A fost odată un morar care avea trei fii.

După moartea sa, cei trei feciori și-au împărțit averea rămasă de
la tatăl lor.
Fiul cel mare și-a păstrat moara...
 … fiul cel mijlociu a primit un măgar...
… iar celui mai mic dintre fii i-a rămas doar un motan.
 Motanul a văzut că stăpânul său era nemulțumit. El i-a cerut să-i aducă o
pereche de cizme înalte și un sac.
 Mândru de cizmele sale, motanul și-a luat sacul în spinare și s-a dus la o
crescătorie de iepuri.
 Motanul a pus niște salată în sac și s-a prefăcut a fi mort. În curând, un iepure
curios și-a băgat capul în sac, iar motanul l-a înhățat.
 Motanul a dus iepurele la palat și i-a spus regelui că i-a adus un dar din partea
marchizului de Carabas.
Altă dată, ascuns într-un lan de grâu, a prins o pereche de potârnichi.
 Motanul a dus  potârnichile la palat și i-a spus regelui că i-a adus alt dar din
partea marchizului de Carabas.
 Într-o zi, motanul a aflat că regele avea să treacă în trăsura sa regală pe lângă
un râu din apropiere.
Motanul i-a spus stăpânului său să se dezbrace și să intre în râu.
 Regele l-a recunoscut pe motan și a cerut oamenilor săi să-l scoată pe băiat din
râu și să-i aducă cele mai frumoase veșminte.
 Motanul i-a spus regelui că niște hoți îi furaseră stăpânului său hainele, dar, de
fapt, el le ascunsese sub un bolovan.
 Regele a fost atât de impresionat de marchizul de Carabas, îmbrăcat în straie
împărătești, încât l-a rugat să i se alăture în trăsura sa regală.
Fata regelui s-a îndrăgostit de îndată de marchizul de Carabas.
 Motanul le-a cerut țăranilor de pe câmp să-i spună regelui că acele pământuri îi
aparțineau marchizului de Carabas sau, altfel, îi va tăia în bucăți.
 Când regele i-a întrebat pe țărani ale cui erau acele pământuri, aceștia i-au spus
că aparțineau marchizului de Carabas. Regele a fost impresionat.
 În realitate, pământurile erau ale unui căpcăun foarte bogat. Motanul a fugit
înaintea trăsurii la castelul căpcăunului.
 Motanul s-a dus să i se prezinte căpcăunului. El i-a spus că auzise că se putea
transforma în orice animal dorește.
Ca dovadă că poate, căpcăunul s-a tranformat într-un leu falnic.
 Motanul l-a păcălit pe căpcăun, provocându-l să se transforme într-un mic
șoricel. El a înhățat șoricelul și l-a mâncat.
 Când trăsura regală a ajuns la castel, motanul i-a întâmpinat spunându-le că
acel castel aparține stăpânului său.
 La castel, servitorii au pregătit un mare ospăț, iar regele a fost atât de
impresionat de marchizul de Carabas, încât l-a făcut prinț.
În aceeași zi prințul s-a căsătorit cu prințesa...
… iar motanul a fost făcut mare lord și n-a mai trebuit să vâneze șoareci decât din
plăcere.