiz in caleasca lor, sa faca o plimbare alturi de ei de-a
lungul raului.
Caleasca trecu apoi pe langa o faneata si regele voi sa stie a cui apartine aceea.
Motanul, care alerga mereu inainea calestii, indemna pe toti oamenii care
ieseau in cale sa spuna acelasi lucru, iar regele, auzindu-i, se minuna de averile
nenumarate ale domnului Marchiz de Carabas.
In cele din urma, jupaniul motan ajunse la o mandrete de castel. Si era castelul
asta al unui capcaun, cel mai bogat capcauni din cati au fost vreodata pe lume. Ca ale
lui erau toate pamanturile cate le vazuse regele pe unde trecuse.
Motanul, care avusese grija din vreme sa cerceteze ce puteri avea capcaunul,
ceru ingaduinta sa-i vorbeasca. Capcaunul il primi cu toata dragostea, ma rog, atata
cata poate arata un capcaun. Motanul ii zise:
-Nu as fi vrut sa trec atat de aproape de acest castel, fara sa am cinstea de
a-l vedea. Am auzit de la unii, inaltimea voastra, ca ati avea darul sa va prefaceti
in tot soiul de animale. Aproape ca nu-mi vine a crede!
Mezinul oferi bratul tinerei printese, si cu toti intrara intr-o sala mare, unde era
pregatita o masa imbelsugata pentru ospatul lor.
- E tot ce-mi pot dori mai mult, sire! a raspuns Marchizul si, chiar in aceeasi
zi, se casatori cu printesa. Iar motanul, a ajuns mare senior la curte si nu mai prindea
soareci decat pentru propria lui placere.