A fost odată ca niciodată o rață care își clocea ouăle.

Acestea erau toate albe, cu excepția unuia dintre ele.

În curând, puișorii au ieșit din ouă iar rața s-a uitat mândră la cei cinci bobocei ai
săi.
Dar unul dintre ouă rămăsese întreg...
Până la urmă, a ieșit și ultima rățușcă.
Ea era diferită de frățiorii ei.
 Tu de ce ești
altfel decât noi?
— Nimeni nu mă iubește, pentru că sunt atât de diferită! și-a spus ea.
Rățușca cea urâtă și-a părăsit casa și a pornit în lume.
Ea a dat de niște păsări, însă nici ele nu voiau să fie prietene cu o rățușcă atât de
ciudată.
Arăți ciudat. Ești urâtă.
Rățușca cea urâtă s-a întristat foarte tare și s-a dus mai departe.
O bătrână a găsit-o, a luat-o și a pus-o la ea în coteț.
Găina i-a spus rățuștei că bătrâna plănuia să o mănânce.
Biata rățușcă a reușit să scape și să se ascundă într-un stufăriș.
Ea a văzut niște păsări frumoase zburând în înaltul cerului și și-a dorit
să fie ca ele.
A venit iarna și rățuștei i s-a făcut frig.
Un țăran a găsit-o și a adăpostit-o.
Când a venit primăvara, țăranul a dus rățușca la un iaz și i-a dat drumul. Ceva
minunat se întâmplase...
Rățușca cea urâtă crescuse și devenise o frumoasă lebădă!
În curând, ea și-a făcut mulți prieteni și era cea mai frumoasă dintre toți.