Mai bine să devină bun. Să-l convingem!

CULEGERE DE TEXTE CREATE DE ELEVII CLASEI a IV-a A,

an şcolar 2017-2018

Tehnoredactare:
prof. înv. primar ing:
MANOLIU RODICA ELENA BĂEŞU MARIUS
 Un sfat preţios

Era o zi de luni.Afară e o dimineaţă frumoasă.Atunci m-am dus să dau

mâncare la câini, iar atunci apăru Cipi. L-am recunoscut după căciuliţa şi hainele lui albastre.
Eu i-am zis:
- Bună dimineaţa, Cipi! De ce eşti trist?
- Toţi locuitorii pădurii se descurcă fără mine...
- Uite, îţi dau un sfat! Du-te la toţi locuitorii pădurii şi cere-ţi scuze pentru tot ce-ai
făcut, iar dacă iepurele ia micul dejun fără tine, salută-l politicos şi întreabă-l dacă i-a plăcut,
iar Broasca şi pe ea salut-o politicos şi poartă-te frumos cu toate vieţuitoarele.
- Mulţumesc pentru sfat!
- Cu plăcere!
Cipi se liniştise şi pleacă.
(Lemnaru Gabriel)

Marea încercare

Este o zi de luni. O zi obişnuită în clasă. Începuse ora de

română. Am citit un text despre un pitic şi despre alte personaje
interesante. La sfârşitul poveştii, piticul a hotărât să devină rău.
Eu am închis ochii şi mi-am imaginat că sunt în Pădure să-l pot
opri pe Cipi din a face o greşeală enormă.
Dintr-o dată s-au auzit nişte sunete
ciudate....POC!......TROSC!......BUF! Când am deschis ochii
eram în Pădure. Îl văzusem pe Cipi şi i-am spus:
- Bună! Eu sunt Dana.
- Eu sunt.....
- Stai! Eu ştiu cine eşti. Eşti Cipi, piticul uriaş!
- Dar de unde ştii?
- Asta nu contează. Voiam să te întreb, de ce ai vrut să devii rău?
- Pentru că aşa lumea mă va aprecia.
- Dar dacă nu eşti rău, să ştii, lumea te va aprecia pentru faptele tale bune, nu pentru
cele rele.
- Aşa crezi?
- Şi dacă lumea nu vrea ajutorul meu?!
 - Atunci îţi va mulţumi pentru intenţie!
- Nu ştiu ce să zic...
- Şi te rog să-i ceri scuze Broaştei. Aşa îţi faci prieteni noi.
- Voi încerca. Mulţumesc pentru sfaturi. La revedere!
- La revedere!
POC!......TROSC!.......BUF! Şi m-am întors înapoi cu o lecţie de viaţă învăţată!
(Dana HOJBOTĂ)

Un ajutor nesperat

Era o zi frumoasă de primăvară. Am devenit şi eu parte din Regatul Elfilor. Şeful m-a
trimis să cercetez Pădurea, sau, cum i se mai zice acum, Regatul vieţuitoarelor.
Pe drum, am văzut o căsuţă mică şi dărăpănată. Am intrat şi am strigat:
- Nu cred! Tu eşti Cipi?
- Da. Sunt trist. Ceilalţi nu cred că au nevoie de mine.Şi eu îi ajutam...
- Uite... Ăăăă... Ei pot să se descurce şi singuri. Tu trebuie să intervii doar când cineva
are nevoie de tine. Eşti un lider foarte bun! Într-o zi, poate vei deveni cu adevărat şeful
Pădurii. I-ai ajutat, aşa că se pot baza pe tine. Dar să nu exagerezi, ok?
- Bine. Mulţumesc mult pentru sfat. O zi bună! O, stai! Să ştii că m-ai făcut vesel!
- O zi bună, Cipi!
Aşa l-am ajutat şi mi-am continuat drumul de elf.
(Saviţchi Ştefan)
 Sfaturi pentru Cipi
Era Duminică. Eu şi un prieten am mers împreună în pădure. I-am luat-o înainte până
la izvor şi acolo l-am văzut pe Cipi suspinând. Eu i-am spus:
- Bună!!! Pe tine te cheamă Cipi, nu?? Pe mine mă cheamă Şerban.
- Da... Eu sunt... sau cel puţin eram şeful Pădurii! De unde ştii cum mă cheamă?
- Ştiu din textul „Cipi, acest pitic uriaş”. Cipi, am 3 lucruri să-ţi spun: 1. ai fost tiran
şi locuitorii Pădurii îţi făceau pe plac, 2. ca să excelezi, trebuie să încerci de mai multe ori şi
3. trebuie să asculţi şi părerile altor vietăţi sau locuitori sau cum s-or numi animalele.
- Sau aş putea deveni mai rău. Imaginează-ţi doar, toţi mă vor trata ca pe un rege...
- Sau ai putea lua în considerare punctul meu de vedere mai întâi.
- Bla-bla-bla... Da, m-ai luminat, Şerban!! Pa!
- Pa, Cipi! Mă bucur că te-am ajutat!!!
(Şerban BOICU)

Sfaturi bune pentru Cipi

Era o zi obişnuită.Eu am plecat la o plimbare. Am intrat puţin în pădure deoarece am
auzit un sunet de supărare şi o micuţă tropicală pe pietre. Acolo era un pitic cu haine albastre
şi o căciuliţă roşie. Era Cipi.
- Bună ziua, Cipi! De ce eşti supărat?
- Locuitorii pădurii nu mă ascultă şi se descurcă singuri! Acum voi fi rău!-
Cipi, nu este bine să fii rău! Mai bine, ca să-ţi treacă supărarea, cere-ţi scuze de la
Broască şi să fii un locuitor obişnuit. Aceste vieţuitoare nu au nevoie de un lider! Se pot
descurca şi singure.
- Nu prea sunt de-acord.
- De ce?
- Nu prea îmi place.
- Dar e mai bine! Dacă o s-o ţii tot aşa, te vor exclude!
- Am înţeles acum! Mulţumesc pentru sfat. La revedere!
- La revedere, Cipi!
(Alexandru Ivanovici)

Întâlnirea cu Cipi
Într-o dimineaţă, am ieşit în curtea din faţă. Deodată văd un pitic:
- Bună ziua! Tu eşti, Cipi?
- Da, ce nu mă recunoşti?! se răsti Cipi.
- Ba da, dar nu eram sigur. Dar de ce eşti supărat?
- Pentru că ceilalţi din Pădure nu au nevoie de îndrumarea mea, răspunse Cipi.
- Dar de ce să aibă nevoie? Ştii că se pot descurca şi singuri, nu?
- Ştiu, dar vrea să mă implic şi eu.
- De ce?!
- Pentru că mă plictisesc şi îmi place să fac pe şeful.
- Dar atunci când faci pe şeful nu crezi că ceilalţi se simt prost?
- Ba da, spuse Cipi ruşinat!
- Atunci încearcă să te joci cu ei frumos şi să vă înţelegeţi bine.
- Ok...Am să încerc. Mulţumesc!
- Cu plăcere!
- La revedere! spuse fericit Cipi.
- La revedere, Cipi. Într-o zi voi veni în vizită pe la tine. Te aştept şi eu şi prietenii
mei.
(Moroşan Toader)
 O întâlnire neaşteptată

Într-o după amiază, am fost la bureţi şi dintr-un tufiş a ieşit Cipi.

- Bună, Cipi!
- Bună, dar de unde mă cunoşti?
- Am citit o carte despre tine! Eşti supărat?
- Da,sunt supărat pentru că m-am certat cu prietenii mei cei buni!
- Da, du-te şi cere-ţi scuze de la toţi.
- Mă duc.
- Dar broaştei nu îi ceri scuze? Cred că aşa ar fi fost corect, să îi ceri şi broaştei?
- Bine, aşa am să fac. Acum îmi cer iertare, trebuie să plec, dar data viitoare stăm mai
mult! La revedere, Alex!
- La revedere, Cipi!
(Alexie Pitisciuc)

Întâlnirea cu Cipi

Este luni. Mă aflu în pădure şi, deodată, îl întâlnesc pe Cipi, foarte trist.
- Bună, Cipi, ce s-a întâmplat?
- Păi, nimeni nu mă ascultă!
- Păi, Cipi, animalele nu au nevoie de ajutorul tău!
 - Cum adică nu au nevoie de ajutorul meu?
- Păi ele se descurcă şi singure, nu trebuie să le spui tu ce să facă, nu trebuie să le dai
ordine!
- Serios? Nu m-am gândit la asta!
- Da! Sper că te-am ajutat! Pa, Cipi, trebuie să plec!
- Pa! Şi mulţumesc pentru sfat!

(Camelia Moroşan)

Întâlnirea cu Cipi

Era o zi frumoasă de vară. Eram prin pădure căutând fragi. Dintr-o dată, îl zăresc pe
Cipi. L-am recunoscut după căciuliţa şi costumul său albastru.
- Bună, Cipi! Sunt un cititor de-al tău!
- Ce vrei să spui? Există o carte despre mine?
- Da, chiar există! În orice caz, am auzit că eşti foarte supărat. Broasca a exagerat
pentru că e răutăcioasă şi eu cred că eşti iubit de locuitorii din Pădure pentru că eşti foarte
implicat în viaţa tuturor. Chiar dacă ei s-ar descurca şi fără tine, să fii iubit este cel mai
important lucru.
- Mulţumesc frumos. M-ai făcut să privesc altfel lucrurile şi îmi dau seama că
într-adevăr sunt iubit. Mi-a trecut supărarea şi ar fi timpul să mă întorc la treburile mele.
Mulţumesc încă o dată. La revedere!
- Cu plăcere, la revedere!
(Lucasevci Alexandru)
 Întâlnirea cu Cipi, personajul din text

Era vineri după-amiaza. Am ieşit la o plimbare cu prietena mea, Ana. Eram în

apropierea unei păduri. Din întâmplare, m-am întâlnit cu piticul Cipi. L-am recunoscut după
căciuliţa şi hăinuţele sale.
- Bună, Cipi!
- Bună ziua! Dar tu cine eşti?
- Eu sunt Cati. Dar de ce eşti trist?
- Sunt trist deoarece am aflat că vieţuitoarele din pădure se pot descurca fără mine!
-Nu trebuie să fii supărat din această cauză. Chiar nu trebuie! Poate în acel moment nu
au avut nevoie de ajutorul şi de sfatul tău, dar poate vor avea nevoie în curând. Încearcă să
gândeşti pozitiv. Asta te va ajuta.
- Mulţumesc pentru acest sfat. Cred că mă va ajuta mult!
- Cu plăcere!
- La revedere, Cipi!
- La revedere! Voi ţine cont de sfatul tău!
Cipi a înţeles că trebuie să se schimbe şi că nu trebuie să devină şi mai rău şi să fie
supărat doar pentru că vieţuitoarele pădurii se puteau descurca şi fără el.

O FAPTĂ BUNĂ

Este o zi însorită de duminică. Eu, împreună cu părinţii mei, mergem la Mall. Dintr-o
dată, cineva mă bate uşurel pe umăr. Este Cipi, personajul principal din cartea „Cipi, acest
pitic uriaş”.
- Bună ziua! Îmi spuneţi, vă rog, cât este ora?
- Cipi!?
- Da, sigur!
- Este ora 11:34!
- Mulţumesc! Dar de unde ştii cum mă cheamă?
- Păi... Am citit cartea „Cipi,acest pitic uriaş”! Oh... da... ştiu, eşti supărat pentru că ai
aflat că de fapt nu eşti şeful Pădurii... Îmi pare rău!
- Da... am venit la Mall să-mi iau o cutie cu îngheţată. Poate mă va face mai fericit!
spune Cipi.
- Da... Poate... Am auzit că la firma tatălui meu se angajează şefi! Poate, dacă ai toate
calităţile, vei fi angajat!!!
- Serios!? întreabă Cipi bucuros.
- Da! Uite, acum îţi fac cunoştinţă cu tata!
- Îţi mulţumesc nespus de mult!
După o săptămână, este angajat! Acum vorbim pe internet şi mi-a spus că, pe viitor, îşi va
repara comportamentul!
Fă o faptă bună! Nu o să ţi se întâmple nimic rău!!!
(Andrei Sabău)

Un picnic de poveste

Am mers cu familia la un picnic.Eu m-am cufundat în pădurea deasă şi, la un moment

dat, l-am văzut...
- Bună ziua, Cipi, de mult vreau să te întâlnesc. Dar de ce eşti supărat?
- Bună, nu contează de ce sunt supărat, oricum ştiu ce să fac ca să îmi treacă.
- Eu cred că este important. Te rog frumos să îmi spui.
-În regulă, o să îţi spun. Toţi se descurcă fără mine. Vreau să mă asculte din nou, să nu
facă nimeni nimic fără să ştiu eu.
Cipi era din ce în ce mai stresat. Părea că vrea să facă ceva rău.
- Dar nu este bine, nici frumos şi nici corect. Tu să faci orice, oricând şi ei nu. Tu cum
te-ai simţi?
- M-aş simţi groaznic, dar asta face un lider!
- Nu, un lider adevărat îi face pe ceilalţi fericiţi.
- Ai dreptate, mă duc să le cer scuze tuturor. Dar după aceea ce să fac?
- După, ar trebui să te porţi mereu frumos şi să fiţi prieteni fără a vă da ordine. Dar,
dacă are nevoie de ajutor, dai un mic sfat...
- Mulţumesc mult, acum am plecat la fiecare în parte să le cer scuze.
-La revedere.
-La revedere.
(Cîmpanu Ştefania)
 Promisiunea

Este sâmbătă, o zi călduroasă. Mă aflu în aproprierea unei păduri, deoarece bunica m-a
trimis să culeg margarete. Deodată, mi-a apărut Cipi în faţă. L-am recunoscut după căciuliţa
şi hainele lui.
- De ce eşti supărat, Cipi?
- Deoarece toate animalele din pădure mi-au spus că nu au nevoie de mine şi m-am
simţit prost.
- Dar tu, ce-ai făcut?
- Eu le-am spus că sunt cel mai bun din pădure şi că trebuie să asculte de mine.
- Aha! Deci, de asta!
- Ce! spuse Cipi.
- Păi, acele animale, când ai spus că trebuie să asculte de tine, s-au simţit ciudat ca un
pitic să fie şeful lor.
- Bine, dacă aşa zici tu? O să mă duc să le cer scuze! La revedere!
- Dar stai un pic Cipi, vreau să-ţi mai spun încă ceva. De acum înainte să nu te mai
crezi cel mai bun, ci mai bine să fii ca un pitic normal.
- Bine, de acum aşa o să fac, îţi promit!
- Bine! La revedere, Cipi!
- La revedere!
Cipi a înţeles că de acum înainte să nu se mai dea mare, ci să fie ca un pitic normal.
(Mintar Roberta)

O întâmplare foarte fericită

 Mergeam în drum spre pădure într-o zi de luni. Eu vroiam să iau o gură de aer curat.
Dintr-o dată l-am văzut pe Cipi, mi-am dat seama că era el după costumul albastru şi
căciuliţa roşie. Dar era schimbat. Era trist.
- Hei, Cipi, ce-ai păţit ?
- Toţi fac ce vor ei, Iepurele nu mai ia micul dejunul cu mine şi porcul mistreţ s-a ferit
singur să nu mănânce ciuperci.
- Nu ai de ce să te superi, dintr-un lucru aşa de mic...
- Ai putea să-mi spui tu ce aş putea face?
- Hm, ai putea să îţi ceri scuze de la toţi. Şi să nu te mai crezi şeful lor.
- Da, asta chiar ar merge. Mulţumesc! La revedere!
- Îmi pare bine că te-am întâlnit. La revedere!
Cipi a înţeles tot ce i-am zis, dar acuma s-a ţinut de cuvânt.
(Semirea Sebastian)

Întâlnirea cu Cipi

Era o zi frumoasă de Sâmbătă, eram în pădure pentru a culege fragi şi mure când,
deodată, îmi apare un pitic în faţă. Atunci mi-am dat seama că este Cipi, după căciuliţa şi
hăinuţa sa. Atunci i-am vorbit:
- Bună, Cipi, mă numesc Lavinia! De ce eşti supărat?
- Bună! Sunt supărat pentru că am observat că toate vieţuitoarele Pădurii se pot
descurca şi singure,aşa că am decis să fiu mai rău.
- Nu ar trebui să te înfurii!
- Şi atunci ce să fac?
- Ar trebui să te împaci cu ideea că vieţuitoarele se pot descurca singure şi ar trebui să
te împrieteneşti cu ele. Iar atunci când ele îţi cer sfatul, tu să îl dai. Ce zici?
- Nu ştiu!
- Dar, mai întâi, cere-i Broaştei scuze!
- Dar de unde ştii tu atâtea?
- Am citit un text despre tine!
- Şiii... câţi oameni l-au citit?
- Cipi, nu te abate de la vorbă!
 - Scuze, şi îţi mulţumesc pentru sfat, o să încerc să îl ascult.
- Nu o să încerci, ci o să îl asculţi, pentru că atunci când o să îl asculţi, o să fie prea
târziu. Ai înţeles?
- Da, da, da, am priceput, acum mă laşi în pace?
- De ce?
- Păi... m-ai plictisit cu vorbăraia ta.
- Bine, bine dar...
- Ăăăă,nu din nou!!
- Vroiam să spun că vreau să văd încă o carte despre cum te împaci cu vieţuitoarele
Pădurii.
- Bine, la revedere, Lavinia!
- La revedere,Cipi!
Aşa Cipi a înţeles că vieţuitoarele Pădurii nu au nevoie de un lider pentru a le conduce.
(Lavinia Stan)

O excursie cu surprize

Într-o după-amiază călduroasă de vară, am mers în excursie cu familia în pădure. După

ce am montat totul, eu am plecat să explorez natura. Am mers ce am mers şi am găsit un loc
perfect pentru a mânca o gustare. Am mai explorat puţin şi dintr-o dată m-am împiedicat de
ceva micuţ, era Cipi:
- Bună! Tu eşti Cipi?
- Bună! Eu sunt. Dar tu cine eşti?
- Eu sunt Fabian, un cititor de alt tău.
- Chiar?
- Da, dar de ce eşti trist?
- Sunt trist pentru că acum animalele se pot descurca singure fără mine.
- Uite ca să îţi treacă supărarea te sfătuiesc să fii prietenos cu ceilalţi.
- Fabi!
- Acum mamă.
- Pa Fabi! Mulţumesc pentru sfat.
- Pa Cipi!
(Busuioc Fabian)
 O întâlnire magică

Era o vară frumoasă. Mă aflam în Pădurea de Basm pentru a-l întâlni pe piticul Cipi.
Era într-o sâmbătă. De undeva, apare un pitic cu o căciulă roşie şi haine albastre. Era chiar
Cipi.
- Bună, sunt Bianca! am zis eu.
- Salut. zice el cu o voce bosumflată.
- Am citit textul despre tine şi am înţeles că eşti cam supărat.
- Cum să nu fiu supărat?! Până ieri eram ceva esenţial Pădurii şi acum sunt dezamăgit
de atitudinea tuturor.
- Nu trebuie să fii supărat! Aşa este mersul naturii! Nimeni nu poate interveni în
treburile animalelor.
- Nu este corect! m-a întrerupt nervos.
- Desigur că este! Ei te îndrăgesc, de aceea te-au respectat până acum dar şi tu ai
întrecut puţin limita. Trebuie să-ţi ceri scuze. De la toată lumea!
- Mulţumesc, dar, vor mai fi prietenii mei?
- Desigur! De fapt, te vor îndrăgi mult mai mult! Dacă le vei vorbi frumos, te vor
invita să iei masa cu ei. Vei fi apreciat şi iubit de toată lumea! Vei fi un exemplu!
- Îţi mulţumesc pentru sfaturi! Voi ţine cont de ele! O zi bună!
- O zi bună şi ţie!
Şi aşa Cipi şi-a reparat comportamentul şi a devenit cel mai iubit pitic din pădure.
(Vultur Bianca)
 Piticul Cipi

Era o după-amiază călduroasă de duminică. Mă plimbam pe la marginea pădurii,

deoarece doream să culeg flori pentru mama. Deodată în faţa mea a ieşit Cipi. Mi-am dat
seama după căciuliţa şi hăinuţele sale albastre.
- Bună ziua! i-am zis tremurând toată.
- Tu ce vrei? s-a răstit la mine.
- Eu ţi-am vorbit frumos! Şi dacă tot am citit textul „Cipi, acest pitic uriaş” îţi ştiu
comportamentul! i-am zis prinzând curaj.
- Chiar mă ştii? Scuze... Să te salut şi eu. Bună ziua! Sunt foarte supărat deoarece
mi-am dat seama că vieţuitoarele Pădurii se pot descurca fără mine! Munca mea a fost mereu
în zadar!M-am gândit să fiu mai rău!
- Eu dacă aş fi în locul tău,mi-aş cere iertare tuturor,şi aş înţelege că locuitorii Pădurii
se descurcă singuri. Poţi să-i vizitezi,şi dacă cumva au uitat,să le aduci aminte. Nu trebuie să
le spui când trebuie să facă sarcinile deoarece ei poate vor în alt moment să le facă. Asta a
fost părerea mea.
- Cred că ai dreptate... Mulţumesc! O să ţin cont de sfatul tău! Acum mă duc să le cer
iertare tuturor vieţuitoarelor din Pădure. La revedere!
- Cu plăcere! La revedere!
După ce a plecat Cipi, m-am dus acasă şi i-am spus totul mamei. Când m-am dus la fereastră,
piticul îmi făcea cu mâna. Mă bucur că am putut da un sfat cuiva care avea nevoie cu
adevărat!
(Popovici Nicoleta)
 O întâlnire din întâmplare

Era o zi călduroasa de vineri,era patru după-amiaza şi mă îndreptam spre parc.

Deodată m-am întâlnit cu Cipi. L-am recunoscut după căciulă. Eu i-am văzut faţa şi era
morocănos.
Deodată l-am oprit şi i-am pus o întrebare:
- De ce eşti aşa de morocănos?
- Pădurea mi-a spus că se descurcă şi singură. Că nu trebuie să le spun nimic!
- Nu trebuie să fi morocănos pentru asta!
- De ce?
- Pentru că toată lumea trebuie să îşi facă nevoile familiei. Toată trebuie să îşi facă
treaba dar tu îi opreşti. De ce faci asta?
- Pentru că sunt şeful.
- Ar trebui să te schimbi în bine! Pentru că lumea te va asculta!
- Ai dreptate trebuie, să mă schimb pentru că îmi voi face mulţi prieteni!
După această conversaţie Cipi s-a schimbat în bine şi şi-a făcut mulţi prieteni adevăraţi de
care a fost respectat.
(Sauciuc Cristian)

Întâlnirea cu piticul Cipi

Era o zi călduroasă de vineri. Eram la începutul pădurii când deodată Cipi mi-a ieşit în
zare şi am spus:
- Bună ziua!
- Bună ziua!
 - De ce eşti supărat?
- Pentru că vieţuitoarele au spus că se descurcă şi fără mine.
- Hei, nu fi supărat din cauza asta, o să-ţi treacă. Animalele au spus că te acceptă aşa
cum eşti şi cu bune şi cu rele, dar trebuie să fii şi tu mai bun.
- Serios!
- Da, aţa animalelor le va plăcea de tine! Cipi, tu nu trebuie să fii supărat.
- Da, ai dreptate, acum sunt un pitic mai fericit. Mulţumesc că m-ai înveselit!
- Cu plăcere, dacă vrei să te mai înveselesc, mă găseşti aici.
- Mersi!
- La revedere!
Şi aşa Cipi a înţeles. El şi-a făcut prieteni adevăraţi şi acum totul este bine.
(Rotariu Stefan)

Întâlnirea cu Cipi

Într-o zi, când mă plimbam, l-am văzut pe Cipi lângă un copac. L-am recunoscut după
căciuliţă şi haine şi pentru că era pitic.
- Bună ziua ,Cipi!
- Bună ziua, dar de unde ştii cum mă cheamă?
- Păi...Ţi-am citit cartea şi dacă tot te-am văzut, am zis să te întreb ceva, dacă pot...
- Desigur!
- De ce eşti supărat?
- Pentru că toate animalele şi au făcut treburile fără mine şi am decis sa fiu mai rău.
- Uite, dacă te vei face mai rău nu o să rezolvi nimic, ci o să strici totul, animalele nu o
să te mai ia drept prieten. Eu te sfătuiesc să te obişnuieşti cu această idee şi să nu te faci mai
rău, pentru că nu rezolvi nimic aşa.
- Mulţumesc, promit că aşa o să fac!
- Cu plăcere! La revedere!
- La revedere!
(Bodnar Ionuţ)
 Întâlnirea cu Cipi

- Bună ziua!
- Pentru ce-ai venit la mine?
- Am venit să văd de ce eşti supărat.
- Da’ ce, îţi pasă?
- Da!, zic eu, îmi pasă mult.
- Bine, zi ce vrei să spui.
- Pădurea te va chema când va avea nevoie de tine, până atunci, încearcă să fii mai bun
cu vieţuitoarele din pădure.
- Bine..., voi încerca să îţi urmez sfatul, dar nu-ţi promit nimic.
- Acum eu voi pleca, la revedere!, zic eu.
- La revedere!
(Corvaschi Cosmin)

L-am convins!

Astăzi, la ora 12:30, în pădure, m-am întâlnit cu Cipi:

- Bună, Cipi! Îmi doream de mult să te întâlnesc! Sunt Claudiu!
- Bună ziua, încântat de cunoştinţă! spuse morocănos Cipi.
- De ce eşti supărat? l-am întrebat eu voios.
- Sunt supărat, deoarece... credeam că sunt liderul pădurii, dar... of, vieţuitoarele se
descurcă şi fără mine!! spuse piticul supărat.
- Nu-ai de ce să fii supărat, te-ai crezut puţin superior, ai greşit, dar din greşeli înveţi!
am spus eu.
- Da, adevărat, am greşit, îmi asum greşeala! spuse Cipi puţin vesel.
- Eu ţi-aş sugera să-ţi găseşti o pasiune şi să o faci cu drag, şi aşa nu o să mai ai grija
altora!
Şi aşa, Cipi a înţeles că, animalele pădurii îl iubesc, îl îndrăgesc, dar sigur nu îşi doresc să se
bage cineva în treaba lor.
(Hojbotă Claudiu)

O întâlnire cu Cipi

Eu, într-o zi am mers în pădure să discut cu Cipi. Am trecut uşor de Paza Pădurii care
mi-au spus unde este Cipi. Aşa că am mers în acel loc.
Când am ajuns la casa lui Cipi am bătut la uşă .Dinăuntru o voce a spus:
- Oricine ai fi, lasă-mă-n pace!
Eu i-am răspuns:
- Eu sunt Delia şi am citit povestea despre tine. Vreau să vorbim despre decizia luată
de tine de a fi rău.
Piticul m-a poftit în casă şi noi doi am făcut cunoştinţă. Eu după aceea i-am spus:
- De ce vrei să te schimbi în rău ?
- Pentru că nimeni nu a fost anunţat de mine şi a făcut sarcina singur şi a făcut-o chiar
bine.
- Sunt convinsă că eşti trist, dar eu cred că te-ai comportat urât cu Broasca şi cu
celelalte animale. Ar trebui să le ceri scuze.
- Cine, eu ? Cred că greşeşti ! Ele ar trebui să îmi ceară mie!
- Bine, văd că nu ai înţeles ce am vrut să îţi spun. Mă refer la faptul că tu ai vorbit urât
cu Broasca şi cu celelalte animale. Ar trebui să le ceri scuze şi să fiţi prieteni.
- Bine, o să le cer scuze, dar nu şi Broaştei. A vorbit urât cu mine.
- Şi ei trebuie să îi ceri scuze. Dar, totuşi acestea nu sunt de ajuns.
- Atunci ce trebuie să fac să mă schimb? Trebuie să fiu prieten cu ele?
- Şi asta, dar trebuie să ai voinţă.
- Eu VREAU! Promit că o să le cer scuze tuturor animalelor din pădure, chiar şi
Broaştei, o să fiu prieten bun cu ele şi o să vorbesc frumos.
 - Bine. Trebuie să te comporţi frumos cu ele.
- A, da, sigur că o să fac şi asta.
- Bine. Mă bucur că am reuşit să te schimb, pentru că acesta a fost scopul vizitei mele.
- Şi eu m-am convins, cu ajutorul tău, că nu e bine să fii rău.
- Eu trebuie să plec. O să mai vin să te vizitez. La revedere!
- La revedere Delia şi mulţumesc încă odată!
(Rusu Delia)

Cipi devine un pitic bun

Cipi stătea supărat lângă un copac. L-am văzut şi am mers la el.

- Bună ziua, Cipi!
- Bună!
- Ţi-am citit povestea care nu are un final aşa frumos. De aceea sunt aici. Să te ajut! Să
devii mai bun!
- Ce? Să devin mai bun? În niciun caz!!!
- Te rog! Măcar încearcă.
- Bine!
- Prima dată poţi să-i ceri scuze Broaştei, apoi tuturor. Poţi să te împrieteneşti cu toţii,
să fii amabil! Să-i inviţi la un ceai şi la masă.
După multe, multe încercări, Cipi a remarcat că a devenit mai bun.
- Mulţumesc că m-ai ajutat! Apropo, cum te numeşti?
- Mă numesc Andreea! Sunt onorată că te-am putut ajuta! La revedere, Cipi!
- La revedere!
(Chiciuc Andreea)