O MIE SI UNA DE NOPTI Volumul 1 (Noptile 1-24) CUPRINS: FACA-SE VOIA LUI ALLAH!

5 POVESTEA CU SULTANUL SAHRIAR SI CU FRATELE SAU, SULTANUL SAHZAMAN 6 Pilda cu magarul, cu boul si cu gospodarul 8 POVESTEA CU NEGUSTORUL SI CU EFRITUL 8 Istorisirea celui dinti seic 8 Istorisirea celui de al doilea seic 8 Istorisirea celui de al treilea seic 8 POVESTEA CU PESCARUL SI CU EFRITUL 8 Povestea cu vizirul mparatului Iunan si cu hakimul Ruian 8 Soimul sultanului Sindabad 8 Povestea cu coconul de crai si cu ghula 8 Povestea cu tnarul cel vrajit si cu pestii 8 POVESTEA CU HAMALUL SI CU CELE TREI COPILE 8 Povestea celui dinti saaluk 8 Povestea celui de al doilea saaluk 8 Povestea celui de al treilea saaluk 8 Povestea istorisita de Zobeida, cea dinti dintre copile 8 Povestea Aminei, cea de a doua dintre copile 8 POVESTEA CU FEMEIA CASAPITA, CU CELE TREI MERE SI CU ARAPUL RIHAN 8 POVESTEA CU VIZIRUL NUREDDIN, CU FRATELE SAU, VIZIRUL SAMSEDDIN, SI CU H ASSAN BADREDDIN 8

FACA-SE VOIA LUI ALLAH! N NUMELE LUI ALLAH, MULT-MILOSTIVUL, MULT-IERTATO RUL!

Marire lui Allah, stapnul lumii! Si rugaciunea si pacea sa fie asupra dom nului celor trimisi, stapnul si capul nostru Mohamed! Si de-a pururi fie rugaciun ea si pacea asupra tuturor celor ai sai, laolalta strnsi pna la ziua rasplatii. Si apoi: istorisirile celor de demult sa fie de nvatatura celor de acum, asa ca oricine sa vada ntmplarile prin care nu el, ci altii au trecut; atunci el v a cinsti si va cntari cu luare-aminte vorbele neamurilor apuse si ceea ce li s-a n tmplat lor, si se va chivernisi. nct slava celui ce a pastrat povestirile celor de la nceputuri ca nvatatura spre folosul celor din urma! Caci chiar dintre atari nvataturi au fost scoase povestile numite O mie s i una de nopti, cu toate ntmplarile de pomenire si cu toate pildele cte se cuprind n ele. POVESTEA CU SULTANUL SAHRIAR SI CU FRATELE SAU, SULTANUL SAHZAMAN. Se povesteste ca numai unul Allah este atotstiutor si atotntelept, si ato tputernic, si atotiertator ca, ntre cte s-au scurs si s-au perindat din vechimea v remilor si n curgerea veacurilor si a clipelor, a fost odata un sultan dintre sul tanii din stirpea lui Sassan1, n ostroavele indienesti si chinezesti, stapn de ost imi, de supusi, de slujitori si de multe sultanaturi. Si avea doi copii, unul ma i mare, iar celalalt mai mic. Amndoi erau viteji nenfricati. Cel mai mare nsa era u n viteaz mai avan dect mezinul. Domnea peste tarile sale si crmuia cu dreptate ntre oameni; nct locuitorii tarii si ai mparatiei l ndragisera. l chema Sahriar2. Ct despr fratele sau mezinul, pe acela l chema Sahzaman3 si domnea peste Samarkand Al-Aja m4. Si treburile dainuind tot asa neabatut, fiecare salasluia n tara lui; si fiecare n mparatia lui crmuia cu dreptate de douazeci de ani asupra turmelor sale. Si erau amndoi pna peste poate de multumiti si de fericiti. Si nu contenira sa traiasca asa pna ce sultanul mai mare fu cuprins de un dor fierbinte de a-l vedea pe fratele mai mic. Atunci i porunci vizirului sa pur ceada la drum si sa vina cu el. Vizirul i raspunse:

Ascult si ma supun! Pe urma pleca si ajunse cu buna pace, din mila lui Allah; intra la mezin , i se nchina cu salamalekul5 trimis, si l nstiinta ca sultanul Sahriar doreste fie rbinte sa-l vada, si ca rostul calatoriei ce-o facuse era de a-l pofti sa mearga n ospetie la fratele sau. Sultanul Sahzaman i raspunse: Ascult si ma supun! Pe urma porunci sa se faca pregatirile de plecare si sa se ia corturile, camilele, catrii, slujitorii si zahereaua de trebuinta. Apoi l ridica pe vizirul sau n slujba de crmuitor al tarii, si purcese la drum spre olaturile fratelui sau. Si, pe la miez de noapte, si aduse aminte de un lucru pe care l uitase la sarai; si facu cale ntoarsa, si intra n sarai. Si o gasi pe sotia lui ntinsa n criva tul ei, mbratisata de un rob arap din cisla lui de robi. La privelistea aceea, i se nnegura lumea dinaintea ochilor. Si si zise n sinesi: Daca o asemenea naprasna sa petrecut cnd eu nici nu am apucat sa plec de-a binelea din cetatea mea, cum are sa se poarte dezmatata asta n vremea ct am sa stau la fratele meu? Si si trase scur t sabia si, izbindu-i pe amndoi, i omor pe chilimurile de pe crivat. Pe urma se ntoa rse pe clipa pe data si porunci purcederea taberei. Si pleca noaptea, si merse pn a ce ajunse la cetatea fratelui sau. Atunci fratele sau se bucura de venirea lui si i iesi nainte si, ntmpinndu-l, i ura buna pace; si se nvoiosi pna peste marginile voiosiei, si mpodobi pentru el c etatea, si se porni sa-i vorbeasca cu mare drag. Dar sultanul Sahzaman si aducea mereu aminte de fapta sotiei, si un nor de mhnire i adumbrea chipul; si se facuse galben la obraz si se uscase la trup. nct, atunci cnd l vazu n starea aceea, sultanul Sahriar gndi n cugetul sau ca faptul se datora plecarii sultanului Sahzaman depar te de tara si de mparatia sa si, nemaintrebndu-l nimic n privinta aceasta, l lasa n vo ia lui. Dar, ntr-una din zile, i spuse: O, fratele meu, nu stiu! Dar vad ca trupul ti se usuca si obrazul ti se galbejeste! El raspunse: O, fratele meu, port nlauntrul fapturii mele o rana vie. Si nu i dezvalui ceea ce vazuse ca faptuise sotia lui. Sultanul Sahriar i zise: Tare doresc sa mergi cu mine la vnatoare cu haitasi si cu cai, ntruct poate ca asa are sa ti se mai usureze pieptul. Dar sultanul Sahzaman nu vroi sa primeasca; si fratele sau pleca singur la vnatoare. Or, la saraiul sultanului se aflau niste ferestre ce se deschideau spre gradina si, cum sultanul Sahzaman se sprijinise acolo n coate sa priveasca, usa d e la sarai se deschise si iesira douazeci de roabe si douazeci de robi; iar feme ia sultanului, fratele sau, se afla printre ei, preumblndu-se n toata frumusetea e i stralucitoare. Cnd ajunsera la un havuz, se dezbracara toti si se amestecara la olalta. Si deodata femeia sultanului striga: O, Massud! Ya, Massud! Si numaidect se repezi la ea un arap negru si vnjos, care o si nsfaca; iar ea l nsfaca la fel. Atunci arapul cel negru o rasturna pe spate si o ncaleca. La ra sturnisul acela, toti robii facura si ei la fel cu femeile. Si toti o tinura asa multa vreme, si nu pusera capat sarutarilor, mbratisarilor, trnoselilor si altor lucruri asemenea dect cnd ziua ajunse n scapat. La privelistea aceea, fratele sultanului si zise n sinesi: Pe Allah! Napras na mea este cu mult mai usoara dect naprasna de aici! Si numaidect lasa amarul si mh nirea sa i se zvnte, zicndu-si: Chiar ca asta-i nemasurat mai mare dect tot ce-am pa tit eu! Si, din chiar clipita aceea, se apuca sa bea si sa mannce fara pas. Sahriar, sultanul, fratele sau, se nturna de la vnatoare, si amndoi si urara buna pace unul altuia. Pe urma sultanul Sahriar lua seama la fratele sau, sulta nul Sahzaman, si vazu ca i se ntorsesera culorile n obraji si ca se nviorase la chi p; ba ca si mnca vrtos, dupa ce atta vreme se tot lingavise la masa. Si se minuna s i zise: O, fratele meu, te tot vedeam pclisit la chip, si-acuma iacata ca ti s-au ntors culorile! Ia spune-mi ce-i cu tine. El i raspunse:

Am sa-ti dezvaluiesc pricina mohorelii mele; da cruta-ma de a-ti istoris i pentru ce mi s-au ntors culorile! Sultanul i spuse: Povesteste-mi dintru-nti, ca sa pricep, temeiul schimbarii tale la chip s i al zaiflcului tau! El raspunse: O, fratele meu, afla ca, atunci cnd l-ai trimis pe vizirul tau la mine, c a sa ma cheme dinaintea ta, mi-am facut pregatirile de plecare si am iesit din c etatea mea. Si pe urma mi-am adus aminte ca uitasem giuvaierul pe care hotarsem s a ti-l aduc si pe care ti l-am daruit la sarai; asa ca m-am ntors din drum si am gasit-o pe sotia mea culcata cu un rob arap, dormind pe chilimul de pe crivatul meu! Si i-am ucis pe amndoi, si am venit la tine, si eram tare patimit de gndul ac elei ntmplari; si-acesta-i temeiul galbejelii mele dinti si al pcliselii mele. Ct des pre pricina ntoarcerii culorii mele, cruta-ma de a ti-o dezvalui! Dupa ce i asculta vorbele, fratele lui spuse: Ma rog tie, n numele lui Allah, sa-mi marturisesti pricina care ti-a nvior at chipul! Sultanul Sahzaman i nsirui atunci tot ceea ce vazuse. Si sultanul Sahriar zise: Mai nainte de orice, se cade sa vad cu chiar ochii mei! Fratele sau i zise: Atunci fa-te ca pleci la vnatoare si la gonacit; si ascunde-te la mine, s i ai sa fii martor la zamparalc, si ai sa te ncredintezi cu chiar ochii tai! Si pe clipa sultanul puse pristavul domnesc sa pristaveasca plecarea; si ostenii iesira cu corturile afara din cetate; iar sultanul iesi si el, si se tr ase n corturi, si le spuse robilor sai cei tineri: Sa nu intre nimeni la mine! Pe urma se stravesti si iesi pe ascuns si porni spre sarai, acolo unde e ra fratele sau, si, cnd ajunse, sezu la fereastra care da catre gradina. Si nici nu se scursese un ceas, cnd roabele, nconjurnd-o pe stapna lor, intrara deodata cu r obii si facura tot ceea ce spusese Sahzaman, si petrecura n zamparalcuri pna la vre mea asr6-ului. Cnd vazu ceea ce vazu, mintile sultanului Sahriar si luara zborul din capu l lui; si i spuse fratelui sau Sahzaman: Hai sa plecam si sa vedem care-i ursita noastra pe drumul lui Allah; ntru ct nu se mai cade sa avem vreo treaba cu scaunul de domnie pna ce nu vom izbuti sa dam de vreun ins care sa fi trait vreo patanie ca a noastra; altminteri, chiar ca moartea noastra ar fi mai de dorit dect viata! Iar fratele sau i raspunse precum se cuvenea. Pe urma se furisara amndoi p rintr-o usa tainica afara din sarai. Si nu contenira a drumeti zi si noapte pna c e, ntr-un sfrsit, ajunsera la un copac din mijlocul unei pajisti singuratice, apro ape de marea cea sarata. n pajistea aceea se afla un ochi de apa dulce; si baura din apa aceea si sezura sa se odihneasca. Nici nu apucase sa treaca un ceas de vreme, ca marea ncepu sa se zbata si , deodata, tsni din ape o trmba de fumegai negru ce se ridica spre cer, apoi se ra suci catre pajistea lor. La atare priveliste, fratii se nspaimntara si se catarara ct putura de sus n vrful copacului, care era tare nalt, si ncepura sa iscodeasca cu privirile cam ce putea sa fie. Or, iacata ca trmba de fum se preschimba ntr-un ginn7, nalt la stat, mare l a cap si lat n piept, si ducnd pe crestet o lada. Puse piciorul pe pamnt, veni catr e pomul n care se aflau ei si se opri sub pom. Salta atunci pleoapa lazii si scoa se afara o cutie mare pe care o deschise; si numaidect se ivi o copila nurlie, st ralucitoare de frumusete si luminoasa ca soarele, ntocmai precum spune poetul: Lumina-i fata ei, ca-n bezna-o dulce trecere de raza! Nentinata ei lumina ai lumii zori i lumineaza. Se-aprind de mndra-i stralucire pe bolta cerurilor sorii, Iar lunele-si c uleg seninul din ochii ei, surzatorii! Destrame-se deci taina-n care o-nchid aceste valuri rare, Sa i se-nchine fermecate pamnturile la picioare! Si-apoi, sub fulgerarea blnda din ochii ei, venind aproape, Aprinse lacri

mi, ca o roua, sa-i spele umedele pleoape! Dupa ce se uita ndelung la copila cea frumoasa, ginnul i spuse: O, craiasa a domnitelor! O, tu, cea pe care te-am rapit n chiar noaptea n untii tale! Tare as vrea sa dorm oleaca! Si ginnul, punndu-si capu-n poala fetei, adormi. Atunci copila si ridica fruntea n sus, nspre vrful pomului, si i vazu pe cei doi sultani aciuati printre ramuri. Salta pe data capul ginnului de pe genunchii ei, l puse pe pamnt si, sculndu-se n picioare sub pom, le spuse prin semne: Dati-va jos, si nu va fie frica de efrit. Ei i raspunsera prin semne: Oh! Asupra-ti fie Allah! Cruta-ne de naprasna! Ea le zise: Allah fie cu voi cu amndoi! Dati-va jos ct mai repede, ca de nu, l trezesc pe efrit, iar el are sa va omoare cu moartea cea mai crunta. Atunci ei se speriara si coborra la ea; iar ea veni spre ei si le spuse p e data: Hai, nsuliti-ma vrtos si strasnic! Ca de nu, i dau de stire efritului. De spaima, sultanul Sahriar i spuse fratelui sau, sultanul Sahzaman: O, fratele meu, savrseste tu mai nti ceea ce porunceste! El raspunse: Nu savrsesc nimic pna ce nu ai sa-mi dai tu pilda, ca mai mare! Si amndoi ncepura sa se mbie unul pe altul, facndu-si semne din ochi. Atunci copila le zise: Ce va tot hiti asa? Daca nu va apucati pe data de treaba, l trezesc numaid ect pe efrit! Atunci, din pricina spaimei lor fata de efrit, i facura amndoi ceea ce li se poruncise. Cnd sfrsira tot, copila le spuse: Chiar ca bine va mai pricepeti! Pe urma, scotnd de la bru un sacut, trase din el un gherdan alcatuit din c inci sute saptezeci de inele cu peceti, si i ntreba: Stiti ce este aceasta? Ei raspunsera: Nu stim. Ea atunci le spuse: Toti stapnii acestor inele s-au nsulit cu mine pe coarnele cele nesimtite ale acestui efrit. Asa ca dati-mi si voi, amndoi fratii, inelele voastre. Atunci ei, scotndu-si-le de pe degete, i nmnara amndoua inelele. Ea atunci zi se: Aflati ca efritul de colea m-a furat n noaptea nuntii mele, m-a nchis ntr-o cutie si, punnd cutia ntr-o lada, a cetluit lada cu sapte lacate, si m-a dus apoi n adncul marii mugitoare, unde se zbat si se izbesc valurile. Dar el habar nu are ca, atunci cnd o femeie doreste ceva, nimica nu poate s-o supuna. De altminteri, si poetul spune: Prietene, nu fi ncrezator Femeilor! Caci toate bune, rele! Atrna doar de potca toanei lor! Iubirea lor minciuna-i, si n ele Da viclesugul glas si chicoteste, Si-i c anura-n vesmintele acele. Smerit, la ce-a grait Yussuf8-gndeste! Si ca Eblis9-pe-Adam10-l-a izgonit Din pricina femeii lui, fireste. Iar altul spune: Nimic nu vei alege de-i sta la dojenit! Pentru ca-ndrgostitul, chiar mine, scos din fire, Aceleasi patimi, bietul, va cauta smintit. Sa nu zici niciodata: Eu unul, n iubire, N-am sa ma port ca tontii ce umbl a-ntr-o ureche. Sa nu zici vorbele-astea prostesti si fara sire. Ar fi minune mare si fara de pereche Sa vezi scapnd vreodata din vrajile muierii Barbat ntreg la minte si neciupit de streche. La atare spuse, cei doi frati se minunara pna peste marginile minunarii s i si zisera unul altuia:

Cnd un efrit ca acesta, si n pofida puterniciei sale, a patit ocaruri mult mai amarnice dect ale noastre, iacata o pilda ce poate sa ne slujeasca de mngiere! Atunci, pe data o lasara acolo pe tnara nevasta si se ntoarsera fiecare la cetatea lui. Cnd ajunse n saraiul sau, sultanul Sahriar porunci sa se reteze capul soti ei sale si, n acelasi chip, si gturile roabelor si ale robilor ei. Pe urma i porunc i vizirului sa-i aduca n fiecare noapte cte o copila fecioara. Si n fiecare noapte capata astfel cte o copila fecioara si i rapea fecioria. Iar cnd se sfrsea noaptea, o omora. Si nu conteni sa faca asa vreme de trei ani n sir. nct lumea fu cuprinsa d e tipetele de jale si de vaierul spaimelor, si toti se pribegira cu fetele cte le mai aveau. Si nu mai ramase n cetate nici o fata n stare sa slujeasca la napada n aravitului. n atare mprejurari, sultanul i porunci vizirului sa-i aduca o copila, ca de obicei. Si vizirul pleca si cauta, da nu mai gasi nici o fata; si, mohort de tot , ugilit de tot, se duse acasa, cu sufletul plin de spaima din pricina sultanulu i. Or, vizirul avea chiar el doua fete pline de frumusete, de nuri, de stra lucire, de desavrsire si de dulce gingasie. Pe cea mare o chema Seherezada11, iar pe cea mai mica o chema Doniazada12. Cea mai mare, Seherezada, citise cartile, cronicile, povestile cu domnii de demult si cu istoriile noroadelor de odinioara . Se mai spune ca avea o sumedenie de carti de istorie despre neamurile din vrem urile apuse si despre domnii din stravechime si despre poeti. Si era tare iscusi ta la povestit si tare dulce de ascultat. Cnd l vazu pe tatal sau, Seherezada zise: Pentru ce te vad asa de schimbat, ncarcat de povara necazurilor si a mhnir ilor? Afla, dar, o, parinte al meu, ca poetul spune: O, tu, cel napadit de greu, Alina-ti chinurile-amare. Nimic nu dainuie m ereu n lumea noastra toate pier: Oricare bucurie moare, Se uita orisice dureri. Cnd auzi vorbele fiica-sii, vizirul i povesti tot ce se ntmplase, de la ncepu t pna la sfrsit, cu sultanul. Atunci Seherezada i zise: Pe Allah! O, parinte al meu, marita-ma cu sultanul, ntruct sau voi trai, s au voi fi pretul de rascumparare pentru fetele musleminilor13-si spasenia lor di n minile sultanului. Atunci el i zise: Allah fie asupra-ti! Nu te da astfel primejdiei! Ea i zise: Asa se cade sa fac, neabatut! Atunci el zise: Ia seama, sa nu pati ce au patit magarul si boul cu gospodarul! Seherezada ntreba: Ce-au patit? Iar vizirul spuse: Asculta! Si povesti: Pilda cu magarul, cu boul si cu gospodarul. Afla, o, copila mea, ca a fost odata un negustor stapn pe bogatii mari si pe turme de vite, nsurat si tata de copii. Allah Preanaltul l mai daruise si cu pr iceperea graiurilor vietuitoarelor si ale pasarilor. Or, acareturile acelui negu stor se aflau ntr-un colt de tara manos, pe malul unei ape. Iar la gospodaria lui mai avea un magar si un bou. ntr-o zi, boul veni la staulul unde salasluia magarul si vazu staulul mat urat si stropit cu apa; ieslea era plina cu orz bine maruntit si cu paie tocate marunt; si magarul sta bine la odihna; si arareori stapnu-sau ncaleca pe el, dar s i atunci numai cnd avea de facut vreun drum care se ntmpla sa fie mai grabnic, si m agarul se ntorcea repede la tihna lui. Or, n ziua aceea, gospodarul l auzi pe bou c um i spunea magarului: Mannca si te desfata! Si fie-ti de bine, si cu folos, si cu buna mistuire ! Eu trudesc si tu te hodini; mannci orz maruntit bine si te ndopi! Iar daca vreod ata si vreodata stapnu-tau ncaleca pe tine, te ntoarce acasa numaidect! Pe cnd eu nu ma ndop dect cu aratul si cu truda la roata morii!

Atunci magarul i zise: Cnd vei iesi la cmp si cnd ti se va pune jugul pe grumaz, sa te pravalesti la pamnt si sa nu te mai scoli nici macar daca te-or bate; iar cnd vei fi sculat, repede sa te prabusesti iar, pentru a doua oara. Si atunci, daca te vor duce ndar at n staul si daca ti-or da boabe, tu sa nu mannci nimic, ca si cnd ai fi bolnav. S traduieste-te asa, nici sa nu mannci, nici sa nu bei, vreme de o zi, sau de doua, sau de trei. n felul acesta, ai sa te odihnesti de truda si de cazna! Or, negustorul era acolo si le auzi vorbele. Iar cnd argatul veni la bou sa-i dea nutretul, vazu ca nu mannca mai nimic; si dimineata cnd sa-l ia la arat, l gasi bolnav. Atunci negustorul i spuse argatului: Ia magarul si pune-l sa are n locul boului, pna deseara! Si omul se ntoarse, lua magarul n locul boului, si l puse sa are toata ziua . Cnd, la sfrsitul zilei, magarul se ntoarse la staul, boul i multumi pentru b unavointa si pentru ca l lasase sa se odihneasca de truda acelei zile. Ci magarul nu-i raspunse nici un raspuns si se cai cu cea mai neagra cainta. A doua zi, plugarul veni si lua magarul si l puse sa are pna la sfrsitul zi lei. Si magarul nu se ntoarse dect cu ceafa zdrelita si vlaguit de osteneala. Iar boul, vazndu-l n starea aceea, ncepu a-l potopi cu multumirile lui si a-l proslavi cu laudele. Atunci magarul i spuse: Traiam n tihna si desfat; si nimica nu mi-a casunat raul, dect numai facer ile mele de bine. Pe urma adauga: Si se cade sa stii ca am sa-ti dau un sfat acuma si mai bun; l-am auzit pe stapnul nostru cum spunea: Daca boul nu se mai scoala, trebuie sa-l dau casapul ui sa-l taie si sa faca din pielea lui o tovala buna . Si tare m-a cuprins grija d e tine, si ti-am spus ca sa stii. Pacea fie cu tine! Cnd auzi spusele magarului, boul i multumi si zise: Mine ma duc de bunavoie cu ei sa-mi vad de ndeletnicirile mele. Si cu asta ncepu sa mannce, si nfuleca nutretul tot, ba mai linse si ieslea cu limba. Si-asa! Iar stapnul lor le ascultase sporovaiala. Cnd se facu ziua, gospodarul iesi din casa cu sotia sa si se duse la sala sul boilor si al vacilor, si amndoi sezura jos. Atunci veni si argatul, lua boul si pleca. Vazndu-si stapnul, boul ncepu sa bata din coada, sa se vntuie cu bolborose li si sa zburde zanatic n toate partile. Atunci gospodarul fu cuprins de un rs att de naprasnic nct se pravali pe spate. Iar sotia i zise: Pentru ce pricina rzi? El i spuse: Pentru o pricina pe care am vazut-o si am auzit-o, si pe care nu pot s-o dau n vileag fara a nu muri. Ea i zise: Trebuie numaidect sa-mi povestesti si sa-mi spui pricina pentru care rzi, macar si de-ar fi sa mori! El i zise: Nu pot sa-ti destainuiesc pricina, ntruct mi-e frica de moarte. Ea i zise: Pai atunci nu rzi dect de mine! Pe urma nu mai conteni sa-l tot boscorodeasca si sa-l tot mboldeasca cu v orbe ndaratnice pna ce, ntr-un sfrsit, gospodarul se vazu la mare ananghie. Atunci c hema sa vie copiii sai dinainte-i si trimise sa fie adus cadiul14 si martorii. P e urma vru sa-si ntocmeasca adiata nainte de a-i dezvalui sotiei taina si a muri; n truct o iubea pe sotia sa cu o dragoste mare, dat fiind ca ea era fiica unchiului sau dinspre partea tatei15 si mama a copiilor lui, si ca mai si vecuise cu ea o suta si douazeci de ani de viata. Pe deasupra, trimise sa fie chemate si toate rudele sotiei si toti megiesii din preajma sa, si le povesti tuturora patarania lui si ca, de cum va spune taina, are sa moara! Atunci toti oamenii care se afla u acolo i spusera femeii: Allah fie asupra-ti! Lasa ncolo asemenea treaba, nu cumva sa-ti moara sot ul, parintele copiilor tai!

Si ea le zise: N-am sa-i dau pace pna ce nu are sa-mi spuna taina lui, macar de-ar fi sa si moara! Atunci ei nu-i mai zisera nimic. Si negustorul se scula de lnga ei si por ni spre staul, n ograda, ca sa-si faca mai nti spalarile cele ndatinate si apoi sa s e ntoarca sa-si spuna taina si sa moara. Or, gospodarul avea un cocos strasnic, n stare sa multumeasca cincizeci d e gaini, si mai avea si un cine; si l auzi pe cine cum l certa pe cocos si cum l ocar a si-i zicea: Au nu ti-e tie rusine sa fii vesel cnd stapnul nostru are sa moara? Atunci cocosul i zise cinelui: Pai cum asa? Atunci cinele i spuse si lui patarania, iar cocosul i zise: Pe Allah! Stapnul nostru e tare sarac cu duhul! Eu am cincizeci de nevest e, si izbutesc sa ma descurc, mai multumind-o pe una, mai dojenind-o pe alta! Ia r el are numai o nevasta si nu stie nici calea cea buna, nici chipul cum s-o apu ce pe ea! Or, asta-i tare lesne! Nu are dect sa rupa anume pentru ea vreo cteva nu iele de dud, si sa se napusteasca n iatacul neveste-sii si s-o bata pna ce muierea ori ca moare, ori ca si cere iertaciune; si nu are sa se mai apuce sa-l scie cu ni ci un soi de ntrebari! Asa zise cocosul. Daca auzi spusele cocosului n taifasul lui cu cinele, go spodarului i se ntoarse lumina mintii si lua hotarrea s-o chelfaneasca pe nevastasa. Aici vizirul se opri din povestit si i spuse copilei sale, Seherezada: S-ar prea putea ca Maria Sa sa faca si el cu tine cum a facut gospodarul cu nevasta-sa! Ea i zise: Si ce-a facut? Vizirul urma: Gospodarul intra n odaia harazita sotiei sale, dupa ce rupsese anume pent ru ea niste nuiele de dud si le ascunsese, si i zise chemnd-o: Vino n odaia ta, ca sa-ti spun taina si ca sa nu poata nimenea sa ma vada ; si pe urma am sa mor! Ea atunci intra cu el, iar el nchise usa de la odaie n urma lor si se napu sti asupra muierii cu lovituri spornice, pna era s-o lesine. Ea atunci i spuse: Iarta-ma! Iarta-ma! Pe urma ncepu sa-i sarute amndoua minile si amndoua picioarele barbatului ei , si se cai cu adevarat. Si atunci iesi cu el din odaie. nct toti cei de fata se b ucurara, si la fel se bucurara si rudele toate. Si toata lumea fu pna peste poate de multumita si pna peste poate de norocita, pna la moarte. Sfrsi vizirul. Iar Seherezada, fiica vizirului, dupa ce asculta povestire a aceasta a tatalui ei, spuse: O, tata, vreau neabatut sa faci ceea ce ti cer! Atunci vizirul, fara a mai starui, puse sa se pregateasca hainele copile i sale, Seherezada, pe urma se duse sa-i dea de stire sultanului Sahriar. Ast timp, Seherezada o dascali pe sora ei mai mica si-i spuse: Cnd am sa ajung la sultan, am sa trimit dupa tine; iar dupa ce ai sa vii si dupa ce ai sa-l vezi pe sultan ca ispraveste treaba lui cu mine, sa-mi spui: O , sora mea, povesteste-ne niscaiva povesti, ca sa ne trecem noaptea! Eu atunci am sa-ti povestesc niste povesti care, de-o vrea Allah, au sa fie temeiul izbaviri i fetelor musleminilor! Dupa care, parintele ei vizirul o lua si se duse cu ea la sultan, iar su ltanul fu multumit ntru totul si i spuse vizirului: Mi-ai adus ceea ce trebuie? Si vizirul raspunse cu smerenie: Da! Cnd sultanul vru s-o ia pe copila, ea ncepu sa plnga, iar sultanul i zise: Ce ai? Ea spuse: O, Maria Ta! Am o sora mai mica, de la care as vrea sa-mi iau bun ramas.

Sultanul atunci trimise dupa sora cea micuta, care veni si se arunca de gtul Seherezadei, si ntr-un sfrsit se ghemui jos lnga pat. Atunci sultanul se scula si lund-o pe Seherezada, fecioara, i rapi fecioria. Pe urma ncepura sa taifasuiasca. Atunci Doniazada i zise Seherezadei: Allah fie asupra-ti! O, sora mea, povesteste-mi o poveste cu care sa ne trecem noaptea! Iar Seherezada i raspunse: Din toata inima si ca o datorie de cinstire cuvenita! Daca, de buna seam a, binevoieste sa-mi ngaduiasca sultanul nostru cel milostiv si daruit cu purtari alese! Cnd auzi vorbele Seherezadei, si cum de altminteri era muncit de nesomnie , sultanul nu fu potrivnic a asculta povestea Seherezadei. Iar Seherezada, n acea ntie noapte, ncepu sa povesteasca: POVESTEA CU NEGUSTORUL SI CU EFRITUL. Seherezada spuse: Mi s-a izvodit, o, norocitule sultan, ca a fost odata un negustor printr e negustori, stapn peste bogatii multe si peste deveruri negustoresti n toate tari le. ntr-o zi, ncaleca pe cal si pleca spre cele trguri pe unde l chemau alisveri surile lui. Cum caldura se facuse pna peste poate, sezu jos sub un pom si, punnd mn a pe sacul sau cu merinde, scoase din sac cte ceva de-ale gurii si niste curmale. Cnd ispravi de mncat curmalele, arunca smburii ct colo; si deodata se ivi dinaintei un efrit mare la stat, care, vrtejind o sabie, venea catre negustor si striga: Scoala-te sa te omor, asa cum l-ai omort tu pe copilul meu! Iar negustorul zise: Cnd l-am omort eu pe copilul tau? El i spuse: Cnd ai aruncat smburii, dupa ce ai mncat curmalele! Si smburii l-au lovit pe copilul meu n piept; si-asa s-a zis cu el si a murit ntr-o clipita16. Atunci negustorul i zise efritului: Sa stii, puternicule efrit, ca eu sunt un dreptcredincios si ca n-as put ea sa te mint. Am multe bogatii si am si eu copii si nevasta; pe deasupra, am ac asa zaloguri ce mi-au fost ncredintate. ngaduie-mi dara sa ma duc pna acasa la mine , ca sa le pot da celor ndrituiti drepturile lor; dupa care, am sa vin ndarat la t ine. Asa ca ai fagaduiala si juramntul meu ca ma ntorc pe urma la tine. Si-atunci va sa faci cu mine ce vei vroi. Si Allah este chezasul vorbelor mele! Atunci ginnul capata ncredintare si-l lasa pe negustor sa plece. Si negustorul se nturna n tara lui, se desfacu de toate datorintele sale, si napoie cele de drept ndrituitilor. Pe urma destainui sotiei si copiilor sai cee a ce i se ntmplase, si toti se pornira sa plnga, rudele, femeile si copiii. Apoi ne gustorul si facu adiata; si sezu cu ai sai pna la sfrsitul anului; dupa care se hot ar sa plece si, ghemuindu-si giulgiul la subsuoara, si lua ramas bun de la cei apr opiati, de la vecini si de la rude, si porni la drum, cu ciuda n nas. Atunci ncepu ra toti sa-l boceasca si sa scoata tipete de jale. Iar negustorul si vazu de cale mai departe si ajunse la gradina cu pricin a; si ziua aceea era ntia zi din anul cel nou. Or, pe cnd sta el jos sa-si plnga nap asta, iacata ca un seic batrn17 venea spre el, ducnd de frnghie o gazela. Se temeni dinaintea negustorului, i ura viata rodnica si i zise: Care-i pricina sederii tale, singur-singurel, n locul acesta bntuit de gin ni? Atunci negustorul i povesti ce patise cu efritul si pricina sederii lui n locul acela. Iar seicul, stapnul gazelei, ramase tare uluit si spuse: Pe Allah! O, fratele meu, credinta ta este o credinta mare! Iar povestea ta este o poveste att de uluitoare nct, de-ar fi scrisa cu acul pe coltul de dinla untru al ochiului, ar fi prilej de chibzuire pentru cel ce cugeta smerit! Pe urma sezu jos alaturi de el si zise: Pe Allah! O, fratele meu, n-am sa preget a ramne lnga tine pna cnd am sa vad ce are sa ti se ntmple cu efritul. Si ramase, ntr-adevar, si ncepu sa taifasuiasca cu el, si l vazu topindu-se

de frica si de spaima, prada unei mhniri adnci si unor gnduri zbuciumate. Iar stapn ul gazelei ramase mai departe acolo, pna cnd deodata se ivi un alt seic, care vene a spre ei, ducnd cu el doi cini ogari din soiul cinilor negri. Se apropie, le ura b una pace si i ntreba de pricina sederii lor n locul acela bntuit de ginni. Atunci ei i istorisira povestea, de la nceput pna la sfrsit. Si de-abia sezu el jos, ca un al treilea seic se ndrepta spre ei, ducnd o catrca de culoarea sturzului. Le ura buna pace si i ntreba de pricina sederii lor n locul acela. Iar ei i istorisira povestea , de la nceput pna la sfrsit. Si nu ar fi de nici un folos s-o mai spunem si noi nca o data. Intr-acestea, un vrtej de pulbere se ridica si un vnt de furtuna se abatu cu naprasna, venind nspre mijlocul cmpiei. Apoi, cnd pulberea se risipi, ginnul cu pricina se ivi, cu o spada strasnic agerita n mna; si scntei scaparau din pleoapele lui. Veni la ei si, nsfacndu-l pe negustor din mijlocul lor, i zise: Hai sa te omor, precum l-ai omort tu pe copilul meu, suflarea vietii mele si focul inimii mele! Atunci negustorul ncepu sa plnga si sa se tnguiasca; si tot asa si cei trei seici ncepura amarnic sa plnga, sa geama si sa suspine. Da seicul cel dinti, stapnul gazelei, se mbarbata ntr-un sfrsit si, sarutnd mn ginnului, i zise: O, ginnule, o, capetenie a sultanilor ginnilor si cununa a lor, daca am sa-ti istorisesc povestea mea si daca ai sa fii multumit de ea, drept rasplata v ei binevoi sa-mi daruiesti o treime din sngele acestui negustor? Ginnul zise: Da, de buna seama, preacinstitule seic! Daca mi vei istorisi povestea, si daca o voi gasi vrednica, voi binevoi sa-ti daruiesc o treime din sngele acestui a! Istorisirea celui dinti seic. Seicul cel dinti spuse: Afla, o, puternicule efrit, ca gazela de colea este fiica mosului meu18, si este de o carne si de un snge cu mine. M-am nsurat cu ea nca de pe cnd era copil a si am trait laolalta aproape treizeci de ani. Si Allah nu mi-a daruit de la ea nici un urmas, nct am luat o cadna, care, din mila lui Allah, mi-a daruit un baiat frumos ca luna la rasaritul ei; avea niste ochi vrajitori, si niste sprncene ngem anate, si niste mini, si niste picioruse desavrsite. A crescut ncet-ncet, pna ce a aj uns un baietan de cincisprezece ani. La vremea aceea, am fost nevoit sa plec la un trg departat, chemat de un alisveris pricopsit. Or, fata mosului meu, gazela de colea, era dascalita din copilaria ei la vrajitorie si la mesteria fermecatoriilor. Cu mestesugul farmazoniei, l-a presc himbat pe fiul meu n vitel, iar pe roaba mama lui, n vaca; pe urma i-a pus sub paz a ciurdarului nostru. Eu, dupa un raspas lung de vreme, m-am ntors de pe drumuri. Am ntrebat de fiul meu si de mama lui, iar fiica mosului meu mi-a spus: Roaba ta a murit; iar fiul tau a fugit, si habar nu am ncotro s-a dus! Atunci, vreme de un an, am stat ghebejit sub mhnirea din inima mea si sub lacrimile din ochii mei. Cnd veni sarbatoarea din an a Zilei Jertfelor19, trimisei vorba ciurdarul ui sa-mi aleaga o vaca mai grasa; iar el mi aduse o vaca grasa si era chiar cadna mea, cea vrajita de gazela de colea! Atunci mi suflecai mnecile si poalele mantiei si, cu jungherul n mna, ma pre gatii sa jertfesc vaca. Deodata vaca ncepu sa se tnguie si sa plnga cu potop de lac rimi. Atunci ma oprii; si i poruncii vacarului s-o njunghie el. Ceea ce si facu; p e urma o jupui. Da nu gasiram n ea nici grasime, nici carne; numai pielea si oase le. Atunci ma cuprinse cainta ca o jertfisem; da la ce mi mai slujeau caintele? P e urma o dadui ciurdarului si i spusei: Adu-mi un vitel mai gras. Iar el mi-l aduse pe fiul meu cel vrajit n vitel. Cnd ma vazu, vitelul si r upse frnghia, veni n goana la mine si se pravali la picioarele mele; si ce gemete! Si ce plnsete! Atunci mi se facu mila de el, si i spusei ciurdarului: Adu-mi o vaca, si da-i drumul vitelului! Cnd povestea ajunse aici, Seherezada vazu zorii mijind si, sfioasa, tacu,

fara a se prilejui mai mult de ngaduinta. Atunci sora ei, Doniazada, i zise: O, sora mea, ce dulci, si ce gingase, si ce miezoase, si ce zemoase la g ust sunt vorbele tale! Iar Seherezada raspunse: Si ele nu sunt chiar nimic pe lnga ceea ce am sa va povestesc la amndoi, n oaptea urmatoare, daca am sa mai fiu cumva n viata si daca sultanul va binevoi sa ma pastreze! Iar sultanul si zise n sinesi: Pe Allah! N-am s-o omor dect dupa ce am sa au d urmarea povestii ei! Pe urma sultanul si Seherezada si petrecura noaptea toata mbratisati. Dupa care sultanul se duse sa ocrmuiasca treburile judetelor lui. Si l vazu pe vizir p urtnd sub brat giulgiul menit copilei sale Seherezada, pe care o si socotea moart a. Ci sultanul nu-i spuse nimic n privinta aceasta, si urma sa mparta dreptatea si sa caftaneasca pe unii n slujbe, si sa-i mazileasca pe altii, si tot asa pna la s frsitul zilei. Iar vizirul ramase nedumerit si pna peste poate de uluit. Cnd divanul20 se sfrsi, sultanul Sahriar se ntoarse n saraiul sau. Iar cndfu cea de a doua noapte., Doniazada i spuse surorii sale Seherezada : O, sora mea, ispraveste-ne, ma rog tie, povestea cu patania negustorului cu ginnul! Iar Seherezada raspunse: Din toata inima si ca o cinstire datorata! Si numai daca sultanul mi ngaduie. Atunci sultanul i spuse: Poti sa vorbesti! Ea spuse: A ajuns pna la mine, o, norocitule sultan, o, daruitule cu gnduri cinstite si drepte, ca, dupa ce negustorul l vazu pe vitel plngnd, inima lui fu cuprinsa de mila, si i spuse ciurdarului: Lasa vitelul printre vite! ntocmai! Iar ginnul se minuna cu mare minunare de povestea aceea uluitoar e. Pe urma seicul, stapnul gazelei, urma: O, doamne al sultanilor ginnilor, asa s-au petrecut toate! Iar fiica mos ului meu, gazela de colea, se afla de fata, vedea toate si spunea: Oh, trebuie sa jertfim vitelul, ntruct este destul de gras! Si eu nu puteam, de mila, sa ma hotarasc a-l jertfi; si i poruncii ciurda rului sa-l ia ndarat; iar ciurdarul l lua si se duse cu el. A doua zi, sedeam tolanit, cnd pastorul veni la mine si mi zise: O, stapne al meu, am a-ti spune un lucru ce are sa te bucure, iar vestea mea cea buna are sa-mi aduca o rasplata. i raspunsei: De buna seama. El spuse: O, stralucitule negustor, o am pe fata mea care este vrajitoare si a nvat at vrajitoria de la o muiere batrna care salasluia la noi. Or, ieri, cnd mi-ai dat vitelul, am intrat cu el la fata mea. Si fata, numai ce l-a vazut, ca si-a si a coperit obrazul cu valul si a nceput sa plnga si apoi sa rda. Pe urma mi-a spus: O, taica, atta de mult a cobort pretul meu n ochii tai, nct lasi sa intre asa la mine barbatii straini? Eu am grait: Pai unde sunt barbatii aceia straini? Si pentru ce ai plns si pe urma ai rs? Ea mi-a spus: Vitelul pe care l ai cu tine este fiul stapnului nostru negustorul, da e v rajit. Si maica-sa cea mastera l-a vrajit asa, si pe el si pe maica lui odata cu el. Si nu m-am putut opri sa nu rd de chipul lui de vitel. Iar daca am plns, a fo st din pricina mamei vitelului, cea jertfita de parintele lui. La vorbele acestea ale copilei mele, am fost pna peste poate de minunat s i am asteptat ca pe foc ivirea diminetii, ca sa vin sa-ti dau de stire. Dupa ce auzii spusele ciurdarului, o, puternicule ginn, urma seicul, ple

cai cu el degraba, si ma simteam beat fara vin, de potopul de bucurie si de feri cire ce ma napadea, de a-mi vedea iarasi feciorul. Cnd ajunsei, asadar, la casa p astorului, copila mi ura bun-venit si mi saruta mna. Pe urma veni la mine vitelul s i se rostogoli la picioarele mele. Atunci i spusei fetei ciurdarului: Este adevarat ceea ce povestesti despre vitel? Ea spuse: Da, hotart, stapne al meu! Este fiul tau, pojarul inimii tale! Eu i zisei: O, copila binevoitoare si saritoare, daca l dezlegi pe fiul meu, ti voi da toata turma si toate bunurile pe care le am n seama tatalui tau! Ea zmbi la vorbele mele si mi spuse: O, stapne al meu, nu vreau sa primesc bogatia dect cu doua nvoieli: cea din ti este sa ma marit cu fiul tau! Iar cea de a doua este sa ma lasi sa vrajesc si sa leg pe cine vreau! Fara de care nu raspund de izbnda stradaniei mele mpotriva t icalosiilor sotiei tale. Cnd auzii, o, puternicule ginn, vorbele fetei vacarului, i spusei: Fie! Si, pe deasupra nvoielii, vei avea si bogatiile care se afla sub mna parintelui tau! Ct despre fiica mosului meu, ti ngaduiesc sa faci ce vrei cu sngele ei! Cnd auzi vorbele mele, fata lua un lighenas de arama, l umplu cu apa si ro sti asupra apei niste descntece vrajitoresti; apoi stropi vitelul si i zise: Daca Allah te-a zamislit vitel, sa rami vitel, fara a-ti schimba chipul! Dar daca esti vrajit, ntoarce-te la chipul tau cel zamislit dinti, si numai cu ngad uinta lui Allah Preanaltul! Asa grai. Si numaidect vitelul ncepu sa se framnte scuturndu-se, si se facu iarasi faptura omeneasca. Atunci ma repezii la el si l luai n brate. Apoi i zisei: Allah fie asupra-ti! Istoriseste-mi ce a facut fiica mosului meu cu tine si cu mama ta! Iar el mi povesti toate cte patisera. Spusei atunci: O, copilul meu, Allah, Stapnul Ursitelor, ti-a harazit pe cineva spre a t e mntui si a-ti mntui nedreptatile! Dupa care, o, mult bunule ginn, l nsurai pe fiul meu cu fata ciurdarului. Iar fata, cu mestesugul vrajitoriei sale, o vraji pe fiica mosului meu si o pres chimba n gazela pe care o vezi! Iar eu, cum treceam pe aici, i vazui laolalta pe o amenii acestia de treaba, i ntrebai ce fac si aflai de la ei ce a patit negustorul acesta, si sezui jos sa vad ce va fi sa urmeze. Si-aceasta-i povestea mea! Atunci ginnul striga: Povestea ta este destul de uluitoare: nct ti daruiesc treimea din sngele cer ut. Tot atunci pasi nainte cel de al doilea seic, stapnul celor doi ogari, si spuse: Istorisirea celui de al doilea seic Afla, o, doamne al sultanilor ginnilor, ca acesti doi cini de colea sunt fratii mei, iar eu sunt cel de al treilea. Or, cnd tatal nostru a murit, ne-a las at mostenire trei mii de dinari21. Eu, cu partea mea, deschisei o pravalie unde ma apucai sa vnd si sa cumpar. Iar unul dintre fratii mei se apuca de drumetii, s pre a face negot, si lipsi departe de noi de-a lungul unui an, cu caravanele. Cnd se ntoarse, nu mai avea nimic. Atunci i zisei: O, fratele meu, nu te-am povatuit eu sa nu pleci nicaierea? Atunci el ncepu sa plnga si spuse: O, fratele meu, Allah, care este puternic si mare, a ngaduit sa mi se ntmpl e acestea, nct acuma vorbele tale nu pot sa-mi mai fie de nici un folos, caci nu m ai am nimic. Atunci l luai cu mine la pravalie, apoi l dusei la hammam22 si i daruii un caftan falnic de soiul cel mai bun. Pe urma sezuram alaturi sa mncam, apoi i spuse i: O, fratele meu, am sa fac socoteala agoniselii aduse de pravalia mea de la un an la celalalt; si, fara a ma atinge de capatiul banilor dinti, am sa mpart a goniseala pe din doua cu tine! Si asa ca facui socoteala agoniselii de bani aduse de pravalie, si gasii

, pentru anul acela, un cstig de o mie de dinari. Atunci i multumii lui Allah, cel carele este puternic si mare, si ma bucurai cu cea mai strasnica bucurie. Pe ur ma mpartii agoniseala n doua parti pe o potriva ntre fratele meu si mine. Si salasl uiram laolalta zile si zile n sir. Si iarasi fratii mei hotarra sa plece, si vrura sa ma faca sa plec si eu cu ei. Si nu primii nicicum, si le zisei: Au ce-ati dobndit voi, neicusorilor, calatorindu-va, ca sa fiu ispitit sa fac si eu ca voi? Ei atunci ncepura sa ma cicaleasca; da fara de roada, ntruct nu ma nduplecai nicicum. Dimpotriva, ramaseram mai departe fiecare la pravalia lui, sa vindem s i sa cumparam, vreme de un an ntreg. Si ei ncepura iar sa ma mbie cu calatoriile, i ar eu urmai a nu ma nvoi si asa tinu sase ani ntregi. Pna la urma, sfrsii a cadea la ntelegere cu ei n ce priveste plecarea si le spusei: O, fratii mei, sa numaram cti bani avem. Numararam si gasiram cu totul sase mii de dinari. Le spusei atunci: Sa ngropam jumatate din ei n pamnt, spre a-i putea folosi, daca ne-o lovi v reo napasta. Si sa luam fiecare cte o mie de dinari, spre a face negutatorie n mic . Ei raspunsera: Allah fie asupra gndului tau! Atunci luai banii, i mpartii n doua parti pe-o potriva, ngropai trei mii de dinari, iar pe ceilalti trei mii i mpartii cinstit la fiecare dintre noi trei. Apo i facuram trguieli de felurite marfuri, naimiram o corabie, cararam pe ea toate l ucrurile noastre si plecaram. Calatoria tinu o luna ncheiata, la capatul careia intraram ntr-o cetate, u nde ne vnduram marfurile; si izbutiram un cstig de zece dinari pentru fiecare dina r. Apoi lasaram cetatea aceea. Cum ajunseram pe tarmul marii, vazuram o fetiscana, mbracata cu niste hai ne vechi si roase, care veni la mine, mi saruta mna si mi zise: O, stapne al meu, poti sa ma ajuti si sa-mi faci un bine? Si am sa ma pri cep si eu sa-ti ntorc binele facut! i spusei: Da, hotart! mi place sa ajut si sa ndatorez; ci sa nu te socoti silita a-mi ntoarce ndatorinta. Ea mi raspunse: O, stapne al meu, atunci nsoara-te cu mine si ia-ma n tara ta, si ti voi nchi na sufletul meu. ndatoreaza-ma, asadar, caci sunt dintre cele care stiu pretul un ei datorinte si al unei binefaceri. Si sa nu-ti fie rusine de starea mea saraca! Daca auzii asemenea vorbe, ma prinse o mila adnca de ea: ntruct nu este nim ic care sa nu se faca fara de voia lui Allah, carele este puternic si mare! O lu ai, asadar, si o mbracai n haine scumpe; apoi asternui pentru ea, pe corabie, covo are stralucitoare si i facui o primire calda si mbelsugata, plina de cinstire. Apo i porniram. Iar inima mea o ndragi cu o dragoste mare. Si de atunci nu ma mai saturam de ea nici zi, nici noapte. Si numai eu, dintre fratii mei, puteam sa ma bucur de ea. nct fratii mei se umplura de pizma; si ma mai zavistuiau si pentru bogatia mea si pentru bunatatea marfurilor mele; si si aruncau privirile lacom spre tot c e aveam, si pusera la cale moartea mea si jefuirea banilor mei: caci Seitan23 i f acu sa-si vada fapta n culorile cele mai frumoase. ntr-o zi, pe cnd dormeam lnga sotia mea, fratii mei venira la noi, ne luara pe sus si ne aruncara pe amndoi n mare; si sotia mea se trezi n apa. Atunci deodat a si schimba nfatisarea si se prefacu ntr-o efrita24. Ma lua atunci pe umerii ei si ma duse pe o insula. Apoi pieri pentru toata noaptea, si se ntoarse spre ziua, si mi spuse: Nu ma mai cunosti? Sunt sotia ta! Te-am luat si te-am scapat de la moart e, cu ngaduinta lui Allah Prea-naltul. ntruct, sa stii bine, eu sunt o ginna si, din clipita cnd te-am vazut, inima mea te-a ndragit, numai ca asa a vrut Allah, iar e u sunt o drept-credincioasa ntru Allah si ntru Profetul, binecuvnteze-l si ocroteas ca-l Allah! Cnd am venit la tine n starea saraca n care eram, tu ai binevoit numaid ect sa te nsori cu mine. Si-atunci eu, n schimb, te-am scapat de moartea n apa. Ct de spre fratii tai, sunt plina de mnie mpotriva lor, si trebuie sa-i ucid neabatut!

La vorbele acestea, ramasei naucit de tot, si i multumii pentru fapta ei, si i zisei: Ct despre pedepsirea fratilor mei, chiar ca nu trebuie! Apoi i istorisii cte mi se ntmplasera cu ei, de la nceput pna la sfrsit. Dupa e mi asculta spusele, mi zise: Eu, n noaptea aceasta, am sa zbor pna la ei si am sa le scufund corabia; s i au sa piara! Eu i spusei: Allah fie asupra-ti! Sa nu care cumva sa faci asa, caci zice Parintele Z icalelor: O, facatorule de bine fata de un netrebnic! Sa stii ca nelegiuitul este ndeajuns de pedepsit prin chiar nelegiuirea lui! Or, fie orice-ar fi, ei oricum s unt fratii mei! Ea zise: Trebuie numaidect sa-i ucid! Si zadarnic cerui ndurare pentru ei. Dupa care ma lua pe umeri si porni n zbor, si ma lasa pe prispa casei mele. Atunci descuiai usile casei. Apoi scosei cei trei mii de dinari din tainita lor. Si mi deschisei pravalia, dupa ce trecuse m cum se cuvine pe la cunoscuti si le rostisem urarile ndatinate; si facui alte tr guieli de marfuri. Cnd veni noaptea, nchisei pravalia si, ntorcndu-ma acasa, gasii cinii acestia doi de colea legati ntr-un colt. Cnd ma vazura, se sculara si ncepura sa plnga si s a se lipeasca de hainele mele; si numaidect veni n fuga sotia mea care mi spuse: Sunt fratii tai. Eu spusei: Da cine a putut sa-i aduca n starea aceasta? Sotia mea raspunse: Eu! Am rugat-o pe sora mea, care este cu mult mai priceputa dect mine la descntece, si ea i-a adus n starea aceasta, din care nu au sa mai poata iesi dect cn d s-or mplini zece ani. Pentru aceasta, o, puternicule ginn, vin pe tarmurile acestea, caci ma d uc la cumnata mea s-o rog sa-i dezlege, ntruct iacata ca s-au scurs cei zece ani. Cnd am ajuns aici, l-am vazut pe tnarul acesta de treaba, am aflat de patania lui si n-am mai vrut sa ma urnesc din loc pna a nu vedea ce va fi sa se petreaca ntre tine si el! Si-aceasta-i povestea mea. Ginnul grai: Este o poveste uluitoare, ntr-adevar, nct ti daruiesc treimea din sngele de r ascumparare a omorului. Atunci pasi nainte cel de al treilea seic, stapnul catrcei, si i spuse ginnu lui: Am sa-ti istorisesc o poveste si mai minunata dect cestelalte doua. Iar t u mi vei darui ce-a mai ramas din sngele de rascumparare a omorului. Ginnul raspunse: Asa sa fie! Iar cel de al treilea seic spuse: Istorisirea celui de al treilea seic O, sultane, o, capetenie de ginni! Catrca asta de colea este sotia mea. A m fost odata ntr-o calatorie si am lipsit departe de ea un an ntreg; si, cnd mi-am ispravit treburile, m-am ntors la vreme de noapte acasa si am gasit-o culcata cu un rob arap pe chilimurile patului; si amndoi sedeau si taifasuiau si se marghiol eau si rdeau si se cuprindeau si se hrjoneau, zbntuindu-se. De ndata ce ma vazu, se ridica iute si se repezi la mine, tinnd un ulcior de apa n mna; boscorodi niste vor be deasupra ulciorului, ma stropi cu apa si grai: Iesi din chipul tau si ia nfatisarea de cine! Si pe data ma facui cine; si ma alunga din casa mea. Iar eu plecai, si de atunci nu contenii sa tot ratacesc, si ajunsei ntr-un sfrsit la dugheana unui mac elar. Ma strecurai nlauntru si ncepui sa rod la oase. Cnd ma vazu, stapnul macelarie i ma lua si pleca acasa la el mpreuna cu mine. Fata macelarului, cnd ma vazu, si acoperi numaidect obrazul cu iasmacul, di n pricina mea, si i zise tatalui ei: Oare asa se face? Aduci un barbat si intri cu el n casa!

Tatal ei zise: Pai unde este barbatul acela? Ea raspunse: Cinele acesta este un barbat. Si l-a vrajit o femeie. Iar eu pot sa-l dez leg. La vorbele ei, tatal spuse: Allah fie asupra-ti! O, fata mea, dezleaga-l! Ea lua un ulcior cu apa si, dupa ce ngna asupra apei cteva vorbe, ma stropi cu cteva picaturi si spuse: Iesi din acest chip si ntoarce-te la chipul tau dinti! Atunci ma ntorsei la chipul meu dinti, si sarutai mna copilei, si spusei: As dori acuma s-o vrajesti pe sotia mea, cum m-a vrajit ea. Fata atunci mi darui un pic de apa si mi spuse: Daca ai s-o gasesti pe sotia ta dormind, stropeste-o cu apa aceasta, si are sa se faca dupa dorinta ta! Si chiar ca o gasii dormind, o stropii cu apa, si spusei: Iesi din chipu-acesta si fa-te nchipuirea unei catrce! Si pe clipa catrca se si facu. Si-i chiar catrca pe care o vezi colea cu c hiar ochiul tau, o, sultane si capetenie a sultanilor ginnilor! Atunci ginnul se ntoarse nspre catrca si o ntreba: Este adevarat? Iar ea ncepu sa dea din cap si spuse prin semne: Oh, da! Oh, da! Este adevarat! Toata povestea aceasta izbuti sa-l faca pe ginn sa se zgltie de tulburare si de multumire, si sa-i daruiasca batrnului treimea de snge din urma. Aici, Seherezada vazu zorii mijind si, sfioasa, si curma vorba, fara a se prilejui mai mult de ngaduinta. Atunci sora ei Doniazada i zise: O, sora mea, ce dulci, si ce dragalase, si ce gustoase, si ce zemoase su nt vorbele tale, n prospetimea lor! Seherezada raspunse: Da ce sunt ele, masurate cu cele ce am sa-ti povestesc n noaptea urmatoar e, daca voi mai fi n viata si daca sultanul va binevoi sa ma mai pastreze? Iar sultanul si zise: Pe Allah! Nu am s-o omor dect dupa ce am sa aud urmar ea povestii ei, care poveste este uluitoare! Apoi sultanul si Seherezada petrecura noaptea nlantuiti, pna dimineata. Du pa care sultanul pleca la sala divanurilor lui. Iar vizirul si dregatorii intrar a, si divanul se umplu de lume. Iar sultanul judeca, si caftani, si mazili, si si ispravi treburile, si rosti porunci, si tot asa pna la sfrsitul zilei. Pe urma di vanul fu ridicat, iar sultanul Sahriar se ntoarse la saraiul sau. Iar cnd fu cea de-a treia noapte, Doniazada zise: O, sora mea! Spune-ne povestea pna la capat. Iar Seherezada raspunse: Cu toata dragostea si bucuria inimii! Apoi urma: Am aflat, o, norocitule sultan, ca, dupa ce seicul al treilea i-a istori sit ginnului istorisirea cea mai uluitoare dintre toate trei, ginnul s-a minunat cu minunare mare, s-a cutremurat de multumire si de tulburare si a spus: Iti daruiesc ce a mai ramas din rascumpararea omorului. Si l slobozesc pe negustor. Atunci negustorul, bucuros pna peste poate, se duse dinaintea seicilor si le multumi ndelung. Iar ei, la rndul lor, l firitisira pentru slobozirea lui. Si fiecare se ntoarse n tara sa. Si, urma Seherezada, povestea aceasta nu este mai uluitoare dect povestea cu pescarul. Atunci sultanul i zise Seherezadei: Care poveste cu pescarul? Iar Seherezada spuse: POVESTEA CU PESCARUL SI CU EFRITUL. Mi s-a izvodit, o, norocitule sultan, ca a fost odata un pescar, om tare naintat n vrsta, nsurat, tata a trei copii, si tare sarac ca stare.

Avea obiceiul sa-si arunce navodul de patru ori pe zi, nimic mai mult. O r, ntr-o buna zi, la vremea prnzului, se duse pe malul marii, si puse jos cosul, ar unca navodul, si astepta rabdator pna ce navodul ajunse sa se astearna pe fundul apei. Atunci strnse sforile si vazu ca navodul este tare greu, si nu izbuti sa-l traga pna la el. Aduse atunci capatul navodului nspre tarm si l priponi de un tarus nfipt n pamnt. Apoi se dezbraca, se scufunda n apa pe lnga navod, si nu conteni a se trudi pna ce-l scoase afara. Se bucura, se mbraca la loc si, cnd se uita la navod, vazu n el un magar mort. La privelistea aceea, se mpaca si grai: Nu este putere si tarie dect ntru Allah cel Preanalt si Atotputernic! Apoi spuse: Ba chiar ca darul acesta de la Allah este de-a mirarilea! Si ngna stihurile: De ce te-afunzi n bezna oarba si n pieirea fara nume? Nu mai trudi, daca nici pinea n-o scoti din truda ta pe lume25 Pe urma strnse navodul, l stoarse de apa si, dupa ce ispravi de stors, l nti nse pe jos. Pe urma cobor n apa si zise: n numele lui Allah! si arunca iarasi navodul n apa, si astepta ca navodul sa ajunga la fund; ncerca atunci sa-l traga afara, s i baga de seama ca navodul atrna tare greu si tragea la fund nca si mai si dect ntia data. nct socoti ca prinsese vreun peste mare. Priponi atunci navodul de tarus, se dezbraca, se scufunda iar, si facu ce facu pna l scoase afara; si aducndu-l pe mal , gasi n el un chiup urias, plin cu ml si cu nisip. La privelistea aceea, se caina si rosti stihurile: O, voi, schimbari de soarta, stati odata! Fie-va mila-un pic de bietii oameni! Vai, ce blestem! Pe-acestpamnt, rasplata Nu-i pe masura faptei care-o sam eni, Nici pe potriva ostenelii tale. Ca prostu-adesea am pornit asemeni Sa-ncerc Norocul. Si aflai pe cale Ca -n lume a murit demult Norocul. O, soarta trista, ferecata-n jale, Oare-ai golit de ntelepti tot locul, L asnd doar prosti la crma lumii tale? 26 Pe urma arunca chiupul ct colo, stoarse bine navodul, l netezi, ceru ierta ciune de la Allah pentru pornirea lui de razvratire si se ntoarse la mare a treia oara; arunca navodul, astepta pna ce navodul ajunse la fund si, cnd l trase afara, gasi n el niste hrburi de oale si niste sticle facute cioburi. La privelistea ace ea, pescarul iarasi rosti un stih de-al unui poet: O, poete, vntul norocos spre tine Au nu vezi, neroade, ca nu-i dat sa bat a? Din condei de trestii si din cnturi line Nu se-mbogateste nimeni niciodat a.27 Si, ridicnd capul spre cer, striga: Allah! Tu stii ca eu nu arunc navodul dect de patru ori. Or, iacata ca lam aruncat de trei ori pna acum! Dupa care mai rosti o data numele lui Allah si si arunca navodul n mare, s i astepta pna ce navodul se asternu la fund. Iar de data aceasta, cu toate opinte lile lui, nu mai dovedi sa traga afara navodul, care se agata si mai strasnic de stncile de la fund. Atunci pescarul striga: Nu este tarie si putere dect ntru Allah! 28 Pe urma se dezbraca, se scufun da n preajma navodului si ncepu sa-l desclceasca, pna ce l desprinse si l scoase la ma l. l desfacu si gasi n el, de data aceasta, un vas mare de arama galbena, plin si nevatamat; gura i era pecetluita cu plumb, n care era apasata urma pecetei stapnulu i nostru Soleiman ben Daud29. La privelistea aceea, pescarul se bucura strasnic si si zise: Iacata un chilipir, pe care am sa-l vnd n sukul30 caldararilor, ntruct tre buie sa pretuiasca pe putin zece dinari de aur! ncerca apoi sa tagrte n spinare vasu l, si vazu ca e prea greu, si si zise: Trebuie numaidect sa-l deschid, ca sa vad cu ce e plin si sa-l golesc n sacul meu; si pe urma am sa vnd vasul la sukul caldara rilor. si lua, asadar, cutitul si purcese sa meremetiseasca, pna ce despecetlui plu mbul; dupa care rasturna atunci vasul si l scutura, ca sa verse pe pamnt ceea ce s e afla n el. Si nu iesi din vas nimic, afara numai de un fum care se sui pna n vine teala cerului si se valuri pe fata pamntului. Iar pescarul ramase uluit pna peste poate. Pe urma fumegaiul iesi cu totul afara, se nchega, se vrteji si se ntruchipa n

tr-un efrit, care ajungea cu capul pna la nori, iar cu picioarele matura tarna. Ca pu-i era ca o bolta, minile ca niste furci, picioarele ca niste catarge, gura ca o pestera, dintii ca niste pietroaie, nasul ca un ulcior, ochii ca niste masale; paru-i era ravasit si colbuit. La vederea acelui efrit, pescarul se nfricosa, vi nele ncepura sa-i tremure, dintii i se nclestara amarnic, gura i se usca, iar ochi i n plina lumina nu mai deslusira nimic. Cnd privirile i se oprira asupra pescarului, efritul striga: Nu este alt Dumnezeu dect numai unul Allah, iar Soleiman este profetul lu i Allah. Si, nturnndu-se spre pescar, i grai: Iar tu, o, maritule Soleiman, profetule al lui Allah, sa nu ma omori, ntr uct niciodata nu am sa-ti mai fiu nesupus si nu am sa ma mai rocosese mpotriva por uncilor tale! Atunci pescarul i grai: O, uriasule razvratit si fatarit, cutezi sa spui ca Soleiman este profet ul lui Allah? D-apoi Soleiman e mort de o mie si opt sute de ani, iar noi ne afl am la sfrsitul vremilor! Ce-i, dara, cu povestea asta? Si ce tot trancanesti tu? Si care-i temeiul intrarii tale n vasul acesta? La vorbele pescarului, ginnul spuse: Nu este alt Dumnezeu dect numai unul Allah! Lasa-ma sa-ti aduc buna-vesti re, o, pescarule! Pescarul zise: Si ce ai tu sa-mi bine-vestesti? El raspunse: Moartea ta! Si chiar n clipita aceasta, si n chipul cel mai naprasnic! Pescarul raspunse: Pentru asemenea veste, o, vatafule de efriti, esti vrednic a ti se lua nd arat ocrotirea cerului! Si izgoneasca-te el din preajma noastra! Si pentru ce mi vrei moartea? Si ce am savrsit eu ca sa mi se cuvina moartea? Te-am slobozit din vas, te-am izbavit de ndelunga sedere n mare si te-am adus iara pe pamnt! Atunci efritul zise: Cumpaneste si alege-ti felul de moarte pe care l pretuiesti mai mult, si chipu-n care ti-ar placea cel mai bine sa fii omort! Pescarul zise: Care-i nelegiuirea pentru care sa mi se cada o atare pedeapsa? Efritul zise: Asculta povestea mea, o, pescarule. Pescarul zise: Graieste! Si scurteaza-ti vorba, ntruct, de nerabdare, sufletul meu sta ga ta sa salte din picior! Efritul spuse: Afla ca eu sunt un ginn razvratit! M-am rocosit mpotriva lui Soleiman, fi ul lui Daud. Ma cheama Sahr El-Genni! Iar Soleiman l-a trimis la mine pe vizirul sau Assef, fiul lui Barkhi, care m-a luat, n pofida zbaterilor mele, si m-a dus n tre minile lui Soleiman. Iar nasul meu, n ceasul acela, s-a facut tare umil. La ve derea mea, Soleiman chema mpotriva mea numele lui Allah si mi ceru sa trec la lege a credintei lui si sa intru sub obladuinta lui. Si eu nu ma nvoii. El atunci poru nci sa se aduca vasul acesta si ma nchise n el. Pe urma l pecetlui cu plumb si tipa ri n plumb numele celui Preanalt. Pe urma le porunci ginnilor credinciosi lui, car e ma luara pe umeri si ma aruncara n haul marii. Zacasii o suta de ani n fundul ap ei, si mi ziceam n inima mea: Am sa-l mbogatesc pe veci pe cel ce are sa ma slobozea sca! Da cei o suta de ani trecura si nimeni nu ma slobozi. Cnd intrai n cel de al d oilea rastimp de o suta de ani, mi zisei: Celui ce are sa ma slobozeasca am sa-i d ezvaluiesc si am sa-i daruiesc toate comorile pamntului! Si nimeni nu ma slobozi. Si patru sute de ani se scursera, iar eu mi zisei: Celui ce are sa ma slobozeasca am sa-i ndeplinesc trei dorinte! Si nimeni nu ma slobozi! Atunci ma apuca o mnie nfr icosata, si zisei n sufletul meu: Acuma am sa-l omor pe cel ce are sa ma slobozeas ca, da am sa-i ngadui sa-si aleaga moartea! Si chiar atunci, iacata, pescarule, mai slobozit tu. Si ti ngaduiesc sa-ti alegi felul mortii tale! La spusele acestea ale efritului, pescarul zise:

O, Allah! Ce lucru de-a mirarilea! A trebuit sa fiu chiar eu acela care l-a slobozit! O, efritule, daruieste-mi iertarea, si Allah are sa te rasplateasc a! Iar daca ai sa ma dai pierzarii, Allah are sa-l strneasca pe vreunul, care sa te dea pierzarii si pe tine, la rndu-ti. Atunci efritul i zise: Pai eu, daca vreau sa te omor, o fac tocmai pentru ca m-ai slobozit! Iar pescarul zise: O, seicule al efritilor, n chipu-acesta mi platesti cu rautate binele ce t i-am facut! nct nu minte nicidecum zicatoarea cea veche! Si pescarul rosti aceste stihuri cu tlc: Vrei sa gusti pocalul cu amaraciuni? Fii atunci pe lume saritor si bun. Eu ti jur pe viata si-ntru buna stiinta: Nu cunosc miseii vreo recunostinta. Vrei sa-ncerci? ncearca! S-ai s-ajungi sa pieri Ca Magir sarmana., mama l ui Amer! 31 Si efritul i zise: Gata cu palavrageala! Sa stii ca am trebuinta neabatut de moartea ta! Atunci pescarul si zise n sinesi: Eu nu sunt dect un om, iar el este un ginn ; da Allah mi-a daruit o minte bine chibzuita, nct am sa ticluiesc o smecherie spr e a-l pierde, un tertip de istetime de-al meu. Si-am sa vad limpede daca si el, la rndu-i, va putea sa ncherbe ceva din nemernicia si din viclenia lui. Apoi i zise efritului: Chiar ai hotart moartea mea? Efritul raspunse: Deloc sa nu te ndoiesti! Atunci el zise: n numele celui Preanalt, care-i ntiparit pe turaua lui Soleiman, ma rog tie cu nchinaciune sa raspunzi cinstit la ntrebarea mea! Cnd auzi numele celui Preanalt, efritul ramase tare tulburat si tare cutre murat, si raspunse: Poti sa ma ntrebi, iar eu ti voi raspunde cinstit. Atunci pescarul spuse: Cum puteai sa ncapi tu ntreg n vasul acesta n care de-abia daca poate sa-ti intre piciorul sau mna? Efritul zise: Au nu care cumva te ndoiesti? Pescarul raspunse: Pai nici ca am sa te cred vreodata, afara numai daca te-as vedea cu chia r ochiul meu cum intri n vas! Si tot atunci Seherezada vazu zorii mijind si si curma vorbele ngaduite. Iar cnd fu cea de a patra noapte, urma: Mi s-a izvodit, o, norocitule sultan, ca, dupa ce pescarul i spuse efritu lui: N-am sa te cred vreodata, afara numai daca te-as vedea cu chiar ochiul meu! , efritul se cutremura, se scutura si se preschimba iarasi ntr-un fumegai care se s ui pna n slava slavilor, se strnse si purcese sa intre n vas, fir cu fir, pna la capa t. Atunci pescarul lua repede capacul de plumb tiparit cu pecetea lui Soleiman s i astupa gura vasului. Pe urma l haui pe efrit si i zise: Hei! Socoteste si cumpaneste felul de moarte n care ti-ar fi mai pe plac sa mori, ca altminteri te arunc n mare si mi zidesc pe tarm o casa, si n-am sa las pe nimeni sa pescuiasca, ci am sa-i spun: Aici este un efrit; daca l vei slobozi, el va vroi sa-l omoare pe slobozitorul lui si are sa-i nsiruiasca toate soiurile de morti, lasndu-l sa-si aleaga! Cnd auzi vorbele pescarului, efritul vru sa iasa afara, dar nu izbuti; si vazu ca era nchis, cu turaua lui Soleiman deasupra-i. Pricepu atunci ca pescarul l nchisese n temnita mpotriva careia nu puteau sa biruiasca nici cei mai slabi, nic i cei mai puternici dintre efriti! Si, ntelegnd ca pescarul l cara spre mare, strig a: Nu! Nu! Iar pescarul zise:

Trebuie! Oh, trebuie! Atunci ginnul ncepu sa-si ndulceasca vorbele; se supuse si grai: O, pescarule, ce va sa faci cu mine? El spuse: Sa te arunc n mare! ntruct, daca ai salasluit acolo o mie opt sute de ani, eu am sa te tintuiesc n afund pna la ceasul Judecatii de Apoi! Ca oare nu te-am ru gat eu sa ma mntui, ca sa te mntuie si pe tine Allah? Si sa nu ma omori, ca sa nu te omoare si pe tine Allah? Or, mi-ai tagaduit ruga si te-ai purtat ca un descre ierat! nct Allah te-a dat pe minile mele. Si nu am nici o cainta ca te-am viclenit! Atunci efritul zise: Deschide vasul si am sa te potopesc cu binefaceri! El raspunse: Minti, o, afurisitule! Si-apoi ntre mine si tine se petrece ntocmai ce s-a petrecut ntre vizirul mparatului Iunan si hakimul32 Ruian! Iar efritul zise: Da cine erau vizirul mparatului Iunan si hakimul Ruian? Si ce poveste-i a sta? Pescarul spuse: Povestea cu vizirul mparatului Iunan si cu hakimul Ruian Afla, o, efritule, ca, n vechimea vremilor si n curgerea timpurilor si a c lipelor, a trait n cetatea Farsului, n tara rumannilor33, un mparat pe nume Iunan. Era bogat si puternic, stapn peste osti, peste volnicii nemasurate si peste razbo inici din toate neamurile de oameni. Si trupu-i era atins de o lepra care-i poso morse pe toti vracii si pe toti nvatatii. Nici bauturile de leac, nici hapurile, n ici alifiile nu se dovedisera de vreun folos asupra lui, si nici un hakim nu put use sa-i dibaceasca nimica tamaduitor. Or, ntr-o zi, sosi n cetatea mparatului luna n un hakim batrn si vestit, pe nume Ruian. Era dascalit n cartile grecesti, persie nesti, latinesti, arabesti si sirienesti; nvatase mestesugul vracilor si citirea stelelor, patrunzndu-le pe deplin si temeiurile si rosturile, precum si puterile lor bune ori rele; ntr-un sfrsit, nvatase filosofia si toate tlcurile doftoricesti s i alte multe nvataturi. nct, dupa ce doctorul intra n cetate si petrecu acolo cteva z ile, afla de necazul mparatului si de lepra care, din voia lui Allah, i vatama tru pul, precum si de neizbnda deplina a leacurilor tuturor hakimilor si nvatatilor. A flnd acestea, doctorul si petrecu noaptea ngndurat tare. Si, cnd se scula, dimineata si de cum sclipi lumina zilei si soarele dadu binete lumii, aceasta priveliste mp odobita a celui Preabun34 se mbraca n hainele lui cele mai frumoase si intra la mpa ratul lunan. Pe urma saruta pamntul dintre minile35 mparatului si i aduse urarile de dainuire n veci a puterii Mariei Sale si a milelor lui Allah si a tuturor celor bune. Apoi i vorbi si i spuse cine este, si zise: Am aflat de boala care s-a ncuibat n trupul tau, si stiu ca doctorii cei m ulti nu au izbutit sa afle mijlocul de a o curma. Or, eu am sa te vindec fara ati da sa bei nici un fel de bauturi de leac si fara sa te ung cu alifii! La vorbele acestea, mparatul Iunan se minuna pna peste fire si zise: Cum vei face? Ca, pe Allah! Daca ma vei vindeca, am sa te mbogatesc pna n c opiii copiilor tai si am sa-ti ndeplinesc toate dorintele, si vei fi tovarasul me u de ospete si prietenul meu. Dupa care l cinsti cu un caftan de fala36 si cu daruri, si i zise: Oare chiar ai sa ma vindeci de boala, fara de fierturi si fara de iruri? El raspunse: Da, hotart! Am sa te lecuiesc fara de cazna si fara de osteneli asupra tr upului tau. Atunci mparatul se minuna n chipul cel mai minunator si i zise: O, marete doctore, care zi si care clipa au sa vada mplinindu-se ceea ce m i povestesti? Grabeste-te, o, copilul meu! El raspunse: Ascult si ma supun! Apoi cobor de la mparat si lua cu chirie o casa unde si aduse cartile, praf urile si ierburile cele nmiresmate. Pe urma facu niste fierturi din prafurile si din buruienile si din dresurile lui, ciopli o maciuca scurta si ncovoiata, la mner ul ei facu o scobitura n care nfipse o teava de trestie plina cu prafurile; si tot

asa ntocmi si o minge de lemn. Cnd si sfrsi cu totul treaba, se urca la mparat, a do ua zi, intra la Maria Sa si saruta pamntul dintre minile lui. Pe urma l ndemna sa me arga calare pe meidan37 si sa se joace acolo cu mingea si cu maciuca. Si Maria Sa pleca nsotit de emiri38 si de curteni, de viziri si de mai-ma rii mparatiei. Si, de cum ajunse pe meidan, doctorul Ruian veni si i nmna maciuca, z icnd: Ia maciuca si apuc-o n pumn n chipu-acesta; loveste cu ea n pamntul meidanul ui si n minge, din toate puterile tale. Si fa n asa fel, nct sa ajungi a asuda si n p alma si n tot trupul. Si, n chipu-acesta, leacul va patrunde n palma ta si se va mpr astia n tot trupul tau. Dupa ce ai sa asuzi, iar leacul va fi avut ragazul sa luc reze, ntoarce-te la sarai si-apoi du-te la hammam sa te scalzi. Si-atunci vei fi vindecat. Iar acuma, pacea sa fie cu tine! Atunci mparatul lunan lua maciuca hakimului si o prinse cu mna toata. La rn du-le, calaretii alesi sarira pe cai si i aruncara mingea. El atunci ncepu sa gone asca de-a calare dupa ea, s-o mie si s-o loveasca naprasnic, tinnd mereu maciuca s trnsa strasnic n mna. Si nu conteni a tot lovi mingea, pna ce nu asuda bine si n palm a si pe tot trupul. nct leacul patrunse prin palma si se mprastie n tot trupul. Cnd d octorul Ruian vazu ca leacul se mprastiase n trup, i porunci mparatului sa se ntoarca la sarai si sa se duca la hammam sa faca o scalda pe data. Iar mparatul lunan se ntoarse numaidect si porunci sa i se pregateasca hammamul. I se pregati si, anume , camarasii zorira si robii grabira pe ntrecute si asternura cearsafurile. Atunci mparatul intra la hammam si facu o scalda, pe urma se mbraca chiar nlauntrul hamma mului, de unde iesi spre a ncaleca iarasi si a se ntoarce la sarai sa doarma. Iaca-asa cu mparatul Iunan. Ct despre doctorul Ruian, acesta se ntoarse aca sa sa se culce si el. Se scula dimineata, sui la mparat, ceru ngaduinta sa intre, ceea ce mparatul ngadui, intra, saruta pamntul dintre minile Mariei Sale si ncepu a-i prociti cteva stihuri cu tlc: Daca harul vorbei te-ar alege tata, El a doua oar-ar nflori pe data! Si-n afar de tine, bine se-ntelege Ca pe nimeni altul n-ar putea alege! Stralucita-ti fata, cu-al luminii joc, Ar umbri vapaia orisicarui foc! Fie ca marita-ti fata mult iubita Proaspata sa steie si neprihanita! Prospetimea-i puna cute de lumina Pe obrazul vremii care va sa vina! Darnic, tu cu daruri m-ai acoperit Ca un nor de ploaie dealul nverzit. Faptele-ti marete sunt de fala pline, Si Ursita nsasi s-a-ndragit de tine ! Dupa rostirea stihurilor, mparatul se ridica pe cele doua picioare ale sa le si se arunca plin de dragoste la gtul hakimului. Pe urma l pofti sa sada lnga el si l cinsti, daruindu-l cu niste caftane de fala stralucite. Si chiar ca, atunci cnd iesise de la hammam, mparatul se uitase la trupul sau si nu mai gasise nici urma de lepra; iar pielea i se facuse curata ca argint ul neprihanit. Se nvoiosise atunci de voiosia cea mai nemasurata, iar pieptul i s e largise si i se umflase. Cnd dimineata se luminase, mparatul intrase la divan si sezuse n jetul sau; iar dregatorii si mai-marii mparatiei intrasera, si tot asa s i doctorul Ruian, si-atunci mparatul, la vederea lui, se ridicase zornic si l poft ise sa sada alaturi de el. Atunci li se aduse amndurora mncaruri, bucate si bautur i, ct tinu ziua toata. La caderea noptii, mparatul i darui hakimului doua mii de di nari, fara a mai socoti si caftanele cele faloase si peschesurile, si chiar calu l sau de calarie. Si-asa, hakimul si lua ramas-bun si se ntoarse la el acasa. Ct despre mparat, apoi el nu mai contenea sa se mire cu mare minunare de i scusinta vraciului si sa spuna: M-a tamaduit pe dinafara trupului, fara sa ma unga cu nici o unsoare! Or , pe Allah! Acesta-i mestesug adevarat! Se cade, asadar, sa-l acopar pe omul ace sta cu binefacerile filotimiei mele si sa mi-l iau de tovaras si de prieten drag pentru totdeauna! Si mparatul Iunan se culca bucuros de toata bucuria lui, vazndu-se teafar la trup si mntuit de boala. Asa ca atunci cnd mparatul veni dimineata si se sui n scaunul sau mparatesc, capii neamului sezura n picioare dinainte-i, iar de-a dreapta si de-a stnga lui v izirii si ncrucisara picioarele. Atunci trimise sa fie chemat doctorul Ruian, care veni si saruta pamntul dintre minile Mariei Sale. Atunci mparatul se ridica n cinst

ea lui, mnca mpreuna cu el, i ura viata lunga si i darui caftane de fala si nca alte lucruri. Pe urma nu conteni a taifasui cu el dect la venirea noptii; si puse sa i se dea, ca rasplata, cinci haine de fala si o mie de dinari. Si-asa se ntoarse v raciul acasa, naltnd urari de bine pentru Maria Sa. Cnd se scula dimineata, mparatul iesi si se duse la divan, si fu nconjurat de emiri, de viziri si de curteni. Or, printre viziri, mparatul avea un vizir cu n fatisarea gretoasa, cu chipul mohort si de piaza rea, cumplit, prdalnic de zgrcit, zavistios si mpietrit de pizma si de ura. Cnd l vazu pe Maria Sa cum l pofteste lnga el pe hakimul Ruian si cum l potopeste cu toate darniciile, vizirul fu cuprins de zavistie si hotar n taina pieirea lui, precum graieste zicala: Pizmasul se otarast e pe toata lumea, mpilaciunea sta ncrligata n inima pizmasului: taria o scoate n vile ag, iar neputinta o tine mocnita. Vizirul se apropie atunci de mparatul Iunan, sar uta pamntul dintre minile Mariei Sale, si grai: O, doamne al veacului si al vremii, tu cel care i-ai nvaluit pe toti cu f acerile tale de bine, ai la mine un sfat de nsemnatate minunata, si pe care n-as putea sa ti-l tainuiesc fara a fi ntr-adevar un fiu ticalos; daca mi poruncesti sa ti-l dezvaluiesc, am sa ti-l dezvaluiesc! Atunci mparatul, tulburat ntru totul de vorbele vizirului, zise: Si care-i sfatul tau? El raspunse: O, falnice doamne, cei de demult au spus: Cine nu vede sfrsitul si urmaril e, acela nu va avea de prieten norocul . Iar eu iacata ca tocmai bag de seama ca d omnul meu dovedeste lipsa de chibzuinta, daruindu-si binefacerile unui vrajmas, care rvneste nimicirea domniei sale, potopindu-l cu hatruri si cu filotimii. Or, e u din atare pricina ma aflu la cea mai grea temere pentru Maria Ta. La vorbele acestea, mparatul ramase pna peste poate de tulburat, se schimb a la chip, si rosti: Cine este cel care prepui tu ca mi este vrajmas si care ar fi fost potopi t de hatrurile mele? El raspunse: O, Maria Ta, daca ai adormit, trezeste-te! ntruct eu gndesc la vraciul Ruia n! mparatul i zise: Acela-i prietenul meu bun, si mi este cel mai drag dintre oameni, ntruct ma tamaduit cu un lucru pe care l-am tinut n mna, si m-a izbavit de gubavia mea, ca re i adusese la canon pe doctori! Or, hotart! Nu se mai afla altul ca el n veacul n ostru, n lumea ntreaga, nici n Apus, nici n Rasarit! nct cum de cutezi tu sa basnesti asemenea lucruri despre el? Ca eu, chiar de astazi, am sa-i statornicesc simbrii si huzmeturi, ct sa aiba o mie de dinari pe luna! Altminteri, de i-as da eu si j umatate din mparatia mea, tot ar fi prea putin lucru pentru el. Asa ca tare ma so cot ca nu spui toate astea dect din pizma, cum sta istorisit n povestea care a aju ns pna la mine, cu sultanul Sindabad! n clipita aceea, Seherezada baga de seama ca se facuse dimineata si se op ri din istorisit. Atunci Doniazada i zise: O, sora mea, ce dulci si ce gingase, si ce placute, si ce curate sunt vo rbele tale! Iar Seherezada i spuse: Da ce sunt ele, masurate cu ceea ce am sa va povestesc amndurora, noaptea urmatoare, daca voi mai fi n viata si daca sultanul va binevoi sa ma mai pastrez e! Atunci sultanul zise n cugetul sau: Pe Allah! Nu am s-o omor pna a nu auzi urmarea povestii care-i o poveste minunata, ntr-adevar! Pe urma si petrecura amndoi noaptea nlantuiti, pna la ziua. Si sultanul plec a la sala de judecati, iar divanul se umplu de lume. Si sultanul judeca, si ridi ca n slujbe, si mazili, si dirigui, si ispravi chibzuielile ornduite, si-asa pna la sfrsitul zilei. Pe urma divanul fu ridicat, iar sultanul intra n saraiul sau. Iar la apropierea noptii, mplini treaba lui obisnuita cu Seherezada, fiica vizirului . Cndfu cea de a cincea noapte., Seherezada spuse:

Mi s-a izvodit, o, mult norocitule sultan, ca mparatul Iunan i-a spus viz irului sau: O, vizirule, ai lasat zavistia sa intre n tine mpotriva doftorului si vrei sa-l omor, ca pe urma sa ma caiesc, cum s-a cait sultanul Sindabad, dupa ce a o mort soimul! Vizirul raspunse: Si cum s-au petrecut lucrurile? Atunci mparatul Iunan povesti: Soimul sultanului Sindabad. Cica a fost odata un sultan dintre sultanii Farsului, si sultanul acela era mare ndragitor de petreceri, de preumblari prin gradini si de toate soiurile de vnatori, nct avea un soim, pe care chiar el l crescuse si de care nu se despartea nici ziua, nici noaptea: caci, chiar si noaptea, l tinea pe pumnul sau; iar cnd s e ducea la vnatoare, l lua cu el, agatndu-si la gt o cescuta de aur, din care i da sa bea. ntr-o zi, pe cnd sedea n saraiul sau, deodata iacata ca vine mai-marele soima rilor si i spune: O, doamne al veacurilor, acuma-i taman vremea de a merge la vnatoare! Atunci sultanul si facu pregatirile de plecare si si lua soimul pe mna. Pe urma plecara si ajunsera ntr-o vale unde ntinsera mrejele de vnatoare. Si pe data o gazela cazu n mreaja. Atunci sultanul zise: l ucid pe cel pe lnga cine s-ar ntmpla sa scape gazela! Pe urma ncepura sa strnga mreaja de vnatoare mprejurul gazelei, care veni at unci nspre sultan, se ridica pe picioarele de dindarat si si ndoi la piept picioare le de dinainte, de parca ar fi vroit sa sarute pamntul naintea sultanului. Atunci sultanul si plesni palmele una de alta, spre a o face sa fuga, si atunci gazela s ari si zbura, trecnd pe deasupra capului sultanului, si se cufunda n zarea pamnturi lor. Atunci sultanul se ntoarse nspre strajeri si i vazu cum si faceau cu ochiul n pr ivinta lui. La vederea aceea, i spuse vizirului: Oare ce au ostenii, de-si fac semne asa ntre ei? El raspunse: si spun ca ai jurat sa-l dai mortii pe oricine va vedea trecnd gazela pe ln ga el! Si sultanul zise: Pe viata capului meu! Trebuie sa ne luam pe urmele ei si s-o aducem ndara t! Si sultanul porni calul n goana pe urmele gazelei; iar soimul o izbea ntru na cu ciocul n ochi, pna ce o orbi si o ameti. Atunci sultanul si lua ghioaga cea g hintuita, izbi cu ea n gazela si o dobor; pe urma descaleca, o njunghie, o jupui si -i atrna lesul la oblncul seii. Or, se facuse cald, iar locul era pustiu, uscat si fara pic de apa. nct sultanului i se facu sete, si i se facu sete si calului. Si sultanul se ntoarse si vazu un copac, din care curgea o apa ca untul. Or, sultanu l avea mna acoperita cu o manusa de piele; nct sultanul lua cescuta soimului de la gt, o umplu cu apa si o puse dinaintea pasarii; si pasarea dete cu gheara n ceasca si o varsa. Sultanul lua cescuta a doua oara, o umplu si, gndind mai departe ca pasarii i este sete, o aseza dinainte-i; si soimul pentru a doua oara lovi cu ghe ara n ceasca si o varsa. Si sultanul fu cuprins de mnie mpotriva pasarii, si lua ce asca a treia oara, da o ntinse calului; iar soimul lovi cu aripa ceasca si o vars a. Atunci sultanul zise: ngropa-te-ar Allah, o, tu, cea mai cobe dintre pasarile de piaza rea! Nu mi-ai dat nici mie tihna sa beau, te-ai pagubit si tu de apa, si l-ai pagubit si pe cal. Pe urma l lovi pe soim cu sabia si-i reteza aripile. Atunci soimul ncepu sa salte capul si sa graiasca prin semne: Uita-te ce se afla n copac! Si sultanul ridica ochii si vazu n copac un sarpe; iar ceea ce curgea era veninul lui. Atunci sultanul se cai ca taiase aripile soimului. Pe urma se scul a, ncaleca iar pe cal, pleca ducnd cu el gazela si ajunse la saraiul lui. Arunca a tunci bucatarului gazela si spuse: Ia-o si gateste-o! Pe urma sultanul sezu n scaunul sau mparatesc, avnd pe mna soimul. Atunci so

imul scoase un piuit si muri. La privelistea aceea, sultanul ncepu sa se tn-guie d e jale si de amar ca ucisese soimul, care l scapase de la pieire. Si-aceasta-i povestea cu sultanul Sindabad! Dupa ce asculta istorisirea cu mparatul Iunan, vizirul spuse: O, marite doamne plin de fala, ce rau am savrsit, n care tu sa fi vazut ur mari naprasnice? Nu ma port cu tine asa dect din mila fata de tine. Si ai sa vezi tu adevarul spuselor mele! Daca ma vei asculta, vei scapa; de nu, ai sa pieri, cum a pierit un vizir viclean, care a amagit un cocon de crai. Povestea cu coconul de crai si cu ghula. Craiul cu pricina avea un fecior tare mpatimit de vnatoare si de goana dea calare dupa vnat; si mai avea si un vizir. Craiul acela i poruncise vizirului sa fie lnga fiul sau peste tot pe unde s-o duce. ntr-o zi ca toate zilele, coconul p leca la vnatoare si n goana de-a calare dupa vnat, si cu el pleca si vizirul tatalu i sau. Si mersera amndoi pna ce nimerira peste o fiara cumplita. Si vizirul i zise beizadelei: E a ta! Sari dupa fiara asta crunta si tine-i urma! Iar coconul domnesc goni pe urma fiarei pna ce o pierdu din ochi. Si pe d ata fiara se mistui n pustie. Iar coconul ramase nauc si nu mai stia ncotro s-o ia , cnd iacata ca zari n susul drumului o copila care plngea. Coconul o ntreba: Cine esti tu? Ea raspunse: Sunt fiica unui sultan dintre sultanii de la Ind. Pe cnd drumeteam prin p ustie cu caravana, m-a potopit somnul si am cazut de pe cal, fara sa-mi dau seam a. Si m-am pomenit parasita, singura-singurica si tare buimaca! Daca auzi vorbele fetei, coconul fu cuprins de mila si o lua pe spinarea calului, o puse la spatele seii si pleca. Iar cnd treceau pe lnga niste naruituri , copila i zise: O, stapne al meu, as vrea sa cobor pentru o nevoie! Atunci el o cobor lnga naruituri; apoi, vaznd ca ea zaboveste prea mult si ca se dovedea prea tromelnica, se duse dupa ea, fara ca ea sa-l simta; or, fata e ra o ghula! 39 Si le spunea copiilor ei: O, copiii mei, astazi v-am adus un baietan bine rotunjit! Iar ei i zisera: Oh! Adu-ni-l, o, maica a noastra, ca sa-l nfulecam n pntecele noastre! Cnd le auzi vorbele, coconul domnesc nu mai avu nici o ndoiala n ce privest e moartea lui; si vinele i se zbatura, si fu cuprins de spaima pentru viata lui, si se ntoarse. Cnd ghula iesi afara, l vazu ca era speriat rau de tot si ca tremur a, si i zise: Ce ai de esti speriat? El raspunse: Am un vrajmas, de care mi-e frica! Si ghula i zise: Au nu mi-ai spus tu asa: sunt un cocon domnesc? El raspunse: Da, ntr-adevar. Ea i spuse: Atunci de ce nu-i dai niste bani vrajmasului tau, spre a-l potoli? El raspunse: O, nu se potoleste cu bani, ca nu se potoleste dect cu sufletul meu! Or, tare mi-e frica de el, si sunt prada mpilarii! Ea zise: Daca esti mpilat, precum marturisesti, nu ai dect sa ceri ajutorul lui All ah mpotriva vrajmasului tau; iar El are sa te izbaveasca de rautatile vrajmasului si de rautatile tuturor acelora de care ti-e frica! Atunci coconul domnesc ridica fruntea spre cer si zise: O, Tu, cel carele raspunzi mpilatului care ti se roaga, si i dezvalui raul , fa-ma sa biruiesc asupra neprietenului meu, caci tu ai putere peste toate cte l e vrei! Cnd auzi rugaciunea, ghula pieri. Iar coconul se ntoarse la tatal sau crai ul si istorisi ndemnul cel rau al vizirului! Si sultanul porunci moartea vizirulu

i! Apoi vizirul mparatului Iunan urma cu spusele acestea: Tot asa si cu tine, o, Maria Ta: daca ai sa te ncrezi n vraciul acesta, ar e sa te faca sa mori de cea mai rea dintre morti. Si, macar ca l-ai potopit cu h atruri si ti l-ai facut prieten de inima, el tot ti pregateste moartea. Au tu nu v ezi pentru ce te-a scapat de boala pe dinafara trupului cu un lucru pe care l-ai tinut n mna? Si nu socoti ca a facut-o numai ca sa-ti pricinuiasca pieirea cu alt lucru pe care sa ti-l dea sa-l tii tot asa? Atunci mparatul Iunan zise: Drept spui! Sa se faca dupa ndemnul tau, o, vizire de bun sfat. ntruct este tare cu putinta ca vraciul sa fi fost venit ca o iscoada furisata spre a-mi pri cinui pierzarea. ntruct, daca m-a izbavit cu un lucru pe care l-am tinut n mna, poat e prea bine sa ma si piarda, de pilda cu un lucru pe care m-ar pune sa-l miros! Pe urma mparatul spuse vizirului sau: O, vizirule, ce se cuvine sa facem cu el? Iar vizirul raspunse: Se cuvine sa trimitem numaidect pe cineva sa-l cheme; si, cnd are sa se nfa tiseze aici, se cuvine sa-l izbim drept la cerbice; si ai sa-i curmi astfel tica losiile si ai sa te scapi de el, si ai sa fii linistit. Vicleneste-l, dara, pna a nu te vicleni el! Iar mparatul Iunan zise: Drept spui, o, vizirule! Pe urma mparatul trimise sa fie chemat doctorul, care se nfatisa bucuros, nestiind ce hotarse nduratorul. Spune poetul n stihuri: O, tu, cel speriat de cruda Soarta, Te linisteste! Nu stii tu cuvntul Ca toata firea vie fie, moarta E-n mna Celui ce-a zidit pamntul? Caci ce e scris, e scris si n-o sa arda Nimic vreodata-n lume legamntul! Iar de ce nu ti-e scris, de buna seama Ca nu ai pentru ce sa-ti fie team a. Si, Doamne-nalt, pot eu petrece oare O zi sa nu slavesc a Ta-naltime? Cui sa-i pastrez attea daruri rare, Si glasu-mi de poet, si-aceste rime? Tu daruri noi mi dai., si fiecare. Primit din mna ta, e-n ntregime Mult mai frumos dect cel dinainte. Si, pna sa ti-l cer, mi-l dai, Parinte! Si-atunci cum as putea eu sa nu cnt Marirea Ta si sa nu te slavesc n sufle tu-mi si-n ochii-a cte sunt? Ci n-am grumaz sa pot marturisesc! Si nici atta har ntr-un cuvnt, Ct sa te cnt si ct sa dovedesc Povara darurilor fara numar, Pe care, Doamne, mi le pui pe umar! O, tu, cel necajit, ncredinteaza n mna lui Allah cel ntelept Grijile tale! S ub eterna-i raza, Sufletul tau netemator si drept Va sta-ntre oameni rai ca sub o paza. Nu vrerea ta, sa stii, ia lumea-n piept, Ci vrerea-n care-s toate cte-ast epti A Celui ntelept peste-ntelepti! Nu deznadajdui! Alunga toate Tristetile si gndurile-amare! Oare nu stii ca deznadejdea roade Chiar inima celui mai drz si tare? Deci lasa tot! Un vis de rob nu poate Nimic n fata Celui vesnic mare. Tu-n voia sortii mergi si-ai sa ai parte De darul fericirii fara moarte! Cnd, deci, hakimul Ruian se nfatisa, Maria Sa zise: Stii pentru ce te-am chemat sa vii dinaintea mea? Iar doctorul raspunse: Nimenea nu cunoaste necunoscutul, dect numai Allah cel Preanalt! Maria Sa i spuse: Te-am chemat sa vii la moartea ta si spre a-ti lua sufletul! Si hakimul Ruian, la vorbele acestea, ramase uluit de mirare n cea mai mi rata uluire, si grai: O, Maria Ta, pentru ce sa ma ucizi, si ce greseala a fost savrsita de min e? Si Maria Sa i raspunse: Se zice ca esti o iscoada si ca ai venit sa ma omori. Iar eu vroi sa te

omor, pna a nu ma omor tu! Pe urma striga la armas si i zise: Reteaza-i gtul acestui hiclean si izbaveste-ne de ticalosiile lui! Si doctorul spuse: Cruta-ma, si Allah te va cruta! Si nu ma omor, ca te va omor si pe tine Al lah! Pe urma se mai ruga iara, cum am facut si eu dinaintea ta, o, efritule, fara ca tu sa te nduri de mine; ba, dimpotriva, ai staruit sa-mi vrei moartea. Apoi mparatul spuse hakimului: Nu pot sa mai am ncredere si nici sa ma mai stiu linistit, pna nu te voi u cide. ntruct, daca m-ai tamaduit cu un lucru pe care l-am tinut n mna, tare ma socot c-ai sa ma ucizi cu vreun lucru pe care ai sa mi-l dai sa-l miros, ori n alt chi p! Hakimul spuse: O, Maria Ta, asta mi-e rasplata? mi dai raul pentru binele ce ti-am facut ? Ci mparatul zise: Este de trebuinta moartea ta fara de zabava! Cnd hakimul se ncredinta limpede ca mparatul i vroia moartea fara de izbava, plnse si se mohor din pricina binelui facut celui ce nu era vrednic de el. Ca spu ne poetul n privinta aceasta: Tnara si smintita de Maimuna Nu are-n creier nici un pic de minte. Pe cnd cinstitul, vrednicu-i parinte Un ntelept rmne-ntotdeauna. Priviti-l cum, n mna cu-o lumina, Trece pe drum, ferindu-se frumos De praf , de murdarii, de orice tina, Ca si de-alunecusul pacatos. Dupa aceea, armasul pasi nainte, l lega pe hakim la ochi si, tragndu-si spa da, i zise mparatului: Cu ngaduinta ta! Si hakimul plngea mai departe si i spunea mparatului: Cruta-ma, si Allah te va cruta; si nu ma omor, ca sa nu te omoare si pe t ine Allah! Si i spuse stihurile poetului: Zadarnice sunt sfaturile mele. Doar nataraii dobndesc crezare. Eu numai sila-adun si suparare, Si rsetele gurilor misele, nct, de-oi mai t rai, ma voi feri Sa dau vreun sfat. Iar daca am sa mor, Ramne-voi de pilda celor vii: Sa-si puna lacat strasnic gurii lor. Pe urma i spuse Mariei Sale: Aceasta mi-e rasplata? Iacata ca te porti cum a facut un crocodil! Atunci Maria Sa zise: Da care este povestea acelui crocodil? Si hakimul zise: Of, mi-e peste putinta sa ti-o istorisesc, cta vreme ma aflu n starea acea sta. Uf, Allah fie asupra-ti! Cruta-ma, si Allah are sa te crute! Pe urma ncepu sa verse lacrimi grla. Atunci ctiva dintre prietenii de inima ai Mariei Sale se ridicara si graira: O, Maria Ta, fa-ne hatrul sngelui acestui hakim, ntruct nu l-am vazut niciod ata savrsind vreo vina mpotriva ta; dimpotriva, l-am vazut cum te-a scapat de boal a care nu se da dusa de doctori si de nvatati! mparatul le raspunse: Voi habar nu aveti de temeiul mortii acestui vraci: daca l-as cruta, as fi pierdut fara de izbava, ntruct cel ce m-a mntuit de boala, dndu-mi sa tin n mna un bat, ar putea prea bine sa ma ucida, dndu-mi sa miros cine stie ce. Or, tare mi-e frica sa nu ma omoare, ca sa puna mna pe plata tocmita pentru moartea mea; ntruct pesemne ca-i vreo iscoada care nu a venit aici dect sa ma omoare. Asa ca moartea lui este de nevoie. Dupa care nu am a ma mai teme pentru mine! Atunci hakimul spuse: Cruta-ma, ca sa te crute si pe tine Allah, si nu ma omor, ca Allah te va omor si pe tine!

Ci, bre efritule, cnd hakimul se ncredinta ca mparatul avea sa-l omoare far a de izbava, i spuse: O, Maria Ta, daca moartea mea este chiar de nevoie, ngaduie-mi raspasul d e-a cobor pna la casa mea, spre a ma scutura de toate lucrurile si spre a le cere alor mei si vecinilor sa se ngrijeasca de nmormntarea mea, si mai cu seama spre a d a n dar cartile mele de leacuri. Si-apoi am o carte, care chiar ca este temeiul t emeiurilor si minunea minunilor, pe care vreau sa ti-o aduc pesches, spre a o pa stra cu grija n dulapul tau. Atunci mparatul i spuse hakimului: Si ce carte-i aceea? El raspunse: Cuprinde lucruri de nepretuit, iar cea mai nsemnata dintre tainele pe car e le dezvaluie este aceasta: daca mi vei taia capul, sa deschizi cartea si sa num eri trei foi, ntorcndu-le; sa citesti apoi trei rnduri de pe fata din stnga, si atun ci capul meu taiat ti va vorbi si ti va raspunde la toate ntrebarile pe care ai sa i le pui! La vorbele acestea, mparatul se minuna pna peste marginile minunarii si se nfiora de bucurie si de tulburare si grai: O, hakimule! Chiar daca am sa-ti tai capul, vei vorbi? El raspunse: Da, chiar asa, o, Maria Ta! ntruct ntr-asta-i, cu adevarat, un lucru peste fire. Atunci mparatul i ngadui sa plece, ci ntre straji; si doctorul cobor la casa lui si si ispravi n ziua aceea treburile, precum si n ziua urmatoare. Pe urma se nto arse la divan, si tot asa venira si emirii, vizirii, dregatorii, navabii40 si to ti capii mparatiei, iar divanul se facu ca o gradina plina de flori. Atunci vraci ul intra n divan si se opri dinaintea mparatului, tinnd n mini o carte tare veche si o cutiuta de leacuri plina cu un praf. Pe urma sezu jos si grai: Sa mi se aduca o tava! I se aduse o tava; si varsa pe tava praful si l ntinse pe fata ei. Spuse a poi: O, Maria Ta! Ia aceasta carte, dar sa nu te slujesti de ea, pna a nu-mi v ei fi taiat capul. Dupa ce l vei fi taiat, asaza-l pe tava aceasta si porunceste sa fie apasat peste praful acesta, spre a opri scurgerea sngelui; pe urma sa desc hizi cartea! Si mparatul, n graba lui, nici nu-l mai asculta: lua cartea si o deschise; si gasi foile lipite unele de altele. Atunci si duse degetul la gura, l nmuie si i zbuti sa desfaca foaia dinti. Si facu tot asa si cu cea de a doua si cu cea de a treia foaie, si de fiecare data foile nu se desfaceau dect cu mare anevointa. n ch ipu-acesta, mparatul desfacu sase foi, ncerca sa citeasca, da nu putu sa gaseasca acolo nici un fel de scriitura. Si grai: O, vraciule, nu se afla nimic scris! Hakimul raspunse: ntoarce mai departe n acelasi chip! Si mparatul urma a ntoarce mai departe foile. Si nici nu se scursesera bin e cteva clipite, ca otrava si ncepu sa curga prin sngele mparatului, chiar pe clipa si pe data; caci cartea era otravita. Si atunci mparatul se prabusi, cu zvrcoliri cumplite, si striga: Otrava curge. Si atunci pe loc, hakimul Ruian ncepu sa ticluiasca niste stihuri rostind : Judecatorii-au judecat, vai mie! Dar ncalcnd si pravili si dreptate! Si totusi, mare Doamne, nu se poate Dreptate niciodata sa nu fie. La rndu-le sunt judecati si ei! Dac-ar fi fost cinstiti si drepti cndva, Acum judetul poate i-ar cruta. Ci ei au mpilat fara temei, Si-acuma nsasi soarta i mpila Cu grea osnda, nest iind de mila. De scrba si batjocura-au ajuns. Si-i drept! Caci dupa fapta si rasplata!

Temeiul soartei, ct de nepatruns, Tot se-mplineste-odata si odata. Pe cnd Ruian, hakimul, sfrsea de rostit stihurile, mparatul cazu mort chiar n clipita aceea. Or, o, efritule, acuma vezi si tu ca, daca mparatul Iunan l-ar fi crutat pe hakimul Ruian, Allah l-ar fi crutat si pe el la rndu-i. Si el nu a vrut, si si -a hotart moartea. Iar tu, o, efritule, daca ai fi vroit sa ma cruti, te-ar fi crutat si pe tine Allah. n clipita aceasta a povestirii sale, Seherezada vazu zorii sclipind si se opri sfioasa. Iar sora ei Doniazada i zise: Ce desfatatoare sunt vorbele tale! Ea raspunse: Da ce sunt astea pe lnga cele ce am sa va istorisesc n noaptea urmatoare, daca voi mai fi n viata si daca sultanul va voi sa ma mai crute! Si si petrecura noaptea aceea n bucurie desavrsita si n desfatare, pna dimine ata. Pe urma sultanul se duse la divanul lui. Iar dupa ce ridica divanul, se ntoa rse la sarai la ale sale. Iar cnd fu cea de a sasea noapte, Seherezada urma: Mi s-a izvodit, o, mult-norocitule sultan, ca atunci cnd pescarul i-a spu s efritului: Daca m-ai fi crutat, te-as fi crutat si eu; dar tu nu ai vrut dect mo artea mea, iar eu am sa te las sa mori ntemnitat n vasul acesta, si am sa te arunc n mare! atunci efritul a strigat si a zis: Allah fie asupra-ti! O, pescarule, sa nu faci asa! Si cruta-ma cu marini mie, fara a ma certa prea tare pentru fapta mea, caci, daca eu am fost ucigas, f ii tu binefacator; iar zicalele vestite spun: O, tu, cel care faci bine celui ce face rau, iarta toata nelegiuirea raufacatorului! Iar tu, o, pescarule, sa nu-mi faci cum a facut Umama cu Atika! Pescarul zise: Si care-i patarania lor? Efritul raspunse: Nu este ceasul de povestit, cta vreme sunt ntemnitat; dupa ce ai sa ma sco ti afara, am sa-ti spun patarania lor! Pescarul zise: A, nu! Trebuie numaidect sa te arunc n mare, fara a-ti mai ramne nici un mi jloc de iesire de acolo! Cnd ma rugam de tine si cnd ti ceream ndurare, tu nu rvneai dect la moartea mea, fara ca eu sa fi savrsit nici o greseala fata de tine ori vre o miselie; si nu-ti facusem dect bine, caci te slobozisem de la popreala. nct atunc i cnd te-ai purtat asa cu mine, am priceput ca erai de un neam ticalos la obrsie. Or, sa stii bine ca nu am a te arunca n mare, dect spre a da de veste despre purta rea ta oricui ar ncerca sa te scoata, iar acela are sa te arunce ndarat iarasi, si -atunci ai sa zaci n marea aceasta pna la sfrsitul vremilor, spre a te nfrupta din t oate soiurile de chinuri! Efritul i raspunse: Da-mi drumul, ntruct acuma este ceasul a-ti istorisi povestea. Si-apoi ti f agaduiesc a nu-ti mai face vreun rau niciodata si am sa-ti fiu de mare folos pri ntr-o nvoiala, ce are sa te mbogateasca pentru totdeauna. Atunci pescarul lua seama la fagaduiala ca, daca l va slobozi, efritul nu i va mai face niciodata vreun rau, ci ca l va rasplati printr-un ajutor. Pe urma, dupa ce se ncredinta bine de credinta si de fagaduiala lui, si dupa ce l puse sa se lege fata de el cu juramnt pe numele lui Allah Atotputernicul, pescarul deschi se vasul. Atunci fumul porni sa se nalte, pna ce iesi afara cu totul; si se presch imba ntr-un efrit nfricosator ca urtenie la chip. Efritul izbi o data cu piciorul n vas si l arunca n mare. Cnd vazu cum gavanul ia calea marii, pescarul fu ncredintat fara de nici o ndoiala de pieirea lui, se scapa cu udul n salvari, si rosti: Asta chiar ca nu este semn bun! Pe urma ncerca sa-si ntremeze inima si zise: O, efritule, Allah Preanaltul a spus: Trebuie sa va tineti juramntul, caci vi se va cere socoteala! Or, mi-ai fagaduit si mi-ai jurat sa nu ma viclenesti. A sa ca, daca ai sa ma viclenesti, Allah are sa te pedepseasca, ntruct Allah este lu ator-aminte; si, daca e ndurator, nu este si uitator; si ti-am spus ce i-a spus d

octorul Ruian mparatului lunan: Cruta-ma, si Allah te va cruta! La vorbele acestea, efritul ncepu sa rda si veni dinainte-i si zise: O, pescarule, haide dupa mine! Iar pescarul purcese la drum dupa el, fara a prea crede n vreo scapare, pn a ce lasara cetatea departe n urma si o pierdura din ochi; si urcara ntr-un munte, si coborra ntr-o sihastrie larga, n mijlocul careia se afla un lac. Atunci efritul se opri si i porunci pescarului sa-si arunce navodul si sa pescuiasca; iar pesca rul se uita n apa si vazu o multime de pesti albi, rosii, albastri si galbeni. La privelistea aceea, pescarul se minuna; pe urma si arunca navodul si, cnd l scoase n darat, vazu n el patru pesti, fiecare peste de alta culoare. La aceasta privelist e, se bucura, iar efritul i zise: Du-te cu pestii acestia la sultan si daruieste-i-i, iar sultanul are sati dea pe ei ct sa te mbogatesti. Si-acuma, pe Allah! Binevoieste a primi temenele le mele, ntruct iacata ca am uitat talmurile cele alese, de cnd tot sed n mare, acuma -s mai bine de o mie si opt sute de ani, fara a mai vedea lumea de la fata pamntu lui! n ce te priveste, tu sa vii n fiece zi sa pescuiesti aici, da numai cte o sing ura data pe zi! Si-acuma, aiba-te Allah sub straja sa! Cu asta, efritul izbi cu cele doua picioare ale lui pamntul, care se ntred eschise si l nghiti. Atunci pescarul se ntoarse n cetate, minunat ntru totul de cele ce i se ntmpl asera cu efritul; pe urma lua pestii si i duse n casa lui; apoi lua un ol de lut a rs, l umplu cu apa si puse n el pestii, care ncepura sa zburde prin apa din ol. Pe urma, asezndu-si olul pe cap, purcese spre saraiul sultanului, precum l nvatase efr itul. Cnd pescarul urca la sultan si i nfatisa pestii, sultanul se minuna cu minuna re pna peste fire, ntruct nu mai vazuse niciodata n viata lui ceva asemenea ca soi s i ca bunatate, si grai: Sa fie dati pestii acestia arapoaicei noastre, bucatareasa! Or, roaba aceea i fusese daruita sultanului ca pesches de numai trei zile de catre mparatul rumannilor si nu avusese nca vreme sa-i puna la ncercare pricepe rea de bucatareasa. Si-asa ca vizirul i porunci sa puna la prajit pestele, zicndui: O, arapoaico, sultanul m-a nsarcinat sa-ti spun asa: Nu te pastrez ca pe o comoara, o, strop al ochiului meu, dect numai pentru zilele de mare batalie! Or, fa-ne sa-ti vedem astazi dovada maiestriei tale de bucatareasa si bunatatea buca telor tale: caci sultanul tocmai a primit un om aducator de peschesuri! Apoi vizirul pleca, dupa ce rosti toate ndrumarile; iar sultanul i porunci sa i se numere pescarului patru sute de dinari. Dupa ce vizirul i numara dinarii , pescarul puse galbenii n poala camasii si se ntoarse acasa la nevasta-sa, ntru to tul multumit si bucuros. Pe urma cumpara pentru copiii sai toate de cte puteau sa aiba trebuinta. Si-atta, n ceea ce l priveste pe pescar! Si n ceea ce o priveste pe arapoaica, apoi ea lua pestii, i curati si i rndu i pe tigaie; pe urma i lasa sa se prajeasca bine pe-o parte, si i ntoarse apoi pe c ealalta parte. Dar deodata peretele bucatariei se crapa si lasa loc sa intre o c opilandra cu mijlocelul suleget, cu obrajii plini si netezi, cu mndreti desavrsite , cu pleoapele sulemenite cu khol41 negru, cu chipul luminos, cu trupul gingas nd oit; avea pe cap o kufie42 de matase cu ciucuri sinilii, cercei mari la urechi, bratari la ncheieturi, iar pe degete, inele cu nestemate scumpe; si tinea n mna o s micea de bambus. Se apropie si, nfignd smiceaua n tigaie, grai: O, pestilor, va mai tineti fagaduiala? La privelistea aceea, roaba lesina; iar copila si rosti ntrebarea si a dou a oara, si a treia oara. Atunci toti pestii si ridicara capetele dinlauntrul tiga ii si spusera: Oh, da! Oh, da! Pe urma cntara laolalta stihurile acestea: De-ti vei schimba vreodata gndul. La fel ni-l vom schimba si noi; De-ti vei ndeplini cuvntul Si noi l-ndeplinim apoi; Dar de vei vrea sa-nseli orndul, Venim asupra ta puhoi! Dupa stihurile acestea, copila rasturna tigaia si iesi tot prin locul pe unde intrase, iar peretele bucatariei se lipi la loc. Cnd roaba se trezi din les

in, vazu ca tuspatru pestii se arsesera si se facusera negri ca de carbune, si si zise n sine: Saracii pesti! Nici n-a nceput batalia, si s-au si rocosit! Si pe cnd e a se vaicarea mai departe, iacata ca vizirul se iteste din spate peste capul sau si-i zice: Du-i sultanului pestii! Iar roaba ncepu sa plnga si i istorisi vizirului patania si ce a urmat din ea; iar vizirul ramase uluit si grai: Asta chiar ca este o poveste tare ciudata! Si trimise sa fie cautat pescarul si, odata pescarul adus, i zise: Trebuie numaidect sa ni te nfatisezi cu patru pesti la fel cu cei pe care i-ai adus ntia oara! Iar pescarul se duse la balta, arunca navodul si l scoase ndarat cu patru pesti n el, pe care i lua si-i duse vizirului. Iar vizirul intra sa-i dea arapoaic ei, spunndu-i: Apuca-te sa-i pui la prajit de fata cu mine, ca sa vad si eu ce este n to ata treaba asta? Iar arapoaica se apuca sa gateasca pestii, si i puse n tigaie la foc. Or, nici nu apucara sa se scurga bine cteva clipite, ca iacata ca peretele se si crap a, iar copila se ivi tot n aceleasi haine si tinnd tot asa n mna smiceaua. nfipse smi ceaua n tigaie si grai: O, pestilor, o, pestilor! Va mai tineti fagaduiala cea veche? Iar pestii si ridicara toti capetele si cntara laolalta stihurile acestea: De-ti vei schimba vreo data gndul, Atunci si noi ni-l vom schimba; Daca-ti vei tine juramntul. Si noi vom face tot asa; Dar de-ai sa vrei sa rupi orndul, E vai si-amar de viata ta. n clipita aceea, Seherezada vazu zorii mijind si si curma vorbele ngaduite. Cndfu cea de a saptea noapte, ea spuse: Mi s-a izvodit, o, norocitule sultan, ca, dupa ce pestii ncepura sa vorbe asca, fetiscana rasturna tigaia si iesi tot pe acolo pe unde intrase, si peretel e se lipi la loc. Atunci vizirul se ridica si spuse: Aceasta-i o treaba pe care chiar ca n-as putea s-o tainuiesc sultanului! Pe urma se duse la sultan si i istorisi ce se petrecuse de fata cu el. Ia r sultanul zise: Trebuie sa vad lucrul cu chiar ochiul meu! Si trimise sa fie cautat pescarul, si i porunci sa se nfatiseze cu patru p esti la fel cu cei dinti, si i lasa pentru aceasta un raspas de vreme de trei zile . Si pescarul se ntoarse degraba la balta si aduse numaidect patru pesti. Atunci s ultanul porunci sa i se dea patru sute de dinari; si, ntorcndu-se spre vizir, i spu se: Pregateste chiar tu, dinaintea mea, pestii acestia! Iar vizirul raspunse: ndeplinesc si ma supun! Atunci puse sa fie adusa tigaia dinaintea sultanului si rndui n ea pestii la prajit, dupa ce i curati bine; apoi, odata prajiti pe-o parte, i ntoarse pe ceal alta parte. Si deodata peretele bucatariei se crapa si tsni pe acolo un arap asem enea unui bivol ca toti bivolii ori a vreunuia dintre uriasii din semintia lui A d43; si tinea n mna o creanga verde de pom; si spuse cu un glas raspicat si cumpli t: Pestilor, o, pestilor! Va mai tineti fagaduiala cea veche? Iar pestii si ridicara capetele din tigaie si spusera: Da, de buna seama! Aa, de buna seama! Si rostira laolalta ntocmirea aceasta de stihuri: De-ti vei schimba vreodata gndul, Si noi ni-l vom schimba la fel; De-ti vei cinsti tot legamntul, Si noi l vom cinsti cu zel; Dar de-ai sa-ncalci cndva orndul, Nu vei scapa de la macel! Pe urma arapul veni la tigaie si o rasturna cu creanga, iar pestii arser a si se facura carbune negru. Atunci arapul pleca tot pe acolo pe unde intrase. Dupa ce pieri de dinaintea ochilor lor a tuturor, sultanul grai: Asta-i o treaba despre care chiar ca nu putem sa pastram tacere. De altm

interi, nu ncape ndoiala, pestii acestia trebuie sa aiba o poveste ciudata. Porunci atunci sa fie adus pescarul si, odata pescarul sosit, i zise: De unde este pestele? El raspunse: Dintr-o balta aflata ntre patru dealuri, dincolo de muntele care strajuie ste cetatea! Iar sultanul se ntoarse spre pescar si ntreba: Cte zile se cer ca sa ajungi acolo? El raspunse: O, doamne, al nostru sultane! Nu se cere dect o jumatate de ceas! Iar sultanul ramase tare uluit si porunci strajerilor sa-l nsoteasca pe p escar tot atunci. Iar pescarul, tare ncurcat, ncepu sa-l blesteme n gnd pe efrit. Ia r sultanul si toti ceilalti pornira si suira ntr-un munte si coborra ntr-o sihastri e larga pe care niciodata n viata lor nu o mai vazusera pna atunci. Iar sultanul s i ostenii se minunau de ntinderea aceea goala, asternuta ntre patru munti, si de t aul acela n care jucau pesti de patru culori osebite: rosii, albi, galbeni si alb astri. Iar sultanul se opri si le spuse ostenilor si tuturor cti se aflau de fata : Este careva dintre voi care sa fi vazut pna acum lacul acesta n locul aces ta? Ei raspunsera cu totii: O, nu! Si sultanul zise: Pe Allah! Nu am sa ma mai ntorc n cetatea mea si nu am sa ma mai asez n sca unul de domnie al mparatiei mele pna ce nu voi afla adevarul despre acest lac si d espre pestii din el! Si le porunci ostenilor sa mpresoare muntii; iar ostenii asa facura. Atun ci sultanul l chema pe vizir. Vizirul acela era un carturar, om ntelept, iscusit l a vorba, dascalit n toate stiintele. Dupa ce se nfatisa dinaintea sultanului, sult anul i zise: Am de gnd sa fac un lucru si, dintru-nti, voi sa ti-l nfatisez: mi-a venit n minte sa stau cu desavrsire singur la noapte si sa caut singur lamurirea tainei lacului si a pestilor lui. Tu, dar, ai sa te atii la usa cortului meu si ai sa l e spui emirilor, vizirilor si curtenilor: Sultanul este bolnav si mi-a dat porunc a sa nu las pe nimeni sa intre la el! Si sa nu dezvaluiesti nimanuia ce mi-am pus de gnd! Asa ca vizirul nu avu cum sa se mpotriveasca. Atunci sultanul se stravest i, si ncinse sabia si se strecura departe de nsotitorii sai, fara a fi vazut. Si pu rcese sa umble toata noaptea pna dimineata, fara de oprire, pna la vremea cnd caldu ra, ajungnd prea tare, l sili sa se odihneasca. Dupa care porni iar sa umble ct tin u ziua toata, si-a doua noapte pna dimineata. Si iacata ca zari n departare ceva n egru; se bucura si si zise: S-ar putea sa dau acolo de vreunul care sa-mi istorise asca povestea lacului si a pestilor lui! Apropiindu-se de negureata aceea, vazu c a era un dam zidit numai din pietre negre, ntarit cu brie late de fier, si vazu ca poarta avea un canat deschis, iar celalalt nchis. Atunci se bucura si, oprindu-s e la poarta, batu ncetisor; dar, neauzind nici un raspuns, batu a doua oara, si-a treia oara; pe urma, neauzind raspuns, batu si a patra oara, si mult mai vrtos; si nimeni nu-i raspunse. Atunci si zise: Nu mai ncape ndoiala, saraiul este pustiu. A tunci, facndu-si inima, pasi pe poarta saraiului si ajunse ntr-o ncapere lunga de t recere. Acolo, cu glas tare, grai: O, stapni ai saraiului, sunt un strain, un trecator pe cale, si va cer ol eaca de merinde pentru drum! Pe urma si rosti iarasi cererea, nca o data si nca o data; si, neauzind nic i un raspuns, si ntari inima si si mbarbata sufletul, si pasi mai departe pna n mijloc ul saraiului. Si nu gasi acolo pe nimeni. Da vazu ca tot saraiul era asternut di n belsug cu chilimuri si ca n mijlocul curtii dinlauntru era un havuz strajuit de patru lei de aur rosu si care lasau apa sa tsneasca din gurile lor de margaritar e stralucitoare si ce nestemate; de jur mprejur, era un potop de pasari care nu pu teau sa zboare afara din sarai, oprite de o mreaja mare ce se ntindea pe deasupra saraiului. Iar sultanul se minuna de toate astea, da era mhnit ca nu poate sa ga

seasca pe nimenea care sa-i poata dezvalui ntr-un sfrsit taina lacului, a pestilor , a muntilor si a saraiului. Pe urma sezu jos, ntre doua usi, cugetnd adnc. Si deod ata auzi un plnset slab, care venea ca dintr-o inima obidita, si auzi un glas dul ce care ngna ncetisor stihurile acestea: Ah, nu mai sunt n stare sa va supun, durerii Pedepsele amare mi se citesc pe fata. Din ochii mei si somnul si linistile pier, Iar noptile-mi sunt albe ca a lba dimineata. Of, daca deznadejde si chin n-ar mai veni, Si gndurile daca nu s-ar mai f ace spinii Vai, ndurare! Macar putinta de-a mai sti Mireasma sfnta-a tihnei si blnd ul ei tain. Si mai cu seama daca as mai putea uita, De-as mai gasi un sprijin n viata -mi pustiita! Ci nu se mai aprinde n cale-mi nici o stea, n negura se-afunda amara mea u rsita. Cnd auzi jelaniile acelea ngnate, sultanul se ridica si se ndrepta spre locu l de unde le auzea venind. Gasi o usa, peste care atrna o perdea. Ridica perdeaua si, ntr-o sala mare, vazu un tnar ce sta pe un pat mare si nalt de un cot. Era un tnar frumos, cu boiul mladiu, daruit cu o vorba dulce si rapitoare; fruntea i era ca o floare, obrajii, ca trandafirul; iar n mijlocul unuia dintre obraji avea o a lunita ca un strop de chihlimbar negru, cum zice poetul: Suleget copilandru., si dulce! Negru-i par E-att de negru-nct jur-mprejur S e face noapte. Si, ntr-adevar, De fruntea-i alba, fara de cusur, Se lumineaza noa ptea-ntunecata! N-a tresarit un ochi de om vreodata De-o bucurie mai ntemeiata Ca la vede rea frumusetii lui. Un alt flacau pe lume-asemeni nu-i, Si-l vei cunoaste fara sovaiala Doar dupa benghiul care face haz Pe trandafirul lui de pe obraz, Sub ochi anume pus, ca o momeala. La vederea lui, sultanul se bucura si i spuse: Pacea fie asupra-ti! Iar tnarul urma a sedea mai departe pe pat, nvesmntat n haina lui de matase batuta cu zarafir; ci, cu o jale revarsata peste toata fiinta lui, i raspunse sul tanului la binete si i zise: O, doamne, iarta ca nu pot sa ma ridic! Iar sultanul i zise: O, flacaule, lumineaza-ma despre povestea acestui lac si a pestilor lui colorati, si tot asa despre saraiul acesta si despre singuratatea ta si despre p ricina lacrimilor tale! La vorbele acestea, tnarul varsa lacrimi mbelsugate ce-i curgeau de-a lung ul obrajilor, iar sultanul se minuna si zise: O, tinere, ce te face sa plngi? Iar tnarul raspunse: Au cum as putea sa nu plng, cnd sunt n starea n care sunt? Tnarul ntinse mna catre poalele cele lungi ale hainei sale si le ridica. Si atunci sultanul vazu ca toata jumatatea de jos a flacaului era din marmura, iar cealalta jumatate, de la bru pna la parul de pe cap, era ca a unui om. Si flacaul i spuse sultanului: Afla, o, doamne, ca povestea cu pestii este un lucru ciudat care, daca a r fi scrisa cu acul pe coltul dinlauntru al ochiului, spre a fi vazuta de toti, ar fi o nvatatura pentru cel ce ar cerceta-o cu luare-aminte! Si flacaul istorisi asa povestea aceea: Povestea cu tnarul cel vrajit si cu pestii. Afla, asadar, o, doamne al meu, ca tatal meu a fost sultanul acestei cet ati. l chema Mahmud si era stapn peste Insulele Negre si peste acesti patru munti. Tatal meu a domnit saptezeci de ani, dupa care s-a stins ntru mila Atoatedatator ului. Dupa moartea lui, am luat eu sultania si m-am nsurat cu fiica mosului meu. Iar ea ma ndragea cu o dragoste atta de apriga, nct, daca din ntmplare zaboveam pe und eva departe de ea, nu mnca si nu bea nimic, pna ce nu ma vedea iar. Si sezu sub oc rotirea mea vreme de cinci ani, pna ce ntr-o zi se duse la hammam, dupa ce porunci

se bucatarului sa ne gateasca masa de prnz. Iar eu intrai n sarai si ma culcai pe locul obisnuit pe care ma culcam, si poruncii la doua dintre roabele mele sa-mi faca vnt cu un vnturar. Atunci una se aseza la capul meu, iar cealalta la picioare . Si ma cuprinse nesomnia, gndind la lipsa sotiei mele, si nici o tihna nu se mai lipi de mine: caci chiar daca ochiul meu se nchisese, sufletu-mi sta tot treaz! Atunci o auzii pe roaba care mi sedea la cap cum i spunea celei care mi sedea la pi cioare: O, Massuda, ce tinerete fara de noroc mai are si stapnul nostru! Si ce pa cate pe capul lui s-o aiba de sotie pe stapna noastra, vicleana si nelegiuita! Iar cealalta raspunse: Batu-le-ar Allah pe muierile stricate. Ca odrasla asta a desfrului niciod ata nu are sa mai poata gasi pe careva cu o fire asa de buna ca a stapnului nostr u, ea, care si petrece noptile prin felurite paturi! Iar roaba care sedea la cap raspunse: Chiar ca stapnul nostru trebuie sa fie tare adormit, de nu ia seama la fa ptele muierii lui! Iar cealalta zise: Pai ce tot trancanesti tu acolo? Au poate stapnul nostru sa prepuna ce fa ce ea? Ori poate socoti cumva ca l lasa ea sa se nvrteasca n voie? Afla, dar, ca ntot deauna vicleana amesteca ceva n pocalul pe care stapnul nostru l bea n fiecare seara , nainte de a se culca: i pune n el niste banj44; si l cufunda n somn. n acea stare, n u mai poate sa stie nici ce se petrece, nici unde se duce ea, nici ce face. Or, dupa ce i da sa bea vinul, ea se mbraca si pleaca, lasndu-l singur, si lipseste pnan zori. Cnd se ntoarce, i arde sub nas niste mirosne, si el atunci se trezeste din somn. Cnd auzii, doamne, vorbele roabelor, n ochii mei lumina se preschimba n neg uri. Si tare zabavnic vedeam apropiindu-se noaptea spre a ma afla iarasi cu fiic a mosului meu, care se ntoarse ntr-un sfrsit de la hammam. Atunci ntinseram masa si mncaram vreme de un ceas, mbiindu-ne unul pe altul la bautura, ca de obicei. Dupa care cerui vinul pe care l beam n fiecare seara, nainte de a ma culca; iar ea mi ntin se potirul. Atunci ma ferii cu grija sa-l beau; da ma prefacui a-l duce la buze, ca si n alte dati; si l varsai n crapatura de sus a caftanului, si-apoi pe clipa p e data ma ntinsei pe pat, prefacndu-ma ca dorm. Iar ea zise atunci: Dormi! Si nu te-ai mai trezi n veci! Ca, pe Allah! Tare mi-e lehamite de tine, si mi-e sila pna si de chipul tau; iar sufletul mi-e satul de atingerea cu tine! Pe urma se scula, si puse hainele cele mai frumoase, se nmiresma, ncinse o spada, deschise usa de la sarai si pleca. Eu atunci ma sculai si ma tinui dupa e a, pna ce iesi din sarai. Si strabatu toate sukurile si, pna la urma, ajunse la po rtile cetatii. Atunci le grai portilor ntr-o limba pe care n-o pricepeam, si zavo arele cazura, si portile se deschisera, si ea iesi. Iar eu pornii pe urma ei, fa ra ca ea sa ma simta, pna ce ajunse pe o ridicatura, alcatuita din aruncaturi de gunoaie, si la un bordei cu o bolta deasupra, facuta din lut ars; intra pe usa, iar eu ma aburcai pe bolta si ma asezai acolo sus, la pnda. Si iacat-o ca intra l a un arap negru. Arapu-acela hd avea buza de sus ct o buza de oala, iar buza de jo s, ct nsasi oala; si amndoua buzele i atrnau atta de jos, nct stergea cu ele tarna d pietrele podelei. Si era putred de boli; si sta tolanit pe un strat sarac de pai e de trestie de zahar. Cnd l vazu, fiica mosului meu saruta pamntul ntre minile lui; iar el salta capu-nspre ea si-i grai: Vai de tine si de tine! De ce-ai zabovit pna la ceasul acesta? I-am pofti t pe arapii care s-au apucat sa bea la vinaturi si s-au mpreunat cu liubovnicele lor. Si eu nu am vrut sa beau, din pricina ta! Ea spuse: O, stapne al meu si dulceata inimii mele, nu stii ca eu sunt maritata cu fiul mosului meu si ca mi-e sila pna si de chipul lui, si ca mi-e greata sa stau cu el? Si-apoi, de nu mi-ar fi fost frica sa nu te vad si pe tine zaticnit, de m ult as fi naruit cetatea din crestet pna n temelii si as fi facut ca numai glasul cucuvaii si al ciorii sa se mai auda; si as fi mutat pietrele naruiturilor hat t ocmai dincolo de muntele Cocaz45. Arapul raspunse:

Minti, dezmatato! Or, ma jur pe cinstea si pe nsusirile cele voinicesti a le arapilor, si pe ntietatea noastra nemasurat mai presus fata de cea a barbatilor de neam alb, ca daca nca o data, ncepnd din ziua aceasta, ai sa mai zabovesti asa, am sa ma scutur de prietenia cu tine si nu am sa-mi mai astern trupul peste tru pul tau! O, vnzatoareo vicleana! N-ai zabovit asa dect ca sa-ti ndestulezi ntr-alte parti pojarurile tale de muiere, o, stricato, o, tu cea mai ticaloasa dintre mui erile albe! Asa i istorisi sultanului feciorul de sultan. Si urma: Cnd auzii ce-si vorbisera si cnd vazui cu ochii mei ceea ce urma ntre ei do i, lumea se preschimba n neguri dinaintea mea si nu mai stiui unde ma aflu. Apoi fiica mosului meu ncepu sa plnga si sa se jeluiasca, ugilita ntre minile arapului, s i sa spuna: O, dragostea mea, o, frupt al inimii mele, nu te mai am dect pe tine! Dac a ma alungi, atunci e vai de mine! O, iubirea mea, o, lumina a ochiului meu! Si nu se mai opri din plns si din rugaminti, pna ce el nu o ierta. Ea atun ci se scula bucuroasa, se dezbraca de toate hainele de pe ea, si de ceacsiri, si ramase goala de-a binelea. Pe urma spuse: O, stapne al meu, ai sa-i dai ceva de mncare roabei tale? Iar arapul raspunse: Salta capacul cratitei si ai sa gasesti n cratita o tocana facuta cu nist e oase de soarece, pe care ai s-o nfuleci de-ai sa rozi si oasele; pe urma ia oal a ceea de colo si-ai sa gasesti n ea niste buza46 de baut! Iar ea se duse si manca, si bau, si se spala pe mini; pe urma se ntoarse s i se culca lnga arap pe paiele de trestie, goala cu totul, si se ghemui sub arap pe zdrentele mputite. Cnd vazui toate faptele pe care le savrsea fiica mosului meu, nu mai putui sa ma tin si sarii din vrful bagdadiei si ma repezii n odaie, si luai spada, pe c are o adusese fiica mosului meu, hotart sa-i omor pe amndoi. Si dintru-nti l izbii p e arap peste gt, si gndii ca-si lepadase sufletul. n clipita aceea, Seherezada vazu zorii mijind si se opri sfioasa. Iar cnd lumina zilei straluci, sultanul Sahriar intra n sala de judete, si divanul fu ntes at de lume pna la sfrsitul zilei. Pe urma sultanul se ntoarse n saraiul lui, iar Don iazada i zise surorii sale: Urmeaza, ma rog tie, povestea! Ea raspunse: Din toata inima si ca o cinstire datorata! Asadar, cnd fu cea de a opta noapte, Seherezada urma: Mi s-a izvodit, o, norocitule sultan, ca tnarul cel vrajit i-a spus sulta nului: Izbindu-l pe arap, spre a-i reteza capul, i-am retezat ntr-adevar beregat a pielea si carnea si am socotit ca l-am ucis, ntruct a horcait o horcaitura lunga si cumplita. Fiica mosului meu, care dormea adnc, se trezi dupa plecarea mea, lu a spada pe care o puse la loc n teaca, se ntoarse acasa la sarai si se culca n patu l meu, pna dimineata. A doua zi de dimineata, vazui fiica mosului meu ca si taie p letele si se mbraca n haine de moarte. Pe urma mi spuse: O, fiu al mosului meu, sa nu ma certi cumva pentru ceea ce fac, ntruct iac ata ca am aflat ca maica-mea a murit, taica-meu a fost ucis n razboiul cel sfnt, u nul dintre fratii mei s-a prapadit ntepat de un scorpion, si fratele celalalt a f ost ngropat de viu sub prabusirea unei cladiri. Asa nct sunt ndreptatita sa plng si s a ma chinuiesc. La vorbele acestea, nu vrusei sa arat ca as sti ceva, si i zisei: Fa ce socoti, caci nu te opresc de la nimic. Iar ea ramase nchisa n jalea, n lacrimile si n drdora ei de durere smintita, vreme de un an ntreg, de la nceput pna la celalalt nceput. Cnd se ncheie anul, mi zise Vreau sa zidesc pentru mine n saraiul tau un mormnt boltit, si sa ma nchid acolo n singuratate si n lacrimi, si sa-i dau numele de Casa Jelaniilor! Eu i raspunsei: Fa ce socoti tu de trebuinta! Iar ea si cladi Casa Jelaniilor ei, ncununata cu o bolta si cuprinznd un mo rmnt ca o groapa. Pe urma l aduse si l puse acolo pe arap, care nu era mort, dar ca

re ajunsese tare bolnav si tare slabit, si care chiar ca nu mai putea sa-i fie d e nici o slujba fiicei mosului meu. Dar starea aceea nu l mpiedica sa bea ntruna la vin si la buza. Iar din ziua ranirii lui, nu mai putea sa vorbeasca, si traia a sa mai departe, ntruct sorocul lui nu venise. Iar ea, n fiecare zi intra la el sub bolta, n zori si pe nserate, si era cuprinsa lnga el de potoape de lacrimi si de ne bunie; si i da sa bea bauturi si mncaruri terciuite. Si nu conteni a face asa, dim ineata si seara, tot raspasul celui de al doilea an. Iar eu o ngaduiam plin de ra bdare toata vremea; si ntr-o zi, intrnd la ea pe neasteptate, o gasii pornita pe p lnsete si izbindu-se peste obraji si rostind cu glas jalnic stihurile acestea: De cnd te-ai dus, iubite, m-am sihastrit de lume, Si doar singuratatea mi suna n auz, Caci nu mai e n stare sa strige un alt nume Inima mea, iubite, din cli pa cnd te-ai dus. De te vei mai ntoarce, iubitule, vreodata La roaba care suflet si trup ti -a daruit, O, fie-ti mila, strnge-i cenusa lepadata, Si-n amintirea vietii cu car e te-a iubit, Da-i linistea deplina de care n-avu parte, Si sapa-i tu mormntul, o riunde vei vroi, Numai sa fie-alaturi de tine, ca si-n moarte La pieptul tau sa doarma iubirea-ti, pe vecii. Si glasul tau, ah, glasul, aminte sa-si aduca De numele cu care pe vremu ri ma striga, Si-asupra gropii negre sa-si cheme vechea sluga, Sa-i vina la pici oare precum venea cndva. Ci, vai, atunci zadarnic vei ntreba mormntul Sub care ma va roade al vieti lor calau. Ca va razbate-afara doar sunetul, rasfrntul, Al oaselor uscate, scrsnind d e dorul tau. Cnd si ispravi jelania, i spusei, cu sabia n mna: O, vnzatoareo, iacata vorbele vicleniei care se leapada de legaturile jur uite si calca n picioare dragostea! Si, ridicnd mna, ma pregateam s-o izbesc, cnd ea sari deodata si, pricepnd a stfel ca faptasul betejirii arapului eram eu, se ridica dreapta n picioare si ros ti niste vorbe pe care nu le ntelesei deloc, si zise: Prin puterea vrajitoriei mele, Allah sa te preschimbe jumatate n piatra s i jumatate n om! Si tot atunci, doamne, ajunsei precum ma vezi. Si nu mai putui sa ma cli ntesc, nici sa fac vreo miscare; astfel ca nu sunt nici mort, nici viu. Dupa ce ma aduse n starea aceasta, vraji si cele patru insule ale mparatiei mele si le pre schimba n muntii cu lacul de la mijloc; iar pe supusii mei i preschimba n pesti. Da asta nu e tot! n fiecare zi, ma schingiuieste si ma biciuieste cu o vna de piele si mi da o suta de lovituri pna la snge. Si apoi mi pune de-a dreptul pe piele, pe s ub haine, o camasa de par aspru care mi cuprinde toata partea de sus a trupului! Si tnarul, dupa spusele acestea, ncepu sa plnga si rosti aceste stihuri: Dreptatea-ti asteptnd-o, Doamne-al meu, Si judecata-ti. mi sugrum durerea Si-ndur fara crcnire orice greu, De vreme ce asa ti este vrerea. Dar ma sfrsesc de chinuri, fara vina, Si numai tu mi-esti tarmul alinat, O, Doamne, catre care se nchina Profetul nostru binecuvntat. Atunci sultanul se ntoarse spre tnar si i spuse: Ai mai adaugat un pas la pasurile mele! Si ia spune-mi, unde se afla fem eia aceea? El raspunse: n mormntul n care zace arapul sub bolta. Se abate pe la mine n fiecare zi. V ine la mine, ma dezbraca de haine si ma bate cu o suta de lovituri de bici, n vre me ce eu plng si tip, si nu pot sa fac nici o miscare, ca sa ma apar. Pe urma, du pa ce ma pedepseste astfel, se ntoarce la si dimineata, si seara, vinuri si bautu ri fierte. Sultanul zise: Pe Allah! O, necajitule, se cade sa-ti dau un ajutor de pomenire si sa-t i fac un bine care, atunci cnd n-oi mai fi, sa se treaca n hrisoavele cronicilor! Apoi sultanul urma sa stea la taifas cu el pna la lasarea serii. Pe urma se ridica si astepta sa vina ceasul de noapte al vrajitorilor. Atunci se dezbrac a, si ncinse palosul si porni spre locul unde se afla arapul. Vazu acolo lumnarile

aprinse si fanarele atrnate; vazu si catuia cu tamie, mirosnele si alifiile. Pe ur ma se duse drept la arap, l izbi cu palosul si l omor. Apoi l aburca n spinare si l zv li n afundul unui put, care se afla n sarai. Pe urma se ntoarse si se mbraca n hainel e arapului si se preumbla oleaca pe sub bolta, vnturnd n mna spada, ct era ea de lung a. Peste un ceas, veni si vrajitoarea, dezmatata, la tnar. De cum intra, l de zbraca pe fiul mosului ei si lua un bici si ncepu sa-l bata. El atunci striga: Au! Au! Ajunge! Osnda mea e prea amarnica! Oh! Fie-ti mila de mine! Ea raspunse: Da tie ti-a fost mila de mine? Mi-ai crutat tu iubitul? Nu! Ei na, ndura! Apoi puse pe el camasa din par de capra si asternu celelalte haine peste camasa. Dupa care cobor la arap, sa-i duca pocalul cu vin si olul cu ierburi fie rte. Si intra sub bolta, si plnse, si se jelui tipnd: Ufl Uf! Si zise: O, stapne al meu, graieste-mi! O, stapne al meu, vorbeste cu mine! Pe urma rosti cu durere stihurile acestea: Ah, va mai tine, o, inima mea, Aceasta despartire-att de grea? Iar dragostea cu care m-ai strapuns Nu-i oare chinuita-ndeajuns? Ah, pna cnd vei mai fugi de mine, Lasndu-mi numai jale si suspine? Daca n-ai vrut dect sa ma ucizi, Fii fericit, iubite: m-ai ucis! Pe urma izbucni n hohote de plns si iarasi spuse: O, stapne, vorbeste-mi, ca sa te aud! Atunci arapul (cel nchipuit) si puse limba de-a cruciselea si ncepu sa ngne d upa rostirea arapilor, si grai: Hoh! Hoh! Nu este tarie si putere dect ntru ajutorul lui Allah! Cnd auzi vorbele (dupa atta amar de vreme de cnd arapul nu mai vorbise), fe meia scoase un tipat de bucurie si lesina; ci si veni n fire si spuse: Oh! Iacata ca stapnul meu s-a vindecat! Atunci sultanul si prefacu glasul si-l facu tare slab si zise: O, stricato! Nu esti vrednica sa-ti graiesc! Ea zise: Pentru ce oare? El raspunse: Pentru ca n fiece zi nu faci altceva dect sa-l pedepsesti pe sotul tau, ia r el sa tipe si sa strige dupa ajutor, de mi se duce somnul pe toata noaptea pna dimineata. Iar sotul tau nu conteneste sa ti se roage si sa-ti ceara ndurare, nct g lasul lui mi alunga somnul. Fara chinurile astea, de multa vreme mi s-ar fi ntors puterile. Si chiar aceasta-i pricina care ma opreste a-ti raspunde. Ea spuse: Atunci, daca mi poruncesti asa, am sa-l slobozesc din starea n care se afl a! Iar sultanul zise: Da! Slobozeste-l si ntoarce-ne linistea! Ea spuse: Ascult si ma supun! Pe urma se ridica si iesi de sub bolta. Intra n altar, lua un gavan de ar ama plin cu apa si rosti deasupra lui niste vorbe vrajitoresti. Si apa ncepu sa f iarba ca apa fiarta ntr-un ceaun. Atunci l stropi cu apa pe tnar si rosti: Prin puterea vorbelor rostite, te dezleg sa iesi din nfatisarea aceasta s pre a lua iarasi nfatisarea ta cea dinti! Si tnarul se scutura si se scula n sus pe picioarele lui, si se bucura de slobozirea sa, si striga: Marturisesc ca nu este alt Dumnezeu dect Allah, iar Mohamed este profetul lui Allah! Binecuvntarea si pacea lui Allah fie asupra-i! Pe urma ea spuse: Du-te si sa nu mai dai pe-aici, ca altminteri te voi omor! Si-l scuipa n ochi. Atunci el pleca de dinaintea ei. Iar ea se ntoarse la bolta si cobor n ea si spuse: O, stapne al meu, ridica-te sa te vad!

Iar el, tare slab, spuse: Oh! N-ai facut nca nimic! Nu mi-ai dat ndarat dect numai o parte din tihna, da n-ai curmat pricina de capetenie a tulburarii mele! Iar ea zise: O, inima mea, care-i pricina de capetenie? El spuse: Pestii din lac, cei care nu sunt dect locuitorii cetatii de odinioara si ai celor patru insule de mai nainte, si care nu mai contenesc sa-si salte capul d in apa si sa-si arunce blestemele mpotriva mea si a ta, si-acesta-i temeiul care nu ma lasa sa-mi capat puterile. Iti ramne, asadar, sa-i dezlegi. Si-atunci vei p utea sa vii si sa ma iei de mna si sa ma ajuti sa ma scol, ntruct e nendoielnic ca a re sa mi se ntoarca sanatatea! Cnd auzi vorbele sultanului, pe care femeia l lua drept arapul sau, i spuse , bucuroasa: O, stapne al meu, vrerea ta o pun pe capul si n ochiul meu! 47 Si, rostind: n numele lui Allah! , se ridica voioasa si pleca n fuga si, cnd a junse la lac, lua un pic de apa si n clipita aceea, Seherezada vazu dimineata mijind si, cuminte, se opri di n povestit. Cnd fu cea de a noua noapte ea urma: Mi s-a izvodit, o, norocitule sultan, ca atunci cnd vrajitorita a luat un pic de apa din lac si a rostit deasupra-i niste vorbe tainice, pestii au nceput sa se zbata si sa ridice capetele si se preschimbara iarasi n fii ai lui Adam, ch iar n clipita aceea, iar vraja care i tinea pe locuitorii cetatii se dezlega. Iar cetatea se prefacu ntr-o cetate nflorita, cu sukuri bine cladite, si fiecare locui tor ncepu sa-si ndeplineasca meseria lui. Iar muntii se prefacura n insule, ca mai n ainte. Dupa care nevasta cea tnara se ntoarse numaidect la sultan, tot cu credinta ca sultanul este arapul, si i spuse: O, inima mea, da-mi mna ta marinimoasa ca s-o sarut! Si sultanul raspunse cu glas mocnit: Vino lnga mine! Ea se duse. Si deodata el nsfaca palosul cel strasnic si i strapunse piept ul atta de naprasnic, nct vrful palosului iesi prin spinare; pe urma o mai izbi o da ta si o despica n doua jumatati. Cnd sfrsi, iesi afara si l gasi pe tnarul cel vrajit care l astepta n picioare. Atunci sultanul l firitisi cu bucurie ca scapase; iar tn arul i saruta mna si i multumi din toata inima. Apoi sultanul i zise: Vrei sa rami n cetatea ta ori sa vii cu mine n cetatea mea? Si tnarul i spuse: O, doamne al vremilor, stii tu cta departare este de aici pna la cetatea t a? Si sultanul zise: Doua zile si jumatate. Atunci tnarul i spuse: O, Maria Ta, daca dormi, trezeste-te! De aici, ca sa ajungi la cetatea t a, vei bate un an ntreg, cu voia lui Allah! ntruct, daca ai venit aici n doua zile s i jumatate, a fost pentru ca aceasta cetate era vrajita. Si-apoi, o, Maria Ta, e u nu ma voi mai desparti de tine nici atta ct ai clipi din ochi! Iar sultanul se bucura de vorbele lui si zise: Marire lui Allah, carele a binevoit sa te scoata n calea mea! Caci de aci nainte esti fiul meu, ntruct Allah pna acuma nu mi-a harazit nici un copil! Atunci se aruncara unul la pieptul celuilalt si se bucurara pna peste mar ginile bucuriei. Apoi purcesera la drum pna la saraiul sultanului cel tnar, care f usese vrajit. Si sultanul cel tnar dadu de stire mai-marilor din mparatia sa ca ur ma sa plece ntr-un sfnt hagialc la Mecca. Atunci i se facura toate pregatirile de t rebuinta. Apoi el si sultanul plecara, si inima sultanului ardea dupa cetatea sa , ntruct lipsise din ea vreme de un an. Purcesera, asadar, la drum, avnd cu ei cinc izeci de mameluci48 ncarcati cu peschesuri de daruit. Si nu contenira din drumeti t vreme de un an ntreg, pna ce ajunsera n preajma cetatii sultanului. Atunci viziru l iesi cu ostenii n ntmpinarea sultanului, dupa ce si pierduse nadejdea ca l va mai v edea vreodata. Iar ostenii venira si sarutara pamntul dinaintea sultanului, si i u

rara bun venit. Atunci sultanul intra n sarai si sezu n scaunul sau domnesc. Pe ur ma l chema pe vizir si i mpartasi toate cte i se ntmplasera. Dupa ce vizirul lua stire despre povestea tnarului, i adusera firitisiri pentru slobozirea si mntuirea lui. Ast timp, sultanul milui o multime de insi; pe urma i spuse vizirului: Fa sa-mi vina degraba pescarul care mi-a adus pe vremuri pestele. Iar vizirul trimise sa fie cautat pescarul care fusese pricina izbavirii locuitorilor din cetate. Iar sultanul l pofti sa vina mai aproape de Maria Sa si i darui caftane falnice, si l ntreba daca are copii; iar pescarul i spuse ca are un baiat si doua fete. Atunci sultanul se nsura cu una dintre cele doua fete, iar tn arul se nsura cu cealalta. Pe urma sultanul l opri pe tatal lor lnga sine si l cafta ni capetenie peste toti samesii vistieriei. Apoi l trimise pe vizir n cetatea tnaru lui, asezata n Insulele Negre, l caftani sultan peste acele insule si-i trimise cu el si pe cei cincizeci de mameluci, care l nsotisera mai nainte pe el nsusi, si tri mise si o multime de caftane falnice pentru toti emirii. Atunci vizirul i saruta minile amndoua si iesi sa plece. Iar sultanul si tnarul urmara sa traiasca laolalta . Ct despre pescar, ajuns cap peste toti samesii vistieriei, se mbogati pe deplin si ajunse omul cel mai bogat de pe vremea sa. Iar cele doua fete ale lui ajunser a sotii de sultani. Si n starea aceea se si savrsira din viata! Si, urma Seherezada, sa nu socotiti ca povestea aceasta ar fi mai minuna ta dect cea cu hamalul. POVESTEA CU HAMALUL SI CU CELE TREI COPILE. A fost odata, n cetatea Bagdadului, un ins care era nensurat si care era h amal. ntr-o buna zi, pe cnd sta n suk, rezemat alene de samarul lui, se opri dina inte-i o femeie nfasurata n izarul49 ei din matase de la Mossul50, presarat cu bub uruze de aur si captusit cu atlaz, si salta oleaca iasmacul51 de pe fata si, de d edesubt, se ivira niste ochi negri cu gene lungi, si cu ce pleoape! Si era subti re si sulegeta, desavrsita ca soi. Pe urma i spuse cu dulceata glasuirii ei: O, hamalule, ia-ti samarul si vino dupa mine! Iar hamalului, fermecat cu totul, nu-i venea sa dea crezare vorbelor auz ite; ci si lua cosul si porni dupa copila, care se opri ntr-un sfrsit la usa unei c ase. Batu n usa si numaidect un nusran52 cobor si i cntari fetiscanei, pentru un dina r, o masura de masline, pe care ea o puse n samar, spunndu-i samaragiului: Ia asta si tine-te dupa mine! Si hamalul striga: Pe Allah! Ce zi binecuvntata! Si si lua cosul si o urma pe copila, care se opri apoi dinaintea tarabei unui negutator de pometuri si cumpara mere sirienesti, gutui osmanli53, piersici de la Oman, iasomii de la Alep, nuferi albi de la Damasc, harbuji de la Nil, lami misrenesti54, chitre sultanli55, boabe de mirt, flori de hennea56, deditei sngeri i, topo-rasi, flori de rodie si zarnacadele. Si le puse pe toate n samarul hamalu lui si spuse: Ia-le n spinare! Iar el le lua si porni dupa ea, pna ce ajunse dinaintea unui macelar, car uia fata i spuse: Taie zece artale57 de carne. Macelarul taie cele zece artale; iar ea le nfasura n foi de banan, le puse n samar, si spuse: Ia-le, o, hamalule! El le aburca n spinare si porni dupa ea, spre a se opri dinaintea unui ne gutator de migdale, de la care copila trgui tot soiul de migdale si spuse: Ia-le si hai dupa mine! Iar el lua cosul si porni dupa ea, pna dinaintea pravaliei unui cofetar; acolo fata cumpara o tabla pe care o umplu cu toate cte avea negutatorul: acadele de zahar cu unt, mpletite si rasucite, gogosi calde nmiresmate cu musc58 si umplu te cu dulceturi, cofeturi numite sabun59, placinte, turte dulci cu lamie, baclava le, zumaricale numite musabac60, coltunase coapte n zahar numite lukmet-el-kadi61 si altele numite assabih-Zeinab62, facute cu unt, cu miere si cu lapte. Pe urma puse toate aceste soiuri de bunataturi pe tabla si puse tablaua pe samar. Atunc i samaragiul zise:

Daca mi-ai fi spus de la nceput, as fi venit cu un catr, spre a ncarca toat e astea! Iar ea zmbi a rde la vorbele lui. Pe urma se opri la un negutator de parfu muri si cumpara zece feluri de ape: apa de trandafiri, apa de flori de portocal si nca multe altele; mai lua si o masura de bauturi ametitoare; cumpara tot asa s i un stropitor de apa de trandafiri nmiresmata cu mosc, graunte de tamie tare, lem n de aloe, chihlimbar cenusiu si mosc; lua, ntr-un sfrsit, niste lumnari de ceara d e Alexandria; puse totul n samar si spuse: Ia cosul n spinare si vino dupa mine! Iar el lua samarul si o urma cu povara n spinare, pna ce hanma63 cea tnara a junse la un sarai falnic cu o curte larga nspre gradina din spate; era tare nalt, patrat la nfatisare si semet; usa avea doua canaturi de abanos, mpodobite cu solzi de aur rosu. Fetiscana se opri la usa si batu ncetisor; si usa se deschise din cele do ua canaturi ale ei. Hamalul se uita atunci la cea care deschise usa si vazu ca e ra o copila cu trup zarif si subtietic, chiar ca un tipar n ce priveste snii gogon eti si mbolditori, n ce priveste dragalasenia, nurii si frumusetea ei, si n toate d esavrsirile boiului si ale calcaturii; fruntea i era alba ca lucirea dinti a lunii pline, ochii ca ochii gazelelor, sprncenele ca un patrar de luna la vremea ramada nului64, obrajii ca bujorul, gura ca pecetea-lui-Soleiman65; chipu-i ca luna pli na la rasaritul ei, snii cei doi ca doua rodii gemene; ct despre pntecul ei tnar si mladiu, si unduitor, se ascundea sub haine ca o scrisoare scumpa n sulul care o c uprinde. nct, la vederea ei, hamalul simti ca-i zboara mintile, iar cosul era sa-i cada de pe spinare; si si zise: Pe Allah! n viata mea n-am avut o zi mai binecuvntat a dect ziua de azi! Atunci fata cea tnara, portarita, stnd tot nlauntrul casei, spuse surorii e i, cea care facuse trguielile, si hamalului: Intrati! Si intrarea sa va fie larga si buna! Atunci intrara si ajunsera ntr-o sala larga, ce da spre curtea launtrica; sala era mpodobita toata cu chilimuri de matase si de zarafir si plina cu lucrur i iscusit lucrate si nvrstate cu ochiuri de aur si cu oluri, si cu jeturi cioplite , si cu perdele, si cu dulapuri de haine frumoase. n mijlocul salii se afla un cr ivat de marmura, batut cu margaritare sclipitoare si cu nestemate; deasupra criv atului era ntins un polog de atlaz rosu, iar pe crivat sedea o copilandra minunat a, cu niste ochi babilonici66, cu lin trup drept ca litera alef67, si cu un chip atta de frumos, nct umplea de tulburare soarele cel luminos. Era ca o stea straluc itoare, si ntr-adevar ca o hanma de neam nalt arabesc, dupa spusa poetului: Acel ce ti asemuie faptura Cu-o mladioasa ramura subtire n van, copilo, si mai bate gura, Caci tu esti fara de asemuire: Nu are sora fiinta-ti mladioasa, Nici trupul tau un frate pe potriva. Iar ramura, orict e de frumoasa, Numai n pom e-n totului zarifa, Pe cnd tu, preafrumoaso, esti oricum Fara pereche sub slavitul soare, Iar haina ce te-ascu nde-i ca un fum, Care te face mai ispititoare. Atunci copila de pe pat se ridica, facu ctiva pasi, spre a veni n mijlocul salii lnga surorile ei, si le spuse: Ce stati asa nemiscate? Luati povara din crca hamalului. Atunci cea care trguise veni dinaintea hamalului, portarita trecu la spat ele lui si, ajutate de cea de a treia sora a lor, l usurara de povara. Apoi scoas era tot ceea ce se afla n samar, rnduira fiecare lucru la locul lui, i platira doi dinari hamalului si i spusera: Arata-ti ceafa si du-te, o, hamalule! Si hamalul se uita la fete si ncepu sa se minuneze de frumusetea lor si d e desavrsirile lor, si gndi ca nu mai vazuse vreodata ceva asemenea. Si lua seama ca nu se afla n casa aceea nici un barbat. Apoi vazu toate bauturile, toate poame le, toate florile nmiresmate si toate celelalte bunataturi cte se aflau acolo, si se minuna pna peste marginile minunarii, si nu avu nici un ndemn sa plece. Atunci cea mai mare dintre fete i zise: Ce ai de nu te clintesti? Socoti plata prea saraca? Si se ntoarse spre so ra ei, cea care facuse trguielile, si i zise:

Mai da-i si al treilea dinar. Si hamalul spuse: Pe Allah, o, stapnele mele, plata de obicei nu este dect de doua jumatati de dinar! Si nu am gasit nicidecum saraca plata de-acum. Da inima si launtrul fi intei mele se zbuciuma din pricina voastra. Si ma ntreb cum poate sa fie viata vo astra, de vreme ce stati singure si nu aveti aici nici un barbat, care sa va tin a tovarasie barbateasca. Au voi nu stiti ca un minaret nu e chiar nimic, dect atu nci cnd este unul dintre cele patru minarete ale unei geamii? Or, o, stapnele mele , voi nu sunteti dect trei si va lipseste cel de al patrulea! Si stiti si voi ca fericirea femeilor nu ajunge desavrsita dect lnga barbati! Si, cum spune poetul, o m binare de sunete nu poate sa fie cntec dect ntr-o nsotire de macar patru soiuri de s cule laolalta: o harpa, o lauta, o cobza si un flaut. Or, o, stapnele mele, voi n u sunteti dect trei si va lipseste scula cea de-a patra, flautul, care sa fie un barbat ntelept, plin de inima si de duh, mester iscusit si stiutor a pastra o tai na! Iar fetiscanele i zisera: Pai, tu nu stii, hamalule, ca noi suntem fete fecioare? nct tare ne este f rica a ne da pe mna vreunui palavragiu. Ca l-am citit pe poetul care spune: Fereste-te de-orice destainuire, Ca taina spusa-aduce pagubire! La vorbele acestea, hamalul striga: Ma jur pe viata voastra, o, stapnele mele! Eu sunt un barbat ntelept, de t emei si de credinta, care a citit carti si a rumegat cronicile! Nu povestesc dect lucruri dulci si tainuiesc cu grija, fara a palavragi, toate lucrurile jalnice. n toate mprejurarile, ma port dupa spusa poetului: Stie pastra o taina doar omul fara pata, Doar omul-om si tine ntreaga o fa gada. n mine orice taina ramne ferecata, Ca ntr-o casa-nchisa sub strasnica lacat a, Cu usa cetluita si cheia aruncata. Auzind stihurile hamalului si toate strofele pe care le spuse, si ntocmir ile lui poeticesti, fetele se ndulcira bine de tot; si, numai din prefacatorie i z isera: Tu stii, o, hamalule, ca am cheltuit pentru saraiul nostru o multime de galbeni. Ai tu oare cu ce sa ne despagubesti? ntruct nu te-am pofti sa stai cu noi dect cu nvoiala, din parte-ti, de a plati cu aur. Ori nu ti-e a ramne la noi, a ne fi tovaras la baut si mai cu seama a ne face sa stam treze toata noaptea, pna la ivirea zorilor pe chipurile noastre? Pe urma, cea mai mare dintre fete, stapna casei, adauga: Ca dragostea fara de arginti nu poate sa slujeasca de dreapta masura n cu mpana tereziei! Iar portarita zise: Daca nu ai nimic, du-te fara nimic! Si, n clipita aceea, fata care facuse trguielile lua cuvntul si grai: O, surorile mele, destul! ntruct, pe Allah! Flacaul acesta nu ne-a mputinat cu nimic ziua! Si-apoi ar fi putut sa fie altul, care sa nu fi avut atta rabdare fata de noi. Si apoi tot ce i s-ar cadea ca plata, ma leg sa platesc eu n locul lui. Atunci hamalul se bucura pna peste poate si i spuse celei ce facuse trguiel ile: Pe Allah! Cel dinti cstig al zilei numai tie ti-l datorez! Atunci tustrele i zisera: O, hamalule, rami, asadar, aici, si fii ncredintat ca ne vei fi precum cap ul si ochiul nostru! Pe data, cea care facuse trguielile se ridica si se ncinse peste mijloc. P e urma orndui pocalele, strecura vinul, pregati locul de petrecere chiar lnga havu zul de apa si puse dinaintea lor toate cte puteau sa le fie de trebuinta. Pe urma aduse vinul, si toata lumea sezu jos; iar hamalului, n mijlocul fetelor, i se pa rea ca viseaza n somn. Atunci fata care facuse cumparaturile lua carafa cu vin, umplu pocalul s i l bau, si nca o data, si nca o data. Pe urma umplu iarasi pocalul si l trecu suror ilor ei, pe urma hamalului. Iar hamalul rosti n stihuri:

Bea vinul! Ca el e izvorul De bucurii si veselii. El este tamaduitorul La rele si nevolnicii. Cel care-l bea si uita dorul Si prinde proaspete tarii Nu-i om care sa-l bea vreodata Fara-a-si simti din temelii Fiinta-ntreaga tulburata Si vrednica de ghidusii. n el e fericirea toata Si satiul dragostei sa stii! Si saruta minile celor trei fete si goli pocalul. Pe urma se duse lnga sta pna casei si i zise: O, stapna mea, sunt robul, lucrul si avutul tau! Si rosti n cinstea ei un stih al poetului: La usa ta asteapta robul ochilor tai, Cel mai supus din robii tai supusi , Ce ti cunoaste bine rvnitele vapai, Si-ntreaga-ti darnicie ti-o-nseamna la rabuj . Si stie robu-acesta, rapus de crudul dor; Bunavointa toata cu care ti-e dator. Atunci ea i spuse: Bea, o, prietene al meu! Si bautura sa-ti fie priincioasa si de dulce mi stuire! Si sa-ti dea puteri pe calea adevaratei sanatati! Atunci hamalul lua pocalul, saruta mna fetei si, cu glas cald si unduitor , cnta molcom stihurile acestea ale poetului: L-am dat iubitei mele un vin., stralucitor Precum lumina din obrajii ei: Obrajii-i ca un foc dogortor Cum numai o napada de scntei Ar arde-atta de m istuitor. Parea ca s-ar fi-nduplecat sa-l bea, Si mi-a grait, rznd cu gura toata: Cum de socoti tu, oare, c-as putea Sa-mi beau lumina din obraji vreodata, Obrajii s a mi-i beau sorbind din ea? Eu, spun: Bea, o, lumina, soarbe-l rar! Ca-n vinu-acesta-s lacrimile mele! Roseata lui e sngele meu chiar! Iar aburul lui, cu arome grele, E sufletu-mi ce ti-l aduc n dar! Atunci fetiscana lua pocalul de la hamal, l duse la buze, pe urma trecu ln ga sora ei. Si ncepura sa dantuiasca, sa cnte si sa se ncunune cu flori; si n toata vremea asta, hamalul le lua n brate si le strngea; si una i spunea ghidusii, alta l tragea spre ea, iar cea de a treia l mpodobea cu flori. Dupa ce vinul se nstapni dea binelea, copila portarita se scula, se despuie de toate hainele de pe ea si ra mase goala cu totul. Pe urma se arunca n havuzul cu apa si ncepu sa se joace cu ap a; pe urma lua apa n gura si l stropi pufnind pe hamal. Apoi si salta n sus si minile si picioarele si lasa apa sa curga peste tineretea ei frageda. Pe urma iesi din apa si se arunca la pieptul hamalului si, ntinzndu-se pe spate, facu un semn si nt reba: O, inima mea, stii cum se cheama aceasta? Iar hamalul raspunse: Ha! Ha! Ha! De rnd, se cheama casa milelor! Atunci ea striga: Yuh! Yuh! Da nu ti-e rusine? Si l lua de gt si ncepu sa-l bata pe spate. Atunci el spuse: Nu! Nu! Se cheama potca! Ci ea spuse: Altcumva! Si hamalul zise: Atunci este bucatica ta de la urma! Iar ea spuse iar: Altcumva! Atunci el zise: Este viespea ta! Ea, la vorbele acestea, ncepu sa-l loveasca att de strasnic peste ceafa, nct i urzica pielea. Atunci el zise: Pai da spune-mi tu cum se cheama! Si ea raspunse: Busuiocul podurilor! Atunci hamalul striga: ntr-un sfrsit! Laudat fie Allah pentru izbavirea ta, o, busuioace al podur ilor! Dupa care si trecura iarasi pocalul roata. Pe urma, cea de a doua fata si

scoase hainele si se arunca n havuzul cu apa: facu si ea ca sora ei, pe urma iesi si se duse sa se arunce la pieptul hamalului. Acolo, aratnd cu degetul, i zise ha malului: O, lumina a ochiului meu! Cum se cheama aceasta? El raspunse: Vesca! Ea striga: Uf! Ce vorbe proaste la flacaul asta! Si l lovi si l plesni atta de tare, de rasuna sala toata. Iar el raspunse: Atunci este busuiocul podurilor. Ea raspunse: Nu! Nu! Si iar ncepu sa-l plesneasca peste ceafa. Atunci el o ntreba: Pai da cum i zice? Ea raspunse: Susanul descojit! Atunci cea de a treia fata se scula, se dezbraca si cobor n havuz, unde fa cu la fel ca si cele doua surori ale sale; pe urma se mbraca iar si se duse sa se ntinda pe genunchii hamalului si i spuse: Ghiceste-i numele! Si-i facu semn. El atunci ncepu sa spuna ba ca se cheama asa, ba ca se ch eama pe dincolo! Si sfrsi ntrebnd-o, pentru ca ea sa nceteze a-l mai lovi: Atunci spune-mi tu cum i zice! Ea raspunse: Hanul lui Abu-Mansur! Atunci hamalul se ridica, si scoase hainele si cobor n havuzul cu apa; iar palosu-i plutea la fata apei! Se spala pe tot trupul, cum se spalasera si fetele ; pe urma iesi din havuz si se arunca n poala portaritei si si alungi cele doua pi cioare n poala celei ce facuse trguielile. Pe urma, aratnd cu un semn, i spuse stapne i casei: O, stapna doamna a mea, cum se cheama? La vorbele acestea, toate trei fura cuprinse de un rs atta de amarnic, nct s e prabusira pe spate si strigara: Zebbul tau! El spuse: Ba nu! Si-i arse fiecareia cte-o musluitura. Ele spusera atunci: Scula ta! El raspunse: Iaca ba! Si-i arse fiecareia cte o ciupitura de sn. Iar ele, uluite, i spusera: Pai da-i chiar pacatosia ta, si-i fierbinte! E chiar zebbul tau, si-i zb uciumat! Iar hamalul, de fiecare data, clatina din cap, apoi le saruta, le muslui a, le ciupea si le strngea n brate; iar ele rdeau pna peste poate. ntr-un sfrsit, l n bara: Spune-ne atunci tu cum se cheama? Hamalul cugeta o clipita, se uita cu luare-aminte, clipi din ochi, si zi se: O, stapnele mele, iacata vorbele pe care tocmai mi le-a spus copilul aces ta care-i pojarul meu: Ma cheama catrul cel vrtos si nejuganit, cel care paste si r umega busuiocul podurilor, se desfata cu tainul de susan descojit, si poposeste la hanul lui mos Mansur! La vorbele acestea, fetele ncepura sa rda de se prabusira pe spate. Pe urm a se apucara iar sa bea din acelasi pocal, pna spre caderea noptii. Atunci fetele i spusera hamalului: Acuma arata-ne ceafa si du-te, lasndu-ne sa-ti privim latimea spetelor! Si hamalul striga: Pe Allah! Mai lesne-i sufletului meu sa iasa din trup, dect mie sa plec d in casa voastra, o, stapnele mele! Hai sa mpreunam noaptea aceasta cu ziua care sa dus, iar mine fiecare va putea sa plece sa-si vada de starea soartei sale pe dr

umul lui Allah! Atunci copila care facuse trguielile lua cuvntul si spuse: Pe viata mea! O, surorile mele, hai sa-l poftim sa-si petreaca noaptea c u noi: avem sa ne prapadim de rs, ntruct e o pramatie fara rusine si e plin de ging asie! Atunci fetele i spusera hamalului: Bine, fie! Poti sa rami n noaptea asta, da numai cu nvoiala sa te lasi n sea ma noastra si sa nu ceri nici o lamurire despre ceea ce vei vedea sau despre pri cina a orice-ar fi! Atunci el zise: Da, hotart! O, stapnele mele! Iar ele i spusera: Atunci ridica-te si citeste ce sta scris pe usa! Iar el se scula si gasi pe usa cuvintele acestea scrise cu zugraveala de aur: Nu ntreba nimic despre ceea ce nu te priveste, altminteri vei auzi lucruri care nu au sa-ti fie pe plac! Atunci hamalul spuse: O, stapnele mele, va iau de martore ca nu am sa crcnesc nimic despre ceea ce nu ma priveste! n clipita aceea, Seherezada vazu zorile mijind si tacu sfioasa. Dar cnd fu cea de a zecea noapte, Doniazada i spuse: O, sora mea, ispraveste povestea! Iar Seherezada raspunse: Cu dragoste si ca o datorinta pentru marinimie! Si urma: Mi s-a izvodit, o, norocitule sultan, ca, dupa ce hamalul le-a dat fetel or aceasta fagaduiala, cea care facuse trguielile s-a ridicat si a asternut bucat ele dinaintea lor, si toti au mncat cu pofta. Dupa care, se aprinsera lumnarile, s e arsera betisoare nmiresmate si tamie; pe urma toata lumea ncepu iarasi sa bea si sa mannce din toate bunataturile cumparate n suk, mai cu seama hamalul, care totod ata spunea ntruna stihuri bine ticluite, nchiznd ochii si legannd din cap. Si deodat a se auzira niste batai n usa; dar bataile nu-i tulburara din desfatarile lor; fa ta portarita se scula si se duse la usa, pe urma se ntoarse si le spuse: Masa noastra chiar ca are sa fie plina n noaptea aceasta, ntruct iacata ca au sosit la usa trei ajami68 cu barba rasa, si tustrei chiori de ochiul stng, si chiar ca asta-i o potriveala de-a mirarilea! Am vazut pe data ca sunt straini, d in tara rumannilor; si fiecare dintre ei are o nfatisare osebita, da tustrei sunt cu totul de rs la chip, atta-s de pociti. Asa ca, daca avem sa-i poftim sa intre, avem sa ne veselim strasnic pe seama lor! Pe urma le spuse mai departe vorbe de ncredintare tovaraselor ei, care ntr -un sfrsit zisera: Spune-le, asadar, ca pot sa intre, da arata-le limpede nvoiala care cere: Sa nu ntrebi nimic despre ceea ce nu te priveste, altminteri vei pati lucruri ce nu au sa-ti placa! Si fetiscana alerga plina de voiosie la usa si se ntoarse aducndu-i pe cei trei chiori; si ntr-adevar, aveau barbile rase si mustatile lungi si rasucite n v arvaric, si totul la ei nvedera ca tin de isnaful cersetorilor numiti saalici69. De ndata ce intrara, urara buna pace celor de fata, ploconindu-se unul dupa altul . La vederea lor, fetele se ridicara n picioare si-i poftira sa sada jos. Dupa ce sezura, cei trei insi se uitara la hamalul care era beat cu totul, si, dupa ce l masurara bine, socotira ca si el tine de isnaful lor si si zisera: A, pai si acesta este un saaluk ca noi! Asadar poate sa ne tina tovarasi e cu dragoste! Si hamalul, care le auzise socotinta, se scula deodata si se holba la ei cu ochii poncisi, si le zise: Haide, haide! Stati cuminti, ca nu am ce sa fac cu marghiolelile voastre ! Si mai dintrunti ia bagati de seama la ce sta scris colo, pe usa! La vorbele acestea, fetele pufnira n rs si si zisera: Avem sa ne veselim strasnic cu saalicii si cu hamalul! Pe urma i poftira pe saalici sa mannce, iar ei mncara strasnic! Pe urma por

tarita i pofti sa bea, iar saalicii se pornira sa bea unul dupa altul si sa-si tr eaca spornic pocalul din mna copilei-portarite. Dupa ce pocalul si porni rotirea d in plin, hamalul le zise: Hehe, frtatilor! Au nu care cumva aveti n desagii vostri vreo poveste mai de soi ori vreo patanie mai de mirare ce-ar putea sa ne veseleasca? La vorbele acestea, ei, strniti cu totul si ncalziti, cerura sa li se aduc a sculele de petrecere. Atunci portarita le aduse pe data o dairea de Mossul mpod obita cu zdranganei, o alauta de Irak si un flaut persan. Iar cei trei saalici s e sculara n picioare: unul lua daireaua cu zdranganei, cel de al doilea lua alaut a, iar cel de al treilea flautul. Si tustrei ncepura sa cnte, iar fetele i nsoteau c u glasurile; ct despre hamal, acesta se zgltia de desfatare si icnea: Uf! Ya Allah! , atta de vrajit era de glasul stralucit si de dulceata cntaretilor. Intr-acestea, se auzira iarasi niste batai la usa. Iar portarita se ridi ca spre a vedea cine bate. Or, iacata care era pricina batailor n usa: n noaptea aceea, califul Harun Al-Rasid70 coborse sa cutreiere prin cetate a sa, spre a vedea si a auzi nsusi lucrurile care se puteau petrece; si era nsotit de vizirul sau Giafar Al-Barmaki si de spatarul Massrur, mplinitorul osndelor sal e. ntruct si facuse obiceiul de a se stravesti adeseori n negutator. Asa ca, pe cnd se preumbla n noaptea aceea pe ulitele cetatii, ajunse n dru mul sau la casa aceea si auzi zvoana alautelor si larma zaiafetului. Si califul i spuse lui Giafar: Hai sa intram n casa asta sa vedem ale cui sunt glasurile. Si Giafar raspunse: Trebuie sa fie vreo ceata de betivani. nct sa ne ferim a intra, de teama c a nu care cumva sa ni se ntmple vreun pocinog. Si califul zise: Trebuie numaidect sa intram, si vreau ca tu sa gasesti vreun tertip care sa ne ngaduie sa intram si sa-i luam pe neasteptate. Si Giafar, la porunca aceea, raspunse: Ascult si ma supun! Atunci Giafar o lua nainte si batu la usa. Si tot atunci portarita veni s a deschida. Portarita cea tnara deschise, asadar, usa, iar Giafar i zise: O, stapna mea, suntem niste negustori de la Tabaria71. Sunt zece zile de cnd am venit la Bagdad cu marfuri, si am tras la hanul negustorilor. nct unul dintr e negustorii de la han ne-a poftit n seara aceasta la el si ne-a mbiat la cina. Du pa cina, care a tinut un ceas de vreme si la care ne-a tot ndemnat sa mncam si sa bem strasnic, ne-a dat slobozenie sa plecam. Am plecat, asadar; dar s-a lasat no aptea, iar noi suntem niste straini aici: asa ca rataciram drumul spre hanul la care suntem trasi. Si-acuma ne nchinam cu osrdie la marinimia voastra, spre a ne ng adui sa intram si sa ne petrecem noaptea la voi. Iar Allah are sa tina seama de aceasta fapta buna! Atunci portarita se uita la ei si vazu ca aveau ntr-adevar nfatisare de ne gustori, precum si chipuri preacinstite. Si se ntoarse la cele doua surori ale ei si le ceru parerea. Ele i spusera: Pofteste-i sa intre! Atunci ea se ntoarse sa le deschida usa; iar ei o ntrebara: Putem sa intram, cu ngaduinta voastra? Ea spuse: Intrati! Atunci califul, Giafar si Massrur intrara, iar la vederea lor fetele se ridicara n picioare sa-i ntmpine si sa le dovedeasca cinstirea cuvenita, si spusera : Fiti bineveniti, iar intrarea aici fie-va voioasa si desfatata! Simtitiva n voia voastra, o, oaspeti ai nostri! Avem nsa a va cere o nvoiala: Sa nu ntrebati ceea ce nu va priveste, altmin teri veti auzi lucruri care nu au sa va fie pe plac! Ei raspunsera: Da, de buna seama!

Si sezura jos, si fura poftiti sa bea si sa-si treaca pocalul de la unul la altul. Pe urma califul se uita la cei trei saalici si vazu ca erau chiori, t oti de ochiul stng, si tare se minuna. Se uita apoi la fetiscane, si vazu toate mn dretele si toti nurii lor, si ramase tare nedumerit si uluit. Si copilele si vede au mai departe de taifasul lor cu oaspetii si i mbiau sa bea cu ele; pe urma i adus era califului un vin de soi; si el nu vroi sa bea, spunnd: Sunt un hagiu cucernic72. Atunci portarita se scula si aseza dinaintea lui o sofra nvrstata gingas, pe care puse o ceasca de farfuriu chinezesc; turna n ceasca apa de izvor, pe care o racori cu o bucata de gheata si o ndulci cu zahar si cu apa de trandafiri; apo i l pofti pe calif sa bea. El primi si i multumi ndelung copilei, si si zise n sinesi : Mine trebuie s-o rasplatesc pentru fapta ei si pentru tot binele pe care l savrses te! Ast timp, fetele si vedeau mai departe de ndatoririle lor de gazde si de mb ierile la bautura. Da cnd vinul si mplini rosturile, stapna casei se ridica, i ntreba ca o data ce mai poruncesc, pe urma o lua pe portarita de mna si i spuse: O, sora mea, ridica-te sa ne ndeplinim datoriile! Ea i raspunse: La poruncile tale! Atunci portarita se ridica, le spuse saalicilor sa se scoale din mijlocu l salii si sa se rnduiasca n dreptul usilor, strnse tot ce se afla n mijlocul salii si facu curat. Iar celelalte doua fete l strigara pe hamal si i spusera: Uf, pe Allah! Ce fara de folos este prietenia ta! Misca-te! Ca doar nu e sti strain aici, esti de-al casei! Atunci hamalul se scula, si sumese poalele hainei, si strnse cingatoarea si spuse: Porunciti si ma supun! Iar ele i zisera: Asteapta la locul tau! Peste cteva clipite, portarita i zise: Urmeaza-ma si hai sa ma ajuti! Iar el o urma afara din sala, si vazu doua catele din soiul catelelor ne gre si care aveau niste lanturi petrecute pe dupa gt. Hamalul le lua si le aduse n mijlocul salii. Atunci stapna saraiului se apropie, si sufleca mnecile, lua un bic i si i spuse hamalului: Adu aici una dintre catele! Iar el veni cu una dintre catele, tragnd de lant, si o aduse aproape; iar cateaua ncepu sa plnga si sa ridice capul spre fetiscana. Si fetiscana, fara a lu a seama la scncelile ei, tabar pe ea lovind-o cu biciul peste cap, iar cateaua sch elalaia si plngea; iar fetiscana nu nceta de-a o bate, dect cnd minile i cazura istovi te. Atunci arunca biciul din mna, lua cateaua n brate, o strnse la piept, i sterse l acrimile si o saruta pe cap, tinndu-i-l ntre minile ei. Pe urma i spuse hamalului: Du-o de-aici, si adu-mi-o pe cea de-a doua! Si hamalul aduse cateaua; iar fata se purta si cu ea la fel cum se purta se cu cea dinti. Atunci califul si simti inima cum i se umple de mila si pieptul cum i se strnge de jale si clipi din ochi catre Giafar, spre a-i da de nteles s-o ntrebe pe fetiscana despre toate astea. Si Giafar i raspunse prin semne ca mai bine sa-si t ina gura. Apoi stapna saraiului se ntoarse spre surorile ei si le spuse: Hai sa facem ceea ce avem obiceiul sa facem! Ele raspunsera: Ne supunem. Atunci stapna saraiului se sui n crivatul ei de marmura, nvrstat cu aur si c u argint, si i spuse portaritei si celei ce facuse cumparaturile: Aratati-ne acuma ce stiti. Atunci portarita se scula si se sui n pat lnga sora ei; iar cea care facus e cumparaturile iesi, se duse n iatacul ei si aduse de acolo un tabuiet de atlaz dichisit cu ciucuri de matase verde; se opri dinaintea fetelor, deschise sacul s i scoase din el o lauta. I-o ntinse portaritei care i potrivi strunele si, ciupind

u-le, cnta niste stihuri de dragoste si de alean: Fie-va mila! Dati-le-ndarat Pleoapelor mele linistea pierduta! Spuneti-mi unde, unde mi s-au dus Si mintile de m-au lasat zaluda? Cnd usa i-am deschis-o larg iubirii Si adapost i-am dat n casa mea, Atunci s-a mniat pe mine somnul Si mi s-a dus, de nu-l mai pot vedea. Ei mi raspund: Prietena cuminte, Tu cea care mergeai pe drumul drept, Ce-a i savrsit? Si ce blestem ti-aduse Nelinistea n gnduri si n piept? Iar eu soptesc: Nu eu, ci ea, prieteni, Ar fi n stare sa va lumineze; Eu doar pot spune ca ntregu-mi snge E-al ei, al mult preagingasei craiese. Si doar pot spune ca eu mai degraba Mi l-as varsa numai de dragul ei, De ct sa-l tin clocotitor n mine, Plin de povara grea a dragostei. Vai, m-am ndragostit de o femeie, Si-n gndurile mele-o port mereu, Si numa i ea mi se-oglindeste-n gnduri, Icoana ei sclipeste-n ochiul meu! Iar daca din launtrurile mele As vrea s-alung icoana ei de dor, Launtrur ile, vai, mi s-ar aprinde ntr-un pojar atotmistuitor. Ah, de-ati vedea-o, m-ati ierta, prieteni! nsusi Allah a slefuit se pare La giuvaieru-acesta fara pata Lucrat cu-a v ietii proaspata lucoare; Iar cu ceea ce i mai ramasese Din proaspata lucoare minunata, Allah a pla smuit margaritarul Si rodia de flacari, totodata Ei ma ntreaba: Oare tu, credule, Gasesti ntr-o iubita si-altceva Dect suspin e, lacrimi si amaruri, Si-arare-o bucurie lnga ea? Si oare nu stii tu ca daca chipul Ti-l vei privi adnc n apa lina, Nu vei v edea lucind n ochiul apei Dect chiar chipul tau ca o lumina? Te-ai apucat sa bei dintr-un izvor Din care-abia apuci sa sorbi o gura, Ca te-ai si saturat apoi cu totul Si, iata, cu asupra de masura. Eu le raspund: Nu cumva sa va para Ca bndu-l, poate, m-a cuprins betia! O, nu! Nu bndu-l! Ci numai privindu-l, Privindu-l doar, si, iata, nesomni a S-a asternut numaidect, prieteni, n ochii mei adnci pe totdeauna. Si nu de niste lucruri petrecute mi arde-acuma inima, nebuna, Ci doar de trecerea ei ca o umbra! Si nu de vreo iubire mplinita, Din care m-asfi rupt cumva, prieteni, Mi-s gndurile astazi ratacite! Ci doar de despartirea de aceea Care nu este astazi lnga mine! Cum oare as putea acum, prieteni, nspre o alta sa-mi ntorc privirea, Cnd su fletul meu tot, n care geme Si-n care arde pururea iubirea, Mi-l simt legat pe ve ci, fara scapare, De trupu-i zamislit ca din pojar, De trupu-i mirosind cu mbatar e A mosc curat si-a chihlimbar . Cnd si ispravi cntarea, sora ei i zise: Deie-ti alinare Allah, o, sora mea! Si portarita fu cuprinsa de o mhnire atta de amarnica, nct si sfsie hainele si se prabusi la pamnt lesinata cu totul. Si, n felul acela, trupul fetei ramase gol, iar califul baga de seama ca tot trupul purta urmele unor lovituri de bici si ale unor lovituri de nuiele si fu uluit pna peste marginile uluirii. Si fata care facuse trguielile sari si arunc a oleaca de apa pe obrazul surorii sale lesinate, care si veni n simtiri; pe urma i aduse o alta rochie si o mbraca la loc. Atunci califul i spuse lui Giafar: Nu prea pari tulburat. Tu nu vezi urma loviturilor pe femeia aceasta? n c e ma priveste, nu mai pot sa-mi tin gura si nu voi mai avea tihna pna ce nu voi a fla adevarul despre toate astea, ca si despre ntmplarea cu cele doua catele! Iar Giafar raspunse: O, doamne si stapne, adu-ti aminte de nvoiala statorita: Nu ntreba nimic de spre ceea ce nu te priveste, altminteri vei auzi lucruri ce nu-ti vor fi pe plac ! Intr-acestea, fata care facuse trguielile se ridica si lua lauta: o sprij ini pe snul ei rotund, o ciupi cu vrful degetelor si cnta: Vreunul daca ni s-ar plnge de dragoste, ce i-am raspunde? Pe noi de ne-ar zdrobi iubirea, scaparea ne-am gasi-o unde? De-am cauta tlmaci sa deie raspuns cu limba iscusita, N-ar sti sa talmace

asca chinul din inima ndragostita; Iar daca am pastra-n tacere plecarea celui drag departe, Durerea ne-ar a duce-ndata la doua degete de moarte. O, chin amarnic! Partea noastra-s numai caintele si dorul, Si lacrimile care-si varsa peste obrajii arsi izvorul! Iar tu, iubite dus, cel care te-ai mistuit privirii mele Si-ai rupt ceea ce ne legase cu lanturi de iubire grele, Ai mai pastrat n suflet baremi o umbra din iubirea noastra, O umbra sa nfrunte vremea cu amintirea ei maiastra? Ori ai uitat, plecnd departe, tot ce-ai luat la despartire, De am ajuns, doar pentru tine, la frngere si prabusire? Si daca-a fost sa nu am parte dect de chin si de surghiun, Voi cere lui A llah odata socoata dreapta si razbun. La cntecul acesta jalnic, stapna saraiului si sfsie hainele, ca si sora ei m ai nainte, plnse si cazu lesinata. Iar fata care trguise se scula si o mbraca ntr-o a lta rochie, dupa ce se ngrijise sa-i arunce apa pe obraji si s-o ntoarca n sinesi. Atunci stapna saraiului, ntremata oleaca, se aseza pe pat si i spuse celei cu trguie lile: Ma rog tie, mai cnta, spre a putea sa ne platim datoriile! Numai o data nc a! Atunci fata care facuse cumparaturile si struni iarasi lauta si cnta stihu rile acestea: Si pna cnd aceasta despartire si-aceasta parasire-att de grea? Nu stii ca ochii-mi nu mai au nici lacrimi, ca macar lacrimi sa mai pot varsa? M-ai dat uitarii! Ci socoti tu oare ca mult vei mai putea sa uiti ce-a f ost? Ah, daca-ai vrut doar sa ma pui pe flacari, hai bucura-te, ti-ai ajuns l a rost! Vicleana soarta daca-i ocroteste doar pe barbati n dragostele lor, Sarman ele femei n-au sa mai poata o zi sa scape de amagitori! Iar eu, vai! Oare cui sa-mi plng amarul spre-a-mi usura povara de suspine Suspinele prin mna ta venite, o, ucigas al inimii din mine! Vai, vai, ce suparari l mai asteapta pe un prs care-a pierdut cndva Dovada s crisa lui de un datornic ori pe aceea ca-a platit ce-avea! Ah, jalea inimii-mi ndurerate nebuna geme cu dureri afunde De dorul tau! Mi-e dor nebun de tine! Mi-ai juruit. Si unde esti tu, unde? O, frati ntru Allah! Va las n seama sa-ljudecatipe-amagitorul meu, Sa-ndur e si el chinurile mele, sa simta si el ceea ce simt eu! De-abia, trudit, sa i se-nchida ochiul, ca sa se odihneasca-o clipa doar , Si-n ochiul lui sa intre nesomnia, sa i-l deschida cu durere iar! Pentru iubirea ce-i purtai, mi-aduse cele mai ticaloase umilinti! Deie-i Allah sa vada si el cum e cnd ti-ai pierdut si inima si minti. Eu m-am topit de doru-i pna-acuma, cu jale grea iubindu-l si cu zel Ci mine-i rndul lui, al celui care ma chinuie, sa sufere si el! Atunci iarasi portarita cazu lesinata, iar trupu-i ramas gol se ivi acop erit de urma bicelor si a nuielelor. La privelistea aceea, cei trei saalici si zisera unul altuia: Cu mult mai bine ar fi fost pentru noi sa nu fi intrat n casa aceasta, ch iar cu primejdia de a ne fi petrecut toata noaptea culcati pe un musuroi de pamnt , ntruct privelistea aceasta ne-a mohort si ne-a rupt sira spinarii! Atunci califul se ntoarse catre ei si le zise: Si pentru ce? Ei raspunsera: Pentru ca suntem zguduiti nlauntrul nostru de tot ceea ce s-a petrecut! Atunci califul i ntreba: Pai, asadar, nici voi nu sunteti de-ai casei? Ei raspunsera: Pai nu! Ci gndim ca saraiul acesta este al insului care sade lnga tine! Atunci hamalul striga:

Nu, pe Allah! Chiar n noaptea aceasta am intrat si eu pentru ntia oara n cas a aceasta! Si cu mult mai bine ar fi fost pentru mine sa ma fi culcat pe un morm an de pamnt ntre naruituri, mai degraba dect n casa aceasta! Atunci toti se chibzuira si zisera: Ne aflam aici sapte barbati, iar ele nu sunt, n totului tot, dect trei fem ei, niciuna mai mult! Sa le cerem lamurirea acestei stari de lucruri. De n-or vr ea sa ne raspunda de bunavoie, au sa ne raspunda de nevoie! Si toti cazura la ntelegere, afara de Giafar, care zise: Gasiti voi ca asemenea gnd ar fi un gnd drept si cinstit? Aduceti-va amint e ca le suntem oaspeti si ca ele ne-au spus nvoielile lor, pe care suntem datori sa le urmam cu statornicie! Si-apoi iacata ca noaptea e pe sfrsite si fiecare din tre noi va sa plece sa-si vada de starea ursitei sale pe calea lui Allah! Pe urma facu din ochi spre calif si, lundu-l de-o parte, i zise: Nu mai avem dect un ceas de petrecut aici. Si ti fagaduiesc ca mine am sa l e aduc ntre minile tale si avem sa le cerem povestea lor! Si califul nu se ndupleca si zise: Nu mai am rabdare sa astept pna mine! Pe urma, cum se chibzuiau mai departe, zicndu-si ba c-o fi, ba c-o pati, ajunsera a se ntreba: Da care dintre noi sa le puna ntrebarea? Si socotira ca aceasta i s-ar cadea hamalului. Intr-acestea, fetele i ntre bara: O, oameni buni, ce tot sopocaiti acolo? Atunci hamalul se scula, sezu n picioare dinaintea stapnei casei si i zise: O, doamna stapna a mea, te ntreb, si ma rog tie n numele lui Allah, din par tea tuturor acestor oaspeti, sa ne spui povestea celor doua catele, si pentru ce le-ai pedepsit ca apoi sa plngi asupra lor si sa le saruti! Si, asemenea, sa ne spui, ca sa pricepem si noi pricina urmelor loviturilor de bici si de vergi de p e trupul surorii tale. Si-aceasta-i ntrebarea noastra! Si pacea sa fie cu tine! Atunci stapna casei i ntreba pe toti cei strnsi acolo: Este adevarat ceea ce graieste hamalul n numele vostru? Si toti, afara de Giafar, raspunsera: Da, este adevarat! Iar Giafar nu scoase o vorba. Atunci fetiscana, auzind raspunsul lor, spuse: Pe Allah! O, oaspeti ai nostri, iacata ca savrsiti fata de noi cea mai re a ocara si cea mai ticaloasa! Or, dintru nceput, noi v-am aratat ca daca vreunul va ntreba despre ceea ce nu-l priveste, va auzi lucruri ce nu-i vor fi pe plac! S i nu v-a fost destul ca ati intrat n casa noastra si ca ati mncat din bucatele noa stre? Ci nu-i vina voastra, ci-i vina surorii noastre, cea care v-a adus aici! La vorbele acestea, si sufleca mnecile pna la cot, izbi de trei ori cu pici orul n podea si striga: Hei! Veniti degraba! Si numaidect se deschise usa de la unul dintre dulapurile peste care erau trase perdelele si iesira de acolo sapte arapi voinici, rotind n mini palose ager e. Iar ea le zise: Legati-le minile acestor insi cu limba prea lunga si cetluiti-i pe unii d e altii! Si arapii mplinira porunca, apoi graira: O, stapna noastra, o, floare tainuita departe de privirile barbatilor, ne ngaduiesti a le reteza capetele? Ea raspunse: Mai aveti rabdare cu ei vreme de un ceas! ntruct vreau, nainte de a le taia gtul, sa-i iscodesc, spre a dovedi cine sunt! Atunci hamalul striga: Pe Allah! O, stapna mea, nu ma omor pentru faradelegea faptuita de altii! Ca toti cei de aici s-au amagit si au savrsit o faradelege, da eu ba! Oh, pe Alla h! Ce noapte desfatata am petrecut noi, de n-am fi fost pngariti de vederea saali cilor acestia ai prapadului! Caci saalicii acestia de piaza rea ar duce la prapa d, doar cu ivirea lor, pna si cetatea cea mai nfloritoare, numai ct ar intra n ea!

Si rosti pe data o strofa: Frumoasa-i iertarea din partea celui puternic. Mai ales fata de cel fara de aparare. Ma rog, dar, tie, pe prietenia care ne leaga: Pentru cel culpas, nu-l omor pe-acela care nici o vina nu are. Dupa ce hamalul si ncheie vorba, fetiscana ncepu sa rda. n clipita aceea, Seherezada vazu zorii mijind si tacu sfioasa. Dar cnd fu cea de a unsprezecea noapte, urma: Mi s-a izvodit, o, norocitule sultan, ca atunci cnd fetiscana a nceput sa rda, dupa ce se mniase, veni la ceata de musafiri si zise: Istorisiti-mi tot ceea ce se cuvine sa-mi istorisiti, caci nu mai aveti dect un ceas de trait! De altminteri, daca mai zabovesc asa, o fac pentru ca sunt eti oameni de rnd; ntruct, de-ati fi fost dintre cei de vaza sau dintre mai-marii d in semintiile voastre, ori de-ati fi fost capetenii dregatoresti, de buna seama ca v-as fi trimis mai degraba la ai vostri, sa va pedepseasca ei! Atunci califul i spuse lui Giafar: Dezvaluie-i cine suntem, ca altminteri ne omoara! Iar Giafar raspunse: Nu avem dect ceea ce ni se cuvine! Si califul i zise: Nu se cade sa faci glume la ceasul cnd se cere sa fii cuminte, caci fieca re lucru la vremea sa! Atunci fata veni lnga saalici si i ntreba: Sunteti frati? Ei raspunsera: Nu, pe Allah! Nu suntem dect cei mai amarti dintre amarti, si traim din mes tesugul nostru de a pune zbanturi si lipitori. Atunci ea i ntreba pe fiecare la rnd: Te-ai nascut chior? El raspunse: Nu, pe Allah! Da povestea pierderii ochiului meu este o poveste atta de u luitoare nct, de-ar fi scrisa cu acul n coltul dinlauntru al ochiului, ar fi de nvat atura aceluia care ar citi-o cu smerenie! Iar cel de al doilea si cel de al treilea i raspunsera la fel. Pe urma to ti laolalta i spusera: Fiecare dintre noi este dintr-alta tara, iar povestile noastre sunt ului toare si pataniile noastre sunt de-a mirarilea! Atunci fetiscana se nturna spre ei si le zise: Fiecare dintre voi sa-si istoriseasca povestea si pricina venirii n casa noastra. Si-apoi fiecare sa-si duca mna la frunte, spre a ne multumi, si sa plece dupa soarta lui! Atunci cel dinti care ncepu fu hamalul, si spuse: O, stapna mea, eu, ca stare omeneasca, sunt hamal, si-att! Copila de colea , cea care a facut trguielile, m-a pus sa car o sarcina si a venit acolea cu mine . Si acolea mi s-a ntmplat cu voi ceea ce stiti prea bine, si ceea ce nu vreau acu ma sa mai pomenesc, pricepeti voi de ce. Si-asta-i toata povestea mea, ntruct nu a m a adauga o vorba mai mult. Si va urez buna pace! Atunci fetiscana i zise: Hai, du-ti mna la cap spre a vedea daca-i bine asezat, netezeste-ti plete le si cara-te! Si hamalul spuse: Ba nu, pe Allah! N-am sa ma car dect dupa ce am sa aud povestea tovarasil or mei de colea. Atunci saalukul cel dinti dintre saalici pasi nainte spre a-si istorisi po vestea si spuse: Povestea celui dinti saaluk O, stapna a mea, am sa-ti marturisesc pricina ce m-a silit sa-mi rad barb a si sa-mi pierd ochiul! Afla, dar, ca tatal meu era sultan. Avea un frate, si fratele acela era si el sultan ntr-o alta cetate. n ce priveste nasterea mea, s-a nimerit ca maica-m

ea m-a nascut chiar n aceeasi zi n care s-a nascut si fiul mosului meu. Pe urma anii trecura, si pe urma alti ani si alte zile, iar eu si fiul m osului meu crescuram. Se cade sa-ti spun ca ma deprinsesem sa ma duc n ospetie la unchiul meu, la rastimp de ctiva ani, ba chiar sa zabovesc pe la el luni n sir. C ea din urma data cnd m-am dus n ospetie la ei, fiul mosului meu mi-a facut o primi re ct se poate de bucuroasa si de mbelsugata; si a pus sa se junghie berbeci n cins tea mea si sa se pritoceasca multe vinuri. Pe urma am nceput sa bem, pna ce vinul se dovedi mai tare dect noi. Atunci fiul unchiului meu mi spuse: O, fiu al mosului meu! Tie, care mi esti drag ntr-un chip cu totul aparte, am a-ti cere un lucru nsemnat, si n-as vrea sa te vad ca nu primesti ori ca ma o presti sa fac ceea ce am hotart! i raspunsei: De buna seama, si din toata inima prietenoasa si calda! Atunci, spre a se ncredinta pe deplin, ma puse sa ma leg cu cel mai sfnt j uramnt, punndu-ma sa ma juruiesc pe legea noastra cea sfnta. Se scula numaidect, ies i pentru cteva clipite, pe urma se ntoarse cu o femeie dupa el, mpodobita toata, du lce nmiresmata toata si mbracata n haine scumpe, care trebuie sa fi costat un pret mare. Iar el se ntoarse spre mine, cu femeia la spatele sau, si mi zise: Ia-o pe femeia aceasta si mergi naintea mea la locul pe care am sa ti-l z ugravesc. (Si mi zugravi locul, lamurindu-mi-l n asa fel nct pricepui limpede.) Si a colo ai sa gasesti un mormnt asa si asa, printre celelalte morminte, si sa ma ast epti acolo! Iar eu nu putui sa nu ma nvoiesc, nici sa dau ndarat dinaintea acelei cere ri, din pricina juramntului pe care l juruisem cu mna mea cea dreapta! Si luai feme ia, si ma dusei, si intrai sub bolta mormntului mpreuna cu ea, si sezuram jos sa-l asteptam pe fiul mosu-ui meu, pe care l vazuram n curnd cum vine, aducnd cu el o ca ldarusa plina cu apa, un sac cu ipsos si un trnacop micut. Le puse jos pe toate, n afara de trnacop, si se duse la lespedea mormntului de sub bolta; scoase pietrele una cte una si le rndui alaturi; pe urma, cu trnacopul, ncepu sa sape pamntul, pna ce scoase la iveala un capac cam ct o usita; deschise si, dedesubt, se ivi o scara boltita. Atunci se ntoarse catre femeie si i spuse, facndu-i semn: Hai! Nu ai dect sa alegi! Si femeia numaidect cobor scara si pieri. Atunci el se ntoarse spre mine si mi spuse: O, fiu al mosului meu! Ma rog tie sa mplinesti ajutorul pe care mi-l dai. Dupa ce am sa cobor aici nlauntru, sa nchizi capacul si sa-l acoperi apoi cu pamnt , cum era mai nainte. Si astfel vei mplini ajutorul dat. Iar ipsosul din sac si ap a din caldarusa sa le amesteci bine, pe urma sa pui pietrele la locul lor de mai nainte si, cu amestecul, sa tencuiesti pietrele la mbinarile lor ca mai nainte, si sa faci n asa fel nct nimeni sa nu bage de seama si sa spuna: Iacata o groapa proas pata, tencuita de curnd, da cu pietrele vechi! ntruct, o, fiu al mosului meu, iacata -i un an ntreg de cnd trudesc aici, si numai Allah ma stie! Si-aceasta-i rugaminte a mea! Pe urma adauga: Iar acuma, fie ca Allah sa nu te copleseasca prea greu cu jalea desparti rii mele de tine, o, fiu al mosului meu! Pe urma cobor pe scara si se afunda n mormnt. Cnd pieri din privirile mele, ma ridicai, nchisei capacul si facui precum mi poruncise sa fac, asa fel ca mormntu l arata precum fusese. Ma ntorsei atunci la saraiul mosului meu; si mosul meu era la vnatoare; si -atunci ma dusei sa ma culc, n noaptea aceea. Pe urma, cnd se facu dimineata, ncepu i sa cuget la toate lucrurile din noaptea trecuta si la toate cte se petrecusera n tre mine si fiul mosului meu; si ma mustrai de fapta pe care o faptuisem. Dar mu strarile de cuget nu slujesc la nimic! Atunci ma ntorsei la morminte si cautai mo rmntul cu pricina, fara a putea sa izbutesc a-l mai cunoaste. Si mi urmai cautaril e pna la caderea noptii, fara a putea sa mai gasesc drumul. Ma ntorsei la sarai, s i nu mai putui nici sa beau, nici sa mannc, si toate gndurile mele se zbuciumau n p rivinta fiului mosului meu, si nu putui cu nici un chip sa ma dumiresc ct de ct! A tunci ma posomori de o posomorala amarnica, si mi trecui noaptea tare mohort, pna di mineata. Si ma ntorsei a doua oara la mecet, gndind la tot ce facuse fiul mosului

meu, si ma cuprinse o cainta grea ca-i dadusem ascultare; pe urma ncepui iarasi s a caut mormntul printre celelalte morminte, fara a izbuti sa dau de el. mi urmai c autarile vreme de sapte zile, si nu aflai nicicum calea cea buna. Atunci ngrijora rile si gndurile rele sporira atta, nct ajunsei aproape sa ma smintesc. Spre a-mi gasi un leac si o tihna chinurilor, ma gndii sa plec si luai dr umul de ntoarcere la tatal meu. n chiar ceasul cnd soseam la portile cetatii parint elui meu, se ivi o ceata de insi care se repezira asupra-mi si mi legara minile. A tunci ramasei cu totul naucit de fapta aceasta, dat fiind ca eram fiul sultanulu i cetatii si ca insii aceia erau slugile tatalui meu, precum si robii mei cei ti neri. Si ma cuprinse o spaima grea, si mi zisei n sine-mi: Cine stie ce-a putut sa i se ntmple tatalui meu! Atunci ncepui sa-i ntreb despre aceasta pe cei care mi legasera minile, iar ei nu-mi dadura nici un raspuns. Si, peste scurt rastimp, unul dintre ei, care e ra un rob tnar de-al meu, mi spuse: Judetul vremii s-a dovedit naprasnic fata de parintele tau. Ostenii l-au parasit, iar vizirul l-a dat mortii. Iar noi am iesit la pnda, spre a astepta ca derea ta n minile noastre. Si ma nsfacara, iar eu chiar ca nu mai tineam de lumea aceasta, ntr-atta st irile auzite ma naucisera, ntr-atta moartea tatalui meu ma umpluse de jale. Iar ei ma trra supus dinaintea vizirului, care l omorse pe tatal meu. Or, ntre vizir si min e era o rca veche. Pricina neprieteniei venea de acolo ca eram tare patimas dupa tragerea cu arbalesta73. Or, iacata ca, ntr-o zi, pe cnd ma aflam pe terasa saraiu lui tatalui meu, se brodi ca o pasare mare sa se lase pe terasa saraiului viziru lui, tocmai cnd vizirul se afla acolo; si vrusei sa sagetez pasarea cu arbalesta mea, da arbalesta nu nimeri pasarea, ci nimeri ochiul vizirului si i-l prapadi, cu vrerea si cu osnda scrisa de Allah! Cum spune poetul: Lasa ursita sa se mplineasca Si nu te osteni sa-ndrepti vreodata Altceva dect strmba judecata A juzilor din lumea pamnteasca. ntre-ale vietii tulburate spume, Nimica nu lasa sa-ti schimbe firea, Nici bucuria oarba nici mhnirea Ca totul este trecator pe lume. Vorba cu vorba, sirurile toate, Cte ni le-a scris Soarta, le-am urmat Caci datul Sortii-i pe vecie dat, Si sa-l mai schimbe nimenea nu poate. Saalukul urma mai departe: Dupa ce prapadii astfel, fara putinta de zviduire, ochiul vizirului, viz irul nu cuteza sa crcneasca nimic, ntruct tatal meu era sultanul cetatii. Si asta era pricina neprieteniei dintre mine si el. Cnd, asadar, cu minile legate, fusei dus dinaintea lui, el porunci sa mi s e reteze gtul! Atunci i spusei: Oare ai sa ma ucizi fara de vreo vina din parte-mi? El raspunse: Da ce vna-i mai mare ca asta? Si mi arata ochiul lui pierdut. Atunci i spusei: Am savrsit-o din greseala. Ci el mi raspunse: Daca tu ai savrsit-o din greseala, eu am s-o savrsesc precugetat! Pe urma striga: Sa fie adus naintea mea! Si ma dusera dinaintea lui. Atunci el ntinse mna si si nfipse degetul n ochiu l meu cel stng si mi-l zdrobi cu desavrsire. Si din ceasul acela de-atunci sunt chior, precum ma vedeti cu totii. Dupa aceea, vizirul porunci sa fiu legat si bagat ntr-o lada. Pe urma i sp use gdelui: Ti-l dau n seama. Trage-ti sabia din teaca si ia-l de-aici. Du-l afara di n cetate, omoara-l si lasa-l fiarelor salbatice sa-l mannce! Atunci armasul ma lua si ma duse pna ce iesi din cetate. Ma scoase atunci din lada, legat de mini si de picioare, si vru sa ma lege si la ochi, nainte de a ma da mortii. Atunci eu ncepui sa plng si sa rostesc stihurile acestea: Te socoteam camasa mea de zale, Scuteala mea de-un lancier vrajmas Ci tu esti lancea! Fierul minii tale Deschide mortii-n mine larg fagas!

Pe cnd eram puternic si-n paftale, Mna mea dreapta-n loc de-a pedepsi, Tre cea n mna stnga spada crunta, n mna care nu stia lovi. Asa faceam cu cel ce azi ma-nfrunta. Purcede dar asemeni mie, si Ma cruta-acum, cu mila ta marunta, Si lasa-i numai pe dusmanii mei Sagetile urgiei sa-mi arunce! De caznele vrajmasilor misei Sarmanei mele inimi i ajunge Ct a-ndurat! nchi na-i un crmpei De tainuire, si n-o mai rapune Cu greul vorbei care nu se spune! Prieteni mi-am facut, sa-mi fie-armura, Si-asa mi-au fost. Dar mpotriva m ea, Si-n minile celor ce-mi poarta ura. Mi-i socoteam sageti. Si-au fost asa! Le simt n suflet vajnica arsura! Si multor inimi fostu-le-am ca stea, Si le-am hranit, sa-mi fie credinci oase. Si credincioase-au fost: spre nselare! Le-am dat iubirea mea, sa nu ma lase, Statornic sa-mi ramna-ajutatoare Cnd ma vor bate vremuri ticaloase. Si-au fost asa! Ci doar ntru vnzare! Cnd auzi stihurile, mplinitorul osndelor si aduse aminte ca fusese armas la parintele meu si ca eu nsumi l coplesisem cu cinstiri, si mi zise: Cum sa te omor? Ca sunt rob al tau preasupus! Pe urma mi spuse: Fugi! Viata ti este mntuita! Si sa nu te mai ntorci prin partile acestea, nt ruct vei pieri si ma vei da si pe mine pieirii odata cu tine; cum spune poetul: Fugii Mntuie-te prietenei Du-te! Dezleaga-ti, frate, sufletul pe veci Din lantul legaturilor trecutei Da deci uitarii totu-acum cnd pleci! Si lasa si caminul ndragit, Ca sa slujeasca astazi de mormnt Aceluia ce cnd va l-a zidit Sa-i fie adapostul cald si blnd! Un alt meleag vei mai gasi vreodata, Si-o alta tara dect tara ta; Dar sufletu-ti e scris ca niciodata, De-l pierzi, un altul nu vei mai af la. Ia cugeta: ce nerozie mare Sa vecuiesti n lanturi, asuprit, Cnd lumea lui Allah sclipeste-n soare Si cnd pamntul lui e nesfrsit! Si-i scris ca daca soarta ti-a menit Sa mori ntr-un pamnt, nu vei putea De ct sa mori unde ti-a fost sortit. Dar cine-si stie oare soarta sa? Tu uita-te la coama unui leu, Si pilda scumpa sa n-o uiti nicicnd: Grumazul lui se face drz si greu Doar cnd traieste slobod pe pamnt! Cnd ispravi stihurile, i sarutai minile. Si nu ma ncrezui cu adevarat n izbav irea mea, dect dupa ce ma vazui zburat departe. Mai pe urma, ma alinai de pierderea ochiului, gndind ca scapasem de la mo arte. Si drumetii mai departe, si ajunsei n cetatea mosului meu. Intrai, asadar, Ia el si i istorisii ce i se ntmplase tatalui meu si ce mi se ntmplase si mie de mi-a m pierdut ochiul. Atunci el ncepu sa plnga cu potop de plnsete si striga: O, fiu al fratelui meu! Iacata ca mai adaugi o jale la jalele mele si nca o durere la durerile mele. Caci trebuie sa-ti spun ca fiul mosului tau cel sarm an, care se afla dinaintea ta, s-a pierdut de zile si zile, si eu nu stiu ce-a p atit, si nimeni nu poate sa-mi spuna unde este! Pe urma se porni pe un plns de cazu pierit. Cnd si veni n sinesi, mi spuse: O, copilul meu, sunt mhnit de o mhnire pna peste poate din pricina fiului m osului tau, eu, mosul tau! Si vii sa mai adaugi un chin la chinurile mele, istor isindu-mi ce ai patit si ce a patit tatal tau. Ci, o, copilul meu, mai bine-i ca ti-ai pierdut ochiul dect viata! La vorbele lui, nu mai putui sa tainuiesc ce se ntmplase cu fiul mosului m eu, copilul sau. i dezvaluii, asadar, tot. La vorbele mele, mosul meu se bucura pn a peste marginea bucuriei, chiar ca se bucura grozav de vorbele mele despre fiul sau. Si mi spuse: O, du-ma degraba sa vad mormntul acela. Iar eu i raspunsei: Pe Allah, o, mosule, nu stiu unde este asezat. ntruct m-am dus de-o gramad a de ori sa-l caut, fara a putea sa gasesc locul lui!

Atunci eu si unchiul meu ne duseram la mecet si, de data aceasta, uitnduma la dreapta si uitndu-ma la stnga, izbutii sa cunosc ntr-un sfrsit mormntul. Atunci eu si mosul meu, bucurosi peste masura, intraram sub bolta; traseram la o parte pamntul si apoi capacul; eu cu mosul meu coborram cincizeci de trepte, cte avea sc ara. Cnd ajunseram la capatul scarii, vazuram o fumaraie valatucindu-se spre noi, care ne orbi. Si numaidect unchiul meu rosti vorbele care alunga de la cel care le rosteste orice spaima, anume: Nu este putere si tarie dect ntru Allah Cel Atotpu ternic! Atunci pasiram mai departe si ajunseram ntr-o ncapere mare, plina cu faina , cu seminte de toate soiurile, cu bucate de toate felurile si cu multe alte luc ruri nca. Si vazuram n mijlocul ncaperii o perdea coborta peste un pat. Atunci mosul se uita nlauntrul patului, si l vazu si l cunoscu pe fiul sau, care era acolo, n br atele femeii care coborse mpreuna cu el; dar amndoi se preschimbasera n carbune negr u, ntocmai ca si cum ar fi fost aruncati ntr-o groapa de jar! La privelistea aceea, unchiul meu scuipa n obrazul fiului sau si striga: Asa ti se cuvine, o, nelegiuitule! Aceasta-i patimirea de pe lumea aceas ta de jos! Si ti mai ramne si patimirea de pe lumea cealalta, care-i mai crunta si mai ndelunga! Si, rostind acestea, mosul meu, dupa ce l scuipa n ochi pe fiul sau, si sco ase papucul si l lovi cu pingeaua peste obraji. n clipita aceasta a istorisirii sale, Seherezada vazu ca se aprinsera zor ii si, cuminte, nu vroi sa se prilejuiasca mai mult de ngaduinta ce-i fusese data . Dar cndfu cea de a douasprezecea noapte urma: Mi s-a izvodit, o, norocitule sultan, ca saalukul i-a spus copilandrei, pe cnd toti cei strnsi acolo, precum si califul si Giafar, ascultau povestirea: Asadar, dupa ce mosul meu l lovi cu pingeaua papucului peste obraz pe fiu l sau, care se afla ntins acolo, negru ca de carbune, eu ramasei uluit pna peste p oate de naprasna aceea. Si tare ma mhnii din pricina fiului mosului meu, vazndu-l asa, ajuns negru ca de carbune, dimpreuna cu copila! Pe urma strigai: Pe Allah! O, mosule al meu, gata! Potoleste-ti oleaca aleanurile inimii! ntruct si mie mi se zbate inima amarnic, cu tot launtrul fapturii mele, de pe urm a celor ntmplate copilului tau! Si ma topesc mai cu seama cnd i vad, si pe el si pe copila, ajunsi asa, negri carbune; si cnd te vad pe tine, parintele lor, ca nu te multumesti cu atta, ci l mai si bati cu talpa papucului! Atunci mosul meu mi povesti: O, fiu al fratelui meu! Afla ca acest copil, care-i copilul meu, din pru ncia lui s-a aprins de patima dupa chiar sora lui. Iar eu mereu l-am departat de ea, si mi ziceam n sinea mea: Fii pe pace! Sunt nca prea tineri! . Da degeaba! Nici n u apucara bine sa ajunga la anii tineretii, ca ntre ei se si petrecu fapta cea re a. Iar eu aflai! Ci chiar ca nu-mi venea sa cred de-a binelea! Da tot l-am ocart cu ocara amarnica si i-am spus: Ia bine seama si te fereste de asemenea fapte smintite, pe care nimeni n u le-a savrsit pna la tine si pe care nimeni nu le va savrsi dupa tine! Altminteri, avem sa fim de rusine si de ocara pna la moarte printre sultani! Si olacarii au sa mprastie patania noastra n lumea toata! Asa ca fereste-te de asemenea fapte, ca de nu, te afurisesc si te omor! Pe urma luai seama sa-l despart si pe el de ea, si pe ea de el. Dar se c uvine a socoti ca smintita l ndragea cu dragoste pojarnica! ntruct Seitan si durase l ucrarea n ei. Asa ca, atunci cnd fiul meu vazu ca l despartisem de sora-sa, pesemne ca a tunci, fara a spune nimic nimanuia, si-o fi facut locul acesta, care se afla sub pamnt. Si, precum vezi, si-a adus aici de-ale gurii si toate astea! Si s-a prile juit de lipsa mea, cnd ma aflam la vnatoare, spre a veni aici cu sora lui! Si atun ci judetul Celui Preanalt si Preaslavit s-a statorit! Si i-a ars pe amndoi chiar a ici! Caci caznele de pe lumea cealalta sunt nca si mai grozavnice si ndelungi! Si deodata mosul meu ncepu sa plnga, iar eu la fel cu el laolalta. Pe urma mi spuse: De-acuma vei fi tu copilul meu, n locul celuilalt! Eu atunci, vreme de un ceas, sezui sa cuget la tesaturile lumii acesteia

de sub soare, si, printre toate, si la moartea parintelui meu din porunca vizir ului, si la scaunul lui de domnie rapit, si la ochiul meu cel pierdut, pe care l vedeti cu totii! Si la toate lucrurile cele atta de anapoda, cte i se ntmplasera fiu lui mosului meu, si nu putui a ma opri sa nu plng! Dupa care iesiram din gropnita; si nchiseram la loc capacul; pe urma l aco periram cu pamnt si aduseram mormntul la starea n care se afla mai nainte; si ne ntoa rseram acasa. Nici nu apucaram noi bine sa ajungem si sa sedem jos, ca si auziram o za rva de sunete de razboi, de vuve si de goarne, si vazuram osteni alergnd, si toat a cetatea fu napadita de vuiete de larma si de praful strnit de copitele cailor. Si chiar ca mintea noastra ramase tare nauca de a nu putea ajunge sa priceapa te meiul tuturor acestora. ntr-un sfrsit, sultanul, mosul meu, se hotar sa ntrebe carei pricina, si i se raspunse: Fratele tau a fost omort de vizirul sau, care a dat zor sa-si strnga toti ostenii si toate cetele si sa vina aici ct mai grabnic, ca sa loveasca cetatea pe nevegheate! Iar locuitorii din cetate au vazut ca nu puteau sa-i steie mpotriva! nct au lasat cetatea la cheremul lui! La vorbele acestea, mi zisei n sinea mea: De buna seama, are sa ma omoare d aca voi cadea n minile lui! Si iarasi necazurile si grijile se gramadira n sufletul meu, si iar pornii sa-mi prefir cu jale prin minte toate napastele petrecute de tatal meu si de mama mea. Si nu mai stiam ce sa fac. Pe de alta parte, daca as f i iesit la iveala, locuitorii din cetate si ostenii tatalui meu m-ar fi cunoscut si ar fi cautat sa ma omoare si sa ma dea pierzarii! Si nu mai gasii alta scapa re dect aceea de a-mi taia barba. nct mi taiai barba, ma stravestii n alte haine si p arasii cetatea. Si pornii la drum spre cetatea aceasta a Bagdadului, unde nadajd uiam sa ajung n tihna si sa dau de careva care sa ma ajute sa razbat pna la saraiu l emirului drept-credinciosilor, Harun Al-Rasid, califul Stapnului Lumii, caruia vroiam sa-i spun povestea mea si pataniile mele. Pna la urma ajunsei cu bine n cetatea Bagdadului, chiar n noaptea aceasta. Si nu stiui nici unde sa ma duc, nici unde sa ma ntorc, si ramasei tare ncurcat. S i deodata ma pomenii nas n nas cu saalukul de colea. Atunci i urai buna pace si i s pusei: Sunt strain. El mi raspunse: Si eu sunt strain. Taifasuiram prieteneste, pna vazuram ca vine catre noi saalukul de colea, cel de al treilea sot al nostru. Ne ura buna pace si ne spuse: Sunt strain. Noi raspunseram: Si noi suntem straini. Atunci merseram mpreuna, pna ce ne prinse noaptea. Iar ursita cea norocita ne calauzi pna aici, n preajma voastra, stapne ale noastre! Si-asa-i cu pricina ba rbii mele taiate si a ochiului meu scos! Dupa povestirea aceasta a celui dinti saaluk, fetiscana i spuse: Gata, bine! Si acuma, freaca-te cu mna oleaca pe crestet74. Si pleaca rep ede! Si saalukul i raspunse: O, stapna mea, chiar ca nu voi pleca dect dupa ce voi fi auzit povestirea tuturor sotilor mei de aici. Ast timp, toti cei de fata se minunau de povestea aceasta uluitoare, iar califul i si spuse lui Giafar: Hotart lucru, n viata mea nu am auzit o ntmplare ca a saalukului acesta! Atunci saalukul dinti se duse sa sada jos, ncrucisndu-si picioarele; iar ce l de al doilea saaluk pasi nainte, saruta pamntul ntre minile stapnei casei, si istor isi urmatoarele: Povestea celui de al doilea saaluk. Eu, o, stapna a mea, cu adevarat nu m-am nascut chior. Si povestea mea, p e care am sa ti-o istorisesc, este atta de uluitoare, nct, daca ar fi scrisa cu and reaua pe coltul dinlauntru al ochiului, ar sluji de nvatatura celui ce este vredn ic a se lumina!

Asa cum ma vezi, sunt sultan, fiu de sultan! Mai afla ca nu sunt un nest iutor: am citit Coranul si i-am slovenit cele sapte citanii75; am citit, de asem enea, cartile de capati ale dascalilor de stiinte; am patruns stiinta stelelor si spusele poetilor. ntr-un sfrsit, pna ntr-atta m-am aplecat asupra nvatarii tuturor nv taturilor, nct i-am ntrecut pe toti vecuitorii din veacul meu. nct numele meu crescu n ochii tuturor carturarilor. Ba nca, faima mea se ntinse peste toate olaturile si peste toate meleaguri le, iar vorbele despre mine ajunsera la urechile tuturor sultanilor. Si atunci s ultanul de la Ind auzi de mine. Si trimise rugaminte la tatal meu sa ma lase sa ma duc la el si, totodata, chemndu-ma, i trimise parintelui meu daruri stralucite si peschesuri cu adevarat vrednice de sultani. nct tatal meu se nvoi si porunci sa mi se pregateasca sase corabii pline cu de toate, si plecai. Calatoria noastra pe mare tinu vreme de o luna ntreaga, dupa care ajunser am la un tarm. Acolo coborram pe mal caii pe care i luasem cu noi pe corabii, si c amilele; si ntarnitaram zece camile cu darurile menite sultanului de la Ind. Si d e-abia porniram la drum, ca un nor de pulbere se si ridica venind catre noi, si n valui toate zarile cerului si ale pamntului, si tinu asa vreme de un ceas din zi; pe urma se mprastie si, de dedesubtul lui, se ivira saizeci de calareti ca niste lei ntartati. Cnd ne uitaram la ei bine, vazuram ca erau arabi din pustie, tlhari d e drumul mare! Iar cnd ne zarira, n vreme ce noi o luaram la fuga cu cele zece pov eri de daruri menite sultanului de la Ind, ei se repezira asupra noastra si si ndr eptara goana, cu friele slobozite, catre noi. Atunci ncepuram sa le facem semne si le strigaram: Suntem trimisi la sultanul cel puternic de la Ind! Asa ca sa nu ne facet i vreun rau! Iar ei ne spusera: Noi nu suntem nici pe pamnturile lui, nici sub atrnarea lui! Si-asa ca omorra o parte din slujitorii mei cei tineri, pe cnd ceilalti si eu luaram fuga care ncotro, eu dupa ce capatai o rana amarnica. Ast timp, arabii din pustie se apucara sa jefuiasca bunurile si darurile noastre ramase pe spina rea camilelor. Iar eu, dupa atta fuga, nu mai stiui nici unde eram, nici ce se cadea sa fac. Vai, adineauarea eram n falnicii, si acuma n ticalosie si saracie! Si ndemnai la fuga nainte, pna ce ma pomenii pe un vrf de munte unde gasii o borta; si putui nt r-un sfrsit sa ma odihnesc si sa-mi petrec noaptea acolo. Dimineata, iesii din borta si mi luai umbletul mai departe, pna ce ajunsei la o cetate stralucita si nfloritoare, cu un vazduh atta de minunat, nct iarna nu a vea asupra ei nici o putere, iar primavara o mbraca pururea cu trandafirii ei. nct tare ma bucurai de sosirea mea n cetatea aceea, mai cu seama data fiind istovirea n care ma aflam, vlaguit cum eram de drum si de fuga. Si chiar ca ajunsesem ntr-o stare jalnica de ofilire. Si eram tare schimbat. n cetatea aceea, nu stiam ncotro sa ma ndrept, cnd, trecnd pe lnga un croitor, care cosea n croitoria lui, intrai la el si i urai buna pace! El mi raspunse la ur area de buna pace si ma pofti cu dragoste sa sed jos, si ma saruta, si ma ntreba cu bunatate despre pricina ce ma departase de tara mea. Atunci i istorisii tot ce mi se ntmplase, de la nceput pna la sfrsit. El atunci ramase tare mhnit pentru mine, si mi zise: O, tinere frumos, nu trebuie sa spui nimic din toata patarania aceasta n imanui! ntruct tare mi-e frica pentru tine de sultanul acestei cetati; ca este cel mai mare vrajmas al parintelui tau, si are un pas vechi de socotit cu el! Dupa care mi aduse de mncat si de baut; si mncai si baui, iar el la fel mpre una cu mine. Si ne petrecuram noaptea stnd de vorba, si mi orndui un loc ntr-un ungh er al croitoriei sale, unde ma ntinsei, iar el la fel, spre a dormi. Apoi mi aduse tot ce ar fi putut sa-mi fie de trebuinta, o saltea si o nvelitoare. Sezui astfel la el vreme de trei zile, dupa care ma ntreba: Stii vreo meserie cu care sa-ti tii zilele? Iar eu i raspunsei: De buna seama! Sunt carturar priceput n cunoasterea pravilelor, dascal is cusit la toate nvataturile; stiu sa citesc si stiu sa socotesc! El mi raspunse:

Prietene, toate astea nu sunt o meserie! Sau, mai degraba, sunt o meseri e, daca vrei (caci ma vazuse tare deznadajduit), da meseria ta nu are nici-o cau tare la trgul din cetatea noastra! Aici, n cetatea noastra, nimeni nu stie nici sa nvete, nici sa citeasca, nici sa socoteasca. Stie numai cum sa-si dobndeasca agon iseala. Atunci ma simtii tare ncurcat si nu putui dect sa-i spun iarasi: Chiar ca, pe Allah! Nu stiu sa fac nimic dect ceea ce ti-am nsiruit! Iar el mi zise: Atunci, baiete, strnge-ti bracinarul! Si ia o secure si o funie si du-te de taie butuci pe olaturi, pna ce Allah va vroi sa te miluiasca cu o soarta mai b una! Si mai cu seama sa nu dezvalui nimanuia stepena ta, ntruct au sa te omoare! Dupa vorbele astea, se duse sa-mi cumpere o secure si o funie; si ma tri mise sa tai lemne cu alti taietori de lemne, dupa ce se osteni sa ma nfatiseze lo r precum se cuvine. Plecai atunci cu toporarii si ncepui sa toporasc. Pe urma mi pusei povara de lemne pe cap, o carai n cetate si o vndui pe o jumatate de dinar. Cumparai de-a le gurii cu ctiva banuti si pastrai cu grija partea care mi ramasese din bani. Si astfel, vreme de un an ntreg, trudii mai departe si ma duceam n fiece zi pe la pri etenul meu croitorul, la croitoria lui, unde ma odihneam la racoare, ncrucisndu-mi picioarele sub mine n ungherul meu. ntr-o zi, dupa obiceiul meu, plecai sa tai lemne, si, ajungnd acolo, gasii o padure deasa, n care se aflau o multime de butuci strasnici. Alesei un copac u scat si ma apucai sa dau la o parte pamntul dimprejurul radacinilor lui; pe cnd tr udeam asa, securea deodata se prinse ntr-un belciug de arama. Atunci trasei la o parte pamntul de jur mprejur si vazui un capac de lemn, de care era prins belciugu l de arama. Si ridicai capacul. Si vazui o scara dedesubt. Cobori pna n josul scari i si ajunsei la o usa. Intrai pe usa si ajunsei ntr-o sala falnica de sarai minun at si bine cladit. Si gasii acolo o fetiscana minunata, pe potriva celui mai fru mos dintre margaritare. Si ntr-atta nct numai la vederea ei chiar ca ti se si sterge au din inima toata grija, tot aleanul si tot amarul. Ma uitai la ea si numaidect ma plecai cu nchinaciune Atoateziditorului carele o daruise cu attea desavrsiri si cu frumusetea aceea. Atunci ea se uita la mine si mi zise: Esti faptura omeneasca. i raspunsei: Sunt faptura omeneasca. Iar ea mi zise: Da atunci cine a putut sa te ndrume la locul acesta, n care ma aflu de dou azeci de ani, fara a fi vazut vreodata o faptura de om? La vorbele ei, care mi se parura pline de gingasie si de dulceata, zisei : O, stapna mea, Allah este acela carele m-a ndrumat la salasul tau, pentru ca sa dau ntr-un sfrsit uitarii toate chinurile si toate napastele mele. Si i istorisii tot ce mi se ntmplase, de la nceput pna la sfrsit. Si povestea mea chiar ca i pricinui multa mhnire pentru mine, ntruct plnse si mi zise: Am sa-ti istorisesc si eu povestea mea. Afla, asadar, ca sunt fiica sult anului Aknamus, domnul de la capatul tarmurilor Indului, stapnul peste insula de A banos. El m-a maritat cu fiul mosului meu. Dar, n chiar noaptea nuntii, pna a-mi f i pierdut fecioria, m-a rapit un efrit, pe care l cheama Georgirus, fiul lui Rajm us, chiar fiul lui Eblis. M-a luat si m-a pornit n zbor si m-a adus n locul de aic i, unde a carat tot ce as fi putut rvni, si prajituri, si zaharicale, si haine, s i tesaturi scumpe, si lucruri de casa, si mncaruri, si bauturi. De-atunci vine sa ma vada tot la fiecare zece zile, si se bucura de mine, chiar aici, si pleaca d imineata. Si mi-a spus ca daca voi avea vreo trebuinta de el n rastimpul celor ze ce zile, pe care le petrece departe de mine, nu am dect, fie ziua, fie noaptea, s a ating cu mna cele doua siruri care sunt scrise colo sub bolta salii. Si ntr-adev ar, de-atunci, cum ating nscrisul acela, l si vad ivindu-se. De data aceasta sunt, iacata, patru zile de cnd n-a venit, si mai are nca sase zile pna a se arata, nct ai putea sa stai la mine cinci zile, ca sa pleci apoi cu o zi pna sa vina el. Eu raspunsei:

De buna seama! Pot. Ea atunci fu bucuroasa foarte; se ridica drept n sus, ma lua de mna, ma po fti sa trec printr-o usa boltita si ma duse la un hammam gingas si placut si pli n de o abureala dulce. Atunci, pe loc, ma dezbracai, si la fel si ea se dezbraca goala toata; si amndoi intraram sa ne scaldam. Dupa scalda, sezuram jos pe podin a hamma-mului, ea lnga mine, si ncepu sa ma mbie sa beau sorbet de mosc, si puse di nainte-mi niste prajituri minunate. Pe urma taifasuiram dulce mai departe, si mnc aram din toate cele cte erau bunataturile efritului, rapitorul ei. Apoi ea mi zise: Asta-seara ai sa dormi si ai sa te odihnesti bine de ostenelile tale, sp re a fi apoi ntremat bine. Iar eu, o, stapna a mea, ma lasai ispitit sa dorm, dupa ce i multumii ndelu ng. Si chiar ca mi uitai toate grijile. La trezire, o vazui cum sedea jos lnga min e si cum ma mngia dulce pe mini si pe picioare. Atunci rostii numele lui Allah, spr e a chema asupra ei toate binecuvntarile, si sezuram la taifas vreme de un ceas, iar ea mi spuse lucruri tare dragalase. mi spuse: Pe Allah! Mai nainte, singura-singurica n saraiul acesta de sub pamnt, eram plina de mhnire si mi simteam pieptul apasat, ntruct nu aveam pe nimeni cu care sa stau de vorba, si-asa vreme de douazeci de ani! Si slava lui Allah! Preamarit fi e El ca te-a calauzit pna la mine! Pe urma, cu glasul ei dulce, mi cnta strofele acestea: Daca am fi stiut cumva, De-am fi aflat de mai-nainte Vreun zvon despre v enirea ta, Atunci am fi zorit a-ntinde Si a-ti desterne sub picioare, Ca tu sa p oti calca asa Pe umilitele covoare, Pe care le tese am minune Din purpuriul nost ru snge Si din negreala de carbune, Luata., ca sa te mbete, Din ochiul nostru care plnge De bucurie ca te vede. Te-arfi poftit pe-o catifea Obrajii nostri moi si dulci, Si coapsa noast ra-ti asternea Matasea-n care sa te culci., O, calator de noapte-adus La noi de sfetnicele astre, Caci locul tau e mai presus De pleoapele privirii noastre! La auzul stihurilor, i multumii cu mna pe inima; iar dragostea ei se mplnta n ca si mai naprasnic n mine; si si luara zborul si grijile, si necazurile mele. Apo i ncepuram sa bem din acelasi pocal, si tot asa pna seara; atunci, n noaptea aceea, ma desfatai cu ea, n deplina bucurie. Si niciodata n viata mea nu am avut o noapt e asemanatoare cu noaptea aceea. Iar cnd veni dimineata, ne scularam tare multumi ti unul de altul si plini de bucurie ntr-adevar! Eu atunci, cu totul aprins nca, si mai cu seama spre a-mi alungi bucuria, i zisei: Vrei sa te ajut sa iesi de sub pamnt si sa te scap de ginnul acela? Ea ncepu sa rda si mi spuse: Taci tu si multumeste-te cu ce ai! Ca iacata! Amartul acela de efrit nu v a avea dect o zi din zece, pe cnd tu, ti fagaduiesc, le vei avea de fiecare data pe celelalte noua zile! Eu atunci, dus de pojarul patimii, ma lasai trt de vorbe desarte, ntruct i sp usei: Nicidecum! Am sa sfarm pe data de la temelie pna n crestet bolta aceasta, n care sunt sapate scrierile lui vrajitoresti, pentru ca astfel efritul sa-mi vina la ndemna si sa pot sa-l omor! ntruct de multa vreme m-am deprins sa-mi fac o joaca din macelarirea tuturor efritilor de deasupra si de dedesubtul pamntului. La vorbele mele, si spre a ma potoli, ea ncepu sa-mi nsire stihurile acest ea: O, tu, cel care mai ceri un ragaz, Pna-a ne desparti pe totdeauna, Si car e-abia soptesti cu jalea-n glas Ca despartirea e ca matraguna, Nu stii tu oare c a doar despartirea E singurul si-adevaratul leac De-a nu te fereca n lant iubirea , Ci numai de-a iubi ce ti-este drag? Nu vrei sa cugeti si sa ntelegi Ca orisice iubire se sfrseste Sub zodia nen duratei legi Ce n plictis si-n sila-o vestejeste, Si dragostele noastre, pn la urm a, Cu voiey fara voie, tot se curma? Si eu, fara a lua seama la stihurile pe care mi le nsira, trntii o izbitur a naprasnica de picior n bolta! n clipa aceasta a istorisirii sale, Seherezada vazu ca se lumineaza de zi

ua si, cuminte, tacu. Iar cnd fu cea de a treisprezecea noapte, urma. Mi s-a izvodit, o, norocitule sultan, ca al doilea saaluk si-a urmat ast fel povestirea dinaintea tinerei stapne a casei: Asa ca, o, stapna a mea, cnd trasei n zidul boitei izbitura aceea naprasnic a de picior, femeia mi spuse: Iacata efritul! Vine la noi! Au nu te-am prevestit? Or, pe Allah! M-ai d at pierzaniei! Da acuma gndeste-te cum sa scapi tu, si asa ca iesi tot pe acolo p e unde ai venit! Eu atunci ma repezii pe scara. Si, din pricina spaimei, mi uitai jos, spr e prapadul meu, ncaltarile si securea. nct, cum de-abia suisem numai cteva trepte de scara, ma ntorsei oleaca spre-a mai arunca o privire dupa ncaltarile mele si dupa secure; si vazui pamntul cum se crapa si cum iese din el un efrit mare, ngretosat or de urt, care i spuse femeii: Care-i pricina zguduiturii naprasnice cu care m-ai speriat? Ce nenorocir e ai patit? Ea raspunse: Chiar ca nici-o nenorocire, afara ca adineaori mi-am simtit pieptul apas at de singuratate si m-am ridicat spre a ma duce sa beau vreo bautura racoritoar e care sa-mi mai usureze pieptul si, cum m-am ridicat prea iute ca sa ma duc, am alunecat si am cazut lovindu-ma de bolta. Si efritul i zise: A, desfrnata ticaloasa! Bine mai stii sa minti! Pe urma ncepu sa se uite prin sarai, ba la dreapta, ba la stnga, si pna la urma gasi ncaltarile si securea mea. Atunci striga: Ha! Ce vra sa zica ciurucurile astea? Spune! De unde ai lucrurile astea omenesti? Ea raspunse: Pai chiar acuma cnd mi le arati le vad si eu! Nu le-am mai vazut niciodat a pna acum. Pesemne ca or fi fost agatate la spatele tau, si chiar tu le-ai fi ad us aici. Atunci ginnul, n napada mniei, striga: Ce vorbe smintite, desantate si anapoda! N-ai sa ma zapacesti cu ele, o, talanito! La vorbele acestea, o lasa goala toata, o puse n cruce ntre patru stlpi nfip ti n pamnt si, lund-o la schingiuiri, ncepu s-o ntrebe despre ce se ntmplase. Dar eu n mai putui sa ndur, nici sa-i aud plnsetele; si urcai repede pe scara, tremurnd de spaima; si, ajungnd afara, pusei la loc capacul precum fusese si l ascunsei de pri viri, acoperindu-l cu pamnt. Si ma cuprinse cainta pentru fapta mea, pna peste mar ginile caintei. Si ncepui sa cuget la femeie, la frumusetea ei si la caznele la c are o supunea procletul acela, dupa ce femeia sezuse cu el vreme de peste douaze ci de ani. Si mai cu seama ramasei tare necajit la gndul ca o chinuia din vina me a. Si, n clipita aceea, ncepui iarasi sa cuget si la tatal meu si la mparatia lui s i la starea ticaloasa de taietor de lemne n care eram, si, plngnd ntruna, rostii un stih76 despre ntmplarile acestea amarnice. Dupa care mi vazui de drum mai departe, pna ce ajunsei la croitor, prieten ul meu. Si l gasii pe croitor, care, din pricina lipsei mele, sta ca pe o tigaie pusa la prajit pe foc. Si sedea acolo, asteptndu-ma cu nerabdare. Si mi zise: Ieri, daca nu te-am mai vazut ca de obicei, mi-am petrecut noaptea cu in ima la tine! Si mi-a fost frica pentru tine, sa nu fi dat n padure peste vreo fia ra salbatica ori peste altceva de soiul acesta. Si preamarit fie Allah pentru iz bavirea ta! Eu atunci i multumii pentru bunatatea sa, intrai n croitorie si sezui jos n ungherul meu; si ncepui sa cuget la cte mi se ntmplasera si sa ma cert singur pentr u izbitura de picior pe care o dadusem boltei. Deodata, prietenul meu cel bun, c roitorul, intra si mi spuse: Se afla la usa croitoriei un ins, un fel de persan, care te cauta si car e are la el securea si ncaltarile tale. A trecut cu ele pe la toti croitorii de p e ulita, spunndu-le: Am iesit de cu zori ca sa ma duc la rugaciunea de dimineata l a chemarea muezinului77, si am gasit n cale lucrurile acestea, fara a izbuti sa a

flu ale cui ar putea sa fie. Spuneti-mi voi dara cine-i stapnul lor! Atunci croitorii de pe ulita noastra, care te stiu, vaznd securea si ncalt arile, cunoscura ca sunt ale tale si i spusera degraba persanului unde stai. Si a venit aici, te asteapta la usa croitoriei. Iesi, asadar, si multumeste-i pentru osteneala, si ia-ti securea si ncaltarile. Dar eu, la vorbele lui, simtii ca ma ngalbenesc la chip si ca tot trupul mi se topeste de spaima. Si, pe cnd stam prostit asa, deodata pamntul de dinaintea ungherului meu se crapa, iar persanul cu pricina se si ivi pe acolo. Era efritu l! Care, dupa ce fugisem, o pusese pe sotia lui cea tnara la schingiuiri; si ce s chingiuiri! Dar ea nu-i marturisise nimic. El atunci a luat securea si ncaltarile si i-a spus: Am sa-ti dovedesc ca sunt ntr-adevar Georgirus, din vita lui Eblis! Si ai sa vezi tu daca sunt n stare ori ba sa ti-l aduc aici pe stapnul securii si al nca ltarilor! Si atunci a venit sa se slujeasca fata de croitori de siretlicul despre care am vorbit. Asa ca intra napristan la mine, de dedesubtul pamntului, si pe data, fara a mai pierde o clipita, ma si nhata! si lua zborul si se ridica n vazduhuri; pe ur ma se lasa jos si se afunda n pamnt! Ct despre mine, mi pierdusem orice simtire. Si intra cu mine n saraiul de sub pamnt n care ma dedulcisem la desfat. Si o vazui pe tinerica goala-goluta si cu sngele curgndu-i pe solduri! Atunci ochii mi se muiara n lacrimi. Si efritul se duse la ea si, nsfacnd-o, i zise: O, dezmatato! Iacata-ti handralaul! Atunci muierusca se uita la mine si spuse: Nu stiu cine este. Si nu l-am vazut niciodata, dect numai n clipita de-acu m! Iar efritul i zise: Ce? Nici acuma, cnd se afla dinainte-ti nsusi faptasul ticalosiei, tot nu marturisesti? Ea atunci zise: Habar nu am cine este. Si nu l-am vazut n viata mea. Si nu mi-e ndemna sa m int dinaintea lui Allah! Atunci efritul i zise: Daca chiar habar nu ai cine este, ia sabia si reteaza-i capatna! Ea atunci lua sabia, veni la mine si se opri dinainte-mi. Eu atunci, gal ben de spaima, i facui un semn din sprncene ca nu (spre-a o ruga sa-i fie mila) si lacrimile mi curgeau de-a lungul obrajilor. Atunci mi clipi si ea din ochi; si ro sti cu glas tare: Tu esti pricina nenorocirilor noastre! Eu atunci iarasi i facui semn din sprncene, iar cu graiul i spusei niste st ihuri cu doua ntelesuri: ndeajuns stiu ochii sa-si ntocmeasca graiul Si-ar fi zadarnic limba sa-si mai destearna-alaiul Cnd singura privirea despleticeste taine, nvaluite bine n inim a ca-n haine. La cea dinti ivire dulci lacrimi potopira, Si mut ramase glasul, iar mint ea fara sira; Si numai ochii galesi soptesc ncet si rar Tot ce sopteste vraja strnitului pojar. Clipirea pleoapei spune simtirea lumii toata, Degeaba-i ca vreun deget n toba sa mai bata Sprnceana tine locul ntregului alai. Tacere, dar! Aleanul graieste fara grai. Atunci femeia cea tinerica mi pricepu si semnele si stihurile, si arunca din mini sabia efritului. Iar efritul lua sabia si mi-o ntinse si-mi zise: Reteaza-i gtul, si am sa te slobozesc si n-am sa-ti fac nici un rau! Iar eu spusei: Da! Si luai sabia si naintai cu drzie si ridicai bratul! Ea atunci mi spuse, fa cndu-mi semn din sprncene: Oare eu te-am vatamat cu ceva? Atunci ochii mei se umplura de lacrimi, si aruncai din mini sabia si i spu

sei efritului: O, puternicule efrit, o, viteaz vladnic si de nenfrnt! Daca femeia aceasta ar fi fost, precum o socoti tu, de putina credinta si de putina judecata, ar fi gasit legiuita caderea capului meu retezat! Or, dimpotriva, iacata ca aceasta-i chiar sabia pe care a aruncat-o departe de ea. Cum, dar, as putea eu, la rndul m eu, sa gasesc legiuit a-i reteza gtul, mai cu seama dat fiind ca niciodata nu am mai vazut-o pna n ceasul de acum? nct niciodata nu am sa savrsesc fapta aceasta, chia r de va urma sa ma faci a bea pocalul mortii crunte! La spusele mele, efritul striga: Ha! Acuma sunt bine ncredintat de legatura dintre voi! Si-atunci, o, stapna a mea, blestematul lua sabia, izbi mna femeii si o re teza; pe urma izbi cealalta mna si o reteza la fel; pe urma i reteza piciorul drep t; pe urma i reteza piciorul stng. Si-asa, din patru izbituri, reteza cele patru m adulare. Iar eu priveam cu ochii mei si ma gndeam ca neabatut am sa mor. n clipita aceea, tnara femeie se uita la mine pe furis si mi facu un semn c u ochiul. Si, vai, efritul vazu clipirea aceea din ochi si striga: O, plod de lele! Iacata ca savrsesti nselaciunea cu ochiul! Si atunci o izbi peste gt cu sabia si i reteza capul. Pe urma se ntoarse sp re mine si mi zise: Afla, o, tu, faptura de om, ca, n privinta noastra, noua, ginnilor, ne es te ngaduit, ba ne este chiar legiuit si statorit s-o omorm pe sotia necredincioasa ! Afla, asadar, ca pe tinerica aceasta am rapit-o n noaptea nuntii ei, cnd nu avea nca dect doisprezece ani, si mai nainte ca vreun altul sa se fi bucurat de ea ori s-o fi cunoscut! Am adus-o aici si veneam s-o vad o zi din zece, spre a-mi petre ce noaptea cu ea, si ma veseleam cu ea lund nfatisarea unui persan! Da daca m-am nc redintat ca ma nsala, am omort-o! De altminteri, nu m-a nselat dect numai cu ochiul, cel cu care a clipit uitndu-se la tine. Ct despre tine, ntruct nu m-am putut ncredin ta ca te-ai fi dezmatat cu ea, spre-a o ajuta sa ma nsele, nu am sa te omor. Ci, oricum, ca sa nu poti sa rzi n spatele meu, vreau sa-ti casun un rau care sa-ti ra peasca falnicia! Si te las sa-ti alegi soiul care ti place mai mult dintre toate relele. Eu atunci, o, stapna a mea, ma bucurai pna peste marginile bucuriei, vazndu -ma scapat de la moarte. Si bucuria ma ndemna sa ma prilejuiesc de mila lui. Si i zisei: Chiar ca nu stiu ce sa aleg dintre toate napastele! Mi-ar placea mai mul t niciuna! Atunci efritul, mniat, izbi n pamnt cu piciorul si striga: ti spun sa alegi! De pilda, alege n ce nfatisare vrei sa te vrajesc! Vrei u n chip de magar? Nu! Un chip de cine? Un chip de catr? Un chip de corb? Ori mai de graba un chip de maimuta? Eu atunci i raspunsei, tot cautnd un spor de mila, ntruct aveam nadejde la o ndurare deplina: Pe Allah! O, stapne Georgirus, din spita lui Eblis cel puternic! Daca ma cruti, si Allah are sa te crute; ntruct te va avea drag pentru iertarea data unui bun muslemin, care nu ti-a casunat niciodata vreun necaz! Si ma milogii mai departe la el, pna peste marginile rugamintilor, stnd n p icioare ugilit dinaintea lui, si i spusei: Ma osndesti pe nedrept! El atunci mi raspunse: Destul cu vorbe de-alde astea, ca te omor! Asa ca nu te prilejui mai mul t de bunatatea mea, ntruct sunt dator numaidect sa te vrajesc! La vorbele acestea, ma nsfaca, despica bolta si pamntul de deasupra noastr a si si lua zborul cu mine n vazduhuri, atta de sus, nct nu mai vazui pamntul dect sub fatisarea unei strachini de apa. Atunci cobor pe vrful unui munte si ma lasa jos; lua oleaca de pamnt n mna, slomni deasupra-i, mormaind cam asa: Hm! Hm! Hm! , rosti ni ste vorbe, pe urma arunca pamntul acela asupra mea, strignd: Leapada-ti chipul si ia chip de maimuta! Si, tot atunci, o, stapna a mea, ma si preschimbai n maimuta, da ce maimut a! Batrna de pe putin o suta de ani si amarnic de urta! Atunci, daca ma vazui cu nf atisarea aceea, dintru-nti ramasei nemultumit si ncepui sa topai; si chiar ca topa

iam! Pe urma, de vreme ce topaiala nu-mi folosea la nimic, ncepui sa-mi plng de ja le si de jalea celui care fusesem. Iar efritul rdea ntr-un chip nfricosator. Pe urm a se mistui. Atunci ncepui sa cuget la strmbatatile soartei, si vazui, pe pielea mea, c a ntr-adevar soarta nu sta nicidecum n puterea fapturii. Dupa care ncepui sa cobor de-a rostogolul din vrful muntelui pna jos de tot . Si pornii la drum, dormind noaptea n pomi, si-asa, vreme de o luna, pna ce ajuns ei la tarmul Marii Sarate. Ma oprii acolo vreme de vreun ceas si, ntr-un sfrsit, v azui n mijlocul marii o corabie pe care vntul prielnic o mpingea spre tarm, catre m ine. Eu atunci ma ascunsei pe dupa o stnca si asteptai. Cnd vazui oamenii ca soses c si ca ncep sa foiasca de colo-colo, mi luai inima n dinti si sarii n mijlocul cora biei. Atunci unul dintre oameni striga: Alungati-o repede pe fiinta aceasta de rea vestire! Iar altul striga: Ba s-o omorm! Iar al treilea striga: Da, s-o omorm cu sabia! Eu atunci ncepui sa plng si abatui cu laba vrful sabiei, iar lacrimile-mi c urgeau din belsug. Atunci capitanului i se facu mila de mine si le zise: O, negustorilor, maimuta aceasta iacata cum se milcuieste la mine, iar e u i ascult rugamintea; este sub ocrotirea mea! Nimeni sa n-o prinda si nici s-o a lunge ori s-o tulbure! Pe urma capitanul ncepu sa ma cheme si sa-mi spuna vorbe dulci si mbietoar e; iar eu i pricepeam toate vorbele. nct capitanul ma lua ca slujitor; iar eu i ndepl ineam toate nevoile si l slujeam pe corabie. Vntul ne fu prielnic vreme de cincisprezece zile, si traseram la tarm lnga o cetate nemasurat de mare si atta de plina de locuitori ct numai unul Allah pute a sa le socoteasca numarul! La sosirea noastra, vazuram ca vin catre noi niste mameluci care erau tr imisi de sultanul cetatii. Se apropiara si le urara bun venit negustorilor, si l e spusera: Sultanul nostru va firitiseste pentru buna voastra sosire si ne-a nsarcin at sa va aducem sulul acesta de pergament, si cere: Fiecare dintre voi sa scrie a ici cte un rnd cu scriitura lui cea mai frumoasa! Eu atunci, tot cu nfatisarea mea de maimuta, ma ridicai si deodata smulse i din minile lor sulul de pergament, si sarii cu el ceva mai ncolo. Lor atunci li se facu frica sa nu care cumva sa-l rup si sa-l arunc n apa. Si ma strigara cu ti pete, si vrura sa ma omoare. Atunci eu le facui semn ca stiam si ca vroiam sa sc riu. Iar capitanul le spuse: Lasati-o sa scrie! De-o vom vedea ca mzgaleste, avem s-o oprim a mzgali ma i departe; dar daca ntr-adevar stie sa scrie frumos, am s-o nfiez de copil al meu! Ca n-am vazut vreodata o maimuta mai desteapta. Eu atunci luai calamul78, l apasai pe cltii din calimara, ntinznd frumos cer neala pe amndoua fetele calamului, si ncepui sa scriu. Scrisei asa patru strofe ticluite atunci, fiecare ntr-alt fel de scriitur a si ntr-alt fel de stihuire: cea dinti strofa n scrierea rika; cea de a doua n scri erea rihani; cea de a treia n scrierea sulsi; iar cea de a patra n muhakkik: A) Vremile-au nsemnat cu grija potoapele de mile rare Cte le-au savrsit cei da rnici n lumea noastra trecatoare; Si nimeni n-ar putea vreodata sa pomeneasca si socoata Potoapele de bine faceri de cte tu ai fost n stare. Caci toata spita omeneasca, dupa Allah cel Preaslavit, Numai la tine-si afla sprijin la ceas de cumpana cumplit Si tu esti, singurul pe lume, nadejdea n oastra-a tuturor, Si-n tine-i nesecat de-a pururi al binefacerii izvor. B) Acum sa va vorbesc, prieteni, despre calamul lui vrajit: Calamul lui! El e parinte calamurilor cte-s toate! El cel dintiu-i din calamuri, cum altul nu s-a pomenit;

El l-a-naltat n marea faima a mintilor straluminate. Si, prin calamu-acesta gingas, sub degetele-i, cinci, cnd scrie, Asupra l umii curg cinci ruri de grai ales si poezie, C) Acum sa va vorbesc, prieteni, despre nemurirea sa: Nu este scriitor pe care moartea cea grea sa nu-l doboare, Caci nimeni n u traieste pururi! Dar pururi nu se va uita Mult prea frumoasa-i scriitura: ea s ingura-i nemuritoare! nct sa nu lasi niciodata sa scrie pna-ti altceva Dect ce ti va fi cununa la j udecata viitoarei Cnd te apuci sa deschizi calamarul, Nu-ti muia pna-n sfnta lui ce rneala Dect sa zugravesti pe foaie pajisti Cu straturi de lumina si de soare; Caci daca nu ti-e dat sa darui lumii Marete gnduri daltuite-n fala, Siles te macar sa-i nsenini ochii Cu smalturi dulci de flori si de culoare. Si astfel pe drept, vei fi si vei ramne, La ceasul Judecatii viitor, n rndu l binecuvntat cu slava Al celor mai de seama scriitori. Cnd ispravii de scris, le ntinsei sulul de pergament. Si toti fura cuprins i de cea mai mare minunare, pe urma fiecare, rnd pe rnd, scrise cte un sir cu cea m ai frumoasa scriitura a lui. Dupa care robii plecara sa-i duca sultanului sulul. Iar cnd sultanul cerc eta toate scriiturile, nu fu multumit dect numai de scriitura care era facuta n pa tru feluri osebite si pentru care eram vestit n lumea ntreaga, pe cnd mai eram nca f iu de sultan. Sultanul atunci le spuse tuturor prietenilor sai, cti erau de fata, si ro bilor: Duceti-va toti la mesterul acestei scriituri frumoase, si dati-i caftanu l acesta de fala spre a se nvesmnta cu el, si poftiti-l sa ncalece pe catrca mea cea mai frumoasa, si nsotiti-l cu alai, n zarva de alaute, si poftiti-l dinaintea mea ! La vorbele Mariei Sale, toti ncepura a zmbi. Iar sultanul, bagnd de seama, ramase tare otart si striga: Ce! Va dau o porunca, iar voi rdeti de mine? Si ei raspunsera: O, doamne al veacului, nu cutezam noi a rde de vorbele Mariei Tale! Da tr ebuie sa-ti spunem ca acela care a scris scriitura aceasta nu este vreun fiu de Adam, i e o maimuta a capitanului corabiei! Atunci sultanul ramase minunat pna peste fire de vorbele lor, pe urma se cutremura de bucurie si de rs, si striga: Vreau sa cumpar maimuta aceea! Tot atunci, le porunci tuturor oamenilor de la curtea lui sa se duca la corabie sa capete maimuta si sa ia cu ei catrca si caftanul de fala, si le spuse: Trebuie neabatut s-o mbracati cu caftanul acesta de fala, s-o poftiti sa n calece pe catrca si s-o aduceti aici! Atunci toti venira la corabie si ma cumparara la pret greu de la capitan , care nu vroise dintru-nti. Eu, pe urma, i facui un semn capitanului spre a-i spu ne ca eram tare mhnit sa ma despart de el. Pe urma, ma luara, ma nvesmntara cu caft anul cel falnic, ma ajutara sa ncalec pe catrca si plecaram cu totii, n zvoana alau telor dulci, din cetatea aceea; si toti locuitorii din cetatea aceea ramasera nma rmuriti si ncepura sa se uite cu o luare aminte nemarginita la privelistea aceea uluitoare si de-a mirarilea. Dupa ce ma adusera dinaintea sultanului si dupa ce l vazui, sarutai de tr ei ori pamntul dintre minile sale si pe urma ramasei nemiscat. Atunci sultanul ma pofti sa stau jos, iar eu sezui n genunchi. Atunci toti cei de fata se minunara d e buna mea crestere si de polisfetia mea aleasa; ci tot sultanul fu cuprins de m inunarea cea mai mare. Si, de ndata ce ma asezai astfel n genunchi, sultanul porun ci sa plece toata lumea, si toata lumea pleca. Nu mai ramasera n sala dect sultanu l, capetenia hadmbilor, un rob tnar, ndragit de sultan, si eu, o, stapna a mea! Atun ci sultanul porunci sa mi se aduca de mncare. Si fu adusa o masa pe care se gasea u toate bucatele pe care un suflet si le poate dori si rvni, si toate lucrurile c are fac desfatul ochilor. Iar sultanul mi facu semn sa mannc. Eu atunci ma ridicai si sarutai pamntul dintre minile sale, de sapte ori pe rnd, si sezui jos tare cuvi incios, si ncepui sa mannc, aducndu-mi aminte de toata buna cresterea mea din trecu

t. Dupa ce masa fu strnsa, ma sculai si eu spre a ma duce sa ma spal pe mini; ma ntorsei pe urma, dupa ce ma spalai pe mini, si luai calimara, calamul si o foa ie de pergament, si scrisei doua strofe despre bunatatea cofeturilor arabesti: O, dulci cofeturi, gingase comori, Zaharuri mpletite-n foi subtiri. Voi sunteti tiriacul vrajitor; Voi sunteti leac oricarei otraviri! Numai pe voi, zumaricale scumpe, Va ndrageste inima-mi ntreaga, Voi, pentr u care sufletu-mi se umple De sfnta prietenie ce ne leaga. Ah, cum tresare inima-mi cnd vede, Pe masa-ntinsa, n mijlocul ei, O kenafa cu pletele boghete Si aromind n dulcele-i olei, Scaldata-n untul lenevos si proa spat Si-n mierea ei de aur risipit, ntr-o tabla ce-mbie sa-i fii oaspat La ceasul desfatarii fericit. O, kenafa, o, kenafa-ntocmita Din taieteii bucuriei rare, De-atta pofta d usa-ntru ispita O, kenafa, ard ca o facla mare! Simt moartea neagra-n preajma mea cum vine Cnd nu te vad zmbindu-mi de pe masa! O zi din viata nu pot fara tine, O, kenafa, ya kenafa aleasa! Dupa care pusei jos calamul si hrtia si ma ridicai si ma dusei sa stau cu viincios mai deoparte. Atunci sultanul privi ce scrisesem si citi, si se minuna cu uluire si striga: Este oare cu putinta ca o maimuta sa stie stapni atta pricepere la vorba s i mai cu seama o scriitura atta de frumoasa? Pe Allah! Asta-i minunea minunilor! n clipita aceea, i se aduse sultanului tablaua de satrange, si sultanul m a ntreba prin semne: Stii sa joci sah? Iar eu facui din cap: Da, stiu! Atunci ma apropiai, ornduii sahul si ncepui sa joc cu sultanul. Si l batui de doua ori! Atunci sultanul nu stiu ce sa mai creada si mintile lui ramasera na uce, si grai: De-ar fi un fiu de Adam, i-ar ntrece pe toti muritorii din veacul sau! Atunci sultanul i zise hadmbului: Du-te la stapna ta cea tnara si spune-i: Vino repede la sultan, o, stapna me a , caci vreau ca fiica mea sa se poata bucura de privelistea aceasta si sa vada m aimuta aceasta de-a mirarilea! Atunci hadmbul se duse si se ntoarse numaidect cu stapna lui cea tnara, fata sultanului, care, de cum ma vazu, si si acoperi chipul cu iasmacul si spuse: O, parintele meu, cum de te-ai putut amagi sa trimiti dupa mine spre a m a aduce la vederea barbatilor straini? Iar sultanul i spuse: O, copila mea, nu se afla aici la mine dect robul meu cel micut, copilul de colea, si hadmbul care te-a crescut, si maimuta aceasta, si eu, tatal tau! Asa ca fata de cine de aici ti acoperi chipul? Fata atunci raspunse: Afla, o, parinte al meu, ca maimuta aceasta este fiul unui sultan! Pe su ltanul, parintele sau, l cheama Aymarus si este stapn peste o tara din launtrul de partat. Maimuta aceasta este numai vrajita; si nsusi efritul Georgirus, cel din s tirpea lui Eblis, este acela care l-a vrajit, dupa ce a omort-o pe chiar sotia sa , fata sultanului Aknamus, stapnul de peste Insula de Abanos. Maimuta pe care tu o socoti maimuta adevarata este, asadar, om, carturar vestit, nvatat si tare ntele pt! La vorbele acestea, sultanul se minuna foarte, se uita la mine si ma ntre ba: Este adevarat ceea ce spune despre tine fiica mea? Eu raspunsei dnd din cap: Da! Este adevarat! Si ncepui sa plng. Atunci sultanul o ntreba pe fiica sa: Da de unde ai nvatat tu sa pricepi ca este vrajit? Ea raspunse:

O, parinte al meu, cnd eram mica, batrna care o slujea pe maica era o vraj itoare, doldora de siretlicuri si tare mestera la fermecatorie. Si ea-i cea care m-a nvatat mestesugul vrajitoriei. Si de-atunci pna acum am adncit si mai mult mes tesugul acesta, m-am desavrsit n el, si asa am nvatat aproape o suta si saptezeci d e feluri de fermecatorii; iar cel mai marunt dintre ele m-ar face n stare sa mut saraiul tau ntreg, cu toate pietrele lui si cu toata cetatea, tocmai dincolo de m untele Kaf, sa prefac tot meleagul acesta ntr-o fata de mare si sa-i preschimb pe toti locuitorii n pesti! Atunci parintele ei striga: Ma rog tie, pe adevarul numelui lui Allah, o, copila mea, slobozeste-l p e tnarul acesta, ca sa pot sa mi-l fac vizir! Cum? Stapnesti un har atta de scump, iar eu nici habar nu am? Of, slobozeste-l, ca sa mi-l fac numaidect vizir, ntruct t rebuie sa fie un tnar zarif si plin de desteptaciune! Iar fata raspunse: Din toata inima prietenoasa si calda, si ca o cinstire datorata! n clipita aceasta a istorisirii sale, Seherezada vazu ca se lumineaza de ziua, si se opri cu chibzuinta. Dar cnd fu cea de a patrusprezecea noapte, urma: Mi s-a izvodit, o, norocitule sultan, ca al doilea saaluk i-a spus stapne i casei: O, stapna mea, fata, la vorbele acelea, lua un cutit, pe care erau nvrstate niste slove n limba ebraica, si cu acel cutit trase un cerc n mijlocul saraiului, iar n mijlocul cercului scrise niste nume si niste semne talismanice; pe urma se zu n mijlocul cercului si murmura niste vorbe vrajitoresti, si citi dintr-o terfe loaga tare veche niste lucruri pe care nimenea nu le pricepu, si o tinu tot asa un oarecare rastimp. Dintr-odata, partea saraiului n care ne aflam noi se cufiind a ntr-o bezna atta de groasa, nct gndiram ca am fost ngropati de vii sub naruiturile l umii. Si, deodata, dinaintea noastra se ivi efritul Georgirus, n nfatisarea cea ma i cumplita si mai hda, cu minile ca niste furci, cu picioarele ca niste catarge si cu ochii ca doi taciuni aprinsi. Noi toti atunci ramaseram nmarmuriti. Si fiica sultanului i zise: Nu ti urez nici un bun venit! Si nu te ntmpin prieteneste, o, efritule! Atunci efritul i zise: O, vicleano! Cum de poti sa-ti calci juramntul? Au nu mi-ai jurat si nu a m cazut noi la nvoiala ca nici-unul dintre noi doi nu are a se baga n treburile ce luilalt si nu va cata sa-l stnjeneasca? nct, o, vnzatoareo, ti se binecuvine soarta ce te asteapta! Na, tine! Si pe data efritul se preschimba ntr-un leu nfricosator, care casca gura n toata marimea ei si se repezi la copila. Ea atunci, cu o smucitura iute, si smuls e un fir de par din plete si-l apropie de buze si slomni asupra-i niste vorbe ma gicesti si pe data parul se facu o sabie bine agerita. Atunci ea nsfaca sabia, iz bi naprasnic leul si l despica n doua jumatati. Si numaidect capul taiat al leului se prefacu ntr-un scorpion, care luneca spre calciul fetei ca sa-l ntepe; si repede fata se preschimba ntr-un sarpe uriesesc, care se repezi asupra afurisitului de scorpion, chip al efritului, si amndoi pornira o lupta apriga. Si scorpionul deod ata se preschimba ntr-o gaie si pe data sarpele se facu o pajura, care sari asupr a gaii si ncepu s-o nghesuie; era gata s-o zvntuie, dupa un ceas de truda, cnd deoda ta gaia se preschimba ntr-o pisica neagra si pe data fata se facu lup; atunci, n m ijlocul saraiului, pisica si lupul se luara la lupta si pornira o batalie amarni ca; iar pisica, vazndu-se biruita, se preschimba iar si se facu o rodie mare, ros ie si tare umflata. Si rodia se lasa a cadea pe fundul havuzului din curte; si l upul sari n havuz si era gata s-o prinda, cnd rodia se ridica n vazduh. Si, cum era foarte mare, cazu greu pe marmura si se sparse; atunci toate semintele din ea s e mprastiara una cte una si acoperira tot pamntul din curte. Atunci lupul se presch imba ntr-un cocos care ncepu sa le piguleasca cu ciocul si sa le nghita una cte una si nu mai ramase dect numai o samnta, pe care cocosul urma s-o nghita la fel, cnd de odata samnta aceea cazu din ciocul cocosului, ntruct asa vroisera ursitoarea si soa rta, si ajunse de se oplosi ntr-o crapatura de lnga havuz si n asa fel, nct cocosul n u mai stiu unde-i. Atunci cocosul ncepu sa tipe si sa bata din aripi si sa ne fac a semn cu ciocul; ci noi nu pricepeam nimic din graiul lui, nici ce ne spunea. A

tunci scoase un tipat atta de naprasnic, nct noua, celor care nu-l pricepeam, ni se paru ca saraiul se cufundase sub noi. Pe urma cocosul ncepu sa se roteasca prin curte si sa caute samnta de rodie, pna ce o gasi n gaura de lnga havuz, si se repezi la ea s-o ciuguleasca, dar deodata samnta cazu n apa, n mijlocul havuzului, si se preschimba ntr-un peste care se afunda n apa. Atunci cocosul se preschimba ntr-un c hit mare, care sari n apa si se afunda pe urmele pestelui si se mistui din privir ile noastre vreme de un ceas. Dupa acest rastimp, auziram tipete mari si ne cutr emuraram de spaima. Si pe data vazuram ivindu-se efritul cu nfatisarea lui hda de efrit, da era tot numai un pojar ca un carbune arznd, iar din gura i ieseau flacar i, iar din ochi si din nari iesea para si fum; iar dupa el se ivi fata, cu nfatis area ei de fata de sultan, da era toata numai un pojar, ca un fier ncins, si se r epezi pe urmele efritului, care si ajunsese asupra noastra! Ne cuprinse atunci p e toti o spaima cumplita ca avem sa fim arsi de vii si sa ne pierdem viata. Si e ram gata sa ne repezim toti n apa, cnd efritul ne opri scurt cu un racnet nfricosat or si sari pe noi n mijlocul salii ce da nspre curte si sufla foc peste fetele noa stre! Si copila l ajunse si sufla si ea foc peste fata lui. Da toate astea facura ca focul sa ne ajunga si pe noi, venind si de la e a si de la el; da focul care venea de la ea nu ne facu nici un rau, pe cnd focul de la el dimpotriva! Astfel o scnteie ma ajunse drept n ochiul cel stng de maimuta si mi-l prapadi fara de leac! Iar o scnteie l ajunse pe sultan n obraz si-i arse to ata partea de jos a chipului, cu barba si cu gura cu tot, si-i facu scrum toti d intii de jos. Iar o scnteie l ajunse pe hadmb n piept, si hadmbul lua foc din crestet pna n talpa si arse si muri pe clipa pe data! Ast timp, copila se tinea mereu dupa efrit si l sufla cu flacari. Si deod ata auziram un glas care spunea: Numai unul Allah este mare! Numai unul Allah este puternic! El sfarma, b iruie si paraseste pe tagaduitorul care se leapada de legea lui Mohamed, domnul oamenilor! Or, glasul era glasul copilei sultanului, care ne facu semn cu degetul s i ni-l arata pe efritul care, ars pe de-a ntregul, se prefacuse ntr-o gramada de c enusa. Pe urma fata veni la noi si ne spuse: Repede! Aduceti-mi un vas cu apa! I se aduse. Atunci ea rosti deasupra apei niste vorbe nedeslusite, ma st ropi pe urma cu apa si mi spuse: Fii slobozit, n numele si ntru adevarul celui singur Adevarat! Si, ntru ade varul numelui lui Allah cel Atotputernic, ntoarce-te la nfatisarea ta dinti! Atunci eu ma preschimbai n fiinta omeneasca, asa cum fusesem odinioara, d a ramasei chior! Fata atunci, n chip de alinare, mi zise: Focul s-a preschimbat iarasi n foc, sarmane copil! Si tot asa i spuse si tatalui ei, cel cu barba arsa si cu dintii pierduti ! Pe urma zise: Ct despre mine, parinte al meu, eu trebuie sa mor, ntruct moartea aceasta m i-a fost scrisa! n ceea ce l priveste pe efrit, nu as fi avut atta de furca, spre a -l nimici, daca ar fi fost o faptura ca toate fapturile: l-as fi omort de ntia data ! Da ce m-a ostenit si mi-a dat de furca a fost risipirea semintelor de rodie, nt ruct samnta pe care n-am izbutit s-o ciugulesc dintru-nti era chiar samnta cea mai d e seama, n care se afla, singur-singurel, sufletul ginnului! Oh, de-as fi putut s a nhat samnta aceea, efritul ar fi fost nimicit chiar n acea clipita. Ci, vai, nu l -am vazut! ntruct asa a fost statorinta ursitoarei! Si-asa ca am fost silita sa du c cu el attea batalii cumplite sub pamnt, n vazduh si n apa; si, de fiecare data cnd deschidea vreo usa de scapare, eu i deschideam o usa de pierzare, pna ce deschise n tr-un sfrsit cumplita usa a focului! Or, odata ce usa focului a fost deschisa, tr ebuie sa mori! Si ursita mi-a ngaduit sa-l ard pe efrit mai nainte de a fi ars eu! Da pna a-l omor, am vrut sa-l hotarasc sa mbratiseze credinta noastra, care-i lege a cea sfnta a Islamului; dar el n-a primit, si l-am ars! Iar eu, la rndu-mi, am sa mor si eu! Si Allah mi va tine locul pe lnga voi si are sa va mngie! La vorbele acestea, fata ncepu sa se roage fierbinte focului pna n clipita cnd, ntr-un sfrsit, niste scntei negre tsnira si urcara nspre pieptul si nspre fata ei Si cnd focul i atinse fata, ea ncepu sa plnga, pe urma spuse: Marturisesc ca nu este alt Dumnezeu dect numai singur unul Allah! Si mart

urisesc ca Mohamed este trimisul lui Allah! Nici nu apuca ea sa rosteasca bine vorbele acestea, ca o si vazuram pref acndu-se ntr-o gramada de cenusa, chiar lnga gramada efritului. Noi atunci ramaseram tare mhniti din pricina sa. Iar eu as fi vrut sa fiu n locul ei dect sa vad prefacut ntr-o gramada de cenusa acel chip luminos de mai na inte, copila aceea care mi facuse un bine atta de mare! Si nu se poate rasturna ntr u nimic porunca lui Allah. Cnd si vazu copila prefacuta ntr-un morman de cenusa, sultanul si smulse cei mai ramasese din barba si se batu peste obraji, si si sfsie hainele. Iar eu facu i la fel. Si amndoi o plnseram. Apoi venira curtenii si capeteniile ocrmuirii si l g asira pe sultan n starea aceea de sfrsire, stnd jos si plngnd lnga doua gramezi de cen usa. Ramasera tare uimiti, si ncepura sa se nvrteasca mprejurul sultanului, fara a c uteza sa-i vorbeasca, si-asa vreme de un ceas. Atunci sultanul si veni oleaca n fi re si le istorisi ce patise fata lui cu efritul. Iar ei strigara: Allah! Allah! Ce nenorocire amarnica! Ce prapad! Apoi venira toate hanmele din sarai, cu toate roabele lor; si, vreme de s apte zile n sir, se savrsira toate datinele de nmormntare si de jale. Pe urma sultan ul porunci sa se zideasca o bolta mare pentru cenusa copilei lui, si ndemna sa fi e gata n graba mare, si hotar sa arda n ea lumnarile si fanarele zi si noapte. Iar c enusa efritului fu aruncata n vnt, sub blestemul lui Allah. Si sultanul, dupa attea necazuri, cazu ntr-o boala de era sa moara. Boala aceea tinu o luna ntreaga. Si, cnd puterile i se mai ntoarsera oleaca, trimise dupa mine si mi spuse: O, flacaule, noi toti cei de aici, nainte de venirea ta, ne traiam viata n cea mai desavrsita multumire, la adapost de rautatile soartei! Si-a trebuit sa v ii tu, spre-a trage asupra-ne toate necazurile. De-ar fi fost dat sa nu te fi va zut niciodata nici pe tine, nici chipul tau de cobe, chipul tau de pacoste, care ne-a aruncat n starea aceasta de jale! Caci, mai nti si-nti, tu ai fost pricina pie rzaniei copilei mele, care, hotart, pretuia mai mult dect o suta de oameni! Si, n a l doilea rnd, din pricina ta am patit ceea ce stii, cu barba mea! Si dintii i-am pierdut si celelalte mi-au fost arse! Si, n al treilea rnd, bietul meu hadmb, sluji torul acela bun, care o crescuse pe copila mea, a fost omort si el! Si nu este di n vina ta, iar acuma mna ta nu poate sa mai aduca vreo ndreptare; si toate ni s-au ntmplat, si noua si tie, din porunca lui Allah! Si-apoi preamarit fie Allah, care le a ngaduit fiicei mele sa te slobozeasca pe tine, pierzndu-se pe sine! Asta-i so arta! Pleaca, dara, copilul meu, din tara noastra! ntruct ceea ce ni s-a ntmplat pna acum din pricina ta ne ajunge. Si toate au fost statorite de Allah. Pleaca, dar, si mergi n pace! Eu atunci, o, stapna a mea, iesii de la sultan, nevenindu-mi sa cred n mntu irea mea. Si nu stiam unde sa ma duc. Si prefiram prin inima mea toate cte mi se n tmplasera, de la nceput pna la sfrsit: si cum scapasem cu zile de la tlharii din pust ie, si drumul meu de o luna, si ostenelile, si ntlnirea mea cu croitorul, si ntlnire a si petrecerea mea cea atta de dulce cu tinerica de sub pamnt, si scaparea mea di n minile efritului, care vroise dintru-nti sa ma casapeasca, si totul tot, de la nce put pna la sfrsit, dimpreuna cu preschimbarea mea n maimuta ajunsa sluga la capitan ul corabiei, si cumpararea mea de catre sultan pe un pret scump foarte, datorita scriiturii mele frumoase, ntr-un sfrsit tot! Si nca, mai cu seama, vai, napasta de la urma, care prilejui pierderea ochiului meu. Si multumii lui Allah zicnd: Mai b ine-i ca mi-am pierdut ochiul dect viata! Dupa aceea, si pna a nu parasi cetatea, ma dusei la hammam sa ma mbaiez. S i chiar acolo mi-am ras barba, o, stapna a mea, spre a putea sa drumetesc linisti t n starea aceasta de saaluk! Si, de-atunci, nu mai contenesc sa plng n fiece zi si sa ma gndesc la toate nenorocirile cte le-am ndurat si mai cu seama la pierderea o chiului meu stng. Si, ori de cte ori ma gndesc la el, mi vin lacrimile n ochiul drept si ma mpiedica sa vad, da nu ma vor mpiedica niciodata sa cuget la stihurile aces tea ale poetului: Allah cel milosrdnic va fi avnd habar De lunga-mi pribegire prin chinuri s i amar? Se-abat mereu asupra-mi izbelisti si prapad Zabavnic prind de veste si prea trziu le vad! Ci rabduriu sedea-voi napastelor nainte, Pentru ca orisicine sa ia astfe

l aminte C-am ndurat necazuri ct n-are apa marea, Mai rele si mai negre ca nsasi ndu rarea. Ca are si-ndurarea n sine-o frumusete, Cnd i nduri cucernic poverile mistret e. Oricum, ce hotart-a Allah dintru-nceput, Aceea-i dat sa-ndure fapturile d e lut! Iubita mea ciudata tot sufletul mi-l stie Si tot ce-ascunde patu-mi n noa ptea mea trzie. Nu-i scapa nici o taina, nici taina tainei baremi; mi iscodeste somnul, mereu n vis apare-mi! Ct despre cel ce spune ca totusi sunt pe lume Si desfatari si zmbet si buc urii si glume, Raspunde-i: trece grabnic voioasa desfatare, Curnd gusta-vei zile ca smirna mai amare. Plecai, asadar, si lasai cetatea si drumetii prin tari multe, si strabat ui cetati de scaun, si ma ndreptai spre Salasul Pacii, Bagdadul79, unde nadajduia m sa ajung la emirul drept-credinciosilor spre a-i istorisi toate cte mi s-au ntmpl at. Dupa zile lungi ajunsei pna la urma la Bagdad, n noaptea aceasta. Si l gasi i pe fratele de colea, saalukul cel dinti, care sedea tare nedumerit, si i zisei: Pacea fie cu tine! Iar el mi raspunse: Si cu tine sa fie pacea si mila lui Allah si toate ndurarile sale! Eu atunci ncepui sa stau de vorba cu el, si l vazuram venind spre noi pe f ratele nostru, cel de al treilea, care, dupa urarile de buna pace, ne spuse ca e ste strain. Iar noi i spuseram: Si noi tot asa, suntem doi straini, si am ajuns chiar n noaptea aceasta n cetatea aceasta binecuvntata! Pe urma tustrei plecaram mpreuna si niciunul dintre noi nu stia povestea celorlalti. Si soarta si ursitoarea ne calauzi dinaintea acestei usi, si intrara m n casa voastra! Si-acestea-s, o, stapna a mea, pricinile barbii mele rase si ale ochiului meu prapadit! Atunci stapna cea tinerica a casei i spuse celui de al doilea saaluk: Povestea ta este ntr-adevar nemaipomenita! nct, hai! Netezeste-ti oleaca pl etele pe cap si du-te de-ti vezi de drumul tau pe calea lui Allah. Si el raspunse: Chiar ca nu voi iesi de aici pna nu voi auzi si povestea celui de al trei lea sot al meu! Atunci cel de al treilea saaluk nainta si spuse: Povestea celui de al treilea saaluk. O, hanma plina de fala, sa nu socoti ca povestea mea ar fi tot pe atta de minunata ca aceea a celor doi soti ai mei! ntruct povestea mea este nemasurat mai uluitoare. Daca sotilor mei, acestia doi de colea, nenorocirile le-au fost menite d e soarta si de ursitoare, cu mine a fost altceva! Pricina barbii mele rase si a ochiului meu scos este ca eu nsumi, din vina mea, mi-am strnit napasta si mi-am um plut inima cu suparari si cu necazuri. Iacata! Eu sunt un sultan, fiu de sultan. Pe tatal meu l chema Kassib, ia r eu sunt fiul sau. Dupa ce sultanul, tatal meu, a murit, am mostenit domnia si am domnit si am ocrmuit cu dreptate, si le-am facut mult bine supusilor mei. Da ma mistuia o patima amarnica pentru calatorii pe mare. Si nu duceam l ipsa de ele, ntruct cetatea mea de scaun era asezata la marginea marii; si, pe o nt indere mare de ape, aveam ostroave ce se aflau sub stapnirea mea si care erau ntar ite, n starea de aparare si de batalie. Si gndii ntr-o zi sa ma duc sa-mi cercetez ostroavele, si poruncii sa se pregateasca zece corabii mari, si sa se aduca pe e le zaherea pentru o luna, si plecai. Calatoria de cercetare tinu douazeci de zil e, dupa care, ntr-o noapte, vazuram ca se dezlantuie spre noi niste vnturi potrivn ice, si asa tinu pna n zori; cnd vntul se mai domolise si marea se mai mbunase, la ra saritul soarelui, vazuram o insula mica, la care puturam sa poposim; coborram pe uscat, gatiram ceva de-ale gurii, mncaram, ne odihniram doua zile, asteptnd sfrsitu

l furtunii, si plecaram iar. Calatoria tinu nca douazeci de zile, pna ce ntr-o zi p ierduram drumul; apele pe care pluteam ne erau necunoscute, si noua si capitanul ui. ntruct nici capitanul nu cunostea chiar nimic din marea aceea! Atunci i spusera m celui ce sta de veghe: Scruteaza marea cu bagare de seama! Si naierul de veghe se sui pe catarg, pe urma cobor si ne spuse si-i spus e si capitanului: La dreapta mea am vazut niste pesti la fata apei; iar n mijlocul marii am ntrezarit n dreapta ceva ce parea ba negru, ba alb! La vorbele acestea ale strajerului, pe capitan l cuprinse spaima; si izbi turbanul de pamnt, si smulse barba si ne striga: Va vestesc pieirea noastra a tuturora! Si nici macar unul nu are sa scap e ntreg si teafar! Pe urma ncepu sa plnga, si noi tot asa, laolalta cu el, ncepuram sa plngem d e mila noastra. Pe urma l ntrebai pe capitan: O, reizule, lamureste-ne si noua vorbele strajerului! El raspunse: O, doamne al meu, afla ca din ziua cnd a batut vntul cel potrivnic am pier dut drumul, si asa a ramas, pierdut, de unsprezece zile ncoace; si nu se simte ni ci un fel de vnt prielnic, care sa ne ntoarca la calea cea buna. Or, afla ce vrea sa zica lucrul acela negru si alb, si pestii aceia plutind prin preajma; mine ave m sa ajungem la un munte de stnca neagra, care se cheama Muntele de Magnet, iar a pele au sa ne mne cu tarie catre muntele acela, iar nava noastra are sa fie desfa cuta n bucatele, caci cuiele ei au sa-si ia zborul, trase de Muntele de Magnet, s i au sa se lipeasca de coastele lui; ntruct Allah Preanaltul a nzestrat cu o putere tainica muntele acela de magnet care, astfel, trage la el toate lucrurile de fie r! Asa ca nici nu poti sa-ti nchipuiesti gramada uriasa de fierotenii cte s-au strn s, lipite de muntele acela, din vremea de cnd corabiile sunt trase spre el cu tar ie! Singur Allah le stie socoata. Mai mult: de pe mare se vede stralucind n vrful acelui munte o bolta de arama galbena, sprijinita pe zece pilastri; iar pe bolta se afla un calaret de arama calare pe un cal de arama; iar calaretul tine n mna o lance de arama; iar pe pieptul calaretului atrna o tablie de plumb, ncrustata toa ta cu nume necunoscute si talismanice! Or, o, Maria Ta, afla ca, atta vreme ct cal aretul acela va sta pe calul sau, toate corabiile care vor trece pe sub el vor f i dezbrnate n bucati, si toata fieraria corabiilor se va lipi de munte. Si-asa ca nu va fi cu putinta vreo mntuire pna ce calaretul acela nu va fi rasturnat jos de pe cal! 80 La vorbele acestea, o, stapna a mea, capitanul ncepu sa plnga cu belsug de lacrimi, iar noi ramaseram ncredintati de pieirea noastra fara de mntuire, si fiec are si lua bun ramas de la prietenii sai. Si, ntr-adevar, de cum se lumina de ziua, ne vazuram aproape de muntele a cela cu stnci de magnet negre, iar apele ne mnara cu putere catre el. Pe urma, cnd cele zece corabii ale noastre ajunsera la poalele muntelui, deodata cuiele corab iilor ncepura sa zboare cu miile, laolalta cu toate fieroteniile, si se dusera sa se lipeasca de munte; si navele noastre se dezbrnara, iar noi toti ne pravaliram n mare. Atunci, ziua toata, ramaseram la cheremul marii, si unii ne necaram, alti i scaparam, da cea mai mare parte se neca; iar cei care scapara nu mai izbutira n iciodata nici sa se vada, nici sa ne mai gaseasca, ntruct nahlapii cumpliti si vntu rile potrivnice i risipira n toate partile. Ct despre mine, o, stapna a mea, Allah Preanaltul ma izbavi, spre a ma meni altor necazuri, suferinte mari si nenorociri grele. Izbutii sa ma agat de o scnd ura dintre scndurile desprinse, iar valurile si vntul ma aruncara pe tarm, la pici orul Muntelui de Magnet! Atunci gasii un drum care ducea tocmai n spicul muntelui, drum ntocmit n ch ip de scara taiata n stnca. Si numaidect rostii ntr-ajutor numele lui Allah Preanaltu l, si n clipita aceasta a istorisirii sale, Seherezada vazu dimineata sclipind si, cuminte, si curma povestirea. Iar cnd fu cea de a cincisprezecea noapte, spuse:

Mi s-a izvodit, o, norocitule sultan, ca al treilea saaluk, povestindu-i tinerei stapne a casei, pe cnd ceilalti soti sedeau jos cu bratele ncrucisate, veg heati de cei sapte arapi, care tineau n mna sabia trasa, urma: Rostii ntr-ajutor numele lui Allah si ma rugai lui fierbinte si ma cufund ai n flacara rugaciunii; ma catarai pe urma cum putui printre stnci si crapaturi s i izbutii, vntul potolindu-se ntr-un sfrsit la porunca lui Allah, sa ma catar pna su s pe munte, si tare ma bucurai de izbavirea mea, pna peste marginile bucuriei! Si nu-mi mai ramnea dect sa ajung pna la bolta; si ajunsei, ntr-un sfrsit, si putui sa intru sub ea. Atunci sezui n genunchii amndoi, si mi facui rugaciunea, si i multumii lui Allah pentru scaparea mea. n ceasul acela, osteneala ma potopi pna ntr-atta nct ma prabusii la pamnt si a ormii. Si, pe cnd dormeam, auzii un glas care mi spunea: O, fiu al lui Kassib! Cnd te vei destepta din somn, sa sapi sub picioarel e tale, si ai sa gasesti un arc de arama si trei sageti de plumb, pe care sunt s apate niste semne talismanice. Sa iei arcul si sa tintesti n calaretul care se af la pe bolta, si vei da iarasi liniste oamenilor, scapndu-i de pacostea aceasta am arnica! Iar cnd ai sa-l lovesti pe calaret, calaretul va cadea n mare, iar arcul v a cadea din minile tale la pamnt; tu atunci sa iei arcul si sa-l ngropi n pamnt, chia r pe locul unde va fi cazut! Ast timp, marea va ncepe sa clocoteasca, pe urma sa creasca, pna ce va ajunge sa atinga vrful pe care te afli tu. Si atunci ai sa vezi pe mare un caic, iar n caic un ins81. Ci-i un alt ins dect calaretul pravalit n ma re. Insul acela va veni la tine, tinnd n mna o vsla. Iar tu, fara teama, sa te sui ln ga el n caic! Dar ia seama bine sa nu care cumva sa rostesti numele cel sfnt al lu i Allah, ia seama bine! Odata ajuns n caic, insul acela are sa te duca si are sa te poarte pe mare vreme de zece zile, pna ce te va face sa ajungi la Marea Izbavi rii. Si, ajungnd la marea aceea, vei gasi tu pe careva care sa te ajute sa razbat i pna la tara ta. Si sa nu uiti ca toate astea nu se vor mplini dect daca nu vei ro sti numele lui Allah.82 n clipita aceea, o, stapna a mea, ma desteptai din somn si, plin de barbat ie, ma apucai pe data sa ndeplinesc porunca glasului. Cu arcul si cu sagetile gas ite, sagetai calaretul si-l dobori. Iar arcul cazu din mna mea; atunci, chiar pe l ocul acela, l ngropai n pamnt; si numaidect marea se zbuciuma, clocoti si crescu, aju ngnd pna la vrful muntelui unde ma aflam. Si, peste scurt rastimp, vazui ca se ives te din adncul marii un caic ce se ndrepta spre mine. Iar cnd caicul ajunse aproape, zarii n el un om de arama, care avea pe piept o tablie de plumb, pe care erau sa pate niste nume si niste semne vrajitoresti. Atunci ma suii n caic, da fara a ros ti nici o vorba. Iar omul de arama purcese la drum cu mine si merse vreme de o z i, vreme de doua zile, vreme de trei zile, si tot asa pna la sfrsitul celei de a z ecea zi. Si atunci vazui ivindu-se n zare niste insule: erau izbavirea! Atunci ma bucurai n cumpanul bucuriei si, din pricina preaplinului din suflet si a multumi tei mele fata de Preanaltul, rostii numele lui Allah si l preamarii si strigai: All ahu akbar! Allahu akbar! 83 Si nici nu apucai eu sa rostesc bine vorbele acestea sfinte, ca omul de arama ma si nsfaca si ma arunca din caic n mare, pe urma se afunda n departare si s e mistui. Cum stiam sa not, ma pusei sa not ziua toata pna noaptea, nct minile mi se sle ira, iar umerii mi se sfrsira de truda, si ma simteam topit! Atunci, vaznd ca-mi v ine moartea, mi facui marturisirea de credinta84 si ma gatii sa mor. Ci, tot atun ci, un val, mai nemasurat dect toate valurile marii, se napusti din departare ca o cetate urieseasca si ma lua si ma arunca atta de tare si atta de departe, nct ma p omenii dintr-o data pe malul uneia din insulele pe care le zarisem. Asa a vrut A llah! Atunci ma trasei pe mal si ma apucai sa storc apa din hainele de pe mine ; si mi ntinsei hainele pe jos ca sa se zvnte; si atipii si dormii toata noaptea. L a desteptare, ma mbracai cu hainele care se uscasera si ma ridicai sa vad ncotro s a ma ndrept. Si zarii dinaintea mea o vlcea rodnica; intrai n ea si o strabatui n to ate partile, pe urma facui tot nconjurul locului n care ma aflam si vazui ca ma af lam pe un ostrov mic, mprejmuit de mare. Atunci mi spusei n sinea mea: Ce prapad! Or i de cte ori scap dintr-un necaz, cad ntr-altul si mai negru. Pe cnd sedeam asa cufundat n gnduri negre, care ma faceau sa-mi doresc cu p

atima moartea, vazui ca se apropia pe mare o naie plina cu oameni. Atunci, de fr ica sa nu mai patesc vreun bucluc amarnic, ma sculai si ma catarai ntr-un pom si asteptai acolo, uitndu-ma. Vazui naia cum trage la tarm si cum ies din ea zece ro bi, care tineau fiecare cte o cazma; mersera pna ce ajunsera la mijlocul ostrovulu i si acolo ncepura sa dea pamntul la o parte, si pna la urma scoasera la iveala un capac, pe care l ridicara, si deschisera o intrare, care se afla dedesubt. Pe urm a se ntoarsera la naie si scoasera din ea o sumedenie de lucruri, pe care le ncarc ara pe umerii lor: pine, faina, miere, unt, oi, saci ticsiti si multe alte lucrur i, si toate bunurile pe care un gospodar si le-ar dori n casa; iar robii urmara s a se duca si sa se ntoarca de la intrarea sub pamnt la naie si de la naie la capac , pna ce golira cu totul naia de lucrurile cele mari; atunci scoasera din ea nist e haine scumpe si niste caftane falnice, pe care le luara n brate; apoi vazui cum coboara din naie, n mijlocul robilor, un preacinstit mosneag, tare batrn, ros de ani si uscat de vnturile vremii, pna ntr-atta ct ajunsese ca o parere de om. Mosneagu l tinea de mna un tinerel de o frumusete pojarnica, croit chiar dupa calupul desa vsirii, tot atta de gingas precum un ram subtire si mladiu, tot atta de miroznic pr ect stralucirea cea neprihanita, vrednic a sluji de chip si de pilda unui trup de savrsit, ntr-un sfrsit, de un farmec atta de vrajitor, ct mi rapi inima si facu sa tre mure toata maduva carnii din mine! Mersera pna ce ajunsera la intrare si coborra, si pierira din ochii mei; si, peste un timp, iesira cu totii ndarat, n afara de co pilandru; se ntoarsera la naie, se suira n ea si se departara pe mare. Cnd i vazui ca pierira de-a binelea, ma ridicai si cobori din pom si alerga i spre locul pe care l acoperisera cu pamnt. ncepui sa dau pamntul la o parte si sa ma trudesc, pna ce scosei capacul la iveala; vazui ca acel capac era facut dintrun lemn gros ct o piatra de moara; pna la urma l ridicai cu ajutorul lui Allah, si vazui sub el o scara boltita; cobori pe scara aceea de piatra, macar ca eram tare uluit, si, ntr-un sfrsit, ajunsei jos. Acolo gasii o sala ncapatoare, asternuta cu chilimuri de mare pret si cu matasarii si catifele si, pe un divan scund, ntre lumnari aprinse si ntre oluri pli ne cu flori, si ntre zimbiluri pline cu poame, si ntre gavanoase cu dulceturi, sed ea copilandrul si si facea vnt cu un vnturar. Cnd ma vazu, fu cuprins de spaima mare ; si, cu glasul meu cel mai mngios, i spusei: Pacea fie cu tine! Iar el mi raspunse atunci, mai linistit: Si asupra-ti fie pacea si milele lui Allah si binefacerile sale! Iar eu i zisei: O, doamne al meu, sa ai parte de tihna! Asa cum ma vezi, sunt fiu de sul tan si sunt eu nsumi sultan! Allah m-a ndrumat ca sa te slobozesc din locul acesta de sub pamnt, unde am vazut cum te-au cobort insii aceia, spre a te da mortii. Si vin sa te slobozesc. Si vei fi prietenul meu, caci vederea ta mi-a rapit mintil e! Atunci copilandrul zmbi a rde la vorbele mele, cu un zmbet din buze, si ma pofti sa vin si sa sed jos lnga el pe divan, si mi spuse: O, doamne, nu ma aflu aici spre a muri, ci spre a ocoli moartea. Afla ca sunt fiul unui mare giuvaiergiu, vestit n lumea toata pentru avutiile lui si pen tru multimea comorilor sale; iar faima lui s-a ntins pe toate meleagurile, cu car avanele pe care le mna pna departe, ca sa vnda pietre scumpe sultanilor si emirilor pamntului. La nasterea mea, n amurgul vietii sale, tatal meu a fost prevestit de catre mesterii ghicitori ca fiul acesta avea sa moara naintea lui tatne-sau si a m aica-sii; si tatal meu, n ziua aceea, n ciuda bucuriei nasterii mele si a voiosiei mamei mele, care ma adusese pe lume dupa cele noua luni ale sorocului, prin vre rea lui Allah, fu prins de o mhnire mare, mai cu seama cnd nvatatii, care citisera soarta mea n stele, i spusera: Fiul acesta va fi ucis de un sultan, fiul unui sultan pe nume Kassib, si anume la patruzeci de zile dupa ce sultanul acela va pravali n mare calaretul de arama de pe Muntele de Magnet! Si tatal meu, giuvaiergiul, ramase mohort. Si se n griji de mine si ma crescu cu multa luare-aminte, pna ce ajunsei la vrsta de cinci sprezece ani. Si-atunci parintele meu afla ca a fost pravalit n mare calaretul, s i ncepu sa plnga si sa se chinuiasca atta, si maica-mea mpreuna cu el, nct se schimba la fata, se sfriji la trup si ajunse ntocmai ca un om tare batrn, ros de ani si de

nenoroc. Si-atunci ma aduse n ostrovul acesta unde, de cnd m-am nascut, a pus nis te oameni sa zideasca locasul acesta de sub pamnt, n care sa ma adaposteasca de ca utarile sultanului, care urma sa ma omoare la vrsta de cincisprezece ani, dupa ce avea sa dea jos calaretul de arama. Iar tatal meu si cu mine ramaseram ncredinta ti ca fiul lui Kassib nu putea sa ma gaseasca pe ostrovul acesta nestiut. Si ast a-i pricina aducerii mele aici! Eu atunci gndii n sufletul meu: Cum de pot cei ce citesc n stele sa se nsele pna ntr-atta? ntruct, pe Allah! Baietanul acesta este flacara inimii mele si, ca sa-l omor, ar trebui sa ma omor pe mine nsumi! Pe urma i spusei: O, copilul meu, Allah cel Atotputernic nu va ngadui ca o floare ca tine s a fie retezata! Iar eu ma aflu aici spre a te apara, si am sa ramn cu tine toata viata mea! El mi raspunse atunci: Tatal meu va veni sa ma ia la sfrsitul celei de a patruzecea zile, caci d upa acest rastimp nu va mai fi nido primejdie. Iar eu i spusei: Pe Allah! O, copilul meu, am sa stau cu tine aceste patruzeci de zile si , apoi, am sa-i spun parintelui tau sa te lase sa vii cu mine n mparatia mea, unde ai sa fii prietenul meu si urmasul meu la scaunul de domnie! Atunci copilandrul, fiul giuvaiergiului, mi multumi cu vorbe dulci, iar e u bagai de seama ct era de plin de polisfetie, si cta nclinare avea spre mine, si e u spre el. Si ncepuram sa taifasuim prieteneste, si sa mncam din toate bunataturil e din zahereaua lui, care putea sa ajunga vreme de un an la o suta de oaspeti. S i, dupa ce mncaram, pricepui ce rapita mi era inima de farmecele acelui copilandru . Si ne ntinseram si dormiram toata noaptea. Spre ziua, ma desteptai si ma spalai , si i adusei baiatului ligheanul de arama plin cu apa n miresmata, si se spala; i ar eu pregatii de masa si mncaram mpreuna; pe urma ne apucaram de palavragit, apoi de jucat mpreuna niste jocuri, si de rsete, pna seara; atunci asternuram masa si mn caram o oaie umpluta cu migdale, cu stafide, cu nucsoare, cu piper si cuisoare, si bauram apa buna si rece, si mncaram pepeni verzi si galbeni, si prajituri cu m iere si cu unt, dintr-un aluat dulce si usor ca puful si n care untul nu fusese c rutat, nici mierea, nici migdalele, nici scortisoara. Si atunci, ca si n noaptea de dinainte, ne culcaram si vazui ct de prieteni ajunseseram! Si trairam asa, n hu zururi si n tihna, pna n cea de a patruzecea zi. Atunci, cum era cea din urma zi si cum giuvaiergiul urma sa vina, baiatu l vru sa faca o scalda buna, iar eu ncalzii apa ntr-o caldare mare, aprinsei lemne le, turnai apa calda ntr-o cada mare de arama, adaugai apa rece, ca s-o fac buna si desfatatoare, si copilandrul intra n ea, si l spalai eu nsumi, si l sapunii, si l frecai, si l nmiresmai, pe urma l dusei n pat, l acoperii cu nvelitoarea, si i nfasur capul cu o basma de matase nflorata cu argint, si i adusei sa bea un sorbet minuna i, si adormi. Cnd se destepta, vru sa mannce, iar eu alesei harbuzul cel mai frumos si c el mai mare, l pusei pe o sinic, asezai sinia jos pe chilim si ma suii n pat, ca s a iau cutitul cel mare care sta agatat pe perete deasupra capului baiatului; si baiatul, ca sa se joace, ma gdila deodata la talpa, iar eu tresarii atta de tare, n ct, fara sa vreau, cazui peste el, iar cutitul pe care l luasem i se nfipse n inima, si pe clipa copilandrul si dete sufletul. La privelistea aceea, o, stapna a mea, ma batui cu palmele peste obraji s i ncepui sa tip si sa gem, si mi sfsiai hainele, si ma trntii la pamnt deznadajduit s i plngnd. Si tnarul meu prieten era mort, si ursita i se mplinise, spre a nu da de m inciuna spusele cititorilor n stele, si mi ridicai privirile si minile catre Cel Pr eanalt si zisei: O, Doamne al Lumii, daca am savrsit un omor, si au gata a fi osndit la jud ecata! Si, n clipita aceea, eram plin de cutezanta n fata mortii. Ci, o, stapna a mea, dorurile noastre nu se mplinesc niciodata, nici n rau, nici n bine! Asa ca nu putui sa ndur mai mult vederea acelui loc si, cum stiam ca tata l, giuvaiergiul, urma sa vina la sfrsitul celei de a patruzecea zile, pasii pe sc ara, iesii, si nchisei capacul, si l acoperii cu pamnt, ca mai nainte. Cnd ajunsei afara, mi zisei: Trebuie numaidect sa vad ce are sa se ntmple; si

trebuie sa ma ascund, altminteri am sa fiu casapit de cei zece robi, care au sa ma omoare cu moartea cea mai rea! Si atunci ma catarai ntr-un copac mare, nu departe de locul unde se afla capacul, si ma aciuai acolo si privii. Peste un ceas, vazui ca se iveste pe mare naia cu batrnul si robii, coborra pe uscat si ajunsera degraba la copac; si vazur a pamntul nca proaspat de tot; si fura cuprinsi de spaima mare, iar batrnul si simti inima pierinda; si robii trasera pamntul la o parte, deschisera intrarea si cobo rra cu totii. Atunci batrnul ncepu sa-si strige copilul pe nume, cu glas mare, si b aiatul nu-i raspunse, iar ei ncepura sa caute peste tot, si l gasira cu inima stra punsa, ntins pe pat. La privelistea aceea, batrnul si simti inima topita si lesina; iar robii nc epura sa se vaiete si sa se boceasca, pe urma i dusera pe umerii lor, afara din b orta, mai nti pe batrn, apoi pe copilandrul mort, si sapara pamntul si l nvelira pe ba iat n giulgiu. Pe urma l carara pe batrn la naie, si toate bunurile si toata zahere aua, si pierira departe pe mare. Eu atunci, ntr-o stare jalnica, cobori din pom si cugetai la nenorocirea m ea, si plnsei ndelung, si pornii sa umblu prin ostrov ziua toata si noaptea toata, cuprins de deznadejde. Si nu mai contenii sa tot plng asa, pna cnd, ntr-un sfrsit, b agai de seama ca marea scadea din clipa n clipa si se departa, si lasa curat tot locul asezat ntre ostrov si pamntul din fata. Atunci i multumii lui Allah, care bin evoia sa ma scape de vederea acelui ostrov blestemat, si razbatui n partea cealal ta, pe nisip; ajunsei pe pamntul tare si pornii la drum, rostind ntr-ajutor numele lui Allah. Si-asa pna la ceasul apusului de soare. Si deodata vazui n departare u n foc mare si rosu si ma ndreptai spre focul acela rosu, unde gndeam ca am sa gase sc niscaiva fiinte omenesti ce se vor fi apucnd sa friga vreo oaie; da cnd ajunsei mai aproape, vazui ca focul acela rosu era un dam mare de arama galbena, pe car e soarele l aprindea asa, n amurg. Atunci ramasei pna peste poate de uluit, la vederea palatului acela maret , durat numai din arama galbena, si ma uitam la trainicia durarii lui, cnd deodat a vazui ca ies pe poarta cea mare a palatului zece flacai minunati la stat si cu niste chipuri care l preamareau pe Ziditorul ce le plamadise atta de frumoase; si vazui ca acei zece flacai erau toti chiori de ochiul stng, n afara de un preacins tit si falnic mosneag, care era cel de al unsprezecelea. La privelistea aceea, mi zisei: Pe Allah! Ce potriveala ciudata! Oare ce-a u putut sa faca zece chiori ca sa aiba ochiul stng scos asa, fiecare la fel? Pe cnd ma scufundam n gndurile acestea, cei zece flacai venira la mine si mi spusera: Pacea fie asupra-ti! Iar eu le ntorsei urarea de pace, si le istorisii povestea mea, de la ncep ut pna la sfrsit; si socot zadarnic a o mai spune nca o data dinaintea ta, o, stapna a mea. La spusele mele, ei ramasera mirati pna peste fire si mi zisera: O, doamne, intra n casa aceasta, iar primirea aici fie-ti larga si marini moasa! Intrai, si ei dimpreuna cu mine, si strabaturam sali multe, toate astern ute cu matasuri si ajunseram ntr-un sfrsit n cea din urma sala, mai ncapatoare si ma i frumoasa dect toate celelalte; n mijlocul acelei sali mari se aflau zece chilimu ri asternute pe niste saltele; si, n mijlocul acelor zece culcusuri stralucite, s e afla unul, cel de al unsprezecelea chilim, fara saltea, da tot atta de frumos c a si celelalte zece. Atunci batrnul sezu pe cel de al unsprezecelea chilim, iar c ei zece tineri fiecare pe al sau, si mi spusera: Sezi jos, doamne, la capatul salii, si sa nu ne ntrebi nimic despre toate cte vei vedea aici! Atunci, dupa cteva clipite, batrnul se ridica, iesi, apoi se ntoarse n mai m ulte rnduri, aducnd mncaruri si bauturi, si toti mncara si baura, si eu dimpreuna cu ei. Dupa care mosneagul strnse tot ce ramasese si se ntoarse iar sa sada jos. Atunci flacaii i spusera: Cum de poti sa stai jos pna a nu ne fi adus cele cu care sa ne ndeplinim d atorintele? Si batrnul, fara a crcni, se scula si iesi de zece ori si se ntoarse de fie

care data aducnd pe cap un lighean acoperit cu o zarpa, iar n mna un felinar, si pu se fiecare lighean si fiecare fanar dinaintea fiecaruia dintre tineri. Dar mie n u-mi aduse nimic, si ramasei ntr-o mare nedumerire. Dupa ce ridicara zarpalele, v azui ca fiecare lighean era plin cu cenusa si cu praf de carbuni si cu khol. Pe urma luara cenusa si se mnjira cu ea pe cap, cu praful de carbuni pe chip, iar cu kholul pe ochiul lor drept; si ncepura sa se jeluiasca si sa plnga si sa spuna: Nu avem dect ceea ce ni se cuvine pentru nechibzuintele si pentru greseli le noastre! Si nu contenira dect odata cu apropierea zorilor. Atunci se spalara n alte lighene aduse de mosneag si si pusera alte haine, si si luara iarasi nfatisarea de mai nainte. Dupa ce vazui toate astea, o, stapna a mea, ma cuprinse o mirare nemasura ta; dar nu cutezam sa ntreb nimic, din pricina poruncii primite. Iar n noaptea urm atoare facura ca si n cea dinti, si la fel n cea de a treia noapte, si n cea de a pa tra. Eu atunci nu putui sa-mi mai tin limba si strigai: O, domniile voastre, ma rog voua sa ma luminati asupra pricinii scoateri i ochiului vostru stng si a cenusii, si a carbunelui, si a kholului pe care vi le -ati pus pe chipuri, ntruct, pe Allah! Pna si moartea mi pare mai de dorit dect uluir ea n care m-ati aruncat! Ei atunci strigara: O, vai de tine, ce ntrebi tu? Asta-i pierzania ta! Eu raspunsei: Mai degraba mi doresc pierzania, dect nedumerirea de-acum! Ei atunci mi spusera: Teme-te pentru ochiul tau cel stng! Si spusei: Nu am trebuinta de ochiul meu cel stng, daca mi se cere sa ramn n nedumerir ea de-acum! Atunci ei mi spusera: mplineasca-ti-se ursita! Ai sa patesti si tu ceea ce am patit noi, si sa nu te plngi, ntruct va fi din vina ta! Si-apoi, dupa pierderea ochiului, nu vei put ea sa te mai ntorci aici, ntruct noi suntem de pe acum zece, si nu mai este nici un loc pentru cel de al unsprezecelea! La vorbele acestea, batrnul aduse un berbec viu pe care l njunghie, l jupui si i curata pielea. Pe urma mi spusera: Vei fi cusut n pielea aceasta de berbec si vei fi suit pe plesul palatulu i acesta de arama. Atunci vulturul cel mare care se cheama roc85, si care este n stare sa ridice si-un elefant, are sa te ia drept un berbec adevarat si are sa s e repeada asupra ta si are sa te ridice n zbor pna n nori, pe urma are sa te coboar e pe vrful unui munte nalt, de neatins pentru picior de om, spre a te nfuleca n gtlej ul lui! Si tu atunci, cu jungherul acesta pe care ti-l dam, ai sa spinteci piele a berbecului si ai sa iesi afara ntru totul; atunci rocul cel cumplit, care nu ma nnca oameni, nu are sa te mannce si are sa piara din vederile tale! Atunci vei mer ge pna ce vei ajunge la un palat de zece ori mai mare dect palatul nostru, si de o mie de ori mai stralucitor. Palatul acela este aurit numai cu tablii de aur, si toti peretii lui sunt nvrstati cu nestemate mari si mai ales cu smaralde si cu ma rgaritare. Tu atunci vei intra pe poarta deschisa, cum am intrat si noi si vei v edea ceea ce vei vedea! Ct despre noi, acolo ne-am lasat ochiul stng, si nca nduram pedeapsa cuvenita, si ne-o ispasim, savrsind n fiecare noapte ceea ce ne-ai vazut ca savrsim. Aceasta-i povestea noastra, pe scurt, ntruct, cu de-amanuntul, ar umple foile unei carti mari si late! Ct despre tine, de-acuma mplineasca-ti-se ursita! La vorbele acestea, cum staruiam n hotarrea mea, mi dadura jungherul, ma ce tluira n pielea berbecului, ma dusera pe acoperisul palatului si plecara. Si deod ata ma simtii ridicat de pasarea cea cumplita roc, care si lua zborul; si, de ndat a ce ma simtii lasat la pamnt pe vrful muntelui, despicai cu jungherul pielea de b erbec si iesii afara tipnd: Us! Us! spre a alunga rocul cel cumplit, care zbura gre oi, si vazui ca era o pasare mare, alba, matahaloasa ct zece elefanti, si voinica mai ct zece camile! Atunci mi luai calea grabnic, prjolit de focul nerabdarii si, pe la namiez de zi, ajunsei la sarai. La vederea saraiului, orict mi-l zugravisera cei zece f

lacai, ramasei minunat pna peste marginile minunarii, ntruct era cu mult mai stralu citor dect n spusele lor. Poarta cea mare prin care intrai n sarai era marginita de nouazeci si noua de usi din lemn de aloe si din lemn de santal, iar usile ncaper ilor erau din abanos nvrstat cu aur si cu olmazuri; si toate acele usi duceau spre niste sali si spre niste gradini, n care vazui toate bogatiile de pe pamnt si din mare. n cea dinti sala n care intrai, ma pomenii deodata ntre patruzeci de fetisca ne, care erau asa de minunate ca frumusete, nct nici mintile nu mai izbuteau sa nu se adune, nici ochii sa-si odihneasca alegerea pe vreuna, si ramasei atta de pli n de vraja, nct ma oprii locului, simtindu-mi capul cum mi se nvrteste. Atunci toate deodata se ridicara la vederea mea si, cu glas dulce, mi spu sera: Casa noastra sa fie si casa ta, o, oaspete al nostru, iar locul tau sa f ie asupra capetelor noastre si n ochii nostri! Si ma poftira sa stau, si ma mbiara pe o podina, si sezura toate jos pe c hilimuri, si mi spusera: O, doamne al nostru, suntem roabele tale si avutul tau, iar tu esti stapn ul nostru si cununa pe capetele noastre! Pe urma toate ncepura sa ma slujeasca: una aduse apa calda si cearceafuri , si mi spala picioarele; alta mi turna n palme apa nmiresmata, dintr-un ibric de au r; a treia ma mbraca ntr-un caftan de matase cu un bru batut n fire de aur si de arg int; a patra mi ntinse o cupa plina cu o bautura minunata si nmiresmata cu flori; s i una se uita la mine, alta mi zmbea, una mi facea cu ochiul, alta mi spunea stihuri , una si ntindea bratele dinaintea mea, alta si rasucea dinainte-mi mijlocul; si un a zicea: Ah! iar alta: Uf! si ceastalalta mi zicea: O, tu, ochi al meu! , iar cealalta: , tu, sufletul meu! , iar alta: Launtrurile mele! , iar alta: Suflarea mea! iar una: O, pojar al inimii mele! Pe urma venira toate lnga mine si ncepura sa ma alinte si sa ma mngie si mi z isera: O, oaspete al nostru, istoriseste-ne povestea ta, caci de vreme ndelungat a suntem singure aici, fara nici un barbat, iar fericirea noastra este acum depl ina! Eu atunci ma simtii mai linistit si le istorisii numai o parte din poves tea mea, si asta pna la apropierea noptii. Atunci se aduse o multime mare de lumnari, iar sala se lumina ca de soare le cel mai stralucit. Pe urma se asternu masa si se adusera bucatele cele mai al ese si bauturile cele mai mbatatoare, si se zvoni cu alautele cele mai desfatatoa re si se cnta cu glasul cel mai vrajitor, iar cteva ncepura sa dantuiasca, n vreme c e eu mcam mai departe. Dupa toate aceste huzuriri, mi zisera: O, dragutule, acuma-i vremea desfatarii celei strasnice si a crivatului; alegeti-o dintre noi pe cea care ti place si fii fara teama ca ne-ai supara, ntru ct fiecareia dintre noi are sa-i vie rndul vreme de o noapte, tuturor celor patruz eci de surori; si-apoi fiecare la rndul ei are sa nceapa iarasi hrjoana cu tine, n f iecare noapte. Eu atunci, o, stapna a mea, nu stiui pe care dintre surori se cadea s-o a leg, ntruct toate erau la fel de ispititoare. Atunci nchisei ochii, ntinsei minile si o prinsei pe una, si deschisei ochii; ci i nchisei la loc repede, din pricina str alucirii orbitoare a frumusetii ei. Atunci ea mi ntinse mna si ma duse n patul ei. S i mi petrecui cu ea noaptea toata. Ma bucurai de ea de patruzeci de ori! Si ea la fel! Si mi zicea de fiecare data: Yuh! O, ochi al meu! Yuh! O, sufletul meu! Si ma alinta, iar eu o desfatam, si ea ma strnea, si-asa toata noaptea. Si-asa o tinui ntruna, o, stapna a mea, noapte de noapte, cu cte una dintre surori, si fiecare noapte cu un potop de dezmierdari dintr-o parte si din ceala lta Si-asa vreme de un an ntreg, n desfatare si n voiosie. Si, dupa fiecare noapte, dimineata, copila din noaptea urmatoare venea la mine, ma ducea la hamman, ma fr eca bine pe tot trupul si ma nmiresma cu toate miresmele pe care Allah le-a darui t slujitorilor sai. Si ajunseram astfel la sfrsitul anului. n dimineata zilei celei din urma, le vazui pe toate fetiscanele ca vin fuga la patul meu, plngnd amarnic si despleti

ndu-si si pletele de mhnire si vaicarindu-se; pe urma mi spusera: Afla, o, lumina a ochilor nostri, ca trebuie sa ne despartim de tine, cu m ne-am despartit si de ceilalti de dinainte de tine, caci se cade sa stii ca tu nu esti cel dinti, si ca pna la tine multi voinici ne-au desfatat ca si tine, si ne-au facut ca si tine. Numai ca tu chiar ca esti istetul cel mai istet la istet ii, de-o potriva si-n lung si-n lat! Si, de asemenea, hotart ca esti cel mai terf ichi si cel mai iubet dintre toti. Din care pricini nu vom mai putea sa traim fa ra tine. Iar eu le zisei: Dar spuneti-mi, pentru ce trebuie sa ma parasiti? Caci nici eu nu vreau sa pierd bucuria vietii mele cu voi! Ele mi raspunsera: Afla ca noi toate suntem fiicele unui sultan, da din mame osebite. De pe vremea fecioriei, traim n saraiul acesta si, n fiecare an, Allah calauzeste pe dr umul nostru un voinic care ne multumeste, iar noi tot asa pe el! Si n fiecare an trebuie sa lipsim vreme de patruzeci de zile, spre a ne duce la tatal nostru si la mamele noastre. Iar astazi este ziua de plecare! Atunci spusei: Si, o, dulcetelor, eu am sa ramn n casa, spre a-l preamari pe Allah pna la n toarcerea voastra! Ele mi raspunsera: Indeplineasca-ti-se dorinta! Iata toate cheile de la sarai, care descuie toate usile. Palatul acesta este casa ta a tu esti stapnul lui. Da fereste-te sa nu carecumva sa deschizi usa de arama din fundul gradinii, ca nu vei putea sa n e mai vezi niciodata si vei pati o nenorocire mare. Fereste-te sa nu carecumva s a deschizi usa de arama! Dupa vorbele acestea, venira toate sa ma mbratiseze a sa ma sarute una du pa alta, plngnd si spunndu-mi: Allah fie cu tine! Si se uitara la mine plngnd, si ple cara. Eu, atunci, o, stapna a mea, iesii din sala, tinnd n mna cheile, si ncepui sa c ercetez saraiul, pe care pna n ziua aceea nu avusesem ragazul sa-l vad, atta mi fuse sera de nlantuite n pat si trupul si sufletul, n bratele fetiscanelor. Si ma apucai , cu cheia dinti, sa descui cea dinti usa. Cnd deschisei cea dinti usa, vazui o gradina mare, plina toata cu pomi n ro ada, atta de mari si atta de frumosi, ct n viata mea nu mai vazusem altii la fel n lu mea ntreaga; niste ape n santuri mici udau pomii, si asa de bine, nct poamele acelor pomi erau de o marime si de o frumusete minunate. Mncai din poamele acelea, mai cu seama niste banane, niste curmale lungi ca degetele unei araboaice de vita al easa, niste rodii, niste mere si niste piersici. Dupa ce sfrsii de mncat, i multumi i lui Allah pentru darurile sale, si descuiai cea de a doua usa, cu cea de a dou a cheie. Dupa ce deschisei usa aceea, ochii si nasul meu ramasera vrajite de flor ile ce umpleau o gradina mare, udata de niste priase. Se aflau n gradina aceea toat e florile cte cresc n gradinile emirilor pamntului: iasomii, zarnacadele, trandafir i, viorele, zambile, bujori, garoafe, lalele, galbenele si toate florile din toa te vremile. Cnd sfrsii de mirosit toate florile, culesei o iasomie si mi-o nfipsei n nas si acolo o lasai, ca sa-l sorb mireasma; si i multumii lui Allah Preanaltul p entru podoabele sale. Deschisei apoi cea de a treia usa, si urechile mele ramasera vrajite de glasurile pasarilor de toate culorile si de toate neamurile pamntului. Pasarile a celea sedeau toate ntr-o colivie mare, facuta din nuiele de lemn de aloe si de sa ntal; apa de baut a acelor pasari era pusa n niste strachinute de jad si de jasp gingas colorat, grauntele erau n niste cescute de aur; pamntul pe jos era maturat si stropit; iar pasarile l binecuvntau pe Atoateziditorul. Ascultai glasurile acel or pasari pna la apropierea noptii; si ma ntorsei de acolo n seara aceea. Dar, a doua zi iesii degraba si deschisei cea de a patra usa, cu cea de a patra cheie. Si-atunci, o, stapna a mea, vazui niste lucruri, pe care nici n vis o fiinta omeneasca n-ar putea sa le vada vreodata. n mijlocul unei curti mari va zui o bolta iscusit zidita; bolta aceea avea niste scari de porfira, care suiau pna ajungeau la patruzeci de usi de lemn de abanos, batute n aur si n argint. Porti le acelea, cu canaturile date la o parte, lasau fiecare sa se vada o sala larga;

si n fiecare sala se afla cte o comoara osebita, si fiecare comoara pretuia mai m ult dect toata mparatia mea ntreaga. Sala dinti era ticsita cu mormane mari de marga ritare voinice, puse n sir, si de margaritare maruntele; da cele voinice erau mai multe dect cele marunte, si fiecare era ct un ou de porumbita si sclipitor ca lun a n stralucirea ei. Da cea de a doua sala o ntrecea pe cea dinti ca bogatie: era ti csita pna sus cu diamante, rubine, safire si granate. n cea de a treia, erau numai smaralduri; n cea de a patra, calupuri de aur sadea; n cea de a cincea, dinari de aur de pe tot pamntul; n cea de a sasea, argint neprihanit; n cea de a saptea, din ari de argint de pe tot pamntul. Iar celelalte sali erau ticsite cu toate nestema tele din snul pamntului si al marilor, si topaze, si turcoaze, si hiacinte, si nes temate de la Yemen, si cornaline de toate culorile, si oluri de jad, si salbe, s i bratari, si brie, si toate giuvaierurile folosite la curtile de emiri si de sul tani. Iar eu, o, stapna a mea, mi ridicai minile si privirile si i multumii lui Al lah Preanaltul pentru binefacerile sale. Si urmai astfel, n fiecare zi, sa deschid cte una, ori doua, ori trei usi, pna n cea de a patruzecea zi, si minunarea mea sp orea cu fiecare zi, si nu mi mai lamasese dect cheia cea de pe urma, care era chei a de la usa de arama. Si ma gndeam la cele patruzeci de copile, si ma simteam n ce a mai mare bucurie gndind la ele, si la dulceata purtarilor lor, si la prospetime a trupului lor, si la virtutile lor pojarnice, si la bunurile lor cele tainice, si la rotunzimea si vnjosia durduleturilor lor, si la tipetele lor cnd mi spuneau: Y uh, o, ochi al meu! Yuh, o, pojarul meu! Si mi strigai: Pe Allah! Noaptea noastra a re sa fie o noapte binecuvntata, o noapte de lapte! Ci Prdalnicul ma facea sa simt cheia de la usa aceea de arama, care ma is pitea amarnic, si ispita fu mai tare dect mine, si descuiai usa de arama. Si ochi i mei nu vazura nimic, si numai nasul meu simti un damf tare si neprielnic adulm ecului meu, si lesinai pe clipa pe data, si cazui dincoace de usa care se nchise. Cnd ma desteptai, staruii n hotarrea strnita de Seitan, si deschisei iarasi usa si asteptai ca miasma sa se faca oleaca mai putin tare. Atunci intrai si ma pomenii ntr-o sala larga, presarata toata cu sofran s i luminata de doua lumnari nmiresmate cu ambrasura si cu tamie, si de niste fanare falnice de aur si de argint pline cu ulei bine mirositor, care, arznd, scoteau mi reasma aceea tare. Si, ntre sfesnicele de aur si fanarele de aur, vazui un cal ne gru minunat, care avea o stea alba n frunte; si era pintenog la piciorul stng si l a glezna dreapta; ieslea i era plina cu graunte de susan si de orz bine dat prin ciur; adapatoarea era umpluta cu apa proaspata n miresmata cu apa de trandafiri. Iar eu, o, stapna a mea, cum patima mea cea mai mare erau caii frumosi, si cum er am calaretul cel mai vestit din mparatia mea, gndii ca acel cal mi s-ar potrivi; s i l luai de capastru si l dusei n gradina si ncalecai pe el; dar el nici nu se clint i. Atunci l lovii peste gt cu lantul de aur. Si numaidect, o, stapna a mea, calul nti nse doua aripi mari si negre pe care nu le vazusem pna n clipita aceea, necheza ntr -un chip nfricosat, izbi de trei ori cu copita n pamnt si zbura cu mine n vazduhuri. Atunci, o, stapna a mea, pamntul se nvrti dinaintea ochilor mei; da mi strnsei pulpele si ma tinui ca un calaret iscusit, si, ntr-un sfrsit, calul pogor si se op ri pe plesul palatului de arama rosie, n care i gasisem pe cei zece flacai chiori. Si-atunci calul se ridica atta de cumplit n doua picioare si se scutura atta de iu te, nct ma trnti jos, apoi veni la mine si si lasa aripa spre fata mea, si si nfipse v ful aripii n ochiul meu stng, si mi-l prapadi pe veci. Pe urma zbura n vazduhuri si pieri. Iar eu mi pusei mna pe ochiul pierdut si ma nvrtii n lung si n lat pe terasa, vaicarindu-ma si scuturndu-mi mna de durere! Si de ndata vazui ca se ivesc cei zece flacai care, dnd cu ochii de mine, mi spusera: N-ai vrut sa ne asculti! Si iacata rodul hotarrii tale de napasta. Si nu putem sa te primim ntre noi, ntruct suntem zece. Ci, urmnd cutare si cutare drum, ve i ajunge n cetatea Bagdadului, la emirul drept-credinciosilor, Harun Al-Rasid, a carui faima a razbit pna la noi; si soarta-ti va fi ntre minile lui. Si plecai, si mersei zi si noapte, dupa ce mi-am ras barba si am pus pe mine hainele acestea de saaluk, ca sa nu mai am de ndurat alte necazuri, si nu ma oprii din umblet, pna ce nu ma vazui ajuns n lacasul acesta al pacii, Bagdadul, s i i gasii pe chiorii acestia doi, si le dadui binete si le spusei:

Sunt un strain. Iar ei raspunsera: Si noi suntem straini. Si iaca-asa ajunseram tustrei n casa aceasta binecuvntata, o, stapna a mea! Si-asa-i cu pricina ochiului meu pierdut si cu barba mea cea rasa! La povestea aceasta fara de seaman, tnara stapna a casei i spuse celui de a l treilea saaluk: Hai! Mngie-te oleaca pe crestet si du-te! Te iert. Dar cel de al treilea saaluk raspunse: Nu am sa ma duc, pe Allah! Dect dupa ce am sa aud povestile tuturor celor lalti. Atunci copila se ntoarse spre calif, spre Giafar si spre Massrur si le sp use: Istorisiti-mi povestea voastra! Atunci Giafar se apropie si istorisi povestea pe care i-o spusese portar itei celei tinere, cnd intrase n casa. nct, dupa ce auzi spusele lui Giafar, copila le spuse tuturor: Va iert pe toti, si pe unii si pe altii. Da plecati ct mai iute! Si iesira toti si ajunsera n ulita. Atunci califul le spuse saalicilor: Unde va duceti asa, frtatilor? Ei raspunsera: Nu stim unde avem sa ne ducem. Si califul le spuse: Veniti sa va petreceti noaptea la noi. Si i spuse lui Giafar: Ia-i la tine si adu-mi-i mine dimineata, si vom vedea ce va fi de facut c u ei. Iar Giafar nu pregeta a ndeplini poruncile califului. Apoi califul urca n saraiul sau si nu putu sa guste pic de somn n noaptea aceea. Pe urma, dimineata, se scula si sezu n scaunul de domnie al stapnirii lui; si porunci sa intre toti capii din mparatia sa. Pe urma, dupa ce toti capii mparat iei venira, se ntoarse spre Giafar si i spuse: Adu-mi aici cele trei copile si cele doua catele si cei trei saalici. Si Giafar pleca ndata si i aduse pe toti ntre minile califului; iar tinerele se acoperira cu valurile lor si sezura dinaintea califului. Atunci Giafar le zise: Va socotim slobode de orice datorinta, ntruct, iara a sti cine suntem, si voi ne-ati iertat si ne-ati facut binele pe care ni l-ati facut. Si iacata ca ac um va aflati ntre minile celui de al cincilea din urmasii lui Abbas86, califul Har un Al-Rasid! Trebuie, dar, sa-i povestiti numai adevarul! Cnd tinerele auzira vorbele lui Giafar, care vorbea n numele emirului drep t-credinciosilor, cea mai mare dintre ele pasi nainte si grai: O, emire al drept-credinciosilor, povestea mea este atta de uluitoare, nct, daca ar fi scrisa cu andrelele pe coltul dinlauntru al ochiului, i-ar fi de nvat atura aceluia care ar citi-o cu cinstire! n clipita aceasta a istorisirii ei, Seherezada vazu ca se iveste dimineat a si, cu chibzuinta, se opri din povestit. Dar cndfu cea de a saisprezecea noapte, urma: Mi s-a izvodit, o, norocitule sultan, ca fata cea mai mare pasi nainte ntr e minile emirului drept-credin-ciosilor si istorisi astfel povestea ei: Povestea istorisita de Zobeida, cea dinti dintre copile. O, emire al drept-credinciosilor, afla ca pe mine ma cheama Zobeida; pe sora care ti-a deschis usa o cheama Amina; iar pe sora mea cea mica o cheama Fah ima. Tustrele suntem nascute dintr-un tata, dar nu si din aceeasi mama. Ct despre cele doua catele, ele sunt chiar surorile mele, din acelasi tata si din aceeasi mama. Cnd parintele nostru a murit, ne-a lasat cinci mii de dinari, care au fos t mpartiti cu deplina cinste ntre noi; atunci sora mea Amna si sora mea Fahima s-au despartit de noi, spre a locui n casa mamei lor; iar eu si cu celelalte doua sur ori am ramas laolalta, si eu sunt cea mai mica dintre noi trei; dar nu sunt mai

mica dect surorile mele de la cealalta mama, Amna si Fahima. La putina vreme dupa moartea parintelui nostru, cele doua surori mai mar i ale mele se pregatira de maritis si se maritara fiecare cu cte un barbat, si ra masera sa mai stea o vreme cu mine, n aceeasi casa. Dar n curnd sotii lor se gatira de o calatorie negustoreasca, luara cei o mie de dinari ai sotiilor lor, spre a cumpara marfuri, le luara si pe sotiile lor cu ei, si plecara toti, si ma lasar a singura. Lipsira astfel vreme de patru ani. Ast timp, sotii surorilor mele lefter ira toti banii si prapadira toate marfurile, si si luara valea, lasndu-le pe sotii le lor singure-singurele n inima tarii strainilor. Iar surorile mele ndurara toate nevolniciile si, pna la urma, ajunsera la mine n chip de cersetoare amarte. La ved erea celor doua cersetoare, eu nici vorba de a cunoaste n ele pe surorile mele, s i ma departai. Si ele atunci mi vorbira si le cunoscui, si le zisei: Cum se face, o, surorile mele, de sunteti n starea aceasta? Ele mi raspunsera: O, sora noastra, vorbele nu mai pot sa slujeasca acum la nimic, ntruct cal amul a lunecat pe dra poruncita de Allah! La vorbele lor, inima mi se umplu de mila pentru ele si le trimisei la h ammam, si le mbracai pe fiecare cu cte o rochie noua si frumoasa, si le spusei: O, surorile mele, sunteti amndoua mai mari dect mine, iar eu sunt cea mai mica. Si va socot ca tinndu-mi loc de tata si de mama! Si-apoi, mostenirea care m i s-a cuvenit ca si voua a fost binecuvntata de Allah si a sporit strasnic. Aveti sa mncati cu mine rodul ei, iar viata voastra are sa fie vrednica de cinstire si de pretuire, iar noi avem sa stam de aci nainte laolalta! Si chiar ca le coplesii cu binefaceri, iar ele sezura la mine vreme de u n an ncheiat, iar bunul meu era si bunul lor. Dar, ntr-o zi, mi spusera: ntr-adevar, maritisul este mai de pret pentru noi, nu mai putem sa ne lip sim de el, iar rabdarea noastra, singure asa, s-a topit. Atunci le spusei: O, surorile mele, nu aveti de gasit nimic bun n maritis, ntruct barbatul cu adevarat cinstit si bun este lucru rar n vremurile de-acum! Si oare nu ati si nce rcat voi maritisul? Si ati uitat ce ati gasit n el? Dar ele nu ascultara de vorbele mele si vrura, oricum, sa se marite, chi ar si fara nvoirea mea. Atunci le maritai cu chiar banii mei si le ntocmii zestrea de trebuinta. Pe urma plecara cu sotii lor. Si de-abia trecuse oleaca de vreme de cnd plecasera, ca sotii lor le tras era pe sfoara, le luara tot ce le daruisem si le parasira. Ele atunci se ntoarser a la mine, goale cu lotul. Si si cerura multe iertaciuni, si mi spusera: Nu ne certa, o, sora noastra! Tu, adevaratu-i, esti cea mai mica dintre noi, da esti cea mai ntreaga la minte. ti fagaduim ca nici macar nu avem sa mai ro stim vorba maritis. Atunci le spusei: Venirea la mine fie-va larga, o, surorile mele! Si le sarutai, si le coplesii cu nca si mai multa darnicie. Trairam laola lta n starea aceasta un an ntreg, dupa care ma gndii sa ncarc cu marfuri o corabie s i sa ma duc sa fac negot la Bassra. Si-asa ca ornduii o corabie si o ncarcai cu ma rfuri si cu trguieli si cu tot ce ar fi putut sa fie trebuitor n rastimpul calator iei cu corabia, si le spusei surorilor mele: O, surorile mele, vreti sa ramneti aici n casa mea pe tot rastimpul ct va t ine calatoria mea, pna ce am sa ma ntorc, ori v-ar placea mai degraba sa mergeti c u mine? Iar ele mi raspunsera: Mergem cu tine, ntruct n-am putea sa nduram lipsa ta! Atunci le luai cu mine si plecaram. Si, pna a pleca, avusei grija sa-mi mp art banii n doua parti: luai cu mine jumatate si ascunsei cealalta jumatate, zicnd u-mi: E cu putinta sa se ntmple vreun necaz cu corabia, iar noi sa scapam cu viata. n atare mprejurare, la ntoarcerea noastra, daca ne-om mai ntoarce vreodata, vom gas i aci cte ceva ce ne va fi de folos. Nu conteniram mersul nici zi, nici noapte; da, din nenorocire, reizul ra taci drumul. Curgerea valurilor ne duse n largul apelor si intraram ntr-o mare cu

totul alta dect aceea catre care vroiam. Iar un vnt naprasnic ne mpingea mereu, si nu conteni vreme de zece zile. Atunci, n departare, ni se nazari o cetate, si l n t rebaram pe reiz: Care-i numele acelei cetati catre care ne ndreptam? El raspunse: Pe Allah! Habar n-am. N-am vazut-o niciodata, si n viata mea n-am intrat n marea aceasta. Da pna la urma lucrul cel mai de seama este ca din norocire ne af lam n afara primejdiei. nct nu va mai ramne dect sa intrati n cetatea aceasta si sa va asterneti marfurile la vedere. Iar daca ati putea sa le vindeti, va sfatuiesc s a le vindeti! Peste un ceas de vreme, se ntoarse la noi si ne spuse: Zoriti-va sa iesiti n cetate si sa vedeti minunile lui Allah n faptuirile sale! Si rostiti-i numele cel sfnt, ca sa va fereasca de nenoroc! Noi atunci plecaram spre cetate. Si nici nu ajunseram noi bine acolo, ca ne si cufundaram n uluirea cea mai adnca: vazuram ca toti locuitorii din cetate e rau preschimbati n pietre negre. Da numai locuitorii erau mpietriti; caci, n toate sukurile si pe toate ulitele negustorilor, gaseam marfurile ca atare, si toate l ucrurile de aur si de argint ca atare. La privelistea aceea, ne cuprinse mare mu ltumire si ne ziseram: Este nendoielnic ca pricina tuturor acestora trebuie sa fie un lucru uluitor. Atunci ne despartiram si fiecare purcese n calea sa pe ulitele cetatii, s i fiecare se apuca de treaba si de strns pe seama sa tot ceea ce putea sa ncarce d in aur, din argint si din tesaturile cele scumpe. Ct despre mine, ma suii n cetatuie si vazui ca acolo era saraiul sultanulu i. Intrai n sarai printr-o usa mare si boltita, lucrata din aur greu, si ridicai perdeaua cea mare de catifea, si vazui ca toate lucrurile dinlauntru erau de aur si de argint. Iar n curte si n toate salile, strajile si curtenii sedeau fie n pic ioare, fie pe jos, da toti erau prefacuti n stane de piatra, si parca vii. Iar n s ala cea mai de la urma, plina de dregatori, de capetenii si de viziri, l vazui pe sultan, seznd n scaunul sau de domnie, mpietrit, mbracat n haine atta de falnice si a tta de bogate, de-ti venea sa-ti pierzi mintile, si era nconjurat de cincizeci de mameluci, mbracati n caftane de matase si tinnd n mini sabiile trase. Jetul sultanulu i era batut n margaritare si n nestemate, si fiecare margaritar stralucea ca o ste a. Si chiar ca era sa ma smintesc la minte. Si trecui mai departe si ajunsei n harem, si l gasii nca si mai minunat, si tot, pna la drevele de la ferestre, era de aur; peretii erau mbracati cu matasari i; la usi si la ferestre atrnau perdele de catifea si de atlaz. Si o vazui ntr-un sfrsit, n mijlocul femeilor mpietrite, pe chiar sultana cea mare, mbracata cu o roch ie presarata cu margaritare alese si purtnd pe cap o cununa mpodobita cu toate nea murile de nestemate, iar la gt cu niste gherdane si cu niste mpletituri de aur mes tesugite minunat; da si ea era, la fel, mpietrita n stana neagra. De acolo trecui mai departe si gasii o usa deschisa, care avea amndoua ca naturile lucrate din argint sadea, iar nlauntru vazui o scara de porfira, alcatui ta din sapte trepte; urcai pe scara aceea si, cnd ajunsei sus, ma pomenii ntr-o sa la mare, toata facuta din marmura alba si asternuta cu chilimuri tesute n zarafir ; iar n mijlocul salii, ntre niste sfesnice mari de aur, vazui o podina de aur mpis trata cu smaralde si cu peruzele, iar pe podina era un crivat de alabastra, nvrsta t cu margaritare si cu nastrapate si dichisit cu zarpale si cu horbote. Si vazui , n fund, o lumina care sclipea; ma apropiai si vazui ca lumina aceea era un olma z slefuit, mare ct un ou de strut, pus pe un scaunel, si ale carui ape revarsau l umina aceea; iar olmazul era nsasi desavrsirea, si numai lumina lui lumina sala to ata. nsa se mai aflau acolo si niste faclii aprinse, da ele paleau dinaintea a celui adamant. Iar eu mi zisei: Daca facliile acestea sunt aprinse, sunt pentru ca le-a aprins cineva. Atunci trecui mai departe si intrai n alta sala, si pretutindeni ma minun am si pretutindeni cautam sa dau de vreo fiinta vie. Si atta de ngndurata eram, nct mi uitai si de mine si de calatoria mea si de corabia mea si de surorile mele. Si n ca mai eram rapita de minunarea aceea, cnd se lasa noaptea; atunci vrusei sa ies din sarai, nsa ma ratacii, nu mai gasii drumul si, pna la urma, ajunsei n sala n car

e se afla patul de alabastra si adamantul si policandrele de aur aprinse. Atunci sezui pe pat, ma acoperii pe jumatate cu nvelitoarea de atlaz siniliu batuta cu zarafir si cu margaritare, luai cartea cea sfnta, Coranul nostru, si din cartea a ceea, care era scrisa cu o scriptura stralucita, n slove din aur si din rosu si c u zugravituri de toate culorile, ma apucai sa citesc vreo cteva versete, spre a m a neprihani si a-i multumi lui Allah si a-mi veni n cuget, si chibzuii la spusele Profetului, binecuvnteze-le Allah! Ma ntinsei pe urma si ncercai sa adorm; dar nu izbutii. Iar ne-somnia ma tinu treaza pna la miez de noapte. n clipita aceea, auzii un glas care citea din Coran, un glas molcom, si d ulce, si mngietor. Atunci ma sculai degraba si ma ndreptai catre locul de unde vene a glasul care citea. Si ajunsei la un iatac cu usa deschisa; intrai binisor pe u sa, lasnd afara faclia cu care mi luminasem cautarile, si ma uitai mprejur, si vazu i ca era un mihrab87; era luminat de niste lampi de sticla verde atrnate; iar la mijloc era un chilim de rugaciune asternut n partea dinspre rasarit, iar pe chili m sedea un tnar cu nfatisarea tare frumoasa, si care citea din Coran cu luare-amin te, cu glas tare si cu mult simt al masurii. Iar eu ramasei cuprinsa de o uimire nemarginita si ma ntrebam cum de putuse tnarul acela sa scape numai el de soarta n tregii cetati. Atunci pasii nainte si ma temenii catre el si i facui urarea mea de salamalek; iar el si ntoarse privirile catre mine si mi raspunse la salamalek. Atu nci i spusei: Ma rog tie fierbinte, pe adevarul cel sfnt al suralelor pe care le citeai din cartea lui Allah, sa raspunzi la ntrebarea mea! El atunci zmbi a rde linistit si dulce si mi zise: Dezvaluie-mi mai nainte, tu cea dinti, o, femeie, cum ai ajuns n mihrabul a cesta si, la rndu-mi, am sa raspund la ntrebarea pe care ai sa mi-o pui! Eu atunci i istorisii povestea mea, care l minuna tare. Si l ntrebai apoi ce era cu starea aceea nemaipomenita a cetatii. Si el mi spuse: Asteapta oleaca! Apoi nchise cartea cea sfnta si o vr ntr-un sacui de atlaz; si mi spuse sa sed alaturi de el. Sezui si ma uitai la el cu luare-aminte, si vazui ca era ca luna plina, desavrsit ca soi, plin ntru totul de nuri, minunat la nfatisare, subtire si bine potrivit la stat; obraji-i erau ca de clestar; chipu-i, de culoarea curmal elor proaspete; de parca despre el ar vorbi poetul n stihurile acestea: Un cititor de stele privea n noapte cerul. Deodata, dinaintea ochilor lui mirati, Vrajit flacau rasare straluminndusi lerul Si mladiindu-si mersul cu pasii amnati. si spune cititorul de stele: Doar Zohal88 Putea sa-i daruiasca acestui tnar soare Cununa-ntunecata a pletelor n val Ca o cometa neagra prin hauri rotitoarei Mirrikh89 doar n obraji-i cu purpuri sma ltuite Putea s-astearna astfel pojar de foc si lapte! Iar razele din ochii-s sageti ce le trimite Sagetatorul nsusi, din stelel e lui sapte! Dai mai presus de toate, chiar Hutared90 i-aduse Cununa iscusintei n frun zele de laur, Pe cnd, de buna seama, Abylsuha91 si puse n gingasa-i faptura comoril e de aur! Nu stie zodierul nimic sa mai priceapa, Si sta rapit de vraja si sagetat de jind, Cu mintile furate de visuri ca de-o apa. Atunci frumosul astru i se-nclina zmbind. Uitndu-ma asa la el, icoana lui ma arunca n tulburarea cea mai crunta a si mtirii si n caintele cele mai patimase ca nu l cunoscusem pna n ziua aceea; si pojar uri rosi se aprinsera n inima mea. Si i zisei: O, stapne al meu si doamne, acum povesteste-mi ceea ce te-am ntrebat! Si el mi raspunse: Ascult si ma supun! Si mi povesti: Afla, o, hanma plina de fala, ca cetatea aceasta a fost cetatea tatalui m eu. Si era locuita de toate rudele si de toti supusii lui. Tatal meu este sultan ul pe care l-ai vazut seznd n jetul domnesc, preschimbat n piatra. Iar n privinta su ltanei pe care ai vazut-o, aceea este mama mea. Tatal meu si mama mea erau magi, nchinatori la cumplitul Nardun. Jurau si puneau legamnt pe foc si pe lumina, pe u

mbra si pe caldura, si pe sorii rotitori! Multa vreme tatal meu nu a avut nici un copil, si numai la apusul vietii lui m-am nascut eu, ca fiu al batrnetei sale. Si tatal meu m-a crescut cu mare g rija; ast timp, ma facui mare: si-atunci am fost ales eu pentru fericirea cea ad evarata. ntr-adevar, aveam la noi n sarai o baba tare naintata n vrsta, musulmana, o d rept-credincioasa ntru Allah si ntru Trimisul lui. Era drept-credincioasa pe ascun s, iar n afara se prefacea a fi de-o parere cu parintii mei. Iar tatal meu avea m are ncredere n ea, dat fiind ca i vedea credinciosia si neprihana. Era fata de ea t are darnic si o coplesea cu filotimia lui. Si era ncredintat cu tarie ca ea era d e credinta si de legea lui nct, cum ma facusem maricel, ma dadu n seama ei si i spus e: Ia-l si creste-l cum se cuvine, si nvata-l legile credintei noastre; si d eprinde-l cu o purtare stralucita, si slujeste-l cu srg si cu toata grija! Si batrna ma lua: dar ea ma nvata credinta islamului, de la datorintele de curatie si datorintele spalarilor celor cucernice, pna la sfintele nchinari ale r ugaciunii. Si ma nvata si mi talmaci Al-Coran-ul n limba Profetului. Iar cnd ncheie nt ru totul dascalirea mea, mi zise: O, copilul meu, trebuie sa ascunzi cu grija toate astea fata de tatal ta u si sa pastrezi nesmintit taina, altminteri au sa te omoare! Iar eu, ntr-adevar, pastrai taina. Si nu peste mult de cnd nvatatura mea se ncheiase, sfnta batrna muri, dndu-mi sfaturile ei cele mai de pe urma. Iar eu urmai a fi n taina un drept-credincios ntru Allah si ntru Profetul sau. Si locuitorii di n cetate nu faceau dect sa se ndaratniceasca n necredinta, n razvratirea si n ntuneric imile lor. Si ntr-o zi, pe cnd ei urmau a fi precum erau, un glas mare de muezin n evazut se auzi; si glasui cu o tarie ca de tunet si care razbatu pna la urechile celui apropiat, la fel ca si pna la urechile celui departat: O, voi, locuitori ai cetatii, lepadati-va de preamarirea focului si a lu i Nardun si preamariti-l pe Unul si Atotputernicul mparat! La glasul acela, o spaima mare se strni n inima locuitorilor, care se strns era la parintele meu, sultanul cetatii, si l ntrebara: Ce este cu glasul cel nfricosator pe care l-am auzit? nca mai suntem nfrico sati de strigarea lui! Tatal meu le spuse: Nu va nfricosati de glas si nu va speriati de el! Si credeti nesmintit n c redintele noastre cele stravechi! Si atunci inimile lor se plecara de bunavoie la vorbele parintelui meu; si nu contenira a sta legati statornic si nchinati ntru preamarirea focului. Si ra masera n starea lor de greseala oarba nca un an ncheiat, pna la vremea mplinirii zile i cnd se auzise glasul nti! Si atunci, pentru a doua oara, se auzi glasul, pe urma n ca o data, si nca o data, si tot asa cte o data n fiecare an, vreme de trei ani n si r. Dar ei nu contenira a fi zelosi n a ndeplini deprinderile lor oarbe. Si asa ca atunci, ntr-o dimineata, n zori, prapadul si blestemul se abatu din cer asupra lor si fura prefacuti n stane de piatra neagra, si ei, si caii, si catrii, si camilel e, si toate vitele lor! Iar, dintre toti locuitorii, numai eu am fost iertat de la prapad. ntruct numai eu eram drept-credincios. Si, de la ziua aceea ncoace, stau aici n rugaciune, n ajunare si n citirea A l-Coran-ului. Ci, o, hanma plina de fala si de desavrsire, sunt tare satul de singuratat ea n care ma aflu, fara nimeni n preajma mea sa-mi tina tovarasie omeneasca. La vorbele acestea i spusei: O, tinere plin de haruri, vrei sa vii cu mine n cetatea Bagdadului? Acolo ai sa gasesti nvatati si preacinstiti seici, priceputi la legi si la dreapta cre dinta. Si, n tovarasia lor, vei spori si mai mult ntru stiinta si ntru cunoasterea pravilei dumnezeiesti. Iar eu, macar ca sunt o hanma de vaza, am sa fiu roaba ta si bunul tau! Ca eu sunt, ntr-adevar, stapna peste slugile mele, si am sub porunci le mele si barbati n putere, si slujitori, si baietandri! Si am aici cu mine o co rabie ticsita cu marfuri. Iar soarta ne-a aruncat pe tarmul acesta si ne-a adus sa cunoastem cetatea aceasta, si ne-a prilejuit ntmplarea aceasta. Si soarta a vro it sa ne ntlnim astfel!

Pe urma nu contenii a-l mboldi cu ispita de a merge cu mine, pna ce mi rasp unse ca merge. n clipita aceasta a istorisirii sale, Seherezada vazu ca se iveste dimine ata si, cuminte, dupa obiceiul ei, se opri din povestit. Ci cnd fu cea de a saptesprezecea noapte, spuse: Mi s-a izvodit, o, norocitule sultan, ca tnara Zobeida nu mai conteni a-l mbia cu dorinta de a merge cu ea, pna ce el se nvoi. Si amndoi nu mai contenira din taifasuit, pna ce somnul nu-i potopi. Atunc i tnara Zobeida se culca si dormi n noaptea aceea la picioarele flacaului. Si nu m ai putea de bucurie si de multumire. Pe urma Zobeida si urma astfel istorisirea fata de califul Harun Al-Rasid , de Giafar si de cei trei saalici. Cnd zorile se mpurpurara, ne scularam si ne apucaram sa descuiem toate vis tieriile, si luaram tot ceea ce nu era prea greu de dus si era mai de pret si co borram din cetatuie n trg, si i gasiram pe robii nostri si pe capitan, care ma cauta u de multa vreme. Iar cnd ma vazura, se bucurara si ma ntrebara de pricina pentru care lipsisem atta. Atunci le istorisii ce vazusem, precum si povestea flacaului, si taina preschimbarii locuitorilor din cetate, cu toate amanuntele. Iar ei ram asera tare minunati de istorisirea mea. Ct despre surorile mele, de-abia ma vazura cu flacaul acela frumos ca le si cuprinse o ciuda rea si o pizma, si se umplura de ura, si urzira tainic vicle nia mpotriva mea. Ast timp, ne duseram cu totii la corabie, iar eu eram tare voioasa, si v oiosia mea era sporita si de dragostea tnarului. Si asteptaram ca vntul sa ne fie prielnic, si desternuram pnzele si porniram. Ct despre surorile mele, ele sedeau nt runa n tovarasia noastra; si ntr-o zi mi spusera aparte: O, sora noastra, ce gndesti sa faci cu tnarul acesta frumos? Iar eu le spusei: Gndul meu este sa-l iau de sot. Ma ntorsei pe urma spre el, ma apropiai de el si-i marturisii: O, stapne al meu, dorinta mea este sa ajung bunul tau! Ma rog tie sa nu t e lepezi de ruga mea! El atunci mi raspunse: Ascult si ma supun! La vorbele acestea, ma ntorsei catre surorile mele si le spusei: Ma multumesc cu flacaul acesta drept toata bogatia! Iar toate bunurile m ele, ncepnd din ceasul de-acum, trec n stapnirea voastra! Iar ele mi raspunsera: Vrerea ta este bucuria noastra! Dar n sinea lor mi urzeau vnzarea si prapadul. Urmaram a pluti asa mai depa rte, cu vnt prielnic, si iesiram din Marea Spaimei si intraram n Marea Tihnei. Pe marea aceea, plutiram nca vreo cteva zile si ajunseram aproape de cetatea Bassrei, si-i zariram, n departare, zidurile. Si, cum se lasa noaptea, ne opriram; si n cu rnd dormeam cu totii. Si, pe cnd noi dormeam, surorile mele se sculara si ne luara, pe mine si pe flacaiandru, cu asternuturi cu tot, si ne aruncara n mare. Iar flacaul, cum nu stia sa noate, se neca; ntruct fusese scris de catre Allah ca el sa fie din tagma m ucenicilor. Ct despre mine, eu am fost scrisa printre cei ce urmau sa scape cu zi le. Asa ca, atunci cnd ma prabusii n mare, Allah ma milui cu o bucata de lemn, de care ma agatai si cu care fusei mpinsa de valuri si aruncata pe malul unei insule tare departate. Acolo mi uscai hainele, mi petrecui noaptea toata, iar dimineata ma ridicai si cautai vreun drum. Si gasii un drum pe care se aflau niste urme de pasi de fiinte omenesti, fii de Adam! Drumul acela ncepea de la tarm si se afund a n insula. Atunci, dupa ce mi pusei hainele care se zvntasera, urmai drumul acela si nu ma oprii din umblet, pna ce nu ajunsei pe malul de dincolo al insulei, fata cu uscatul, unde zarii n departare cetatea Bassrei. Si deodata vazui o serpuica venind fuga spre mine, si numaidect pe urma e i luneca un sarpe gros si mare, care vroia s-o prinda. Serpuica era atta de sfrsit a si de ostenita de ruga, nct limba i atrna din gura. Eu atunci, cuprinsa ae mila fa ta de ea, apucai un pietroi si l azvrlii n capul balei, pe care o zdrobii si o omori

pe clipa. Si ndata serpuica desfacu doua aripi si zbura n vazduh si se mistui, ia r eu ramasei uluita pna peste masura. Da cum eram topita de osteneala, sezui jos acolo, pe urma ma ntinsei si d ormii vreme de un ceas. Iar cnd ma trezii, gasii seznd la picioarele mele o arapit a dragalasa, care ma freca pe picioare si ma alinta. Atunci mi trasei repede pici oarele si ma simtii tare rusinata, ntruct nu stiam ce vroia de la mine arapita ace ea nurlie! Si i zisei: Cine esti si ce vrei? Iar ea mi raspunse: M-am grabit sa vin la tine, cea care mi-ai facut un bine mare cnd l-ai om ort pe vrajmasul meu. Ca eu sunt serpuica pe care ai scapat-o de balaur. Si sunt o ginna. Iar bala aceea era si el un ginn. Da mi era vrajmas si vroia sa ma silui asca si sa ma omoare. Si numai tu m-ai izbavit din minile lui. Eu atunci, de cum am scapat, mi-am luat zborul pe vnt si m-am ndreptat degraba spre corabia de pe ca re te-au aruncat cele doua surori ale tale. Le-am vrajit pe amndoua surorile tale si le-am preschimbat n doua catele negre; si ti le-am adus! Si atunci vazui cele doua catele legate de un pom din spatele meu. Pe ur ma ginna spuse mai departe: Apoi am carat n casa ta de la Bagdad toate bogatiile cte erau pe corabie, iar corabia am scufundat-o. Dar flacaul s-a necat; iar eu mpotriva mortii nu pot f ace nimic, ntruct singur Allah este Atotputernic! La vorbele acestea, ma lua n brate, le dezlega pe cele doua surori ale me le, catelele, si le lua si pe ele la fel, si ne duse pe toate, n zbor, si ne lasa ntregi si nevatamate pe acoperisul casei mele din Bagdad, chiar aici! Si mi cercetai casa, si gasii, asezate n buna rnduiala, toate bogatiile si toate lucrurile cte fusesera pe corabie. Si nimic nu se pierduse si nu se vatamas e. Pe urma ginna mi spuse: Te leg cu juramnt, pe nscrisul cel sfnt de pe pecetea lui Soleiman, sa alto iesti cte trei sute de lovituri de bici n fiecare zi fiecareia dintre catelele ace stea doua. Daca ai sa uiti macar o zi sa mplinesti porunca mea, voi da fuga la ti ne si te voi preschimba si pe tine n catea. Iar eu fusei nevoita sa-i raspund: Ascult si ma supun! Si din ceasul acela, o, emire al drept-credinciosilor, am nceput sa le bi ciuiesc, ca apoi sa-mi fie mila de ele si sa le sarut! Si aceasta-i povestea mea! Da iacat-o pe sora mea Amina, o, emire al drept-credinciosilor, care are sa-ti istoriseasca povestea ei, nca si mai uluitoare dect a mea. La povestirea aceasta, califul Harun Al-Rasid ramase minunat pna peste po ate. Si era zornic sa-si multumeasca pe deplin ispita de a afla totul. Asa ca se ntoarse spre tnara Amina, cea care i deschisese usa n noaptea trecuta, si o ntreba: Da tu, o, gingaso, care-i pricina urmelor de lovituri de pe trupul tau? Povestea Aminei, cea de a doua dintre copile. La vorbele acestea ale califului, tnara Amina pasi nainte si grai: O, emire al drept-credinciosilor, nu am sa mai spun si eu spusele surori i mele Zobeida despre parintii nostri. Afla, asadar, ca, dupa ce tatal nostru a murit, eu si cu sora mea cea mai mica dintre noi cinci, Fahima, ne-am dus sa tra im singure cu mama noastra, n vreme ce sora mea Zobeida si celelalte doua s-au du s sa traiasca mpreuna cu mama lor la ele acasa. La putina vreme apoi, m-a maritat mama cu un batrn bogat, omul cel mai bo gat din cetate si de pe vremurile lui. Si-asa, un an mai trziu, sotul meu cel bat rn a murit n tihna lui Allah si mi-a lasat ca parte legiuita din mostenire, dupa p ravila statorita de sunaua92 noastra, optzeci de mii de dinari de aur. Si-asa ca nu zabovii a-mi porunci zece rochii falnice, fiecare rochie la pret de o mie de dinari. Si nu ma lipseam de nimic. ntr-o buna zi, cum sedeam lafaindu-ma n tihna, veni la mine o batrna. Pe ba trna aceea nu o mai vazusem niciodata nainte. Era ngretosatoare: chipu-i era hd ca u n dos batrn; avea un nas stlcit, niste sprncene chelbuite, niste ochi de zamparagio aica stocita, niste dinti gaunosi, nasoiul naclait si gtul cs. De altminteri era b

ine zugravita de poetul care spune: Cobea batrna! Tartorul Eblis, De-ar ntlni-o, pna si el, bietul, Fara sa-i sp una baba nici un pis, Numai tacnd, ar nvata, procletul, ntregu-nselaciunilor dichis ! Ar nvata la scoala ei aleasa Cum poti sa treci o mie de catri Prin pnza de paianjen cea mai deasa, De pare ca le-ai face un hatr, Si nici un fir din pnza sa nu iasa. Ca-i mestera babornita vicleana, Mai tare dect bietul Sarsaila; Si sa strecoare zerul prin sadila, Si sa dea cep la orisicare vrana, C-a prihanit o ruja de copila, Si-a prjolit o dalba de codana, Si-a marghiolit amarn ic la tocila O falnica hanma ca o stana, Si-a-ntors-o la pojaruri de prasila Pe-o baba ugilita si prvan. Deci babornita aceea veni la mine si mi se temeni si mi zise: O, hanma plina de nuri si de haruri! Am acasa o copila orfana, iar noapte a aceasta este noaptea nuntii ei. Iar eu vin sa te rog si Allah are sa stie a-ti darui rasplata si simbria pentru bunatatea ta! Sa te ndupleci a ne cinsti, lund parte la nunta acestei sarmane copile atta de amarte si de necajite, care nu are aici pe nimenea si care nu stie alt spriji n dect al lui Allah cel Preanaltul! La vorbele acestea, batrna ncepu sa plnga si sa-mi sarute picioarele. Iar e u, care habar n-aveam de toata fataria ei, ma miluii si ma nduiosai de ea, si i sp usei: Ascult si ma supun! Atunci ea mi zise: Acuma am sa ma duc, cu ngaduinta ta; iar tu, n vremea asta, gateste-te si m braca-te, ntruct eu, ndeseara, am sa ma ntorc sa te iau. Pe urma mi saruta mna si pleca. Eu atunci ma sculai si ma dusei la hammam si ma nmiresmai; pe urma alesei rochia cea mai frumoasa dintre cele zece rochii noi ale mele si ma mbracai cu ea ; pe urma mi pusei gherdanul cel frumos de margaritare scumpe, si bratarile, si c erceii, si toate odoarele mele; pe urma mi pusei izarul cel larg de matase albast ra si de zarafir si ma ncinsei peste mijloc cu brul meu de atlaz, si mi pusei iasma cutul peste obraz, dupa ce mi dealungii ochii cu kohl. Si iacat-o pe batrna ca se n toarce si mi spune: O, stapna a mea, casa s-a umplut de rudele mirelui, care sunt femeile cel e mai de neam din cetate. Le-am nstiintat despre venirea ta neabatuta, si ele au fost tare bucuroase, iar acuma te asteapta cu nerabdare toate. Eu atunci luai cu mine cteva roabe de-ale mele, si plecaram toate si mers eram pna ce ajunseram ntr-o ulita larga si bine stropita si n care zburda o adiere proaspata. Si vazuram o poarta mare de marmura, ncununata cu o bolta sprijinita p e doua sclipuri, si toata numai din alabastra, si falnica. Si prin poarta aceea vazuram nlauntru un sarai atta de nalt, ct se ridica pna la nori. Atunci intraram si, cnd ajunseram la usa saraiului, batrna batu la usa si deschise. Pasiram nlauntru s i daduram mai nti ntr-o sala lunga, asternuta cu chilimuri si zarpale, iar din tava n spnzurau niste fanare colorate si luminate, iar de-a lungul erau puse faclii ap rinse; si mai erau, atrnate pe pereti, lucruri de aur si de argint, si podoabe, s i arme din metaluri scumpe. Si strabaturam sala si ajunseram ntr-o ncapere larga, atta de minunata ca ar fi zadarnic a o zugravi. n mijlocul salii, care era mbracata numai n matasuri, se afla un crivat de alabastra, mpodobit cu margaritare gingase si cu pietre scumpe si acoperit cu un polog de borangic. La vederea noastra, o fata iesi dinlauntrul patului, si fata aceea era cum e luna. Si mi zise: Marhaba! Ahlan! Ua sahlan! O, sora mea, ne aduci cea mai mare cinstire d e pe lume! Anastina! 93 Si ne esti o dulce alinare, si esti fala noastra! Pe urma, spre cinstirea mea, rosti aceste stihuri ale poetului: De-ar fi aflat ca vine-n ospetie Un oaspete att de stralucit, Si pietrele ce-i stau la temelie Acestei case s-ar fi veselit. mpartasindu-si vestea ntre ele, Ti-ar fi iesit n cale trmbitasi, Cu temeneli adnci si cu bezele Sa-ntmpine luminatorii-ti pasi. Si-ar fi-nltatpe limba lor strigare: Ahlan! Ua sahlan! n cinstea ta, Ce str

alucesti n lumea muritoare Cum straluceste sus pe cer o stea! Pe urma sezu jos si mi spuse: O, sora mea! Trebuie sa-ti marturisesc ca am un frate care te-a vazut ntr -o zi la o nunta. Este un tnar tare bine facut, si mult mai frumos ca mine. Si, d in noaptea aceea, te-a ndragit cu o inima patimasa si tare aprinsa. Si el anume i -a dat ctiva bani batrnei, ca sa vina la tine si sa te aduca aici prin tertipul de care s-a slujit. Si a facut asa, ca sa se ntlneasca cu tine, n casa mea; caci frat ele meu nu are alt dor dect sa se nsoare cu tine n chiar anul acesta binecuvntat de Allah si de Trimisul sau. Si nu este nici o ocara a savrsi lucrurile cele ngaduite de pravila! Cnd auzii vorbele ei, si daca ma vazui stiuta si pretuita n saraiul acela, i spusei fetiscanei: Ascult si ma supun! Ea atunci se umplu de bucurie si si plesni palmele una de alta. La semnul acela, o usa se deschise; si un tnar frumos ca luna intra; dupa spusa poetului: La o att de-nalta frumusete Ajunse frumusetea lui, nct Cu-adevarat e vredni c sa-l rasfete Pe cel din care a si izvort: E-un giuvaier spre slava celui care L-a slefuit cu maiestrie mare! El izbuteste sa ntruchipeze Desavrsirea nsasi, rostul ei, Tesut din haruri si minuni alese Din care se dureaza sfnt temei! nct sa nu va para de mirare Ca-l ndrageste lumea muritoare! Si-aceasta-ntreaga-a lui desavrsire Strafulgera privirile oricui., Si se vadeste pna peste fire Din fiecare trasatura-a lui. nct va jur cu-adnca-ncredintare: Nu-i altul mai frumos ca el sub soare! La vederea lui, inima-mi dadu brnci catre el. Atunci el veni si sezu jos lnga sora lui; si numaidect intra cadiul cu patru martori; dadura binete si sezura ; pe urma cadiul scrise senetul de legare a mea cu acel tnar, iar martorii si aste rnura pecetea94 pe senet, si plecara toti. Atunci tnarul se apropie de mine si mi zise: Fie ca noaptea noastra sa fie o noapte binecuvntata! Pe urma spuse: O, stapna a mea, tare as vrea sa-ti cer o nvoiala! Eu i spusei: O, stapne al meu, graieste! Care-i nvoiala? Atunci el se scula, aduse Sfnta Carte95 si mi zise: Sa-mi juri pe Al-Coran ca niciodata nu l vei alege pe altul dect pe mine s i ca niciodata nu te vei ispiti la altul! Iar eu i facui juramnt pentru nvoiala aceasta. El atunci se bucura pna peste poate si si arunca bratele n jurul gtului meu, si simtii dragostea lui cum ma patr unde pna n afunduri si pna n toiul inimii mele! Pe urma roabele ne asternura de masa, iar noi mncaram si bauram pe satura te. Pe urma, venind noaptea, ma lua si se ntinse cu mine pe pat; si ne petrecuram toata noaptea sugrumndu-ne n brate unul pe altul, pna dimineata. Trairam n starea aceasta vreme de o luna, n bucurie si huzur. La sfrsitul a celei luni, i cerui sotului meu ngaduinta de a ma duce la suk spre a cumpara niste tesaturi. mi dete ngaduinta. Atunci mi pusei hainele si o luai cu mine pe batrna ca re, de-atunci, ramasese n casa noastra, si cobori la suk. Ma oprii la pravalia unu i tnar negustor de matasuri, pe care baba mi-l tot laudase pentru bunatatea marfu rilor lui si pe care l cunostea de multa vreme, precum mi spunea ea. Pe urma adaug a: Este un flacau care, la moartea lui taica-sau, a mostenit o gramada de b ani si de avutii! Pe urma, ntorcndu-se catre negustor, i spuse: Scoate la iveala ce ai mai bun si mai scump ntre toate marfurile, ntruct trg uim pentru copila aceasta frumoasa! Iar el zise: Ascult si ma supun! Pe urma batrna, pe cnd tnarul negustor da zor sa destearna vigurile, mi-l t ot proslavea si mi tot scotea ochii cu vredniciile lui; iar eu i raspunsei:

Nu am ce face cu vredniciile lui si cu laudele pe care le tot ndrugi! ntru ct rostul nostru este sa trguim de la el cele de care avem nevoie, pe urma sa ne nt oarcem acasa. Dupa ce aleseram marfa dorita, i ntinseram negustorului banii ct pretuia. D ar el nu vroi sa se atinga de ei, si ne spuse: Astazi nu primesc de la voi nici un ban; este un dar pentru bucuria si p entru cinstea ce-mi faceti, venind n pravalia mea! Eu atunci i spusei batrnei: Daca nu vrea sa primeasca banii, da-i marfa ndarat! Atunci el striga: Pe Allah! Nu voi lua nimic de la voi! Este un dar de Ia mine. n schimb, ng aduie-mi, o, frumoasa copila, un singur sarut, numai unul! Socot sarutul acesta ca de mult mai nalt pret dect toate marfurile din pravalia mea. Iar batrna i spuse rznd: O, tinere frumos, chiar ca esti smintit, de socoti sarutul ca pe un lucr u atta de nepretuit! Pe urma mi zise: O, fata mea, i-auzi ce spune tnarul negustor! Fii linistita, nici un neca z nu ar avea cum sa ti se ntmple pentru un fleac de sarut pe care ti l-ar lua, iar tu, n schimb, vei putea sa alegi si sa iei ce-ti place din marfurile acestea scu mpe! Eu atunci raspunsei: Pai tu nu stii ca sunt legata cu juramnt? Da ea mi-o ntoarse: Lasa-l sa te sarute, da tu sa nu vorbesti nimic si sa nu faci nici o mis care; ntr-acest chip nu vei avea sa te nvinuiesti de nimic. Si, pe deasupra, vei l ua ndarat banii care sunt ai tai, precum si trguielile. Pna la urma, batrna tot staruind asa a-mi mbrobodi fapta, ajunsei sa ma nvoi esc a baga capu-n sac si a ngadui trgul. Drept care nchisei ochii si ma acoperii cu poala izarului, pentru ca trecatorii sa nu vada isprava. Si atunci tnarul si baga capul sub iasmacul meu, si apropie gura de obrazul meu si ma saruta. Ci, tot atu nci ma si musca de obraz, cu o muscatura atta de cumplita, nct mi rupse carnea! Iar eu lesinai de durere si de spaima. Cnd mi venii n fire, ma aflam pe genunchii batrnei, care se arata a fi tare necajita pentru mine. Ct despre pravalie, apoi pravalia era nchisa si tnarul negust or se facuse nevazut. Atunci batrna mi zise: Preamarit fie Allah ca ne-a crutat de o nenorocire si mai rea! Pe urma mi spuse: Acuma trebuie sa ne ntoarcem acasa. Da tu sa te prefaci ca esti cam zaifa , iar eu am sa-ti aduc un leac pe care sa-l pui pe muscatura si ai sa te vindeci , pe data. Atunci nu mai zabovii sa ma ridic si, cuprinsa toata de gnduri si de spai ma urmarilor, pornii la drum pna ce ajunsei acasa; iar spaima mi sporea pe masura ce ma apropiam. Cnd ajunsei acasa, intrai n odaia mea si ma prefacui bolnava. ntr-acestea, intra sotul meu si, ngndurat tare, ma ntreba: O, stapna mea, ce necaz ti s-a ntmplat ct ai fost plecata? Eu i raspunsei: Nu, nimic. Sunt teafara. Atunci el se uita la mine cu luare-aminte si mi spuse: Da ce este cu aceasta rana de pe obrazul tau, chiar n locul cel mai dulce si cel mai gingas? Eu atunci i spusei: Cnd, cu ngaduinta ta, am iesit astazi ca sa cumpar matasurile acelea, o ca mila, care era ncarcata cu niste trunchiuri de lemn, m-a nghesuit pe o ulita prea n gusta si mi-a rupt iasmacul si m-a lovit la obraz, precum vezi. Uf, ulitele aste a strmte din Bagdad! El atunci se umplu de mnie si mi spuse: Chiar mine am sa ma duc la valiu si am sa pun plngere mpotriva camilarilor si a taietorilor de lemne, iar valiul sa-i spnzure pe toti pna la unul! Atunci eu, plina de mila, i spusei:

Pe Allah te juruiesc! Nu-ti lua n spate pacatele altuia! Si-apoi nu e dect din vina mea, ntruct am ncalecat pe un magar care s-a apucat sa zvrle din picioare si sa zburde, iar eu am cazut de pe el, si, din ntmplare, o bucata de lemn s-a nim erit acolo si mi-a julit fata si mi-a ranit asa obrazul! Atunci el striga: Mine am sa ma duc la Giafar Al-Barmaki si am sa-i povestesc istoria asta, iar el are sa-i omoare pe toti magararii din cetate! Eu atunci strigai: Tu chiar vrei sa omori toata lumea din pricina mea? Afla, dar, ca toate astea nu mi s-au ntmplat dect din voia lui Allah si dupa Ursita pe care o diriguies te el! La vorbele acestea, sotul meu nu mai putu sa-si stapneasca mnia si striga: O, fatarnico! Destul cu minciuna! Ai sa nduri osnda nelegiuirii tale! Si ma potopi cu vorbele cele mai rele, si izbi cu piciorul n pamnt, si, ch emnd, striga cu glas tare; atunci usa se deschise si sapte arapi cumpliti intrara si ma aruncara n mijlocul curtii casei. Atunci, sotul meu i porunci unuia dintre arapi sa ma tina de umeri si sa sada pe mine; si altui arap i porunci sa sada pe genunchii mei si sa ma tina de picioare. Apoi un al treilea arap veni cu o spada n mna si zise: O, stapne al meu, am s-o izbesc cu spada si am s-o despic n doua! Iar alt arap adauga: Si fiecare dintre noi are sa taie un hartan din carnea ei si are sa-l ar unce hrana pestilor din apa rului Dejla96! ntruct asa se cade sa fie osnda oricarui ins care si ncalca juramntul si legamntul! Si, spre a-si ntemeia spusele, rosti stihurile acestea: Daca as dovedi vreodata ca si un altul se rasfata Cu-aceea care mi desfat a si inima, si gnd, si viata, S-ar rascula ntregu-mi suflet gemnd ca-ntr-un cutremu r mare. S-ar smulge din iubirea oarba., care-l traste la pierzare. Si sufletului meu i-as spune: O, suflete al meu, mai bine Sa mori, dect sa -ti duci amarul batut de chin si de rusine! Caci nu e chip sa gusti vreodata, vai, nici un strop de fericire, Cnd e s a-mparti cu-oricine altul ceea ce s-a numit iubire! Atunci sotul meu i spuse arapului care tinea spada O, vrednice Saad, loveste-o pe fatarnica asta! Si Saad ridica spada! Iar sotul meu mi zise: Tu, acuma, rosteste-ti cu glas tare marturisirea de credinta. Pe urma ad u-ti aminte oleaca de toate lucrurile si hainele si bunurile care sunt ale tale, si fa-ti adiata: ntruct ti s-a ispravit viata! Atunci eu i spusei: O, slujitorule al lui Allah Preabunul! Da-mi numai ragazul de a-mi face marturisirea de credinta si adiata! Pe urma mi ridicai fruntea spre cer, mi-o cobori spre mine si ncepui sa ma cercetez si sa cuget la starea ticaloasa si pacatoasa n care ma aflam si ma podid ira lacrimile, si plnsei, si rostii stihurile acestea: Si mi-ai aprins n suflet jarul, dar tu rami mereu ca gheata; Mi-ai pus sa stea de veghe ochii-mi de seara pna dimineata; Si tu ti uiti apoi de mine si-ntorci n alta parte fata. Iar eu n inima-mi si-n ochii-mi te-am asezat cum se cuvine, nct cum oare sa te uite sarmana inima din mine, Sau ochii mei sa nceteze de a mai plnge dupa tine ? Si mi-ai jurat statornicie de-a pururi si neclatinata; Iar cana mi-ai nrobit n lanturi ntreaga inima curata, Ti-ai si schimbat cu graba gndul pe care mi-l jurai odata! Si-acuma nici nu vrei sa-i darui macar att: un strop de mila, Acestei ini mi pentru care doar ura mai pastrezi si sila! n jalea care ma omoara, mnia-ti neagra ma mpila! Asadar te-ai nascut pe lume doar sa ma duci ntru pierzare, Doar sa-mi strn esti nenorocirea si cumpana aceasta mare, Sfrsitul tineretii mele, osnda fara de i ertare? Prieteni, pe Allah va jurui! Ah, cnd va fi sa nu mai fiu, Cnd n mormntul tri

st veti pune ntunecatul meu sicriu, Sa-mi scriti pe piatra vesniciei cuvinte cum nu se mai scriu, Aici e-o mare vinovata: Prea a iubit! Si trecatorul, ndurerat, ce l care stie ce este dragostea si dorul, Cu mila va privi mormntul atoatele-dezlegt orul. Si, sfrsind stihurile, plnsei iarasi. Cnd auzi stihurile mele si cnd mi vazu lacrimile, sotul meu se mnie si se ndrji si mai rau, si mi spuse stihurile acestea: Daca am parasit-o pe cea care Inima mea cu patima-o iubea, Nu am facut-o nici din nepasare Si nici din neiubire pentru ea. A savrsit nsa-o greseala mare, Si-acea greseala nu i-o pot ierta: A vrut si-un alt partas la desfatare, La dragostea ce-mi prinse inima, Cn d inima mea sngera si moare, Si mintile-mi se-aprind de-o ura grea, Si-n mine nui nimic sa fie-n stare Sa ia partas lnga iubirea sa! Cnd sfrsi stihurile, eu ncepui sa plng iar, spre a-l nduiosa, si mi zisei n si ea mea: Am sa ma prefac supusa si umila. Si am sa-mi ndulcesc vorbele. Si poate ca asa are sa ma ierte de la moarte, macar de mi-ar si lua toate bogatiile pe care le am! Si ncepui sa ma rog de el si i spusei cu duiosie stihurile acestea: Daca esti drept, pe drept ti jur: Prefiri Nedrepte gnduri, cnd m-arunci n sc rum! Stiu: cel ntunecat de amagiri Nu are cum sa fie drept nicicum! Povara grea a unei mari iubiri Mi-ai pus-o-n spate, ca s-o port oricum, Cnd eu purtam pe umerii-mi subtiri De-abia camasa ca un val de fum. Si totusi nu de moartea mea ma mir, Ma mir ca la sfrsitu-acestui drum, n c easul negru-al negrei despartiri, Te mai doresc cu patima si-acum! Cnd ispravii stihurile, plnsei iar. Atunci el ma masura cu privirile si ma mbrnci ct colo, si ma ocar amarnic, si rosti stihurile acestea: Nu dragostea mea o aveai n minte, Alta iubire ti se nazarea! Te-ai lepadat de patima-mi fierbinte Si-ai tremurat de dorul altcuiva. Acum si eu ma rup de lnga tine, Cum ai fiacut tu si cum ai mnjit Iubirea m ea! Sa-nduri amaruri pline De ceea ce si tu mi-ai daruit! Si pentru ca la altul ai visat, Si eu acum la alta voi visa. Vei dobndi ceea ce-ai cautat Numai din vina ta, nu dintr-a mea! Si, dupa ce ncheie stihurile acestea, l striga pe arap si i zise: Despic-o n doua jumatati! De-acum ea nu mai nseamna nimic pentru noi! Cnd arapul pasi spre mine, fusei ncredintata de moartea mea si mi pierdui n adejdea de viata, si nu ma mai gndeam dect sa-mi las soarta n seama lui Allah Preana ltul. Si, chiar n clipita aceea, o vazui pe batrna ca intra si se arunca la picioa rele sotului meu si ncepu sa i le sarute, si i spuse: O, copilul meu, te juruiesc, eu, doica ta, n numele ngrijirilor ce ti-am d at, s-o ierti pe copila aceasta, ca n-a savrsit o greseala pentru care sa i se cu vina atare osnda! Si-apoi esti tnar, si mi-e frica sa nu care cumva blestemul ei s a se ntoarca asupra-ti! Dupa care batrna ncepu sa plnga, si urma a-l mpresura cu multele-i rugaciuni , spre a-l ndupleca, pna ce el spuse: Bine, pentru tine i dau iertarea! Da tot trebuie sa-i las un semn, care s a i se vada pe trup toata viata ei! Dupa vorbele acestea, dete porunci arapilor, care, numaidect, ma si despu iara de hainele de pe mine si ma lasara goala-goluta. Atunci lua chiar el o nuia mla dioasa de gutui, si casuna pe mine, si se porni sa ma vergeluiasca pe tot t rupul, da mai cu seama pe spinare, pe piept si pe solduri, si-atta de naprasnic, si-atta de tare si cu atta mnie, nct mi pierdui de stire, dupa ce mi pierdusem orice n dejde de a mai scapa cu zile de sub niste lovituri ca acelea. nceta atunci sa mai dea n mine si pleca, lasndu-ma lata la pamnt si poruncindu-le robilor sa ma parase asca n starea aceea, pna noaptea, pentru ca apoi, sub ocrotirea ntunericului, sa ma care la casa mea de mai nainte si sa ma lepede acolo ca pe un strv. Iar robii asa facura, si ma aruncara n casa mea de mai nainte, dupa porunca stapnului lor. mi venii n simtiri, sezui multa vreme fara a putea sa ma misc din pricina vnatailor; pe urma mii doftoricii cu felurite leacuri si, ncet, ncet, ma zviduii, d ar semnele loviturilor si ale ranilor ramasera pe minile, pe picioarele si pe pie lea mea, de parca as fi fost batuta cu grbacele si cu bicele! Iar voi ati vazut a

cele semne. Cnd, dupa patru luni de ngrijire, ma vindecai, vrusei sa ma duc sa arunc o privire spre saraiul n care ndurasem silnicia; dar saraiul era naruit pe de-a-ntr egul, si el si ulita pe care fusese, de la un capat pna la celalalt; n locul tuturor acelor minunatii, nu mai erau dect niste gramezi de gunoai e strnse din scursorile cetatii Si, n pofida tuturor cautarilor mele, nu izbutii s a ajung, a dobndi vreo stire despre sotul meu. Si-atunci ma ntorsei lnga sora mea cea mai micia, Fahima, care era nca tot fata fecioara; si amndoua ne duseram s-o vedem pe sora noastra dupa tata, Zobeida , chiar aceea care ti-a istorisit povestea ei cu cele doua surori ale sale presc himbate n catele. Si, dupa temenelile si urarile ndatinate, mi istorisi povestea ei , iar eu i istorisii povestea mea. Si-atunci sora mea Zobeida mi spuse: O, sora mea, nimeni pe lumea aceasta nu este ocolit de napastele soartei ! Ci, slava lui Allah! nca mai suntem amndoua n viata! Sa ramnem, asadar, de aci nain te laolalta. Si mai cu seama niciodata sa nu ni se mai pomeneasca vorba de casat orie, si sa ne silim a ne rupe pna si de amintirea ei! Si ramase cu noi si sora noastra mai mica, Fahima. Si ea-i cea care ndepl ineste n casa noastra slujba zaherlcului, si cea care coboara n suk sa faca trguieli le n fiecare zi si sa ne cumpere toate cele trebuitoare; eu am sarcina de a desch ide usa dinaintea celor ce bat si de a-i primi pe oaspetii nostri; pe cnd sora no astra cea mare, Zobeida, este cea care ornduieste lucrurile casei. Si nu ncetaram a trai astfel, tare multumite fara barbati, pna n ziua cnd so ra noastra Fahima ni-l aduse pe hamalul ncarcat cu o gramada de lucruri si pe car e noi l poftiram sa se odihneasca la noi o clipita. Si-atunci intrara si cei trei saalici, care ne istorisira povestea lor; si apoi si voi cestilalti, n chip de t rei negustori. Iar tu stii ceea ce s-a petrecut si cum am fost aduse ntre minile t ale, o, emire al drept-credinciosilor! Si-asta-i povestea mea! Atunci califul ramase pna peste masura de minunat, si Si, n clipita aceea a istorisirii sale, Seherezada vazu ca se iveste dimi neata si, cuminte, si curma povestitul. Dar cnd fu cea de a optsprezecea noapte, Seherezada urma cu vorbele acest ea: Mi s-a izvodit, o, norocitule sultan, ca la povestirea celor doua copile , Zobeida si Amina, care erau acolo cu sora lor cea mica, Fahima, si cu cele dou a catele negre, si cu cei trei saalici, califul Harun Al-Rasid ramase pna peste m asura de minunat, si porunci ca acele doua istorisiri, precum si cele ale celor trei saalici, sa fie scrise de catre calemgiii de la calemuri cu scriere ct mai f rumoasa si mai bine ngrijita, si apoi scrierile acelea sa fie rnduite n dulapurile sale. Apoi i spuse copilandrei Zobeida: O, hanma plina de slava, nu mai ai nici o stire de la efrita care le-a vr ajit pe cele doua surori ale tale, dndu-le chipul celor doua catele de aici? Iar Zobeida raspunse: Emire al drept-credinciosilor, as putea sa dau de ea, ntruct mi-a daruit o suvita din parul ei si mi-a spus: cnd vei avea nevoie de mine, sa aprinzi unul di ntre aceste fire de par, si eu am sa ma ivesc pe data, din orice loc, ct de depar te s-ar putea sa fiu, de-as fi chiar si dincolo de muntele Kaf! Atunci califul i zise: O! Da-mi firele acelea de par! Si Zobeida i nmna suvita; iar califul lua un fir de par si i dete foc. Si ni ci nu apuca sa se simta bine mirosul de par ars, ca se si dezlantui o zdruncinat ura n toi saraiul si o scuturatura naprasnica; si deodata ginna se si ivi, n chip de copila bogat nvesmntata. ntruct era musulmana, nu pregeta a-i spune califului: Pacea sa fie cu tine, o, clironom al lui Allah! Si califul i raspunse: Si asupra-ti coboare pacea, mila si ndurarile lui Allah! Atunci ea i spuse: Afla, o, emire al drept-credinciosilor, ca aceasta copila, care m-a facu t sa ma ivesc la dorinta ta, mi-a facut un mare bine si a semanat n mine seminte

care au ncoltit! nct, orice as face pentru ea, tot nu as putea vreodata sa-i raspla tesc ndeajuns binele ce mi l-a facut. Ct despre surorile ei, le-am preschimbat n ca tele; si daca nu le-am dat mortii, n-am facut-o dect ca sa nu-i pricinuiesc suror ii lor o prea mare mhnire. Acuma, daca tu, o, emire al drept-credinciosilor, le v rei izbavirea, am sa le izbavesc, din pretuire fata de tine si fata de sora lor! Si, de altminteri, nu uit nicidecum ca sunt musulmana! Atunci califul i spuse: Hotart! Doresc sa le izbavesti! Dupa aceea avem sa cercetam necazul tiner ei femei, cea cu trupul nvinetit de lovituri; si, daca chiar ni se va adeveri pov estea ei, o voi lua sub ocrotirea mea si am s-o razbun asupra aceluia care a osnd it-o atta de nedrept! Atunci efrita spuse: Emire al drept-credinciosilor, eu, ntr-o clipita, am sa ti-l arat pe acel a care a schingiuit-o asa pe tnara Amina, si care a oropsit-o si i-a luat toate b unurile! ntruct sa stii limpede ca acela ti este cel mai apropiat dintre oameni! Pe urma efrita lua o ceasca de apa si rosti asupra ei niste descntece; pe urma stropi cu apa cele doua catele si le zise: Intorceti-va pe data la chipul vostru cel omenesc de mai nainte! Si n chiar clipita aceea, cele doua catele se preschimbara n doua fetiscan e frumoase, ce faceau cinste celor ce le-au zamislit! Pe urma ginna se ntoarse spre calif si i zise: Faptuitorul acelei negre silnicii asupra tinerei Amina este chiar fiul t au El-Amin97. Si i istorisi povestea, pe care califul putu astfel s-o masoare si prin gura unei alte fapturi, nu numai omeneasca, ci o ginna! Atunci califul ramase tare uluit, da trase ncheierea: Marire lui Allah, pentru slobozirea acestor doua catele prin mijlocirea mea! Pe urma porunci sa vina fiul sau El-Amin dinaintea sa si i ceru lamuriri; iar El-Amin i raspunse, povestindu-i adevarul. Atunci califul porunci sa se adun e cadiii si martorii, n chiar sala n care se aflau cei trei saalici si cele trei f etiscane si cele doua surori ale lor care fusesera vrajite. Si atunci, cu cadiii si cu martorii de fata, l nsura iar pe fiul sau El-Am in cu tnara Amina; apoi o marita pe tnara Zobeida cu cel dinti saaluk, fiu de sulta n; le marita apoi pe celelalte doua tinere femei cu ceilalti doi saalici, fii de sultani; iar pentru el nsusi porunci sa se ntocmeasca senetul sau de casatorie cu cea mai mica dintre cele cinci surori, fecioara Fahima, trguitoarea cea gingasa si dulce! Si porunci sa se ridice cte un sarai pentru fiecare pereche si le darui t uturor bogatii mari, ca sa poata trai multumiti. Iar el nsusi, de cum se lasa noa ptea, zori a se duce sa se culce n bratele tinerei Fahima, cu care si petrecu tare desfatat noaptea aceea! Si, adauga Seherezada vorbindu-i sultanului Sahriar, nu carecumva sa cre zi, o, norocitule sultan, ca povestea aceasta ar fi mai de mirare dect cea care v a sa urmeze! POVESTEA CU FEMEIA CASAPITA, CU CELE TREI MERE SI CU ARAPUL RIHAN. Seherezada spuse: ntr-o noapte, califul Harun Al-Rasid i spuse lui Giafar Al-Barmaki: Hai sa coborm n noaptea aceasta n cetate, ca sa cercetam faptele dregatoril or si ale valiilor. Si am un gnd bine statornicit de a-i scoate din slujbe pe tot i cei mpotriva carora mi se va aduce vreo jalba! Si Giafar raspunse: Ascult si ma supun! Iar califul si Giafar si Massrur spatarul se stravestira si coborra si po rnira sa bata n lung si n lat ulitele Bagdadului, pna ce, trecnd pe o ulita, vazura un mosneag tare batrn, care purta pe cap un navod de pescuit si un zimbil si care tinea n mna un bat; si mosneagul pasea ncetisor, ngnnd stihurile acestea: Ei spun: Esti luminat la minte! Cu ce stii tu, dintotdeauna Esti o lumina printre oameni, cum e n toiul noptii luna! Si le raspund: Cu-asemeni vorbe va faceti viata otravita: Ca-i numai fum ce stie omul, stiinta toata-i la Ursita!

Ca eu, cu toata nvatatura, cu maldarele de hrtoage, Cu cartile-adunate-n v rafuri si nsemnate cu zaloage, Cu calimarurile pline de preacinstita mea cerneala , Cnd e sa socotesc Ursita., n-ajung la nici o socoteala! Iar cela care s-ar ncrede si-ar pune ramasag pe mine, Ar pierde-ntreg zal ogul, bietul, si-ar da obrazul pe rusine. Ca mai de-amar si de ocara ca saracia alta nu-i Starea saracului, si pinea, si nsasi toata viata lui! Ct tine vara tot trudeste! Cnd vine iarna alt amar: Nu are sa se ncalzeasca dect cenusa-n cenusar! De se opreste-n drum vreodata, sar cinii lumii toti la el. Osnda-i viata lui amara. E altu-n lume mai misel? Si de s-ar apuca sa-si tipe durerea neagra care-l frnge, Si sa-si arate s aracia, ce om de pe pamnt l-ar plnge? Uf, daca-atta de amarnic e traiul omului sarac. Sa nu te miri ca lui, sarmanul, mormntul i se pare drag! Auzindu-i zghierbele jeluite, califul i spuse lui Giafar: Stihurile si nfatisarea acestui sarman dovedesc o mare saracie. Pe urma se duse la mosneag si i zise: O, seicule, care ti este meseria? El raspunse: O, stapne al meu, este pescaritul! Si-s tare sarac! Si am si-o casa grea! Si de la namiezi pna acuma am tot trudit, si Allah nu m-a miluit nici baremi cu pinea cu care sa-mi hranesc copilasii! nct sunt scrbit si de mine, si de viata, si n u-mi mai rvnesc dect moartea! Atunci califul i zise: Vrei sa te ntorci cu noi ndarat la apa rului si, n numele meu, sa-ti arunci de pe mal navodul n Tigru, spre a-mi ncerca si eu norocul? Si orice vei trage afar a din apa am sa-ti cumpar si am sa-ti platesc cu o suta de dinari. Iar mosul se bucura la aceste vorbe si raspunse: Primesc trgul si l iau asupra capului meu! Si pescarul se ntoarse cu el la Tigru si si arunca n apa navodul si astepta ; pe urma trase sfoara navodului si navodul iesi afara. Si pescarul cel batrn gas i n navod o lada ferecata, tare grea de ridicat. Si califul la fel, dupa ce ncerca , o gasi tare grea. Si nu zabovi a-i da cei o suta de dinari pescarului, care pl eca mpacat. Atunci Giafar si Massrur luara lada n spinare si o carara pna la sarai. Si califul porunci sa se aprinda luminile, iar Giafar si Massrur pusera mna pe lada si o sparsera. nlauntrul gasira un cos mare, ntocmit din foi de palmier, cusut cu lna rosie; taiara firul de lna si vazura n cos un chilim; ridicara chilimul si, de desubt, vazura un izar alb femeiesc; ridicara izarul si, sub izar, vazura o feme ie tnara, alba ca argintul stracurat, taiata si facuta bucati. La privelistea aceea, califul lasa lacrimile sa-i curga pe obraji; pe ur ma se ntoarse plin de mnie catre Giafar si striga: A, cine de vizir! Iacata ca acuma, sub stapnirea mea, se savrsesc omoruri, si ucisii sunt aruncati n apa! Si sngele lor are sa cada asupra mea la Ziua Judeca tii, si are sa atrne greu pe sufletul meu! Or, pe Allah! Se cere sa-l osndesc amar nic pe ucigas si sa-l omor. Iar n ce te priveste, o, Giafar, ma jur pe adevarul o brsiei mele celei drepte din califii Bani-Abbas ca, de nu mi-l vei aduce dinainte pe ucigasul acestei femei, pe care vreau s-o razbun, am sa pun sa fiti rastigni ti pe cruce, la usa saraiului meu si tu si cei patruzeci de Baramka98, verii tai ! Si califul clocotea de mnie; iar Giafar i zise: ngaduie-mi un raspas de trei zile! El raspunse: Ti-l ngadui. Giafar atunci pleca de la sarai si, negru de amart, mergea prin cetate si si zicea n sinesi: Cum as putea sa-l aflu vreodata pe cel care a omort-o pe femeia aceea tnara si unde sa dau de el spre a-l aduce dinaintea califului? Pe de alta p arte, daca i-as aduce pe un altul ca drept ucigas, pentru ca acest altul sa moar a n locu-i, fapta mi-ar apasa sufletul. nct nu mai stiu ce sa fac.

Si Giafar ajunse astfel la el acasa si sezu acolo cele trei zile de raga z, cuprins de deznadejde. Iar n cea de a patra zi, califul trimise dupa el. Iar cn d Giafar se nfatisa ntre minile califului, califul l ntreba: Unde este cel care a macelarit-o pe femeie? Giafar raspunse: Nu pot eu sa ghicesc ceea ce nu se vede si nu se arata, ca sa-l aflu pe ucigas n inima unei cetati ntregi? Atunci califul fu cuprins de o mnie rea si porunci rastignirea pe cruce a lui Giafar la usa saraiului, si le porunci pristavilor sa pristaveasca stirea n toata cetatea si n mprejurimi, cu strigarea: Oricine va vroi sa ia seama la privelistea rastignirii lui Giafar Al-Bar maki, vizirul califului, si la rastignirea celor patruzeci de Baramka, rudele lu i, la usa saraiului, nu are dect sa vie si sa ia seama la priveliste. Si toti locuitorii Bagdadului iesira de pe toate ulitele, spre a fi de f ata la rastignirea lui Giafar si a neamurilor lui; dar nimeni nu stia pricina osn dirii; si toata lumea era mohorta si se jeluia, ntruct Giafar si toti Baramka erau n dragiti pentru facerile lor de bine si pentru darnicia lor. Dupa ce stlpii rastignirii fura ridicati, osnditii fura adusi dedesubt si se astepta ncuviintarea califului pentru ndeplinirea osndei. Deodata, n vreme ce tot i locuitorii plngeau, un barbat tnar si frumos, mbracat ferches, se strecura repede prin multime si ajunse ntre minile lui Giafar si i zise: Sa ti se dea slobozirea, o, stapne si doamne fara de asemuire, o, tu, ada post al sarmanilor! Ca eu sunt acela care a omort-o pe femeia taiata n bucati si c el care a pus-o n lada pe care ati pescuit-o din Tigru! Omoara-ma, asadar, n schim bul ei si ntoarce asupra mea razbunul! Cnd auzi vorbele tnarului, Giafar se bucura pentru sine, da se ntuneca rau pentru barbatul cel tnar. ncepu dar sa-i ceara lamuriri mai amanuntite, cnd deodata un preacinstit mosneag mpinse multimea la o parte si veni grabnic spre Giafar si spre tnar, se temeni dinaintea lor si le spuse: O, vizirule, nu da pic de crezare spuselor acestui tnar, ntruct nu este nic i un alt ucigas al tinerei femei dect numai eu! Si numai asupra mea se cade s-o r azbuni! Da tnarul zise: O, vizirule, seicul acesta batrn bate cmpii si habar nu are ce trancaneste . ti spun nca o data ca eu am omort-o! Asa ca numai eu se cuvine sa fiu osndit! Atunci seicul zise: O, copilul meu! Tu esti nca tnar si se cade sa-ti fie draga viata! Pe cnd e u sunt batrn si satul de lumea asta. Si voi sluji ca pret de ispasire pentru tine , pentru vizir si pentru neamurile lui. Asa ca marturisesc ca eu sunt ucigasul. Si asupra mea se cuvine sa cada razbunul. Atunci Giafar, cu nvoirea capeteniei strajilor, i lua pe tnar si pe mosneag si se duse cu ei la calif si spuse: Emire al drept-credinciosilor, iacata-l dinaintea ta pe ucigasul tinerei femei! Si califul ntreba: Unde este? Giafar spuse: Tnarul acesta marturiseste si staruieste ca el este ucigasul; dar mosneag ul acesta tagaduieste lucrul si marturiseste la rndu-i ca el si numai el este uci gasul. Atunci califul se uita si la seic, si la tnar, si i ntreba: Care dintre voi doi a omort-o pe femeie? Tnarul raspunse: Eu! Iar seicul zise: Nu! Numai eu! Atunci califul, fara sa-l cerceteze mai mult, i spuse lui Giafar: Ia-i pe amndoi si rastigneste-i! Si Giafar se mpotrivi: Daca nu este dect numai un ucigas, osndirea celui de al doilea ar fi o ned

reptate mare! Atunci tnarul striga: Ma jur pe Acela carele a suit cerurile n taria la care se afla si carele a asternut pamntul la adncimea la care este, ca numai eu am omort-o pe femeie! Si i acata dovezile! Si-atunci tnarul le zugravi ntocmai cum arata lada gasita si pe care nu o stiau dect califul, Giafar si Massrur. nct califul fu ncredintat de vinovatia tnarulu i si ramase nedumerit pna peste poate si i zise tnarului: Si pentru ce omorul acesta? Si pentru ce marturia aceasta din parte-ti, fara a fi fost silit cu nici o siluire? Si cum se face de ceri asa sa fii osndit, ca pedeapsa?! Atunci tnarul spuse: Afla, o, emire al drept-credinciosilor, ca tnara femeie era sotia mea, fi ica acestui seic batrn, care este socrul meu. M-am nsurat cu ea pe cnd era tnara de tot si fecioara. Asa ca Allah mi-a daruit de la ea trei copii de parte barbateas ca. Iar ea ma avea drag mai departe si ma slujea; iar eu niciodata nu am bagat d e seama la ea nimica nemultumitor. Dar, la nceputul lunii de-acum, a cazut bolnava rau; si eu numaidect am tr imis dupa hakimii cei mai nvatati, care nu zabovira s-o vindece n curnd, cu ngaduint a lui Allah! Iar eu, ntruct de cnd cu boala ei nu ma mai culcasem cu ea si ntruct mi se facuse dor de ea n ceasul acela, vrusei mai nti s-o pun sa se mbaieze. Si ea mi zi se: Pna a intra la hammam, am o pofta pe care vreau sa mi-o mplinesc. Iar eu o ntrebai: Si care-i pofta aceea? Ea mi raspunse: Mi-e pofta sa miros un mar si sa musc din el o data. Iar eu plecai n cetate ca sa cumpar marul, de-ar fi fost sa dau pe el si pret de un dinar de aur! Si cautai pe la toti negustorii de fructe; da nu aveau mere deloc! Si ma ntorsei plin de ciuda acasa, si nu mai cutezai sa dau ochii cu sotia mea, si mi trecui noaptea toata gndind pe ce cale sa fac rost de un mar. A d oua zi, de cu zori, iesii din casa si ma ndreptai catre gradini si ma apucai sa l e cercetez una cte una si pom cu pom, fara de izbnda. Da ntlnii n calea mea un pndar d e gradina, un om vrstnic, si-i cerui sfat unde sa caut mere. El mi spuse: Copilul meu, acesta-i un lucru tare greu de gasit, pe temeiul limpede ca acuma nu se gasesc nicaierea, fara doara poate ca la Bassra, n livada capeteniei drept-credinciosilor. Da si acolo e tare anevoie de-a le capata, ntruct pndarul pa streaza merele cu grija pentru folosinta califului. Eu atunci ma ntorsei la sotia mea si i povestii cum sta treaba; da dragost ea ce-o aveam pentru ea ma mboldi sa ma gatesc pe data de drum. Si plecai, si mi t rebuira cincisprezece zile n sir, zi si noapte, spre a ajunge la Bassra si a ma nt oarce, dar norocul ma ajuta, si ma ntorsei la sotia mea aducnd trei mere, cumparat e de la strajerul livezii din Bassra, pe pret de trei dinari. Intrai, asadar, tare bucuros si i ntinsei cele trei mere sotiei mele; si e a, la vederea lor, nu arata nici un fel de semn de multumire, si le arunca lnga e a cu nepasare. Vazui nsa ca, n vremea ct lipsisem, fierbinteala o cuprinsese iarasi si o tinea asa mereu; iar sotia mea mai zacu bolnava alte zece zile, de-a lungu l carora nu o lasai singura o clipita. Da, din mila lui Allah, dupa acest rastim p si dobndi iar sanatatea; si atunci putui sa ies si sa ma duc la pravalia mea; si ncepui iarasi sa vnd si sa cumpar. Or, pe cnd stam eu asa n pravalie, pe la prnz vazui ca trece prin dreptul m eu un arap, care tinea n mna un mar cu care se juca. Atunci l ntrebai: Hei, prietene, ia spune-mi, de unde ai izbutit sa iei marul acela, ca sa ma duc si eu sa cumpar! La vorbele mele, arapul se porni pe rs si spuse: L-am luat de la ibovnica mea! Am fost pe la ea s-o mai vad, ca trecuse o leaca de vreme de cnd n-o mai vazusem, si am gasit-o cam zaifa, iar lnga ea zaceau trei mere; si, cnd am ntrebat-o, mi-a spus: Ia nchipuie-ti, o, iubitelule, ca prapa ditul ala de sot ncornorat pe care l am s-a dus la Bassra anume ca sa mi le cumper e, si le-a cumparat pe trei dinari de aur! Pe urma mi-a dai marul asta pe care l a

m n mna. La vorbele arapului, o, emire al drept-credinciosilor, ochii mei vazura lumea n negru; si nchisei pe data pravalia si ma ntorsei acasa, dupa ce pe drum mi p ierdui toata judecata, sub potopul clocotit al mniei. Si ma uitai pe pat, si chia r ca nu mai vazui deloc marul cel de al treilea si-i spusei atunci sotiei mele: Da unde este cel de al treilea mar? Ea mi raspunse: Habar n-am si nu stiu nimica de el. n felul acesta mi se adevereau spusele arapului. Atunci ma repezii la ea cu un cutit n mna, mi pusei genunchii pe pntecele ei si o taiai n bucati cu cutitul; asa i taiai capul si madularele, pe urma pusei totul n cos, cu graba mare, pe urma o nvelii cu izarul si cu chilimul si o asezai n lada pe care o ncuiai. ncarcai lada pe catrca mea si plecai numaidect s-o arunc n Tigru, si toate astea le facui cu ch iar minile mele! Asa ca, o, stapne al drept-credinciosilor, ma rog voua fierbinte sa-mi da ti degraba moartea ca osnda pentru nelegiuirea mea, pe care o voi ispasi n felul a cesta, ntruct tare mi-e frica sa dau seama de ea n Ziua de Apoi! O aruncai, asadar, n Tigru, fara sa fi fost vazut de nimeni, si ma ntorsei acasa. Si l gasii pe fiul meu cel mare plngnd; si, macar ca eram ncredintat ca nu s tia nimic de moartea maicii lui, tot l ntrebai: De ce plngi? El mi raspunse: Plng ca am luat un mar din merele pe care le avea mama, si cnd am cobort n u lita ca sa ma joc cu fratii mei, am vazut un arap mare care a trecut pe lnga mine si mi-a smuls marul din mini si mi-a zis: De unde a ajuns aici marul asta? Eu i-am raspuns: L-a adus tatal meu, care s-a dus si l-a cumparat pentru mama, cu altele doua la fel, trguite la Bassra pe trei dinari. Cu toate spusele mele, arapul nu m i-a dat ndarat marul, m-a lovit si a plecat cu el! Iar mie acuma mi-e frica de ma ma sa nu ma bata din pricina marului! La vorbele copilului, pricepui ca arapul nascocise niste scorneli ticalo ase pe seama fiicei socrului meu, si ca eu astfel o omorsem nevinovata! Atunci ncepui sa vars potop de lacrimi, pe urma vazui ca vine socrul meu, preacinstitul seic, care se afla aici cu mine. Si i istorisii povestea cea jalni ca. El atunci sezu jos lnga mine si ncepu sa plnga. Si nu ne mai opriram din plns amn doi, pna la miez de noapte. Si puseram sa se tina slujbele de nmormntare vreme de c inci zile. Si, de altminteri, pna astazi jelim ntruna moartea aceea. Ma juruiesc, asadar, tie, o, emire al drept-credinciosilor, pe sfnta pome nire a stramosilor tai, sa grabesti rastignirea mea si sa abati asupra-mi osndele , spre a razbuna omorul! La istorisirea aceasta, califul se umplu de uimire si striga: Pe Allah! Nu vreau sa-l omor dect pe ticalosul de arap! Si, n clipita aceasta a istorisirii sale, Seherezada vazu ca se lumineaza de ziua si, cuminte, tacu. Dar cnd fu cea de a nouasprezecea noapte, spuse: Mi s-a izvodit, o, norocitule sultan, ca emirul drept-credinciosilor a j urat ca nu are sa-l omoare dect pe arap, dat fiind ca tnarul sot era de iertat. Pe urma califul se ntoarse spre Giafar si i spuse: Adu-l dinaintea mea pe acel arap misel, care a fost pricina naprasnei! S i, daca nu vei izbuti sa mi-l gasesti, am sa te dau mortii pe tine n locul lui! Iar Giafar pleca plngnd si zicndu-si: De unde sa pot eu sa i-l aduc dinainte ? Asa precum numai din ntmplare se nimereste sa cada un ulcior si sa nu se sparga, tot asa si eu numai din ntmplare am scapat de moarte ntia oara. Da acuma? Si Acela carele a vroii sa ma mntuie ntia data, tot el, de-o vrea, are sa ma mntuie si a doua oara! n ce ma priveste, pe Allah! Am sa ma nchid la mine n casa, fara sa ma misc, aceste trei zile de ragaz. Ca la ce bun sa faci niste cercetari zadarnice? Si ma ncredintez vrerii Celui Drept, Preanaltului! Si chiar ca Giafar nu se clinti din casa lui ct tinura cele trei zile de ragaz. Si, n cea de a patra, porunci sa vina cadiul si si facu adiata n fata lui; s i, plngnd, si lua bun-ramas de la copiii sai. Pe urma veni trimisul califului, care i spuse ca emirul drept-credinciosilor era tot pornit sa-l omoare, daca arapul n

-a fost gasit. Si Giafar plnse iarasi, iar copiii lui plnsera laolalta cu el. Pe u rma o lua pe cea mai mica dintre copilele lui s-o sarute pentru cea din urma oar a, dat fiind ca pe ea o iubea mai mult ca pe toti copiii sai; si o strnse la piep t, si varsa potop de lacrimi, gndindu-se ca era silit s-o lase n parasire. Si deod ata, cum o strngea la piept, simti ceva rotund n buzunarasul fetitei, si o ntreba: Ce ai n buzunar? Ea raspunse: O, tata, am un mar! Mi l-a dat arapul nostru Rihan. Si l am de patru zile . Da n-am putut sa-l capat dect dupa ce i-am dat lui Rihan doi dinari. La vorbele copilei despre arap si despre mar, Giafar fu cuprins de tulbu rarea unei bucurii mari, si striga: O, Izbavitorule! Pe urma porunci sa fie adus Rihan arapul. Si Rihan veni, iar Giafar l ntre ba: De unde e marul asta? El raspunse: O, stapne al meu, acum cinci zile, umblnd prin cetate, am ajuns pe o ulita unde am vazut niste copii zbenguindu-se, iar printre ei era unul care tinea mar ul acesta n mna; i l-am nsfacat si i-am dat o scatoalca; el atunci a nceput sa plnga si mi-a spus: Este marul mamei mele. Si mama mea este bolnava. Avea pofta de un m ar, si tatal meu s-a dus sa i-l aduca de la Bassra, cu alte doua mere, la pret d e trei dinari de aur. Si eu am luat unul ca sa ma joc cu el . Pe urma s-a pornit i ar pe plns. Dar eu, fara a tine seama de scncelile lui, am venit acasa cu marul si l-am dat pe doi dinari stapnei mele, mezina ta! La spusele lui, Giafar ramase uluit pna peste fire, aflnd cum se iscasera toate acele necazuri si moartea tinerei femei din vina arapului sau Rihan. nct por unci sa fie aruncat numaidect n temnita. Pe urma se bucura ca astfel scapase el nsu si de la o moarte neabatuta, si rosti aceste doua stihuri: Daca necazurile tale se trag de la un rob de-al tau De ce nu-l izgonesti din casa pe robu-acela natarau? Nu stii ca robi sunt cu duiumul, dar sufletul, daca-l rapui, Rapus va fi pe totdeauna, ca n-ai n locu-i ce sa pui? Si se razgndi si l lua pe arap si l duse dinaintea califului, caruia i poves ti ntmplarea. Si califul Harun Al-Rasid fu atta de minunat, nct porunci ca povestea aceas ta sa fie scrisa n cronici, spre a sluji de nvatatura oamenilor. Si Giafar i spuse: Nu te minuna prea tare de povestea aceasta, o, ocrmuitorule al drept-cred inciosilor, ntruct ea-i departe de a se masura cu cea a vizirului Nureddin si a fr atelui sau Samseddin. Si califul striga: Da care-i povestea aceea care este mai de-a mirarilea dect cea pe care am auzit-o acum? Iar Giafar spuse: O, emire al drept-credinciosilor, nu ti-o voi povesti dect cu nvoiala ca a i sa-l ierti pe arapul meu Rihan pentru fapta lui nechibzuita! Si califul raspunse: Fie! ti daruiesc iertarea sngelui lui! POVESTEA CU VIZIRUL NUREDDIN, CU FRATELE SAU, VIZIRUL SAMSEDDIN, SI CU H ASSAN BADREDDIN. Atunci Giafar Al-Barmaki spuse: Afla, o, crmuitorule al drept-credinciosilor, ca era n tara Misrului99 un sultan drept si facator de bine. Sultanul acela avea un vizir ntelept si carturar , priceput la stiinte si la scripturi, si vizirul acela era un batrn tare n vrsta; da avea doi copii ca doua lune: pe cel mare l chema Samseddin100, iar pe cel mic l chema Nureddin101; dar Nureddin, cel mic, de buna seama ca era mai frumos si ma i bine facut dect Samseddin, care de altminteri era desavrsit; dar Nureddin nu-si avea seaman n lumea ntreaga. Era atta de rapitor nct frumusetea lui era vestita pe to ate meleagurile, si multi calatori veneau n Egipt, din tarile cele mai departate, numai pentru bucuria de a se minuna de desavrsirea lui si de trasaturile chipulu i sau.

Vru soarta ca vizirul, parintele lor, sa moara. Iar sultanul ramase tare mhnit. Asa ca i chema sa vina la el pe cei doi frati si le spuse sa se apropie de el, si porunci sa fie nvesmntati cu caftane de fala, si le zise: Din ceasul de-acum, aveti sa ndepliniti pe lnga mine slujbele parintelui v ostru. Ei atunci se bucurara si sarutara pamntul ntre minile sultanului. Pe urma o rnduira sa tina o luna ntreaga slujbele de nmormntare ale tatalui lor; si dupa aceea , intrara n dregatoria lor cea noua de viziri; si fiecare dintre ei ndeplinea pe rn d, vreme de o saptamna, slujbele vizieriei. Iar cnd sultanul pleca n vreo calatorie , nu lua cu sine dect pe unul dintre cei doi frati. Or, ntr-o noapte ca toate noptile, se facu ca sultanul trebuia sa plece a doua zi de dimineata; iar rndul la vizierie n saptamna aceea cadea n seama lui Sams eddin, fratele mai mare; si cei doi frati taifasuiau ba de una, ba de alta, spre a-si trece seara. n sirul palavragelilor, cel mare i spuse celui mic: O, fratele meu, trebuie sa-ti spun ca gndul meu este sa chibzuim a ne nsur a; si nsuratoarea noastra sa se faca n aceeasi noapte pentru amndoi. Iar Nureddin raspunse: Fa precum ti-e voia, o, fratele meu, ntruct eu sunt de o parere cu tine n t oate. Odata ce aceasta ntie ntelegere fu statornicita ntre ei, Samseddin i spuse lu i Nureddin: Dupa ce, cu mila lui Allah, avem sa ne mperechem cu doua copile, si dupa ce avem sa ne culcam cu ele n aceeasi noapte, si dupa ce ele au sa nasca n aceeasi zi si de-o vrea Allah! Au sa dea viata, sotia mea unei fetite, iar sotia ta unui baietei, atunc i va trebui sa-i nsuram pe copii unul cu altul, ca pe niste veri ce vor fi! Atunci Nureddin raspunse: O, fratele meu, si-atunci ce socoti a cere de la fiul meu ca zestre spre a i-o da pe fiica ta? Iar Samseddin spuse: Voi lua de la fiul tau, ca pret pentru fata mea, trei mii de dinari de a ur, trei livezi si trei sate dintre cele mai bune din Egipt. Si chiar ca acestea vor fi cam putin lucru ca despagubire pentru fata mea. Iar daca flacaul, fiul t au, nu va vroi sa primeasca nvoiala, nimica nu se va ncheia ntre noi. La asemenea vorbe, Nureddin raspunse: Nu judeci bine! Ce este, la urma urmei, cu zestrea aceasta pe care vrei s-o ceri de la fiul meu? Oare tu uiti ca noi suntem doi frati si ca suntem chiar doi viziri ntr-unul singur? n locul unei cereri ca asta, s-ar cadea sa i-o dai fi ului meu pe fiica ta ca pe un pesches, fara a te gndi sa-i ceri nici un fel de ze stre. Si-apoi tu nu stii ca barbatul pretuieste oricnd mai mult dect muierea? Or, fiul meu este un barbat, iar tu mi ceri o zestre pe care fiica ta s-ar cadea ca e a s-o aduca! Faci ca negustorul acela care, nevrnd sa-si vnda marfa, ncepe, spre al alunga pe musteriu, cu a cere un pret mpatrit pe untul lui! Atunci Samseddin i spuse: Vad limpede ca tu ti nchipui cu adevarat ca fiul tau este mai de soi dect f ata mea. Or, faptul mi dovedeste ca esti lipsit cu totul de judecata si de bun-si mt, si mai cu seama de ndatorinta. Ca, de vreme ce pomenesti de vizierie, au tu u iti ca numai mie mi datorezi huzmeturile tale cele nalte si ca, daca te-am luat pa rtas cu mine, am facut-o numai din mila fata de tine si ca sa poti sa ma ajuti n treburile mele? Da fie! Poti sa spui ce-ti place! Ci eu, de vreme ce vorbesti as a, nu mai vreau s-o marit pe fiica mea cu fiul tau, macar de-ai cntari-o si n aur! La vorbele lui, Nureddin ramase tare nciudat si grai: Pai da nici eu nu mai vreau sa-l nsor pe fiul meu cu fiica ta! Si Samseddin raspunse: Da! Am ispravit! Si-acuma, ntruct mine trebuie sa plec cu sultanul, nu voi avea vreme sa te fac sa simti toata necuviinta vorbelor tale. Da pe urma ai sa v ezi tu! Cnd m-oi ntoarce, de-o vrea Allah, are sa se ntmple ce are sa se ntmple! Atunci Nureddin pleca tare posomort de toata istoria, si se duse sa doarm a singur, potopit de gnduri negre. A doua zi dimineata, sultanul, nsotit de vizirul Samseddin, porni n calato

rie si se ndrepta nspre Nil, pe care l trecu n luntre spre a ajunge la Ghezirah102; si de acolo se duse la Piramide. Ast timp, Nureddin, dupa ce si trecuse noaptea aceea ntr-o mohorala grea, din pricina purtarii fratelui sau, se scula de cu zori, si facu spalarile cele nda tinate si rosti rugaciunea dinti a diminetii; pe urma se duse la dulapul sau, de unde lua o desaga pe care o umplu cu aur, gndind necontenit la vorbele faloase al e fratelui sau fata de el si la umilinta ndurata; si si aduse aminte de stihurile acestea, pe care le rosti: Du-te, prietene drag! Paraseste meleagul parintesc, si toate lasa! ti vei gasi si-n alte parti prieteni, n locul celor care-i lasi acasa. Du-te! Fugi dintre ziduri! Si ridica-ti un cort n cmpurile nesfrsite! Departe-acolo vei gasi aleanul si bucuria vietii linistite. n mndrele saraiuri daurite nu-i nici credinta, nici prietenie. Asculta-ma: fugi dintre-ai tai departe, afunda-te-n adnca strainie! Ca m-am uitat la apa statatoare cum se bhleste colcaind spurcata, S-ar le cui de neagra-mputiciune de-ar curge iar. Altminteri niciodata! Ca m-am uitat apoi la luna plina, si ochiul ei rotund l-am cunoscut. Ci de m-as fi rotit ca ea prin ceruri, cte pamnturi, ah, n-as fi vazut! Da leul? As mai fi vnat vreun leu, de nu i-as fi calcat nicicnd padurea? Sageata, apoi? Ar mai sageta, de n-ar pleca din arcul ei aiurea? Da aurul cel falnic? Da argintul? Ar fi doar niste pietre fara rost, De n-ar fi scoase-afar din zacamntul n care stau din veci la adapost! nsasi lauta dulce graitoare ar fi o biata ciotura tacuta, De n-ar fi rete zat-o din padure, s-o mestereasca, mna priceputa. Asa ca du-te! Si vei straluci! De vei ramne-aici nlantuit, Sa stii: nu vei ajunge niciodata la piscul catre care ai pornit! Dupa ce ispravi de spus stihurile, porunci unuia l ntre robii lui cei tine ri sa-i puna saua pe o catrca de culoarea sturzului, mare si cu mersul sprinten. Iar robul i gati cea mai frumoasa dintre catrce, o nsaua cu o sa mpodobita cu atlaz si cu aur, cu niste scari indienesti, cu un cioltar de catifea de la Ispahan, si o dichisi atta, nct catrca paru ntocmai ca o mireasa mbracata n haine noi si sclipind toata. Pe urma Nureddin mai porunci sa se puna peste toate astea un chilim mare de matase, precum si un chilim micut de rugaciune; si, cnd totul fu gata, puse de saga plina cu aur si cu nestemate ntre chilimul cel mare si chilimul cel mic. Cnd ispravi, i spuse baiatului si tuturor celorlalti robi: Eu de-aici ma duc sa dau o raita afara din cetate, nspre Kaliubia103, und e socot sa poposesc trei nopti, ntruct simt ca am o strngere de inima si vreau sa m a duc sa mi-o usurez pe acolo, rasuflnd adierile cmpului. Si nu vreau sa vina nime ni cu mine! Pe urma, dupa ce si mai lua niste merinde pentru drum, ncaleca pe catrca si pleca grabnic. Odata iesit din Cairo, merse atta de ndrjit, nct la prnz ajunse n Belb is104, unde poposi; descaleca de pe catrca, spre a se odihni si spre a o lasa si pe ea sa se odihneasca, mnca oleaca, apoi cumpara din Belbeis toate cele de care s-ar fi putut sa aiba trebuinta, fie pentru sine, fie pentru tainurile catrcei, s i purcese iarasi la drum. Peste doua zile, chiar la amiaza, multumita catrcei lui de soi, ajunse n sfnta cetate a Ierusalimului. Acolo se dete jos de pe catrca, se odihni, o lasa si pe catrca sa se odihneasca, scoase cte ceva de-ale gurii din sac ul cu merinde si mnca; iar cnd ispravi, si puse sacul sub cap, pe pamnt, dupa ce ast ernuse pe jos chilimul cel mare de matase, si adormi, tot gndindu-se cu mnie la pu rtarea fratelui sau fata de sine. A doua zi, de cu zori, sari iarasi n sa, si nu conteni de data aceasta sa mearga n goana spornica pna ce ajunse n cetatea Alepului105. Acolo trase la unul d intre hanurile din cetate si petrecu trei zile n liniste deplina, sa se odihneasc a si sa lase si catrca sa se odihneasca; pe urma, dupa ce se satura de aerul cel bun de la Alep, chibzui sa plece mai departe. Drept aceea, ncaleca iarasi pe catrc a, dupa ce cumparase niste zaharicale gustoase cum se fac la Alep, ndopate cu fis tic si cu migdale si oplosite sub o coaja de zahar, tot lucruri pe care el le pr etuia mai presus de orice, de cnd era mic. Si si lasa catrca sa mearga n voia ei, ntruct nici nu mai stia unde se gasest e, odata iesit din Alep. Si merse asa, zi si noapte, cu atta spor, pna ce ntr-o sea

ra, dupa asfintitul soarelui, ajunse n cetatea Bassrei, da el habar n-avea ca cet atea aceea era Bassra. ntruct nu afla numele cetatii dect dupa ce opri la un han si ntreba acolo. Descaleca de pe catrca, o despovara de chilimuri si de merinde si d e desaga si i-o lasa n seama strajerului de la han, s-o plimbe oleaca, pentru ca nu cumva sa se sngereze daca s-ar odihni prea dintr-odata. Iar ct despre Nureddin n susi, apoi el si asternu chilimul si sezu sa se odihneasca. Strajerul de la han lua, asadar, catrca de fru si ncepu s-o ndemne sa umble. Or, se ntmpla ca, taman la ceasul acela, vizirul din Bassra sta la fereastra sara iului sau si se uita pe ulita. Asa ca zari catrca aceea frumoasa si vazu si falni ca ei nfotazare de mare pret, si gndi ca numaidect trebuie sa fie a vreunui vizir d intre vizirii de pe alte meleaguri, ori chiar a vreunui sultan dintre sultani. A sa ca, tot privind-o, fu cuprins de o minunare mare; pe urma porunci unuia dintr e robii sai cei tineri sa i-l aduca de ndata pe strajerul de la poarta hanului, c el care preumbla catrca. Si copilul dadu fuga dupa strajer si l aduse dinaintea vi zirului. Atunci strajerul veni si saruta pamntul dintre minile vizirului, care era un mosneag tare batrn si tare falnic. Si vizirul i zise strajerului: Cine este stapnul catrcei si care-i este cinul? Strajerul raspunse: O, doamne al meu, stapnul catrcei este un om tnar de tot si tare frumos, ntr -adevar, plin de vino-ncoace, mbracat stralucit ca un fiu de cine stie ce mare ne gustor; si toata nfatisarea lui te face sa-l preacinstesti si sa te minunezi de e l. La vorbele portarului, vizirul se ridica n picioare si ncaleca pe cal si s e duse cu toata graba la han si intra n curte. La vederea vizirului, Nureddin se ridica n picioare si se repezi n ntmpinarea lui, si l ajuta sa coboare de pe cal. Atu nci vizirul facu temeneaua ndatinata, iar Nureddin i raspunse la temenea si l primi cu multa prietenie; iar vizirul sezu jos lnga el si l ntreba: Copilul meu, de unde vii si ce cauti la Bassra? Iar Nureddin i spuse: Doamne al meu, vin de la Cairo, care este cetatea mea si unde m-am nascu t. Tatal meu era vizirul sultanului de la Egipt; dar a murit, spre a se duce ntru mila lui Allah! Pe urma Nureddin i istorisi vizirului toata patarania, de la nceput pna la sfrsit. Si adauga: Da am luat strasnica hotarre sa nu ma mai ntorc n Egipt, pna ce nu am sa cal atoresc mai nti peste tot si pna ce nu am sa umblu prin toate cetatile si prin toat e olaturile! La vorbele lui Nureddin, vizirul spuse: Copilul meu, nu te lua dupa asemenea gnduri pagubavnice, de drumetie fara contenire, ntruct te vor duce la pieire. Stii ca drumetitul prin tari straine adu ce prabusirea si sfrsitul sfrsiturilor! Asculta-mi sfaturile, copilul meu, ntruct mu lt mi-e teama pentru tine de naprasnele vietii si ale soroacelor! Pe urma vizirul le porunci robilor sa deseueze catrca si sa strnga chilimu rile si matasurile; si l lua pe Nureddin cu sine acasa la el, si l pofti ntr-un iat ac, unde l lasa sa se odihneasca, dupa ce i aduse toate cte puteau sa i fie de treb uinta. Nureddin sezu astfel o vreme la vizir; iar vizirul l vedea n toate zilele si l coplesea cu huzururi si cu hatruri. Si, pna ntr-un sfrsit, ajunse de-l ndragi pna peste poate pe Nureddin, si ntr-atta nct ntr-o zi i spuse: Copilul meu, am mbatrnit de tot si nu am nici un urmas de parte barbateasc a. Si Allah m-a miluit cu o fata, care chiar ca te ajunge la frumusete si n desavr siri; si, pna astazi, nu m-am nduplecat fata de niciunul dintre cei care mi-au cer ut-o n casatorie. Da acuma, daca te-am ndragit din inima cu o dragoste atta de mare , iacata ca vin sa te ntreb, de nu vrei sa te nvoiesti a o primi pe fiica mea, ca pe o roaba n slujba ta! ntruct tare jinduiesc sa fii sotul fetei mele. Daca binevoi esti a primi, ma duc numaidect la sultan si i spun ca esti nepotul meu, sosit de c urnd de la Egipt, si ca ai venit la Bassra anume spre a mi-o cere pe fata mea n ca satorie. Iar sultanul, pentru mine, are sa te ia ca vizir n locul meu. ntruct am mba trnit de tot si am ajuns sa caut tihna. Si are sa-mi fie un desfat mare sa-mi mpli nesti casa, si sa nu o mai parasesti.

La mbierea aceea a vizirului, Nureddin tacu si lasa ochii n jos; pe urma g rai: Ascult si ma supun! Apoi vizirul fu bucuros pna peste masura si numaidect le porunci robilor s a pregateasca ospatul, sa mpodobeasca si sa lumineze sala de primire, cea mai mar e, aceea pastrata anume pentru cei mai mari dintre emiri. Pe urma i strnse pe toti prietenii sai si i pofti pe toti mai-marii din mpar atie si pe toti negutatorii de seama din Bassra; si toti venira sa se nfatiseze nt re minile sale. Atunci vizirul, spre a le arata pricina pentru care l alesese pe N ureddin, dndu-i ntietate fata de toti ceilalti, le spuse: Am avut un frate care a fost vizir la curtea de la Egipt, si Allah l-a b inecuvntat cu doi feciori, asa precum pe mine, stiti si voi, m-a binecuvntat cu o fata. Or, fratele meu, nainte de a muri, m-a ndemnat staruitor s-o marit pe fata m ea cu unul dintre baietii lui, iar eu i-am fagaduit. Or, iacata-l dinainte-va ch iar pe tnarul, care este unul dintre cei doi fii ai fratelui meu, vizirul. Si a v enit aici cu acest scop. Iar eu tare doresc sa scriu senetul lui de casatorie cu fata mea, iar el sa vina si sa palatuiasca mpreuna cu ea n casa mea. Atunci toti raspunsera: Da, de buna seama! Ceea ce faci tu tinem pe capetele noastre! Si atunci toti musafirii se nfruptara din ospatul cel strasnic, baura tot soiul de vinuri si mncara o gramada de zumaricale si de zaharicale; pe urma, dup a ce salile fura stropite cu apa de trandafiri, si luara bun ramas de la vizir si de la Nureddin. Apoi vizirul le porunci robilor copii sa-l duca pe Nureddin la hammam si sa-l ajute sa faca o scalda minunata. Si vizirul i darui un caftan, chiar dintre caftanele sale cele mai frumoase; pe urma i trimise stergarele, lighenele de ara ma pentru scaldatoare, catuiele de miro denii si toate celelalte lucruri trebuit oare. Iar Nureddin se mbaie si iesi de la hammam, dupa ce se mbraca n caftanul cel nou; si iesi frumos ca luna plina n cea mai frumoasa dintre nopti. Pe urma Nuredd in ncaleca pe catrca lui de culoarea sturzului si se duse la saraiul vizirului, st rabatnd ulitele, pe unde tot norodul se minuna de el si scotea strigate uluite de frumusetea lui si de maiestria lui Allah. Se dete jos de pe catrca, intra la viz ir si i saruta mna. Atunci vizirul Si, n clipita aceasta a istorisirii sale, Seherezada vazu ca se lumineaza de ziua si, cuminte cum era, nu vroi sa se prilejuiasca mai mult n noaptea aceea . Dar cnd fu cea de a douazecea noapte, Seherezada urma: Mi s-a izvodit, o, norocitule sultan, ca vizirul se ridica si l ntmpina cu mare bucurie pe frumosul Nureddin, si i spuse: Hai, fiul meu, da fuga si intra la sotia ta, si fii fericit! Iar mine am sa merg cu tine la sultan. Acuma nu mai am sa-i cer lui Allah pentru tine dect to ate hatrurile si toate milele sale. Atunci Nureddin saruta nca o data mna vizirului, socrul sau, si intra n iat acul copilei. Si se petrecu ceea ce se petrecu! Si-asa cu Nureddin! Ct despre fratele sau, Samseddin, la Cairo iacata! Dupa ce se sfrsi calator ia, pe care o facuse mpreuna cu sultanul Egiptului, trecnd pe la Piramide si de ac olo prin alte locuri, se ntoarse acasa. Si fu cuprins de griji ca nu-l gasi pe fr atele sau Nureddin. Ceru stiri despre el de la slugile lui, care i raspunsera: Dupa ce ai plecat cu sultanul, n chiar ziua aceea, stapnul nostru Nureddin a ncalecat pe catrca lui nfotazata cu mare fala ca pentru zilele de sarbatoare, si ne-a spus: Ma duc prin partile Kaliubiei, si am sa lipsesc o zi sau doua, ntruct mi simt pieptul apasat si am trebuinta de oleaca de aer. Da niciunul dintre voi sa nu vina dupa mine! Si, din ziua aceea si pna astazi, nu mai avem nici o stire des pre el. Atunci Samseddin ramase tare amart de lipsa fratelui sau, iar amarul lui se facu din zi n zi tot mai crncen, si pna la urma se simti cuprins de mhnirea cea m ai adnca. Si gndi: De buna seama ca alta pricina a plecarii lui nu e dect vorbele pe care i le-am spus n ajunul plecarii mele cu sultanul. Si asta-i pesemne ceea ce l-a mpins sa fuga de mine. nct sunt dator sa-mi ndrept greselile fata de fratele meu

cel bun si sa trimit n cautarea lui. Si Samseddin urca ndata la sultan si i dezvalui toata tarasenia. Iar sulta nul puse sa se scrie scrisori pecetluite cu pecetea lui si le trimise cu olacari calari n toate partile, la toti ispravnicii lui din toate olaturile, spunndu-le, n scrisorile acelea, ca Nureddin pierise si ca sa-l caute pretutindeni. Si, dupa o vreme, toti olacarii se ntoarsera fara de izbnda, ntruct niciunul dintre ei nu se dusese la Bassra, unde se afla Nureddin. Atunci Samseddin se je lui pna peste marginile jeluirilor si si zise: Toate astea-s din vina mea! Si nu sau ntmplat dect din pricina putinatatii mele de minte si de iscusinta! Da cum tot lucrul are un sfrsit, Samseddin se alina pna la urma si, peste o vreme, se logodi cu fata unuia dintre negustorii cei mari din Cairo si ntocmi s enetul de casatorie cu copila aceea, si se nsura cu ea. Si se petrecu ceea ce se petrecu! Or, se nimeri potriveala ca noaptea intrarii lui Samseddin n odaia de nun ta fu chiar tocmai noaptea intrarii si a lui Nureddin, la Bassra, n odaia sotiei sale, fiica vizirului. Si Allah fu acela carele ngadui potriveala casatoriei celo r doi frati n aceeasi noapte, anume spre-a razvedi ca el este stapnul ursitei fapt urilor sale! Ba nca toate se petrecura ntocmai precum le ticluisera cei doi frati nainte de glceava lor, anume ca cele doua sotii ramasera nsarcinate n aceeasi noapte si n ascura n aceeasi zi, la acelasi ceas: sotia lui Samseddin, vizirul Egiptului, nas cu o fetita, care nu-si avea perechea de frumusete n tot Egiptul; iar sotia lui N ureddin, la Bassra, aduse pe lume un baietel, care nu-si avea pereche ca frumuse te n lumea ntreaga de pe vremile lui! Cum zice poetul: E-un giuvaier sadea copilul! Si gingasi Si neprihanit! Sa-l sorbi ti vine. Uiti pocalul, privind faptura lui, vrajit. Sa-l sorbi ai vrea, sa-ti stmperi setea la racorosii lui obraji! Din ochii-i limpezi ca izvorul ai bea lumina patimas, Uitnd si gustul si mireasma si-ntreaga vraja purpurie A vinurilor laudate si datatoare de betie. Si daca nsasi Frumusetea ar vrea cu el sa se masoare, S-ar nclina si Frumu setea cuprinsa de nfiorare. De-ai ntreba-o: Frumusete, ai mai vazut ceva la fel, Ai mai vazut vreo fru musete sa se asemuie cu el? Ea ar raspunde tulburata: Cu el? Ah, chiar ca niciodata! Fiul lui Nureddin, datorita frumusetii lui, fu numit Hassan Badreddin106 . Nasterea lui fu prilej de mari petreceri obstesti. Iar n cea de a saptea zi de dupa nasterea lui se ornduita niste ospete si niste zaiafeturi chiar ca vre dnice de niste fii de crai. Odata ospetele ncheiate, vizirul de la Bassra l lua pe Nureddin si se duse cu el la sultan. Acolo Nureddin saruta pamntul ntre minile sultanului si, cum era daruit cu o mare iscusinta la limba, cu o inima cutezatoare si isteata la frumus etile mestesugului slovelor, i rosti sultanului stihurile acestea ale poetului: El este nsasi darnicia, naintea caruia se-nchina Toti cei ce stiu cu darn icie sa umple viata de lumina; Si inimile tuturora stiu stralucirea lui deplina. Cnt faptele-i fara de seaman, caci nu-s doar fapte minunate, Ci-s chiar m inuni de frumusete, de giuvaieruri si de roade, Pe care sa le strngi n salbe si sa le porti la gt podoabe. Iar de sarut cu plecaciune si vrful degetelor sale, Eu nu o fac din lingu seala, ci pentru ca asa-i cu cale Cnd stiu ca degetele-acestea-s izvor de darnici i, navale. Sultanul, rapit de stihurile auzite, se arata tare marinimos la daruri f ata de Nureddin si fata de vizir, socrul sau, fara a avea habar de casatoria lui Nureddin si nici macar ca ar trai vreun Nureddin pe lume; nct l ntreba pe vizir, du pa ce l firitisise pe Nureddin pentru stihurile lui frumoase: Da cine este tnarul acesta istet la vorba si frumos? Atunci vizirul i istorisi sultanului povestea, de la nceput pna la sfrsit, s i i spuse: Tnarul este nepotul meu!

Iar sultanul i spuse: Cum se face ca nca nu am auzit vorbindu-se despre el? Vizirul spuse: O, doamne si stapne al meu, se cade sa-ti marturisesc ca am avut un frate , vizir la curtea Egiptului. La moartea sa, a lasat doi fii, dintre care cel mai mare a ajuns vizir n locul fratelui meu, pe cnd cel de al doilea, iacata-l, a ven it sa ma vada, ntruct am fagaduit si m-am juruit parintelui sau ca am s-o dau de s otie pe fata mea unuia dintre nepotii mei. nct, de cum a sosit, l-am si nsurat cu f ata mea! E tnar, precum vezi, iar eu sunt batrn, si mai sunt si cam surd si nespri nten la trebile domniei. Asa ca vin la domnul meu sultanul sa-i cer a binevoi sa -l primeasca pe nepotul meu, care mi este si ginere totodata, ca urmas al meu la vizirie! Si pot sa te ncredintez ca este cu adevarat vrednic de a-ti fi vizir, ntr uct este bun de sfat, spornic la gnduri stralucite si tare priceput la mestesugul ocrmuirii trebilor! Atunci sultanul se uita nca o data mai bine la tnarul Nureddin si fu multu mit de cercetarea aceea, si primi sfatul batrnului vizir si, fara a mai zabovi, l caftani pe Nureddin ca mare vizir n locul socrului sau, si l darui cu un caftan de cinstire falnic, cel mai frumos pe care putu sa-l gaseasca, si o catrca din chia r grajdurile domnesti, si i hotar strajile si camarasii. Nureddin saruta atunci mna sultanului si iesi mpreuna cu socrul sau, si amn doi se ntoarsera la casa lor, bucurosi pna peste masura, si se dusera sa-l sarute pe nou-nascutul Hassan Badreddin, si spusera: Venirea pe lume a acestui copil ne-a adus noroc! A doua zi, Nureddin se duse la sarai, spre a-si ndeplini slujbele cele no i si, ajungnd acolo, saruta pamntul dintre minile sultanului si rosti aceste doua s trofe: Fiece zi-i o fericire noua Si-o nou-mbelsugarepentru tine; O ciuda neagra macina mereu Zavistnicii-n privirile haine. Tot albe fie-ti zilele de-a rndul, Prealuminate doamne-al meu, si bune! Si negre fie zilele lor toate, Pizmasilor cu inimi de carbune! Atunci sultanul i ngadui sa sada pe divanul viziriei, iar Nureddin sezu pe divanul viziriei. Si ncepu a-si ndeplini slujba si a dirigui treburile rnduite, si a mparti dreptatea, ntocmai ca si cum ar fi fost vizir de ani ndelungati, si se de scurca atta de bine, si toate sub ochii sultanului, nct sultanul ramase minunat de desteptaciunea, de priceperea la ornde si de felul desavrsit n care mpartea dreptate a; si l ndragi nca si mai mult, si si-l facu prieten de inima. Iar Nureddin si ndeplinea de minune mai departe slujbele sale cele nalte, d a astea nu-l faceau sa dea uitarii grija cresterii fiului sau Hassan Badreddin, n pofida tuturor trebilor mparatesti. Si, din zi n zi, Nureddin se facea tot mai at otputernic si intra tot mai mult n hatrurile sultanului, care porunci sa i se spor easca numarul camarasilor, al slujitorilor, al strajerilor si al slugilor. Si Nu reddin ajunse atta de bogat, nct si putu ngadui sa faca negustorie pe picior mare, pr ecum si a-si naimi pe seama lui niste corabii de negot, care plecau n lumea ntreag a, a zidi case de dat cu chirie, a cladi mori si roti de ridicat apa, a sadi gra dini stralucite si livezi. Si toate astea pna ce fiul sau Hassan Badreddin ajunse la vrsta de patru ani. La sorocul acela, vizirul cel batrn, socrul lui Nureddin, muri; iar Nured din i facu o nmormntare falnica; iar el si toti mai-marii din mparatie mersera n alai ul mortului. Si, de-atunci, Nureddin se darui pe de-a ntregul cresterii fiului sau. Il ncredinta carturarului cel mai priceput att la pravilele sfinte ct si la cele lume sti. nvatatul acela batrn si falnic venea n fiecare zi sa-i dea lectii de citire tna rului Hassan Badreddin; si, ncet-ncet, si pas cu pas, l ndruma sa patrunda al-Coranu l, pe care tnarul Hassan ajunse pna la urma sa-l stie ca pe apa n ntregime; dupa ace ea, nvatatul cel batrn, vreme de ani si ani, urma a-i dezvalui nvatacelului sau toa te nvataturile de folos. Iar Hassan nu conteni a spori n frumusete, n gingasie si n desavrsire, precum spune poetul: Ah, ce baiat! Se-asemuie cu luna, Caci precum luna, parca dinadins, Spor este-n frumusetea lui ntruna Si straluceste ca si ea aprins. Si-atta stralucire l mbraca, nct pna si soarele apoi Ia drept cununi la raza l

ui saraca Bujorii din obrajii-i amndoi. El este deci sultanul frumusetii Si al desavrsirii pe pamnt! Caci n-are seaman n cuprinsul vietii, Cum nici n vis nu are, nici n gnd. Si poate frumusetile cu toate, Care se mai ntmpla-a fi la fel, Cte-s nflori si-n pajisti semanate, Au fost mprumutate de la el. Si n toata vremea aceasta, tnarul Hassan Badreddin nu parasi nici o clipit a saraiul tatalui sau Nureddin, ntruct batrnul nvatat cerea o mare srguinta la lectii le sale. Da cnd Hassan ajunse la cei cincisprezece ani ai lui, si cum nu mai avea nimic de nvatat de la batrnul carturar, tatal sau Nureddin l lua si i darui un caft an, cel mai falos pe care-l gasi printre caftanele sale, l puse sa ncalece pe un c atr, cel mai frumos dintre catrii sai si cel mai vnjos, si porni cu el spre saraiul sultanului, strabatnd cu mare vlva ulitele Bassrei. nct toti trgovetii, la vederea tn arului Hassan Badreddin, scoteau strigate uluite de frumusetea, de gingasia boiu lui, de nurii si de felul lui vrajitor de a fi; si nu se puteau opri sa nu oftez e: Ya Allah! Ce frumos el Ce luna! Fereasca-l Allah de deochi! Si tot asa, pna ce B adreddin si tatal sau ajunsera la sarai; si-abia atunci pricepura oamenii tlcul s tihurilor poetului: Un cititor de stele privea n noapte cerul. Deodata, dinaintea ochilor lui mirati, Vrajit flacau rasare straluminndusi lerul Si mladiindu-si mersul cu pasii amnati. si spune cititorul de stele: Doar Zohal Putea sa-i daruiasca acestui tnar s oare Cununa-ntunecata a pletelor n val, Ca o cometa neagra prin hauri rotitoare! Mirrikh, doar, n obrajii-i cu purpuri smaltuite Putea s-astearna astfel p ojar de foc si lapte! Iar razele din ochii-s sageti ce le trimite Sagetatorul nsusi, din stelel e lui sapte! Dar mai presus de toate chiar Hutared i-aduse Cununa iscusintei n frunzel e de laur, Pe cnd, de buna seama, Abylsuha si puse n gingasa-i faptura comorile de aur! Nu stie zodierul nimic sa mai priceapa, Si sta rapit de vraja si sagetat de jind, Cu mintile furate de visuri ca de-o apa. Atunci frumosul soare i se-nchina zmbind. Ct despre sultan, cnd l vazu pe tnarul Hassan Badreddin si frumusetea lui, r amase atta de uluit, nct si pierdu rasuflarea si uita de ea o buna bucata de vreme. Si l pofti sa se apropie si l ndragi grozav; si l lua sub ocrotirea lui, l potopi cu hatruri, si-i spuse parintelui sau Nureddin: Vizirule, trebuie numaidect sa mi-l trimiti aici n fiecare zi, ntruct simt c a nu as mai putea sa ma lipsesc de el! Iar vizirul Nureddin fu nevoit sa raspunda: Ascult si ma supun! Ast timp, pe cnd Hassan Badreddin ajungea prieten si cirac al sultanului, Nureddin, parintele sau, cazu greu bolnav si, simtind ca nu va zabovi sa fie ch emat la Allah, trimise dupa fiul sau Hassan si i dadu ndemnurile cele mai de pe ur ma si i spuse: Afla, o, copilul meu, ca lumea aceasta este un lacas pieritor, i lumea v iitoare este vesnica! nct, nainte de a muri, vreau sa-ti dau cteva sfaturi; ascultale bine, asadar, si deschide-le inima ta! Si Nureddin ncepu sa-i dea cele mai bune povete despre cum sa se poarte n lumea semenilor sai si cum sa se calauzeasca n viata. Dupa care Nureddin si aduse aminte de fratele sau Samseddin, vizirul Egip tului, de tara sa, de parintii sai, si de toti prietenii de la Cairo; si, la ace le amintiri, nu se putu opri sa nu plnga ca nu putuse sa-i mai vada. Dar repede c ugeta ca mai avea niste povete de dat fiu lui sau Hassan, si i spuse: Copilul meu, tine minte bine vorbele pe care am sa ti le spun, ntruct sunt vorbe nsemnate. Afla, dar, ca am la Cairo un frate, pe nume Samseddin; este unch iul tau si este vizir la Egipt. Pe vremuri, ne-am despartit cam suparati, iar eu ma aflu aici la Bassra fara de stirea lui. Asa ca am sa te pun sa scrii dorinte le mele cele de pe urma n privinta aceasta; ia, dar, o hrtie si un calam si scrie cele ce-ti voi spune. Atunci Hassan Badreddin lua o foaie de hrtie, trase calamarile de la bru,

scoase din teaca apoi calamul cel mai bun si care era cel mai bine retezat, muie calamul n cltii din calamara mbibati cu cerneala; pe urma sezu jos, ndoi foaia de hr tie sub mna stnga si, tinnd calamul cu mna dreapta, i spuse parintelui sau Nureddin: O, parintele meu, astept vorbele tale! Iar Nureddin ncepu sa-i spuna: n numele lui Allah nduratorul, Milostivul Si i nsirui apoi mai departe fiului sau toata povestea lui, de la nceput pna la sfrsit, si-l puse sa nsemneze pe hrtie si ziua sosirii lui la Bassra, si casato ria lui cu fata batrnului vizir; i spuse stepena lui ntreaga, stramosii drepti si s tramosii din ncuscriri, cu numele lor, cu numele tatalui si al bunicului lor, cu obrsia lui, cu treapta de evghenie pe care o dobndise singur, si, ntr-un sfrsit, cu toata spita lui dinspre tata si dinspre mama. Pe urma i spuse: Sa pastrezi cu grija foaia aceasta de hrtie. Si daca, din voia soartei, t i s-o ntmpla vreo nenorocire n viata, ntoarce-te n tara de bastina a tatalui tau, aco lo unde m-am nascut eu, Nureddin, parintele tau, la Cairo, cetatea cea nflorita; acolo sa ntrebi unde sade mosul tau vizirul, care salasluieste n casa noastra; si du-i salamalekul din partea mea, si spune-i ca am murit mhnit ca mor printre stra ini, departe de el, si ca, nainte de a muri, nu am avut alta dorinta dect aceea de a-l vedea! Iacata, Hassane, fiul meu, sfaturile pe care am vrut sa ti le dau. Asa c a te juruiesc sa nu le uiti! Atunci Hassan Badreddin mpaturi cu grija hrtia, dupa ce o presarase cu nis ip si o uscase si o pecetluise cu pecetea parintelui sau vizirul; pe urma o puse n captuseala turbanului, ntre cearceaf si fes, si o cusu acolo; da ca s-o fereasc a de jilaveala avu grija, nainte de-a o coase, s-o nfasure bine ntr-o bucata de pnza ceruita. Cnd ispravi, nu se mai gndi dect sa plnga, sarutnd mna tatalui sau Nureddin, s i mohorndu-se la gndul ca avea sa ramna singur, nca tnar de tot, si sa fie lipsit de vederea tatalui sau. Iar Nureddin nu conteni a-i nsira povetele sale fiului sau H assan Badreddin, pna ce si dadu sufletul. Atunci Hassan Badreddin fu cuprins de o jale mare, si tot asa si sultanu l, ca si toti emirii, si cei mari, si cei mici. Pe urma l ngropara pe Nureddin pe potriva cinului sau. Ct despre Hassan Badreddin, apoi el rndui sa tina doua luni pomenirile mor tului; si, n toata vremea aceea, nu iesi nici macar o clipita din casa; ba uita pn a si sa se suie la sarai si sa se duca sa-l vada pe sultan, dupa obiceiul lui. Iar sultanul, nepricepnd ca numai mhnirea l tinea pe frumosul Hassan depart e de el, gndi ca Hassan l parasise si ca l ocolea. nct se zadar rau si, n loc de a-l c ftani vizir pe Hassan, ca urmas al parintelui sau Nureddin, caftani n slujba acee a pe un altul, si l lua drag pe un alt dregator tinerel. Nemultumit cu atta, sultanul facu si mai mult. Porunci sa se cetluiasca s i sa se zapciuiasca toate bunurile lui Hassan, toate acareturile si toate mosiil e lui; pe urma porunci sa fie zapsit nsusi Hassan Badreddin si sa fie adus n lantu ri la el. Si pe data vizirul cel proaspat lua cu el ctiva musaipi107 si purcese c atre casa tnarului Hassan, care habar nu avea ce l pastea. Or, printre robii cei tineri de la sarai era si un mameluc micut, care l n dragise pe Hassan Badreddin. nct, la stirea aceea, micutul mameluc o lua la fuga ct l tineau picioarele si ajunse la tnarul Hassan, pe care l gasi ntristat, cu capul p lecat, cu inima ndurerata, si gndindu-se ntruna la tatnele sau raposatul. Si-i spuse ce urma sa pateasca. Si Hassan l ntreba: Da baremi oi mai avea vreme sa-mi iau cu ce sa traiesc printre straini? Iar micutul mameluc i raspunse: Vremea zoreste. nct nu te mai gndi dect cum sa scapi mai nti. La vorbele acestea, tnarul Hassan, mbracat cum se gasea, si fara a lua nim ic cu el, iesi n graba mare, dupa ce si ridicase pulpanele caftanului deasupra cap ului, ca sa nu fie cunoscut cumva. Si ndemna la drum pna ce ajunse afara din cetat e. Ct despre locuitorii din Bassra, acestia, la vestea popririi planuite a tn arului Hassan Badreddin, a zapciuirii bunurilor sale si a mortii harazite lui, r

amasera cu totii cuprinsi de o mare mhnire si ncepura sa spuna: Of, ce pacat de frumusetea lui si de faptura lui vrajita! Si, strabatnd ulitele, fara a fi cunoscut de nimeni, tnarul Hassan auzi ac ele pareri de rau si acele oftari. Si se grabi nca si mai tare, si ndemna la drum n ca si mai spornic, pna ce ursita si norocul l dusera sa treaca chiar pe lnga cimiti rul n care se afla turbehaua108 tatalui sau. Atunci intra n mecet si trecu printre morminte, si ajunse la turbehaua parintelui sau. Numai atunci si lasa n jos poale le caftanului, cu care si nvaluise capul, si intra sub bolta turbehalei si hotar sa -si treaca noaptea acolo. Or, pe cnd sta el asa prada gndurilor, vazu ca venea spre el un evreu din Bassra, un negustor cunoscut n toata cetatea. Negustorul acela evreu se ntorcea dintr-un sat vecin si se ducea spre cet ate. Trecnd pe lnga turbehaua lui Nureddin, se uita nlauntrul ei si l vazu pe tnarul Hassan Badreddin, pe care l cunoscu numaidect. Atunci intra, se apropie de el cuvi incios si i spuse: Doamne al meu, of! Ce chip abatut si schimbat mai ai, tu cel atta de frum os! Oare te-a mai lovit vreo alta nenorocire proaspata peste moartea parintelui tau vizirul Nureddin, pe care l cinsteam si care si el tinea la mine si ma pretui a? Ci aiba-l Allah ntru sfnta mila sa! nsa tnarul Hassan nu vroi sa-i dezvaluiasca ntocmai pricina schimbarii chip ului sau si i raspunse: Pe cnd dormeam, astazi dupa-masa, n patul meu, acasa, deodata mi s-a arata t n somn raposatul taica-meu si m-a certat aspru pentru nendemnul meu de a mai tre ce pe la turbehaua lui. Si-atunci, plin de spaima si de cainte, am sarit din som n si, tulburat rau, am dat fuga ncoace cu toata graba. Si ma vezi acuma apasat nca de visul acela greu. Atunci evreul i spuse: Doamne al meu, de mai multa vreme trebuia sa vin la tine, spre a pune la cale un trg; da astazi m-a norocit soarta sa te ntlnesc. Afla, dar, tinere doamne al meu, ca vizirul, tatal tau, cu care aveam niste negustorii, a trimis spre tarm uri departate niste corabii, care acuma se ntorc ncarcate cu marfurile lui. Asa ca , daca ai vroi sa-mi lasi mie ncarcatura acelor corabii, ti-as da o mie de dinari pentru fiecare ncarcatura si ti-as plati ndata n bani pesin. Si evreul scoase din caftan o punga plina cu aur, numara o mie de dinari si-i ntinse numaidect tnaru lui Hassan, care nu pregeta sa primeasca trgul acela vr oit de Allah, spre a-l scoate din starea nevolnica n care se afla. Pe urma evreul adauga: Acuma, doamne al meu, scrie-mi hrtia aceasta de nvoiala si asterne-ti pece tea deasupra! Atunci Hassan Badreddin lua hrtia pe care i-o ntindea evreul, precum si ca lamul, muie calamul n calimara de arama, si scrise pe hrtie: Adeveresc ca cel care a scris hrtia aceasta este Hassan Badreddin, fiul vizirului Nureddin raposatul ai ba-l Allah ntru mila sa! Si ca a vndut evreului cutare, fiul lui cutare, negustor din Bassra, ncarc atura de pe cea dinti corabie ce va sosi la Bassra, corabie aflata ntre corabiile care au fost ale tatalui sau Nureddin; si anume la pretul de o mie de dinari n ca p. Pe urma pecetlui jos foaia cu pecetea lui si i-o nmna evreului, care pleca , dupa ce i se temeni cuviincios. Atunci Hassan ncepu sa plnga, gndindu-se la raposatul lui parinte si la huz urul lui din trecut, si la soarta lui de acum. Si, cum se si facuse noapte, pe cn d sta el ntins asa pe mormntul parintelui sau, l cuprinse somnul si adormi n turbeha . Si ramase asa adormit pna la rasaritul lunii; atunci, alunecndu-i capul de pe pi atra mormntului, Hassan fu silit sa se ntoarca pe de-a ntregul si sa se culce pe sp ate; n felul acesta, chipul sau ajunse sa fie luminat din plin de luna, si stralu ci n toata frumusetea lui. Or, mecetul acela era un loc bntuit de ginni de neam ales, ginni musulman i, drept-credinciosi. Si, tot din ntmplare, o ginna minunata se preumbla la revene ala n ceasul acela, sub luminile lunii, si, n preumblarea ei, trecu pe lnga Hassan cel adormit; si l vazu, si lua seama la frumusetea lui, si zise: Slava lui Allah!

Uf, ce baiat frumos! Chiar ca m-am ndragostit de ochii lui frumosi, ntruct i banuies c atta de negri! Si atta de albi! Pe urma si zise: Pna sa se scoale el, am sa zbor oleaca, spre a-mi mplini pr eumblarea mea la reveneala. Si si lua zborul, se urca sus de tot, ca sa ajunga la racoare; acolo sus, n zborul ei, fu bucuroasa cnd se ntlni n drum cu unul dintre prietenii ei, un ginn d e parte barbateasca, si el drept-credincios. Ginna i dadu binete frumos, iar el i raspunse la salamalek cu o temenea adnca. Atunci ea i spuse: De unde vii, frtate? El i raspunse: De la Cairo. Ea ntreba: Cucernicii drept-credinciosi de la Cairo o duc bine? El raspunse: Din mila lui Allah, o duc bine. Ea atunci i spuse: Vrei, frtate, sa vii cu mine sa ne bucuram ochii cu frumusetea unui flaca u care doarme n cimitir la Bassra? Si ginnul i spuse: La poruncile tale! Atunci se luara de mna si coborra mpreuna n cimitir si se oprira dinaintea tn arului Hassan cel adormit. Iar ginna i spuse ginului, facndu-i cu ochiul: Ei! N-aveam dreptate? Iar ginnul, uluit de frumusetea vrajitoare a lui Hassan Badreddin, strig a: Allah! Allah! Nu-si are perechea; a fost zamislit ca sa puna pe jar toat e prdalnicele. Pe urma sezu pe gnduri o clipita, si adauga: Insa, sora mea, se cade sa-ti spun ca am vazut pe cineva care se poate a semui cu flacaiandrul acesta! Si ginna striga: Nu e cu putinta! Ginnul zise: Pe Allah! Am vazut! Si se afla sub cerul Egiptului, la Cairo! Si este fi ica vizirului Samseddin! Ginna i zise: Da eu nu o stiu! Ginnul zise: Asculta. Iacata povestea ei: Vizirul Samseddin, tatal fetei, este tare necajit din pricina ei. ntr-ade var, sultanul Egiptului, auzindu-le pe femeile sale care vorbeau despre frumuset ea nemaipomenita a fetei vizirului, a cerut-o de sotie de la vizir. Dar vizirul Samseddin, care hotarse altceva pentru fiica lui, se vazu la mare ncurcatura si i s puse sultanului: O, doamne si stapne al meu, ai bunavoia de a primi plecaciunile mele cele mai supuse, si de a ma ierta n privinta aceasta. ntruct tu stii povestea bietului meu frate Nureddin, care ti era vizir laolalta cu mine. Si stii ca a plecat ntr-o zi si ca nu am mai auzit nimica despre el. Si faptul s-a petrecut pentru o prici na chiar ca ntru totul usuratica! Si i istorisi de sart sultanului pricina. Pe urma adauga: nct, mai apoi, m-am juruit dinaintea lui Allah, n ziua cnd s-a nascut fata m ea, ca, orice s-ar ntmpla, nu am s-o marit dect cu fiul fratelui meu Nureddin. Si i acata-s de-atuncea optsprezece ani. Si, din fericire, am aflat, iacata-s numai ct eva zile de atunci, ca fratele meu Nureddin s-a nsurat cu fata vizirului de la Ba ssra si ca a avut de la ea un fecior. Asa ca fata mea, care s-a nascut din mpreun area mea cu mama ei, este menita si scrisa pe numele varului ei, fiul fratelui m eu Nureddin! Iar tu, o, doamne si stapne al meu, poti s-o ai pe ori care alta cop ila! Egiptul este plin de fete! Si sunt printre ele destule vrednice de un sulta n! Si, la vorbele lui, sultanul fu cuprins de o mnie mare si striga:

Cum, vizire misel? Vroiam sa-ti fac cinstea de a ma nsura cu fiica ta si de a cobor pna la tine, iar tu cutezi, pe temeiul unei pricini atta de boante si att a de toante, sa nu mi-o dai? Bine! Da, pe capul meu! Am sa te silesc s-o dai de sotie, n paguba nasului tau, celui mai nevolnic dintre slugile mele! Or, sultanul avea o strpitura de grajdar, pocit si cocosat, cu o cocoasa dinainte si cu o cocoasa dindarat. Sultanul porunci sa vina grajdarul la el pe c lipa, puse sa se scrie senetul lui de casatorie cu fata vizirului Samseddin, n ci uda rugamintilor tatalui; pe urma i porunci piticului ghebos sa se culce n chiar n oaptea aceea cu fata. Pe deasupra, sultanul porunci sa se faca o nunta mare cu l autari. Iar eu, sora mea, ntr-acestea, i lasai asa, n clipita n care copiii robi de la sarai l mpresurau pe piticul cocosat si l zeflemiseau cu periplizoane egiptenest i tare marghiolite, si fiecare tinnd n mna lumnarile de nunta aprinse, spre a-i nsoti pe nsuratei. Ct despre mire, l-am lasat gata de mbaiat la hammam, n mijlocul zeflem elilor si al rsetelor roabelor copile care spuneau: Mai degraba sa freci natarnga unui magar jupuit, dect amartul de zebb al co cosatului asta! Si, sora mea, chiar ca e tare urt cocosatul, si tare gretos. Si ginnul, la amintirea aceea, scuipa pe jos, strmbndu-se amarnic. Pe urma adauga: n ce o priveste pe fata, apoi ea este cea mai frumoasa faptura pe care am vazut-o n viata mea. Te ncredintez ca este nca si mai frumoasa dect flacaul de cole a. O cheama de altminteri Sett El-Hosn109 si chiar asa-i! Am lasat-o plngnd cu ama r, departe de tatal ei, care a fost oprit sa fie de fata la ospat. Si fata sta s ingurica la ospat, ntre lautarese, dantuitoare si cntarete; nevolnicul de grajdar are sa iasa n curnd de la hammam; si nu se mai asteapta dect atta spre a porni ospat ul! n clipita aceasta a istorisirii sale, Seherezada vazu ca se lumineaza de ziua si, cuminte, si amna povestitul pe a doua zi. Iar cnd fu cea de a douazeci si una noapte, Seherezada spuse: Mi s-a izvodit, o, norocitule sultan ca, la cele povestite de ginn, care ncheia zicnd: Si nu se mai asteapta dect iesirea de la hammam a cocosatului! Ginna s puse: Eu, prietene, tare socot ca te nseli cnd pretinzi ca Sett El-Hosn este mai frumoasa dect flacaul acesta. Nu e cu putinta. ntruct te ncredintez ca el este cel mai frumos din vremile de-acum! Si efritul raspunse: Pe Allah! O, sora mea, eu te ncredintez ca fetiscana este si mai frumoasa . De altminteri, nu ai dect sa mergi cu mine s-o vezi. E lesne. Avem sa ne slujim de prilej si sa-l pagubim pe afurisitul de cocosat de minunea aceea. Cei doi ti nerei sunt vrednici unul de altul, si seamana pna ntr-atta nct ai zice ca sunt doi fr ati ori macar doi verisori. Ce pacat ar fi sa ajunga cocosatul sa se ncrlige cu Se tt El-Hosn! Atunci ginna raspunse: Ai dreptate, frate. Hai sa-l ducem n brate pe flacaul adormit si sa-l mpre unam cu fata despre care vorbesti. n felul acesta vom savrsi o fapta frumoasa si, pe deasupra, avem sa vedem limpede care este cel mai frumos dintre amndoi. Iar efritul raspunse: Ascult si ma supun, ntruct vorbele tale sunt pline de bun-simt si de judec ata! Haidem! Si-asa ca efritul l lua pe flacau n crca si porni n zbor, urmat ndeaproape de catre efrita care l ajuta sa mearga mai repede; si amndoi, ncarcati asa, ajunsera la Cairo cu mare iuteala. Acolo l lasara jos pe Hassan cel frumos si l descarcara, tot adormit, pe o lavita de la o poarta dintr-o ulita de pe lnga curtea saraiulu i, plina de lume; si l trezira. Cnd se trezi, Hassan ramase nauc pna peste poate, daca nu se mai vazu culc at n turbehaua de pe mormntul parintelui sau, la Bassra. Se uita la dreapta, se ui ta la stnga, si toate i erau straine. Nu mai era aceeasi cetate, ci o cetate cu to tul alta dect Bassra. Fu atta de nedumerit, nct casca gura sa strige; si, numaidect, vazu dinainte-i un ins cumplit de mare si de barbos, care i facea semn cu ochiul, spre a-i spune sa nu strige. Si Hassan se stapni. Iar insul (care era ginnul!) i n

tinse o lumnare aprinsa si l ndemna sa se amestece n multimea de oameni care, toti, tineau n mna lumnari aprinse, spre a nsoti nunta, si i spuse: Afla ca eu sunt un ginn, un drept-credincios! Si te-am adus aici pe cnd d ormeai. Cetatea aceasta este Cairo. Te-am adus aici, ntruct ti vreau binele, si vre au sa te ajut pe degeaba, numai de dragul lui Allah si pentru frumusetea ta! Ia, asadar, lumnarea asta aprinsa, amesteca-te n multime si du-te laolalta cu toata l umea Ia hammamul pe care l vezi. Acolo vei vedea ca iese din hammam un soi de pit ic cocosat, care va fi dus la sarai; si sa te iei dupa el! Sau, si mai bine, sa mergi alaturi de cocosat, care este mire, si sa intri cu el n sarai; si, cnd vei a junge n sala cea mare de oaspeti, sa stai la dreapta mirelui cel cocosat, ca si c um ai fi de-al casei. Si-atunci, ori de cte ori vei vedea ca vine dinaintea voast ra vreo lautareasa, ori vreo dantuitoare, ori vreo cntareata, sa-ti bagi mna n buzu nar, pe care, prin grija mea, ai sa-l gasesti mereu plin cu galbeni; si sa iei g albenii cu pumnul, fara a sovai, si sa-i azvrli nepasator tuturor! Si sa nu ai ni ci o teama ca galbenii s-ar ispravi cumva: am eu grija! Vei da, asadar, cte un pu mn plin cu galbeni tuturor celor ce vor veni la tine. Si ia-ti un chip plin de f ala si sa nu-ti fie frica de nimic! Si ai credinta n Allah, cel carele te-a zamis lit atta de frumos, si tot asa si n mine, care te-am ndragit. De altminteri, toate cte ti se ntmpla acuma ti se ntmpla din vrerea si din puterea lui Allah Preamaritul! Cu vorbele acestea, ginnul se mistui. Atunci Hassan Badreddin din Bassra , la vorbele efritului, si zise n sinesi: Oare ce poate sa nsemne toata povestea ast a? Si despre ce ajutor a vrut sa vorbeasca efritul asta uluitor? Dar, fara a mai zabovi cu ntrebarile, si aprinse la loc lumnarea, care se stinsese, de la lumnarea u nuia dintre oaspeti, si ajunse la hammam chiar cnd cocosatul, care si ispravise mba ierea, iesea de acolo calare si mbracat de sus si pna jos n haine noi. Atunci Hassan Badreddin bassranul se amesteca printre oameni si se nvrti a tta de bine, nct ajunse n fruntea alaiului, lnga cocosat. Si atunci toata frumusetea lui Hassan se arata n stralucirea ei minunata. De altminteri, Hassan era tot cu h ainele lui cele scumpe de la Bassra: pe cap purta drept acoperamni un fes mpresura t cu un turban falnic de matase, batut numai n fire de aur si de argint, si nfasur at dupa tipicul de la Bassra; si purta un caftan din borangic tesut cu zarafir. Si toate nu faceau dect sa-i scoata si mai mult n lumina nfatisarea-i falnica si fr umusetea. Si-asa ca, ori de cte ori vreo cntareata ori vreo dantuitoare se desprinde a de ceata lautarilor, pe cnd alaiul nuntii nainta, pe data Hassan Badreddin si bag a mna n buzunar si, scotnd-o plina cu aur, arunca aurul acela cu pumnul de jur mprej ur si tot asa l varsa cu pumnul n daireaua cu zdranganele a tinerei dantuitoare sa u a tinerei cntarete, si le-o umplea de fiecare data; si toate astea ntr-un chip s i cu o gingasie fara de pereche nct toate femeile, ca si toata lumea, ramasera cup rinse de minunarea cea mai mare fata de el si, pe deasupra, toti erau vrajiti de frumusetea si de nurii lui. Alaiul ajunse ntr-un sfrsit la sarai. Acolo, musaipii ndepartara multimea s i nu lasara sa intre n sarai dect lautaresele si liota de dantuitoare si de cntaret e, n urma cocosatului. Si nimeni altcineva. Atunci cntaretele si dantuitoarele, ntr -un glas, i luara la refec pe musaipi si le spusera: Pe Allah! Aveti dreptate sa nu lasati barbatii sa intre cu noi n harem, c a sa nu stea de fata la mbracarea miresei! Da noi nu ne nvoim sa intram, daca nu l poftiti sa intre cu noi si pe tnarul acesta, care ne-a coplesit cu darniciile lui ! Si nu ne nvoim sa facem datinile miresei, dect numai daca se va afla de fata si tnarul acesta, prietenul nostru! Si, cu anasna, femeile l luara pe tnarul Hassan si l dusera cu ele la harem, n mijlocul salii celei mari de oaspeti. Astfel ca numai el se afla acolo ca barb at, lnga strpitura de grajdar cocosat, n mijlocul haremului, spre paguba nasului co cosatului, care nu putu sa mpiedice beleaua. n sala de primire se aflau strnse toat e hanmele, sotiile de emiri, de viziri si de dregatori ai curtii. Si toate hanmele se nsiruira pe doua rnduri, tinnd fiecare cte o lumnare mare; si toate aveau obrazul acoperit cu iasmacul de matase alba, din pricina ca erau de fata cei doi barbat i. Iar Hassan si mirele cel cocosat se dusera ntre cele doua siruri si mersera sa sada jos pe o podina nalta, trecnd printre cele doua rnduri de femei, care se rndui sera de la sala de primire pna la odaia de nunta, de unde n curnd urma sa iasa mire

asa. La vederea lui Hassan Badreddin, a frumusetii lui, a nurilor lui, a chip ului lui luminos precum cornul de luna noua, femeile, de tulburare, si curmara ra sufletul si si simtira mintile cum si iau zborul. Si fiecare ardea de dorul de a-l nlantui pe flacaul cel minunat si de a se arunca n poala lui, si de-a ramnea lipit e asa vreme de un an, ori de o luna, ori barem de un ceas, ori macar rastimpul ct sa fie mbucurate o data si ct sa-l simta una cu ele. La o vreme, toate femeile acelea deodata nu se putura nfrna mai mult si si dezvelira fetele, sumetndu-si iasmacurile! Si se aratara fara de sfiala, uitnd ca se afla acolo cocosatul! Si cu toatele ncepura sa vina lnga Hassan Badreddin, ca s a se minuneze de el mai de aproape, si spre a-i spune o vorba, doua de dragoste, ori barem spre a-i face un semn cu ochiul, nct sa-l faca a vedea ct de tare l rvneau . Si-apoi si dantuitoarele si cntaretele l ridicau n slavi si mai tare, povestind d espre darnicia lui Hassan si ndemnndu-le pe hanme sa-l slujeasca cu srg. Iar hanmele s i ziceau: Allah! Allah! Ia uite ce flacau! Asta, da, poate sa se culce cu Sett ElHosn! Sunt facuti unul pentru altul! Da pe afurisitul de cocosat, Allah sa-l vntu ie! Pe cnd hanmele, n sala, l laudau asa mai departe pe Hassan si l afuriseau pe ghebos, deodata lautaresele scoasera zvon din lautele lor, usa de la odaia de nu nta se deschise si mireasa Sett El-Hosn, nconjurata de hadmbi si de nsotitoare, si f acu intrarea n sala de primire. Sett El-Hosn, copila vizirului Samseddin, veni n mijlocul femeilor, si st ralucea ca o hurie, iar celelalte, pe lnga ea, nu erau dect ca niste stele care i a lcatuiau alaiul, ntocmai precum stelele nconjura luna, cnd iese de sub nor! Era nmir esmata cu ambra, cu mosc si cu trandafiri; se pieptanase, si paru-i stralucea su b matasea care l acoperea; umerii i se nchipuiau minunati sub hainele scumpe care i nvaluiau. Si chiar ca era mbracata mparateste; printre alte lucruri, avea pe ea o rochie batuta numai n zarafir rosu, iar tesatura era zugravita cu chipuri de jivi ne si de pasari; da aceea nu era dect rochia de deasupra; ntruct pe celelalte rochi i, de dedesubt, singur Allah ar fi n stare sa le stie si sa le cntareasca la pretu l lor! Avea la gt un gherdan ce putea sa pretuiasca cine stie cte mii de dinari! F iecare nestemata care l alcatuia era atta de rara, nct nici un om, muritor ca toti m uritorii, de-ar fi fost el sultanul nsusi, nu mai vazuse una la fel. ntr-un cuvnt, Sett El-Hosn, mireasa, era la fel de frumoasa precum e luna plina n cea de a patrusprezecea noapte a ei! Ct despre Hassan Badreddin din Bassra, apoi acela sedea jos mai departe, umplnd de minunare toata liota de hanme. nct mireasa se duse drept la el. Se apropie de podina, dnd trupului ei niste leganari tare gingase, si la dreapta si la stnga . Atunci, la iuteala, se ridica grajdarul cel cocosat si se repezi s-o ia n brate . Si ea l mpinse cu scrba, si se ntoarse ca o zvrluga si, dintr-un pas, sezu dinainte a frumosului Hassan. Si se vadi ca era verisorul ei, macar ca ea nu stia, si nic i el! La vederea acelei privelisti, toate femeile cte se aflau de fata ncepura s a rda, mai cu seama cnd tnara mireasa se opri dinaintea frumosului Hassan, dupa car e, ntr-o clipita, se topi de drag si striga ridicnd minile spre cer: Allahumma! Fa ca acest baiat frumos sa fie sotul meu! Si izbaveste-ma de grajdarul cel cocosat! Atunci Hassan Badreddin, dupa povata ginnului, si baga mna n buzunar si o s coase plina cu galbeni, si arunca aurul cu pumnii nspre nsotitoarele frumoasei Set t El-Hosn si nspre dantuitoare si lautarese, care strigara: Ah! Faca Allah ca a ta sa fie mireasa! Iar Badreddin surse dulce la urarea aceea si la temenelile lor. Ct despre cocosat, n toata vremea ct se petrecura acestea, fusese lasat deo parte cu scrba, si sedea singur, urt ca o maimuta. Si toti cei ce se apropiau ntmp lator de el, trecnd prin preajma lui, si stingeau lumnarile ca sa-si faca batjocura de el. Si ramase asa toata vremea, ca sa se mohorasca si sa-si faca snge rau n su fletul sau. Si toate femeile se hlizeau uitndu-se la el, si l zgndareau cu ntepaturi piperate. Una i spunea: Maimutoiule! Ai putea sa te destoiesti singur n sec si sa te mpreunezi cu

vazduhul! Alta i zicea: Ia uite! De-abia daca esti ct zebbul preafrumosu-lui nostru stapn! Iar coc oasele tale amndoua sunt taman pe masura oualor lui! A treia graia: Daca te-ar plesni o data cu zebbul, te-ai duce de-a saniusul pna la grajd pe chiar fundul tau! Si toata lumea rdea. Ct despre tnara mireasa, de sapte ori la rnd, si de fiecare data mbracata n a lt chip, facu ocolul salii, urmata de toate hanmele, si se oprea, dupa fiecare oc ol, dinaintea lui Hassan Badreddin El-Bassrani110. Si fiecare rochie era cu mult mai frumoasa dect cea de dinaintea ei, si fiecare gateala le ntrecea peste fire p e celelalte gateli. Si necurmat, pe cnd tnara mireasa trecea astfel ncetisor si pas cu pas, lautaresele faceau minunatii, iar cntaretele cntau cntecele cele mai topit e de dragoste si cele mai attatoare, iar dantuitoarele, batnd din dairalele lor cu zdranganei, dantuiau ca niste pasari. Si de fiecare data Hassan Badreddin El-Ba ssrani nu pregeta sa arunce aurul cu pumnii, mprastiindu-l prin toata sala; si to ate femeile se repezeau pe el, ca sa dobndeasca din mna flacaului ceva ce se putea pipai. Ba fura si unele ce se prilej uira de voiosia si attarea tuturora, de zvo ana lautelor si betia cntului, spre a nchipui, cuprinzndu-se una pe alta, o mbratisa re, uitndu-se la Hassan, care sta si zmbea! Iar cocosatul se uita la el, tare moho rt. Iar mohorala lui sporea de cte ori vedea vreo femeie ca se ntorcea spre Hassan si cum, ntinznd mna si lasnd-o n jos repede, l poftea prin semne nspre pojarnicia-i; o i pe alta cum si rasucea degetul cel mijlociu si cum i clipea din ochi; sau pe alt a cum si zbuciuma soldurile si cum se sucea, plesnindu-si palma dreapta peste pum nul stng; ori pe alta, cu o miscare nca si mai deocheata, cum se plesnea cu palmel e peste fund si cum i spunea cocosatului: O sa musti tu din ele la zapada caiselor! Si toata lumea murea de rs. La sfrsitul celui de al saptelea ocol, nunta s e terminase, ntruct tinuse o buna parte din noapte. Asa ca lautaresele contenira s a-si mai ciupeasca lautele, dantuitoarele si cntaretele se oprira si, cu toate ha nmele, trecura pe dinaintea lui Hassan, fie sarutndu-i minile, fie atingndu-i poalel e caftanului; si toata lumea pleca, uitndu-se pentru ultima oara la Hassan, ca pa rca spre a-i spune sa ramna acolo. Si-asa ca nu mai ramasera n sala dect Hassan, co cosatul si tnara mireasa cu slujnicele ei. Atunci slujnicele o dusera pe mireasa n odaia de dezbracare, o dezbracara de rochiile ei una cte una, rostind de fiecare data: n numele lui Allah! , ca sa alunge deochietura. Pe urma plecara, lasnd-o singu ra cu doica ei batrna, care, nainte de a o duce la odaia de nunta, trebuia sa aste pte ca mai nti sa ajunga acolo mirele, cocosatul. Cocosatul se ridica, asadar, de pe podina si, vazndu-l pe Hassan ca sta a colo mai departe, i spuse cu un glas uscat: ntr-adevar, domnia-ta, ne-ai cinstit strasnic cu venirea aici si ne-ai co plesit cu darniciile tale n noaptea aceasta. Da acuma, ca sa pleci de-aici, oare astepti sa fii alungat? Atunci Hassan, care la urma urmelor habar n-avea cam ce-ar fi trebuit sa faca, raspunse ridicndu-se: n numele lui Allah! Si se scula si pleca. Da nici nu ajunse el bine dincolo de usa de la sal a, ca l si vazu pe ginn ivindu-i-se dinainte si spunndu-i: Unde te duci asa, Badreddin? Stai locului si asculta-ma bine si urmeazami povetele. Cocosatul are sa se duca pe data la umblatori; iar eu l iau n seama m ea! Tu, ast timp, purcede numaidect n odaia de nuntire, si, cnd ai s-o vezi pe mire asa ca intra, sa-i spui: Eu sunt sotul tau cel adevarat! Vizirul, tata-tau, nu sa slujit de acest tertip dect de teama sa nu te deoache ochiul oamenilor pizmasi! Ct despre grajdar, apoi acesta-i cel mai nevolnic dintre grajdarii nostri; si, s pre a-l rasplati, i se gateste la grajd o oala voinica de lapte batut, ca sa se racoreasca ntru sanatatea noastra! Dupa care s-o iei fara sfiala si fara sovaiala, sa-i desfaci iasmacul si sa-i faci ceea ce ai sa-i faci! Pe urma ginnul pieri. Cocosatul iesi, ntr-adevar, la umblatori, ca sa se usureze nainte de a se

duce la tnara nevasta, si se ciuci pe marmura, si-si dete drumul! Si numaidect gin nul lua nfatisarea unui sobolanoi si iesi din gaura umblatoarei, si ncepu sa scoat a niste chitcaituri de sobolan Zic! Zic! Iar grajdarul plesni din palme ca sa-l fa ca sa fuga si i zise: Hs! Hs! Numaidect ginnul ncepu sa creasca si se facu mare ct un motan, cu ochii ama rnic de sclipitori, care ncepu sa miaune poncis. Pe urma, cum cocosatul si vedea m ai departe de nevoile lui, cotoiul ncepu sa creasca si se preschimba ntr-un dulau mare care hamaia: Hau! Hau! Atunci cocosatul ncepu sa se sperie si tipa la el: Ni de -aci, jigodie! Atunci cinele crescu si se umfla si se preschimba ntr-un magar, care ncepu sa raga n nasul cocosatului: Ha! Hi-ha! si totodata sa se vntuiasca bubuind nfr icosator. Atunci cocosatul se umplu de spaima, si simti pntecele cum i se topeste n cufureala, si de-abia daca mai avu putete sa strige: Ajutor, oameni din casa! Atunci, de frica sa nu fuga de acolo, magarul crescu si mai mult si se p reschimba ntr-o pocitanie de bivol care astupa cu totul usa de la umblatoare; si bivolul acela, de data aceasta, grai cu glas de om si spuse: Vai de tine, cocosat al tuhasului! O, tu, cel mai jegos dintre grajdari! La vorbele acestea, cocosatul simti racoarea mortii cum l napadeste, alun eca cu toata pntecaraia lui jos pe lespezi, pe jumatate mbracat, si falcile-i clan tanira una de alta si, pna la urma, i se nclestara de frica! Atunci bivolul racni la el: Cocosat de pacura! Au n-ai putut sa-ti gasesti o alta muiere la care sa te repezi cu nevolnicia ta de nasarmba, dect pe domnita mea? Si grajdarul, plin de spaima, nu izbuti sa ngaime nici care. Iar ginnul i zise: Raspunde-mi, ori te fac sa-ti nghiti scrnele! Atunci cocosatul, fata de asemenea nfricosata primejdie, birui a spune: Pe Allah! Nu e nicidecum din vina mea! M-au silit! Si-apoi, o, doamne atotputernic al bivolilor, nu putea sa-mi dea nici ct de ct prin minte ca fata sa aiba un dragut printre bivoli! Da ma juruiesc ca ma c aiesc si ca mi cer iertaciune si de la Allah si de la tine! Atunci ginnul i spuse: Sa-mi juri pe Allah ca vei da ascultare poruncilor mele! Iar cocosatul zori sa rosteasca juramntul. Atunci ginnul i zise: Ai sa stai aici toata noaptea, pna la rasaritul soarelui! Si numai atunci vei putea sa pleci! Da sa nu spui nimanuia vreo vorba despre toate astea, ca al tminteri ti voi sfarma capatna ntr-o puzderie de bucatele! Si niciodata sa nu-ti mai calce piciorul pe la haremul din saraiul de aici! De nu, ti mai spun o data, ti s torcesc capatna si te ngrop n groapa cu scrne! Pe urma adauga: Acuma am sa te pun ntr-un chip din care te popresc sa te clintesti pna n zo ri! Atunci bivolul l nsfaca cu dintii pe grajdar de picioare si l nfunda, cu cap u-nainte, n gaura larga a gropii de la umblatoare, si nu-i lasa dect picioarele-af ara din gaura. Apoi i spuse iarasi: Si mai cu seama ia bine aminte sa nu carecumva sa te clintesti de-aici! Pe urma pieri. Iac-asa cu cocosatul! Ct despre Hassan Badreddin El-Bassrani, d-apoi acesta l lasa pe cocosat nco cletit cu efritul si razbatu n iatacurile poprite, si de acolo n odaia de nuntit, unde se aciui tocmai n afundul ei. Si nici nu apuca el sa se aseze bine, ca si in tra tnara mireasa, sprijinita de doica ei batrna, care se opri la usa, lasnd sa int re numai Sett El-Hosn. Si, fara ca baba sa nazareasca bine cine era cel ce sedea n fundul odaii, gndind ca vorbeste cu ghebosul, i zise: Ridica-te, viteazule voinice, ia-ti nevasta si purcede stralucitor! Si-a cuma, copii, Allah fie cu voi! Pe urma se duse. Atunci maritata Sett El-Hosn, cu inima pierita, pasi nainte, zicndu-si n si ne: Nu! Mai degraba mi dau sufletul dect sa ma daruiesc grajdarului asta jegos si c ocosat! Da nici nu facu ea bine ctiva pasi, ca l si cunoscu pe minunatul de Badredd in! Atunci scoase un tipat de voiosie si grai: O, dragule! Ce bine ai facut ca m-ai asteptat toata vremea asta! Numai t

u esti aici? Ce bucurie! Iti marturisesc ca, dintru-nti, cnd te-am vazut n sala de primire stnd cot la cot cu nespalatul de grajdar, m-am gndit ca v-ati nsmbrat amndoi asupra-mi! Badreddin raspunse: O, stapna mea, ce vorbe spui? Cum socoti ca ar putea cocosatul acela sa s e atinga de tine? Si cum ar putea sa-mi fie smbras asupra-ti? Sett El-Hosn raspunse: Da la urma urmelor, care dintre voi mi este sot, tu ori el? Badreddin raspunse: Eu, stapna! Toata pozna cu cocosatul nu a fost ticluita dect ca sa ne faca sa rdem; si de asemenea ca sa te fereasca de deochi, ntruct toate femeile din sara i au auzit de frumusetea ta fara de pereche; iar tatal tau l-a tocmit pe cocosat anume spre a-ti sluji la ndepartarea deochiului; tatal tau l-a rasplatit cu zece dinari; si, de altminteri, acuma cocosatul este la grajd, ostenind sa nfulece, n sanatatea noastra, o oala proaspata de lapte batut! La vorbele lui Badreddin, Sett El-Hosn fu cuprinsa de o bucurie pna peste poate, ncepu a zmbi cu gingasie si a rde si mai gingas; pe urma, deodata, nemaiputn d sa se stapneasca, striga: Pe Allah! Iubitule, ia-ma! Ia-ma! Strnge-ma! Pironeste-ma n poala ta! Si cum Sett El-Hosn si scosese hainele cele de pe dedesubt, se vadi a fi cu totul goala sub rochie. nct, rostind vorbele: Pironeste-ma n poala ta! , si sumese l esne rochia pna la naltimea prdalnicei si si dezveli astfel n toata stralucirea lor p icioarele si durduletul de iasomie. La privelistea aceea si la vederea nurilor a celui trup de hurie, Badreddin simti cum jindul i da ocol prin trup si-i trezeste pruncul adormit! Si pe data se ridica zorit, se dezbraca si se descotorosi de s alvarii cei largi si plini de creturi fara de numar; scoase punga n care se aflau cei o mie de dinari, pe care i-o daduse evreul din Bassra, si o puse pe divan, deasupra salvarilor; pe urma si scoase turbanul cel atta de frumos si l puse pe-un scaun si si acoperi capul cu o scufa de noapte usoara, care fusese rnduita acolo p entru cocosat; si nu mai ramase mbracat dect cu camasa cea subtire facuta din mata se de la Mossul, chindisita cu zarafir, si cu izmenele-i cele largi de matase al bastra, legate la bru cu un bracinar cu ciucuri de aur. Badreddin desfacu bracinarile si se napusti la Sett El-Hosn, care i ntinde a toata faptura ei; si se nlantuira; si Badreddin o salta pe Sett El-Hosn si o ra sturna pe pat, si se prabusi asupra-i! Si-atunci atinti berbecele care era gata cu totul, spre cetate, si mpinse acel berbece voinic, afundndu-l n crapatura; si pe data crapatura se sparse. Iar Badreddin nu mai putea de bucurie, pricepnd ca mar garitarul era nestrapuns, si ca nici un alt berbece naintea celui al sau nu-l str apunsese, si nici baremi nu-l atinsese cu vrful nasului! Si se n credinta de aseme nea ca acel durdulet al binecuvntarii nu mai fusese vreodata mpovarat de napusta v reunui calaret! nct, voios pna peste poate, i rapi fecioria si se desfata n deplina lui voie cu gustul acelei tinereti. Si, cui pe cui, berbecele batu de cincisprezece ori l a rnd, intrnd si iesind, fara curmare; si nu se simti ct de ct rau. nct, din ceasul acela, fara de nici o ndoiala, Sett El-Hosn purcese grea, p recum vei vedea n cele ce urmeaza, o, emire al drept-credinciosilor. Cum Badreddin ispravea de mplntat cel de al cincisprezecelea ic, si zise: Pe semne ca este destul, deocamdata. Si-atunci se ntinse alaturi de Sett El-Hosn, i pu se mna binisor sub cap, iar Sett El-Hosn l mpresura si ea cu bratele; si amndoi se nl antuira strns si, pna a adormi, si procitira stihurile acestea minunate: Sa nu te temi! Implnta-ti lancea dreapta, Si ceea ce iubesti iubeste-adnc! Si lasa-l pe pizmasul care-asteapta S-astepte, ca-i nevolnic si natng. ti da si sfaturi, ca de-aceea rabda Tu lasa sfatul celor care plng. Si cugeta mai cu luare-aminte: N-a izvodit Atoatefacatorul Privelisti mai frumoase si mai sfinte Dect ac eea-n care vezi feciorul mbratisnd fecioara lui fierbinte Si potolindu-si patima s i dorul. Priveste-i numai! n lumina calda, Si-acoperiti de binecuvntari, Cu bratele -mpletite laolalta, n flacara preasfintei desfatari, Ei, n crivatul lor, sunt o un

ealta A celui mai de seama adevar. Pizmasi pe doua inimi ferecate n lantul ca de foc al dragostei, Sar insii cei cu gurile spurcate, Uscati de neputinte din temei! Si lumea rea loveste pe la spate Cu fierul rece-al rautatii ei. Ci sa nu-ti pese! Or, de cte ori ti scoate soarta frumuseti n cale, Adapa-t e la sfntul lor izvor! Cnd poti sa bei din ele, ia-le, bea-le! Ca totul e pe lume trecator Si-o coasa neagra ne tot da ocoale. Iac-asa cu Hassan Badreddin si cu Sett El-Hosn, fiica unchiului sau! Ct despre ginn, apoi acesta zori a se duce s-o caute pe ginna, prietena l ui, si amndoi venira sa-si desfateze ochii cu cei doi tinerei adormiti, dupa ce p rivisera zbegurile lor si numarasera izbiturile de berbece. Pe urma efritul i spu se efritei, tovarasa lui: Hei, sora mea, vezi ca am avut dreptate? Si adauga: Acuma se cade ca si tu, la rndul tau, sa-l iei pe flacau si sa-l duci pe locul de unde l-am ridicat, la cimitirul din Bassra, n turbehaua parintelui sau N ureddin! Si fa-o repede, iar eu am sa te ajut, ntruct iacata ca sta sa se lumineze de ziua; si chiar ca nu e bine! Atunci efrita l ridica pe tnarul Hassan adormit, l lua n crca, mbracat asa cum era numai cu camasa, ntruct izmenele nu mai putusera sa tina n drdora zbegurilor, s i zbura cu el, urmata ndeaproape de catre efrit. Deodata, n goana aceea prin vazdu h, efritul fu cuprins de niste gnduri afurisite fata de efrita, si vroi s-o silui asca, asa mpovarata cum era cu frumosul Hassan; iar efrita s-ar cam fi lasat n voi a efritului, da i fu frica sa nu pateasca Hassan ceva. Si-apoi, din fericire, All ah lua seama si trimise mpotriva efritului niste ngeri care aruncara asupra-i o trm ba de foc, care l mistui. Iar efrita si Hassan scapara astfel de efritul cel cump lit, care poate ca i-ar fi prapadit, ntruct efritul este amarnic la mperechere! Atu nci efrita se lasa la pamnt chiar pe locul unde fusese pravalit efritul cu care e a s-ar cam fi dedulcit, de n-ar fi fost Hassan, pentru care se temea foarte. Or, fusese scris de la ursitoare ca locul unde efrita l va pune pe tnarul Hassan Badreddin, nemaiavnd putere sa-l duca singura mai departe, sa fie tare apr oape de cetatea Damascului, n tara Samului111. Atunci efrita l duse pe Hassan chia r lnga una din portile cetatii, l culca usurel pe pamnt, si si lua zborul. La revarsat de ziua, se deschisera portile cetatii si oamenii, iesind di n cetate, ramasera tare mirati cnd l vazura pe flacaul cel minunat si adormit, mbra cat numai cu o camasa, avnd pe cap, n loc de turban, o tichie de noapte si, iacata , si fara izmene! Si si zisera: E de-a mirarile ct trebuie sa fi stat nedormit, de s-a cufundat acuma ntrun somn asa de adnc! Ci altii spusera: Allah! Allah! Frumos flacau! Fericita-i si plina de noroc muierea care s -o fi bucurat de el! Da de ce-o fi asa de gol cu totul? Altii raspunsera: Pesemne ca bietul tinerel o fi petrecut la crsma mai multa vreme dect se c adea! Si-o fi baut mai mult dect ncape n el! Si, cnd s-o fi ntors seara, trebuie sa f i gasit portile cetatii nchise si s-o fi hotart sa doarma aci pe pamnt! Or, pe cnd sporovaiau ei asa, adierea diminetii se strni si veni sa-l dezm ierde pe frumosul Hassan, si-i salta camasa; se vazu atunci iesind la iveala un pntec, un buric, niste coapse si niste picioare toate cum e clestarul! Si un poci nog si niste mndrii tare bine ntocmite! Si privelistea uimi pe toata lumea, care s e minuna de toate. n clipita aceea, Badreddin se trezi si se vazu ntins lnga poarta straina si nconjurat de toata lumea din jur; nct ramase tare nedumerit si striga: Unde ma aflu, oameni buni? Spuneti-mi, rogu-va! Si de ce m-ati nconjurat asa? Ce s-a ntmplat? Ei raspunsera: D-apoi noi ne-am oprit ca sa ne uitam la tine, numai asa, spre desfatare ! Da tu ce, nu stii ca te afli la portile Damascului? Si pe unde ti-ai petrecut noaptea de-ai ramas asa gol-golut?

Hassan raspunse: Pe Allah! Ce-mi spuneti voi, oameni buni? Eu mi-am petrecut noaptea la C airo, iar voi spuneti ca ma aflu la Damasc? Atunci toti fura cuprinsi de un haz pna peste poate, iar unul grai: Mare mncator de hasis mai esti! Iar altii zisera: Pai de buna seama ca esti nebun! Ce pacat ca un flacau asa de minunat e nebun! Iar altii spusera: Da la urma urmei ce-i cu povestea asta ciudata pe care ne-o ndrugi? Atunci Hassan Badreddin spuse: Pe Allah! Oameni buni, nu mint deloc! Va ncredintez, asadar, si va spun i ar, ca ieri mi-am petrecut noaptea la Cairo, iar alaltaieri la Bassra, cetatea m ea! La vorbele acestea, unul striga: Uluitor lucru! Un altul: E nebun! Iar ctiva ncepura sa se cocoseze de rs si sa-si plesneasca palmele una de a lta. Iar altii spusera: ntr-adevar, oare nu e pacat ca acest flacau minunat si-a pierdut mintile? Da si ce nebun fara de seaman! Iar un altul, mai ntelept, i spuse lui Hassan: Fiule, vino-ti oleaca n fire. Si nu rosti asemenea aiureli. Atunci Hassan zise: Stiu ce rostesc. Si, pe deasupra, aflati ca n noaptea aceasta, la Cairo, am petrecut niste ceasuri tare desfatate ca tnar nsuratel! Atunci toti ramasera si mai ncredintati ca e smintit; iar unul dintre ei, rznd, striga: Vedeti bine ca bietul flacaias s-a nsurat n vis! Era buna nsuratoarea aceea n vis? De cte ori? Era cu o hurie sau cu o telelita? Ci Badreddin ncepu sa fie tare ncurcat, si le spuse: Pai da, asa-i! Era o hurie! Si nu n vis m-am mpreunat, ci de-adevaratelea; si i-am luat locul unui cocosat mputit, si chiar mi-am si pus tichia de noapte m enita lui, si pe care iacat-o! Pe urma cugeta o clipita si striga: Ci pe Allah! Preacinstitilor, unde mi e turbanul, unde mi sunt izmenele, u nde mi sunt caftanul si salvarii? Si, mai cu seama, unde mi-e punga? Si Hassan se ridica si si cauta mprejurul sau hainele. Si toata lumea ncepu atunci sa-si faca cu ochiul si sa arate prin semne ca flacaul e nebun de legat. Atunci, bietul Hassan se hotar sa intre n cetate, n straiele lui de rs, si f u nevoit sa strabata ulitele si sukurile, n mijlocul unei tale ntregi de copii si de insi care tipau: E nebun! E nebun! Si bietul Hassan nu mai stia ce sa faca, pna cnd pe Allah l cuprinse teama ca acel baiat frumos sa nu fie vatamat si l duse sa treaca pe lnga dugheana unui p lacintar, care tocmai si deschidea pravalia. Si Hassan se repezi n pravalie si se adaposti acolo; si cum placintarul era un vlajgan zdravan, ale carui ispravi era u de pomina n cetate, toata lumea, de frica lui, pleca, lasndu-l pe Hassan n pace. Placintarul, pe care l chema El-Hadj Abdallah, cnd l vazu pe tnarul Hassan B adreddin, putu sa-l cerceteze n voie, si se minuna la vederea frumusetii, a nuril or si a harurilor lui firesti; si, n chiar clipita aceea, dragostea i napadi inima , si i spuse tnarului Hassan: O, dragutule baietan, spune-mi, de unde vii? Si fii fara teama; istorise ste-mi povestea ta, ntruct te-am si ndragit mai mult dect pe sufletul meu! Atunci Hassan i istorisi placintarului Hadj Abdallah toata povestea lui, de la nceput pna la sfrsit. Placintarul ramase minunat pna peste poate si i spuse lui Hassan: Tinere doamne al meu Badreddin, povestea ta chiar ca este uluitoare, iar patania ta este de pomina. Ci, o, copilul meu, te sfatuiesc sa nu-i mai spui ni

manuia nimic, ntruct e primejdios sa te destainuiesti. Si te poftesc n pravalia mea , iar tu sa rami cu mine, pna ce Allah se va milui sa puna capat napastelor de car e esti napadit. Si-apoi eu nu am nici un copil, si m-ai foarte ferici daca ai vr oi sa ma primesti de tata! Iar eu te voi lua de suflet ca fiu al meu! Atunci Hassan Badreddin i raspunse: Vrednice taica! Faca-se dupa dorinta ta! Numaidect placintarul se duse la suk si cumpara niste haine bogate cu car e se ntoarse sa-l mbrace. Pe urma se duse cu el la cadiu si, de fata cu martori, l n fie pe Hassan Badreddin ca urmas al lui. Si Hassan ramase n dugheana placintarului, ca fiu al lui; si el era cel c are primea banii de la cumparatori si le vindea placintele, gavanoasele cu dulce turi, farfuriile pline cu sorbeturi si toate zaharicalele cele de faima din Dama sc; si n putina vreme nvata maiestria placintariei, pentru care avea o nclinare cu totul deosebita, datorita nvatamintelor pe care i le dedese maica-sa, sotia vizir ului Nureddin din Bassra, cnd pregatea dinainte-i placintele si dulceturile, pe v remea copilariei lui. Si frumusetea lui Hassan, flacaul din Bassra, fiul de suflet al placinta rului, ajunse vestita n toata cetatea Damascului; iar pravalia placintarului El-H adj Abdallah ajunse pravalia cu cel mai stralucit dever dintre toate pravaliile de zumaricale din Damasc. Iac-asa cu Hassan Badreddin! Ci n ceea ce l priveste pe mirele dulcei Sett El-Hosn, fata vizirului Sams eddin de la Cairo, iacata! Cnd Sett El-Hosn se trezi, n dimineata acelei dinti nopti de casatorie, nul mai gasi pe Hassan cel frumos lnga ea. Asa ca socoti ca Hassan s-o fi dus la um blatori! Si ncepu sa-l astepte sa se ntoarca. Ast timp, vizirul Samseddin, tatal ei, veni s-o caute spre a lua vesti d espre ea. Si era tare ngrijorat. Si era tare rocosit n sufletul sau de nedreptatea sultanului, care l silise s-o marite pe frumoasa Sett El-Hosn, fata lui, cu graj darul cel cocosat. Si, pna a intra la fiica-sa, vizirul si zisese: Nendoielnic ca am s-o omor pe fiica-mea daca voi afla ca s-a daruit mputitului de cocosat! Batu, asadar, la usa odaii de nuntit si striga: Sett El-Hosn! Fata raspunse dinlauntru: Da, tata, ma reped sa-ti deschid! Si sari degraba si fugi sa-i deschida parintelui ei. Si se facuse nca si mai frumoasa ca de obicei, iar chipu-i era ca straluminat, iar tot sufletu-i era bucurat ca traise mbratisarile minunate ale cerbului cel frumos! nct se ivi plina de nuri dinaintea tatne-sau, si se temeni si i saruta minile. Si parintele ei, vaznd -o pe fiica-sa vesela, n loc de-a fi posomorta de mpreunarea cu cocosatul, se bulbu ca: A, fata fara de rusine! Cum de cutezi sa te arati dinaintea mea, cu chip ul voios, dupa ce te-ai culcat cu jegosul acela de grajdar cocosat? La vorbele lui, Sett El-Hosn zmbi a rde cu tlc si grai: Pe Allah! O, tata, saga a tinut destul! Ca mie mi cam prea ajunge ct am fo st de rsul nuntasilor care ma luau peste picior n privinta sotului meu cel nchipuit , cocosatul care nu pretuieste nici macar un colt de unghie de-al preaiubitului meu cel frumos, sotul meu cel adevarat de azinoapte! Uf, ce noapte! Ct mi-a fost de plina de bucurii alaturi de mult iubitul meu! Asa ca, tata, pune capat glumei si nu-mi mai pomeni nimica despre cocosat! La vorbele acestea ale fiicei sale, vizirul se umplu de mnie, iar ochii i se nvinetira de turbare, si racni: Prapad! Ce-mi tot ndrugi tu? Ce? Nu cocosatul s-a culcat cu tine n odaia a sta? Ea raspunse: Fereasca-ma Allah, o, tata! Mi-ai pomenit destul de numele cocosatului! Prapadi-i-ar Allah si pe el si pe taica-sau si pe maica-sa si tot neamul lui! St ii bine ca acuma am aflat si eu viclesugul pe care l-ai scornit ca sa ma feresti de deochi! Si i spuse tatalui ei toate amanuntele despre nuntire si despre noaptea t

recuta. Si adauga: Uf! Ce bine mi era, cufundata n poala sotului meu preaiubit, flacaul cel f rumos cu purtari iscusite, cu ochii mari, negri si straluciti, si cu sprncenele a rcuite! La vorbele acestea, vizirul striga: Fata mea, tu esti nebuna? Ce tot spui? Si unde este tnarul acela care zic i ca e sotul tau? Sett El-Hosn raspunse: S-a dus la umblatoare! Atunci vizirul, tare tulburat, se repezi pe usa si alerga la umblatori. Si l gasi acolo pe cocosat cu picioarele n sus si cu capul bagat adnc n vesca umblat oarei, si ntepenit! Si vizirul, nmarmurit pna peste poate, se minuna: Ce-mi vad ochii? Au nu tu esti, cocosatule? Si mai ntreba o data, cu glas tare. Si cocosatul nu raspunse nimic, ntruct, nca nfricosat, gndea ca acela care i vorbea era ginnul n clipita aceasta a istorisirii ei, Seherezada vazu ca se lumineaza de zi ua si tacu sfioasa. Dar cnd fu cea de a douazeci si doua noapte, spuse: Mi s-a izvodit, o, norocitule sultan, ca Giafar a urmat a-i povesti astf el califului Harun Al-Rasid: Amartul de cocosat, socotind ca acela care i vorbea era ginnul, fu cuprins de o spaima amarnica si nu cuteza sa crcneasca nimic. Atunci vizirul striga mnios : Raspunde-mi, cocosat afurisit, ori te despic n doua cu palosul! Atunci cocosatul, tot cu capul bagat n gaura, raspunse din adnc: Pe Allah! O, capetenie de efriti si de ginni, fie-ti mila de mine! Ma ju r tie ca nu m-am clintit de aici toata noaptea, si m-am supus poruncii! La vorbele lui, vizirul nu mai stiu ce sa creada si se minuna: Da ce tot spui tu? Nu sunt nici un efrit. Sunt tatal miresei. Atunci cocosatul scoase un suspin greu si zise: Poti sa te carabanesti de-aici! N-am nici o treaba cu tine! Cara-te repe de, pna nu vine efritul cel crunt, rapitorul de suflete! Si-apoi nici nu vreau sa te mai vad; ca tu esti pricina pataniei mele; ca tu mi-ai dat-o de sotie pe ibo vnica bivolilor, a magarilor si a efritilor! Afurisiti sa fiti si tu, si fiica-t a si toti procletii ca voi! Atunci vizirul i spuse: Nebunule! Hai, iesi de-aci, ca sa pot sa pricep ct de ct ce basmesti! Da cocosatul raspunse: Poate ca oi fi eu nebun, da nu sunt chiar pna ntr-atta, nct sa plec de-aici f ara ngaduinta efritului cel nfricosator! Ca el m-a poprit sa ies din gaura pna la r asaritul soarelui. Du-te, dara, si lasa-ma aici n tihna! Ci ia spune-mi: oare mai zaboveste mult soarele pna sa rasara, ori ba? Si vizirul, tot mai uluit, raspunse: Da cine este efritul de care vorbesti? Atunci cocosatul i istorisi patarania, cum venise la umblatori unde sa-si ndeplineasca nevoile, nainte de a intra la mireasa, cum se aratase efritul n felur ite nfatisari, de sobolan, de motan, de cine, de magar si de bivol, si, ntr-un sfrsi t, la ce popreala l pusese si la ce cazna l osndise. Pe urma cocosatul ncepu sa geam a. Atunci vizirul veni lnga cocosat, l apuca de picioare si l trase afara din gaura . Iar cocosatul, cu obrazul ngalat, si galbejit, si ticalosit, tipa n obrazul vizi rului: Afurisiti sa fiti si tu si fiica-ta, ibovnica bivolilor! Si, de frica sa nu-l vada iar pe efrit ivindu-se, nspaimntatul de cocosat o lua la fuga ct l tineau picioarele, urlnd si necuteznd sa ntoarca privirile ndarat. Si ajunse la sarai si se sui la sultan, si i istorisi toata patania lui cu efritu l. Ct despre vizirul Samseddin, acesta se ntoarse ca smintit la fiica-sa, Set t El-Hosn, si i zise: Fata mea, simt ca-mi zboara mintile! Lumineaza-ma n privinta acestei ntmpla ri!

Atunci Sett El-Hosn spuse: Afla dar, tata, ca tnarul cel frumos, care a cunoscut cinstea nuntii cu m ine toata noaptea, s-a culcat cu mine si s-a bucurat de fecioria mea; si nendoiel nic ca am sa fac un copil. Si, spre a-ti da o dovada despre cele ce ti marturises c, iacata-i turbanul pe scaun, salvarii pe divan, iar izmenele n patul meu. Ba nca ai sa vezi n salvarii lui un lucru pe care l-a ascuns acolo, si despre care eu h abar n-am ce poate sa fie. La vorbele ei, vizirul se duse la scaun si lua turbanul si l cerceta si l n toarse pe toate partile, pe urma se minuna: Pai acesta-i un turban ca acelea ale vizirilor de la Bassra si de la Mos sul! Pe urma desfasa cearceaful turbanului si gasi o hrtie mpaturita si cusuta sub fes, si se grabi s-o scoata afara; cerceta apoi salvarii si i ridica si gasi n ei punga cea cu o mie de dinari, pe care evreul i-o daduse lui Hassan Badreddin . n punga se mai afla tot asa o hrtiuta pe care erau scrise de mna evreului cuvinte le acestea: Adeveresc, eu, cutare, negustor din Bassra, ca i-am dat acesti o mie de dinari, prin buna ntelegere, domniei sale Hassan Badreddin, fiul vizirului Nur eddin, pe care aiba-l Allah ntru mila sa! Ca pret pentru ncarcatura de pe cea dinti corabie a lui, care va trage la tarm n Bassra . Dupa ce citi hrtia, vizirul Samseddin scoase un tipat greu si se prabusi la pamnt. Cnd si veni n fire, deschise degraba hrtia mpaturita, pe care o gasise n cea ma, si cunoscu numaidect pecetea fratelui sau Nureddin. Si ncepu sa plnga si sa se tnguie, zicnd: Of, bietul meu frate, bietul meu frate! Dupa ce se mai potoli oleaca, zise: Allah este Atotputernic! Pe urma i spuse fiica-sii: Fata mea, cunosti numele celui caruia i te-ai dat asnoapte? Acela este n epotul meu, fiul mosului tau Nureddin, este Hassan Badreddin! Iar cei o mie de d inari sunt zestrea ta! Preamarit fie Allah! Pe urma rosti aceste doua strofe: Vad iar pecetea lui, si simt ca-mi arde Tot sufletul topit de lungul dor . Caminul amintirii noastre sparte mi pune-n ochi al lacrimii izvor. Ma-ntreb si strig si nimeni nu-mi raspunde: Cine-i acela ce ne-a-nstraina t? Sa-ngaduie, l rog, de orisiunde Acasa sa se-ntoarca cel plecat! Apoi citi iarasi cu luare-aminte marturiile fratelui sau, si gasi cuprin sa n ele toata povestea lui Nureddin si a nasterii fiului sau Badreddin. Si ramas e tare minunat, mai cu seama cnd socoti si cnd cumpani zilele si anii aratati de f ratele sau cu cei ai nsasi casatoriei sale la Cairo si cu ziua nasterii fiicei sa le Sett El-Hosn. Si gasi ca toate se potriveau tocmai pe tocmai. Si ramase atta de uluit, nct se grabi sa se duca sa-l caute pe sultan si sa -i istoriseasca toata povestea, aratndu-i hrtiile. Iar sultanul, la rndu-i, ramase atta de uluit, nct le porunci diecilor de la sarai sa scrie acea poveste minunata s i s-o pastreze cu grija n dulapul cu scripte domnesti. Iar vizirul Samseddin se ntoarse la fiica-sa acasa si ncepu sa astepte ven irea ndarat a nepotului sau, tnarul Hassan Badreddin. Da pna la urma se ncredinta ca Hassan pierise, fara a izbuti sa priceapa din ce pricina, si si zise: Pe Allah! Ce ntmplare nemaipomenita este ntmplarea aceasta! Chiar ca una ca asta nu s-a mai vazut vreodata! n clipita aceasta a istorisirii sale, Seherezada vazu ca se lumineaza de ziua si, cuminte, se opri din povestit, spre a nu-l osteni pe sultanul Sahriar, stapnul de peste insulele Indului si ale Chitaiului. Dar cnd fu cea de a douazeci si treia noapte, spuse: Mi s-a izvodit, o, norocitule sultan, ca Giafar Al-Barmaki, vizirul cali fului Harun Al-Rasid, a urmat astfel povestirea catre calif: Cnd vizirul Samseddin vazu ca nepotul sau Hassan Badreddin nu se mai ives te, si zise: Cuminte-i, ntruct lumea este facuta din viata si moarte, sa am grija ca , la ntoarcerea sa, nepotul meu Hassan sa poata gasi casa n chiar starea n care a l

asat-o! Asa ca vizirul Samseddin lua o calimara si un calam si o foaie de hrtie, s i nsemna, unul cte unul, toate lucrurile si tot ce se gasea n casa lui. Astfel scri se: Cutare dulap este asezat n cutare loc; cutare perdea este n cutare loc , si asa m ai departe Cnd ispravi, pecetlui hrtia, dupa ce i-o citi fiica-sii Sett El-Hosn, si o puse cu grija n sipetul cu scrisori. Pe urma lua turbanul, tarbusul112, salvar ii, caftanul si punga si le strnse ntr-o legatura pe care-o puse sub lacata cu mul ta grija. Iar Sett El-Hosn, copila vizirului, chiar ca ramase grea, de pe urma cel ei dinti nopti a ei de nuntis; si, peste noua luni mplinite, nascu la soroc un bai at ca luna si care semana cu taica-sau n toate cele, la fel de frumos, la fel de gingas, la fel de desavrsit! La nasterea lui, femeile l spalara si i canira ochii c u khol; pe urma i taiara buricul si l ncredintara dadacelor si doicii. Si, n temeiul frumusetii lui uluitoare, i se puse numele de Agib113. Cnd Agib cel minunat ajunse, zi de zi, luna de luna si an de an, la vrsta de sapte ani, vizirul Samseddin, bunicu-sau, l trimise la scoala unui dascal de m are faima, si i-l dadu n seama cu multa staruinta acelui nvatator, Iar Agib, n toat e zilele, nsotit de robul cel negru Said, vrednicul hadmb al bunicului sau, se duc ea la scoala, spre a se ntoarce la prnz si seara acasa. Si merse astfel la scoala vreme de cinci ani, pna ce mplini vrsta de doisprezece ani. Si, ast timp, Agib se f acuse de nesuferit celorlalti copii din scoala: i batea si i njura si le zicea: Care dintre voi este ca mine? Eu sunt fiul vizirului Egiptului! Pna la urma, copiii se vorbira si se dusera sa se plnga dascalului de purt arile urte ale lui Agib. Atunci dascalul, care vedea ca ndemnurile ce le da fiului vizirului ramneau zadarnice, si care, din pricina vizirului, parintele copilului , nu vroia sa-l alunge de la scoala chiar el, le spuse copiilor: Am sa va nvat un lucru pe care sa i-l spuneti si care are sa-l opreasca d e aci nainte sa mai vina la scoala. Mine, dar, n rastimpul de joaca, sa va strngeti m prejurul lui Agib si sa va spuneti ntre voi: Pe Allah! Hai sa ne jucam un joc tare frumos! Da niciunul nu va putea sa intre n joc dect daca va spune cu glas tare nu mele sau si numele tatalui sau si pe cel al mamei lui! ntruct cine nu va putea sa spuna numele tatalui si pe cel al mamei sale, va fi socotit copil din flori si n u va putea sa se joace cu noi! Asa ca dimineata, la sosirea lui Agib la scoala, copiii se strnsera de-o parte, si unul striga: A, chiar ca da! E un joc strasnic! Da nimenea nu are voie sa intre n jocu l acesta dect daca va spune numele sau si numele tatalui si al mamei sale! Hai! F iecare pe rnd! Si le facu semn cu ochiul. Atunci unul dintre copii iesi n fata si spuse: Pe mine ma cheama Nabih! Pe mama mea o cheama Nabiha! Iar pe tatal meu l cheama Izeddin! Pe urma altul pasi nainte si spuse: Eu ma numesc Naghib! Pe mama o cheama Gamila! Iar pe tatal meu l cheama M ustafa! Pe urma al treilea si al patrulea si altii la fel spusera cele ce aveau de spus. Cnd veni rndul lui Agib, acesta, tare mndru, spuse: Eu sunt Agib! Mama mea este Sett El-Hosn! Iar tatal meu este Samseddin, vizirul Egiptului! Atunci toti copiii strigara: Nu, pe Allah! Vizirul nu este tatal tau! Iar Agib tipa mnios: Bata-va Allah! Ba chiar vizirul este tatal meu! Da copiii ncepura sa chicoteasca si sa bata din palme, si i ntoarsera spate le strigndu-i: Du-te de-aici! Habar n-ai cum l cheama pe taica-tau! Samseddin nu este ta tal tau! El e bunicul tau, tatal mamei tale! N-ai sa te joci cu noi! Si copiii se mprastiara hohotind de rs. Atunci Agib si simti pieptul cum i se strnge si l sugrumara suspinele! Ci d egraba dascalul veni la el si i zise: Cum, Agib, tu nca nu stii ca vizirul nu ti este tata, ci bunic, tatal mame

i tale Sett El-Hosn? Iar pe tatal tau nici tu, nici noi, nici nimeni nu l stie, nt ruct sultanul o maritase pe Sett El-Hosn cu grajdarul cel cocosat; da grajdarul n u a putut sa se culce cu Sett El-Hosn si a povestit prin toata cetatea ca, n noap tea nuntii lui, l-au pus ginnii la popreala, pe el, pe grajdar, ca sa se culce e i cu Sett El-Hosn. Si a mai povestit niste pataranii de pomina, cu niste bivoli, si cu niste magari, si cu niste cini, si cu alte asemenea fapturi. Asa ca, Agib, nimeni nu stie cum l cheama pe tatal tau. Fii, dara, smerit dinaintea lui Allah si a tovarasilor tai, care te socotesc copil din flori. Si-apoi, Agib, tu esti a stfel ntocmai ca un copil vndut n trg si care habar n-ar avea cine este tatal lui. nc a o data, sa stii ca vizirul Samseddin nu ti este dect bunic, iar tatal tau nu se cunoaste. Asa ca sa fii smerit de aci nainte. Dupa spusele acestea ale dascalului, micutul Agib se duse n fuga mare la maica-sa Sett El-Hosn, si-atta de sugrumat era de plnset, nct dintru-nti nu putu sa ng aime nimic. Atunci maica-sa ncepu sa-l linisteasca si, vazndu-l atta de tulburat, i nima i se topi de mila, si i spuse: Copilul meu, spune-i mamei tale pricina acestei mhniri! Si l saruta si l mngie. Atunci micutul Agib i zise: Spune-mi, mama, cine este tatal meu? Iar Sett El-Hosn, uluita, i spuse: Pai este vizirul! Iar Agib i raspunse plngnd: O, nu, nu! Nu este el tatal meu! Nu mi tainui adevarul! Vizirul este tata l tau, asa! Da nu este si tatal meu! Nu, nu! Spune-mi drept, ori ma omor numaide ct cu jungherul acesta! Si micutul Agib i nsira maica-sii vorbele dascalului. Atunci, amintindu-si de varul si sotul ei, frumoasa Sett El-Hosn ncepu sa -si prefire prin minte cea dinti noapte a nuntii ei si toata frumusetea si toate harurile minunatului Hassan Badreddin El-Bassrani! Si, la acele amintiri, plnse d e tulburare si suspina stihurile acestea: Mi-aprinse-n suflet dorul si-apoi pleca departe, Spre nu stiu care zare, n nu stiu care parte. Cu el atunci deodata pleca si biata-mi minte, Si doar cu el s-o-ntoarce de-acuma nainte. Tot asteptndu-l, biata, si somnul mi se duse, Se duse si rabdarea si vise le-mi rapuse. M-au dat demult uitarii si el si fericirea; Cu el s-a dus odihna, cu el s-a dus iubirea. De-atunci, din ceasul negru, nici nu mai stiu de mine. Suspin n taina noptii: Mai vine, nu mai vine? S-a dus, si-lplng zadarnic, si-l strig cu ochii-n zare; Curg lacrimile-mi multe ct apele din mare. O zi daca se-ntmpla sa nu-l mai strig cu dor, O zi de-si seaca ochii-mi a l lacrimii izvor, Numaidect icoana-i mi se arata-n vis, Mi se-ntrupeaza-n suflet ca dintr-un hau deschis, Si iarasi mi se umplu si inima, si gnd De dor, de aminti re, de dragoste plngnd. Oh, el mi este pururi icoana ndragita, Ce-mi lumineaza ochii n ziua rasarit a! Si-asa va fi de-a pururi, ca nu mai am n minte Nici vreo iubire alta si n ici alt dor fierbinte! Pe urma nu mai facu altceya dect sa suspine. Iar Agib, vaznd-o pe maica-sa ca plnge, ncepu si el sa plnga. Si, pe cnd fiecare plngea n coltul sau, vizirul Samse ddin, auzind hohotele si sughiturile, intra. Si ramase si el tare tulburat si in ima i se ngrijora, cnd i vazu pe copiii lui plngnd asa, si le zise: Copiii mei, de ce plngeti? Atunci Sett El-Hosn i istorisi necazul micutului Agib cu copiii la scoala . Iar vizirul, la povestea aceea, si aminti iarasi de toate necazurile trecute, ct e le patise el si fratele sau Nureddin si nepotul sau Hassan Badreddin si, la ur ma, si micutul Agib; la toate aceste amintiri gramada, nu se putu opri sa nu plng a si el. Si, deznadajduit, se sui la sultan, i istorisi toata povestea, si spuse ca umbra aceea nu mai putea sa dainuiasca peste numele lui si peste numele copii

lor lui, si i ceru ncuviintarea sa plece spre tarile Rasaritului, ca sa se duca la cetatea Bassrei, unde socotea sa-l gaseasca pe nepotul sau Hassan Badreddin. Pe urma i ceru sultanului sa-i scrie niste mputerniciri, pe care sa le ia cu sine si care sa-i ngaduiasca, n toate tarile prin care avea sa ajunga, sa faca cercetaril e de trebuinta, spre a-l gasi si a-l aduce pe nepotul sau. Pe urma ncepu sa plnga amarnic. Iar sultanului i se ndupleca inima si i scrise mputernicirile de trebuinta pentru toate tarile si pentru toate crmuirile. Atunci vizirul se bucura si i mult umi ndelung sultanului, si-i ura marire multa, si se temeni, sarutnd pamntul dintre minile lui; pe urma si lua ramas-bun si pleca. Si, n chiar ceasul acela, si facu ga tirile de drum; pe urma o lua pe fiica-sa Sett El-Hosn dimpreuna cu micutul Agib si porni. Mersera ei ziua dinti, pe urma cea de a doua zi, si cea de a treia zi, si asa mai departe, pe drumul Damascului si, ntr-un sfrsit, ajunsera cu bine la Dama sc. Si poposira chiar lnga porti, pe Meidanul Hasba114, si acolo si asezara cortur ile, spre a se odihni doua zile, nainte de a-si urma drumul. Si gasira ca Damascu l era o cetate minunata, plina de pomi si de ape curgatoare, si ca era chiar cet atea pe care o cntase poetul: La Damasc o zi si-o noapte petrecuram oarecnd! Ziditorul lui cel mester s-ajurat cum ca nicicnd N-ar mai sti zidi cetate ca aceasta pe pamnt. Noaptea-nvaluie Damascul cu aripi ndragostite; Rasaritu-asterne-asupra-i umbra crengilor vrajite; Roua de pe frunze nu e roua rece, pasamite, Ploaie de margaritare-i, ce se scutura n picuri, Cnd se-abate-o adiere, pe sub cer de borangicuri, Fluturnd din nevazute testemele si baticuri. Acolo, n pajisti blnde si-n noian de tufe dese, Numai firea si asterne gndur ile ei alese: Pasarea n zori citeste rndurile ntelese, Apa cerului ntinde paginile larg de schise, Si ce pasarea citit-a, pana vntului si scrise; Norii-si daruie cerneala ca sa scrie cine scrise. nct slugile vizirului nu pregetara sa se duca sa vada cetatea si sukurile ei, spre a trgui lucrurile de care aveau trebuinta si, de asemenea, sa vnda lucrur ile aduse din Egipt; si nu pregetara a se duce sa se mbaieze la hammamurile cele vestite si sa treaca pe la moscheea Bani-Ommanilor115, asezata n mijlocul cetatii si care nu-si are seaman n lumea ntreaga. Iar Agib, nsotit de vrednicul hadmb Said, se duse si el sa se veseleasca n cetate. Iar hadmbul mergea la ctiva pasi n urma lui si tinea n mna un grbaci n stare s ucida o camila; ca auzise despre faima locuitorilor Damascului si vroia, cu grba ciul acela, sa-i opreasca a se apropia de preafrumosul Agib, stapnul sau. Si chia r ca nu se nselase; ntruct, de cum l vazura pe frumosul Agib, locuitorii Damascului si bagara de seama ct de nurliu si de zarif era, si ca era mai dulce dect adierea vntului de miazanoapte, mai dulce la gust dect apa proaspata pentru gura celui nset at, mai de pret dect sanatatea pentru cel bolnav; si pe data toti insii de pe uli te si din case si din pravalii ncepura sa dea fuga dupa Agib si dupa hadmb, si sa se tina ntruna de Agib, fara a-i mai da ragaz, n pofida vajnicului grbaci al hadmbul ui; iar altii fugeau nca si mai iute, i-o luau nainte lui Agib si se asterneau jos pe pamnt n calea lui, spre a-l sorbi din priviri mai bine si mai ndelung. ntr-un sfr sit, din vrerea soartei, Agib si hadmbul ajunsera dinaintea unei pravalii de zuma ricale si, ca sa scape de gloata obraznica, intrara acolo. Or, pravalia era chiar pravalia lui Hassan Badreddin, tatal lui Agib. Pl acintarul cel batrn, tatal de suflet al lui Hassan, murise, iar Hassan i mostenise pravalia. Asadar, n ziua aceea Hassan tocmai pregatea o zumarica minunata, cu se minte de rodie si cu alte zaharicale si mirodenii. Iar cnd l vazu pe Agib si pe ro b, Hassan fu vrajit de frumusetea micutului Agib, si nu numai vrajit, ci tulbura t ntr-un chip dumnezeiesc si cu totul sufletesc si ntru totul nemaipomenit, si str iga plin de iubire: O, tinere doamne al meu, tu cel care mi-ai supus inima si care domnesti peste launtrul fiintei mele, tu cel catre care ma simt ispitit din afundurile fa pturii mele, poti sa-mi faci cinstea de a intra n pravalia mea? Poti sa-mi faci b ucuria de a te ospata din zumaricalele mele, numai asa, din bunavointa fata de m

ine? Si, cu vorbele acestea, Hassan, fara de voia lui, si simti ochii plini de lacrimi, si plnse greu la amintirea care l napadea totodata, a starii lui trecute si a soartei lui de acum. Cnd auzi vorbele tatalui sau, inima lui Agib se nduiosa la fel, si baiatul se ntoarse catre rob si i zise: Said! Placintarul acesta mi topeste inima. Gndesc ca pesemne si-a parasit cine stie unde vreun copil, si ca eu i aduc aminte de copilul acela. Sa intram as adar la el, spre a-i face o bucurie, si sa ne dedulcim cu ceea ce vrea sa ne cin steasca. Si, daca noi ne miluim astfel de durerea lui, poate ca si Allah se va m ilui de noi si ne va ajuta sa izbutim la rndu-ne n cautarile noastre dupa tatal no stru! La vorbele lui Agib, hadmbul se otar: Pe Allah! O, stapne al meu, asta chiar ca nu se cade! nicidecum! Nu sta b ine unui fiu de vizir sa intre n dugheana unui placintar din suk, si mai cu seama sa mannce asa, n vazul lumii! A, nu! Da daca vrei sa intri la el de frica lepadat urilor si a insilor care se tin dupa tine, stiu eu cam cum sa-i zgornesc si cum sa te apar de ei, cu grbaciul acesta strasnic! Da sa intri n dugheana asta nu, chi ar ca nu, niciodata! La vorbele hadmbului, placintarul Hassan Badreddin se simti tare jignit s i se n turna spre hadmb, cu ochii plini de lacrimi si cu obrajii scaldati n jalea l or, si i zise: O, maritule! Pentru ce nu vrei sa te ndupleci si sa-mi faci bucuria de a intra n pravalia mea? O, tu cel care pe dinafara esti negru cum e castana, da pe dinlauntru esti tot att de alb ca si ea! O, tu, cel pe care l-au slavit toti poet ii nostri n stihuri minunate, eu pot sa-ti dezvaluiesc taina cum sa ajungi la fel de alb pe dinafara, ct esti si pe dinlauntru! Atunci vrednicul hadmb ncepu sa rda si se minuna: Adevarat? Adevarat? Poti tu? Si cam cum? Pe Allah! Grabeste de-mi spune! Numaidect Hassan Badreddin i prociti aceste stihuri minunate ntru slavirea hadmbilor: Polisfetia lui aleasa, Dulceata felului n care Se poarta totdeauna-n casa , Mareata lui nfatisare, Si multa harurilor vraja, Cu-ntregul vietii lui alai, Lau naltat sa fie straja Cinstita-n casele de crai! Ce slujitor fara pereche La pragul dulcelui harem! Ce ochi ursit sa stea de veghe, Pe care ticalosii-l tem! Iar pentru-ntreaga-i gingasie, Pna si ngerii din rai Simt inima cum i mbie S a i se-nchine n sarai. Stihurile acestea chiar ca erau atta de minunate si atta de bine nimerite si atta de bine spuse, nct hadmbul se simti coplesit si totodata pna peste masura de magulit; si, lundu-l pe Agib de mna, intra cu el n dugheana lui Hassan. Atunci Hassan Badreddin, bucuros pna peste fire, se dezlantui ntr-un potop de temeneli, spre a-i preacinsti. Pe urma lua cel mai frumos dintre castronasel e lui de farfuriu, l umplu cu boabe de rodie scaldate n zahar, cu migdale descojit e si nmiresmate desfatator si taman atta ct trebuie; pe urma le puse dinainte castr onasul, pe cea mai scumpa dintre siniile lui de arama batuta si chindisita. Si, cnd i vazu cum mncau cu semne de mare ncntare, se simti tare magulit si tare multumit , si le zise: ntr-adevar, ce cinste pe mine! Si ce noroc! Si fie ca zumaricaua sa va fi e placuta si de dulce mistuire! Atunci micutul Agib, dupa cele dinti nghitituri, n u pregeta sa-l pofteasca si pe placintar sa sada, zicndu-i: Poti sa stai cu noi si sa mannci cu noi! Si astfel Allah ne va rasplati, ajutndu-ne sa izbndim n cautarile noastre! Atunci Hassan Badreddin i spuse: Cum, copilul meu? Tu, atta de tnar, si ai si fost ncercat de pierderea cuiv a scump? Iar Agib raspunse: Chiar asa, preacinstite! Inima mea a si fost ncercata si arsa de lipsa un ei fiinte scumpe! Si fiinta aceea atta de scumpa nu este alta dect tatal meu. Iar bunicul meu si cu mine am purces din tara noastra spre a ne duce sa-l cautam, ba

tnd toate olaturile. Pe urma micutul Agib ncepu sa plnga la aceasta amintire, iar Badreddin la fel nu se putu opri sa-i mpartaseasca lacrimile, si plnse si ei. Si hadmbul la rndui si balanganea capul cu multa cainare. Da toate astea nu i stnjeneau a da cinstire desfatatorului castronas cu nmiresmatele rodii, zaharisite cu atta maiestrie. Si mncara pna la satiu, atta erau de grozave. Ci, cum vremea zorea, Hassan nu putu sa iscodeasca mai ndelung; iar hadmbu l l lua pe Agib si pleca, spre a se ntoarce la corturile vizirului. De-abia pleca Agib, ca Badreddin si si simti sufletul cum i se duce cu el si, neputndu-si nfrna ispita de a se lua pe urmele lui, si nchise repede placintaria si, fara a-i da prin minte ca micutul Agib ar fi copilul sau, pleca si grabi pa sul, ca sa se tina dupa ei si ca sa-i ajunga pna a nu trece de poarta cea mare a Damascului. Hadmbul atunci baga de seama ca Hassan se luase pe urmele lor, si se ntoar se si-i zise: Pentru ce te tii dupa noi, placintarule? Iar Badreddin raspunse: Doar numai deoarece am de descurcat o daravela afara din cetate, si am v rut sa ma nsotesc cu voi, spre a face drumul laolalta; si ma ntorc apoi. De altmin teri, plecarea voastra mi-a smuls sufletul din piept! La vorbele lui, hadmbul se umplu de mare mnie si striga: Chiar ca acel castronas l platim tare scump! Amarnic castronas de necazur i! Placintarul asta vrea acuma sa ne scoata pe nas tot ce-am mncat! Iacata-mi-l c um ni se baga n tururile salvarilor si-ncolo si-ncoace! Agib atunci ntoarse capul si-l vazu pe Hassan, si se mbujora cumplit si ngna : Said, lasa-l! Drumul lui Allah e slobod pentru toti musulmanii! Pe urma adauga: Da daca s-o tine pe urmele noastre pna la corturi, vom sti atunci ca ntr-a devar eu sunt cel pe urmele caruia adulmeca, si nu vom pregeta a-l izgoni! Pe urma Agib lasa capu-n jos si si vazu de drum, cu hadmbul la ctiva pasi d upa el. Iar Hassan se tinu mai departe pe urmele lor, pna la Meidanul Hasba, acol o unde erau ntinse corturile. Atunci Agib si hadmbul ntoarsera capul si l vazura la ctiva pasi n urma lor, nct Agib, de data aceasta, se supara si i se facu spaima, ca nu cumva hadmbul sa se duca sa-i povesteasca totul bunicului: ca Agib intrase n du gheana unui placintar si ca apoi placintarul se luase dupa Agib! La gndul acesta care l nfricosa, lua o piatra, se uita la Hassan care sta drept, ntepenit n minunare si cu ochii plini de o sclipire ciudata; si Agib, socotind ca flacara aceea din ochi era o flacara parsiva, se mnie si mai tare si, din toate puterile lui, azvrl i cu piatra n el si l lovi drept n frunte; pe urma Agib si hadmbul grabira spre cort uri. Iar Hassan Badreddin cazu la pamnt, lesinat si cu chipul plin de snge. Da, di n norocire, nu zabovi mult pna sa-si vina n sine, si se sterse de snge si, rupnd o fs ie din cearceaful turbanului, se lega la frunte. Pe urma ncepu sa se dojeneasca s i si zise: Chiar ca este numai din vina mea! M-am purtat ntr-un chip nevrednic, tinnd u-ma dupa acel copil frumos si dndu-i astfel de presupus ca ma tin dupa el din pr icini parsive! Pe urma ofta: Allah karim 116. Si se ntoarse n cetate, si deschise iarasi pravalia si se apuca sa faca iar asi zumaricale, ca mai nainte, si a le vinde, gndindu-se ntruna cu jale la biata ma ica-sa de la Bassra, cea care n pruncia lui i daduse cele dinti nvataturi n mestesugu l zumaricalelor; si ncepu sa plnga si, spre a se alina, prociti stihurile acestea: Sa nu ceri vreo dreptate de la Soarta: Vei dobndi dezamagire doar! Dreptatea nu ea stie s-o mparta. i ceri dreptate Soartei n zadar. Iar vizirul Samseddin, unchiul cofetarului Hassan Badreddin, dupa trei z ile de popas la Damasc, porunci sa se ridice tabara de la Meidan si, urmndu-si ca latoria spre Bassra, lua drumul Homsului117, pe urma al Hamei si al Alepului. Si pretutindeni nu pregeta sa cerceteze ntruna. De la Alep merse la Mardina, pe urm

a la Mossul si la Diarbekir. Si, la urma, ajunse la cetatea Bassrei. De cum se mai odihni oleaca, se si zori sa se duca si sa i se nfatiseze s ultanului Bassrei, care numaidect l pofti sa intre si l primi cu multa ndatorinta, s i l ntreba cu bunavointa despre pricina care l aducea la Bassra. Iar Samseddin i ist orisi toata povestea si i spuse ca el este fratele lui Nureddin, vizirul de odini oara al Mariei Sale. Iar sultanul, la numele lui Nureddin, spuse: Aiba-l Allah ntru mila sa! Si adauga: Da, prietene, Nureddin era chiar vizirul meu si tare mi mai era drag, si a murit, ntr-adevar, acuma-s cincisprezece ani! A lasat, dreptu-i, un fiu, Hassan Badreddin, care mi era cel mai drag prieten de inima, si care, deodata, ntr-o zi, s-a facut nevazut. Iar noi nu am mai auzit pomenindu-se de el. Da se afla nca ai ci n Bassra maica-sa, sotia fratelui tau Nureddin, fiica vizirului meu cel batrn, cel de dinaintea lui Nureddin. La stirea aceea, Samseddin fu bucuros pna peste masura si grai: O, Maria Ta! Tare as vrea s-o vad pe cumnata mea! Si sultanul i ngadui s-o vada. Numaidect Samseddin alerga acasa la raposatul lui frate Nureddin, dupa ce ntrebase unde sade si n ce parte, si nu peste mult ajunse degraba acolo, gndindu-s e mereu pe drum la fratele sau Nureddin, mort departe de el cu jalea de a nu mai fi putut sa-l mbratiseze! Si plngea si si spunea stihurile acestea: Ah, de m-as mai ntoarce iara La casa de odinioara A noptilor ce s-au trec ut, Pereti si ziduri sa-i sarut, Jur-mprejur, cu buza-amara. Ci nu de dorul de pereti Mi-e rupta inima-n sageti. De dorul celui ce sta-n casa Ma doare inima si-mi pasa, De dorul lui si ard, si-nghet! Intra pe o poarta mare, ntr-o curte mare, n fundul careia se nalta casa. Us a casei era o minunatie de piatra si de arcuituri, nsufletita cu marmuri de toate culorile. La temelia usii, pe o lespede scumpa, gasi numele lui Nureddin, frate le sau, nvrstat n litere de aur. Atunci se pleca, si saruta numele, si se simti tar e tulburat, si plnse rostind stihurile acestea: n fiecare dimineata, cer soarelui care rasare Sa-mi dea o veste despre ti ne, pe unde esti, sub care zare. La fel n fiecare noapte ma rog la stele si la luna, De te-au vazut pe oar eunde, de te-au zarit cumva, sa-mi spuna. Cnd dorm, pna si-n somn ma arde, majunghie si ma strataie Ca un jungher, c a o povara, un ferastrau n maruntaie. Si nu am cui sa-mi strig vreodata durerea care ma-ncovoaie. O, preaiubitul meu cel dulce, scurteaza-amara despartire. Mi-e rupta inima de jale, ma duce dorul la pieire! Ce zi de binecuvntare, de bucurii fara pereche, Ar fi aceea-n care iarasi ne-am aduna ca-n vremea veche. Ci nu carecumva sa cugeti ca-n vremea despartirii grele Un altul ar fi p rins n mreaja vreodata gndurile mele. Ca nu am inima atta de fara margini rasfirata, nct n largul ei sa-ncapa o al ta dragoste vreodata. Pe urma pasi n casa si strabatu toate iatacurile, pna ce ajunse la o ncaper e ferita, n care sedea de obicei cumnata lui, mama lui Hassan Badreddin El-Bassri . Or, de cnd fiul sau Hassan pierise, ea sta nchisa n odaia aceea, ca sa plnga zi si noapte si sa suspine. Si pusese sa se cladeasca, la mijloc, o zidire mica , boltita, spre a nchipui mormntul bietului ei copil, pe care l credea mort de mult . Si acolo si petrecea ea toata vremea n lacrimi, si acolo, cnd o dobora durerea, si sprijinea capul ca sa doarma. Cnd ajunse aproape de usa odaii, Samseddin auzi glasul cumnatei lui, si g lasul acela tnguitor rostea stihurile acestea: Ah, pe Allah! Spune, morminte, spune: Odorul meu se stinse de sub soare? Si bucuria frumusetii sfinte S-a spulberat pe totdeauna oare? O, trist mormnt al gndurilor mele!

Tu nu esti nici gradina fericirii, Nici cerul luminos spre care zboara A ripa dulce a nchipuirii. Atunci, privind launtrul tau de neguri, De ce ma amagesc, de ce ma mint Ochii mei care vad mereu n tine Luna lucind si creanga nflorind? Atunci vizirul Samseddin intra. Se temeni dinaintea cumnatei sale cu cin stirea cea mai aleasa si i arata ca el este fratele lui Nureddin, sotul ei. Pe ur ma i istorisi toata povestea, si cum fiul ei Hassan se culcase ntr-o noapte cu fat a lui, Sett El-Hosn, cum pierise dimineata, si, ntr-un sfrsit, cum Sett El-Hosn ra masese grea si l nascuse pe Agib. Pe urma adauga: Agib a venit cu mine. Este nepotul tau, ntruct este fiul fiului tau cu fii ca mea. Vaduva, care pna n clipita aceea sezuse jos ca o femeie cernita de moarte si care se lepadase de ndatorintele lumesti, la vestea ca fiul ei traieste, ca ne potul ei se afla acolo, si ca, ntr-adevar, chiar aci se afla cumnatul ei Samseddi n, vizirul Egiptului, se ridica grabnic si se arunca la picioarele lui sarutndu-l e, si rosti aceste strofe ntru cinstirea sa: Ma napadeste cu potoape de daruri fara-asemuire Acela care mi aduce mult asteptata, sfnta stire! Caci, pe Allah! Mi-aduce veste parca de dincolo de fire. Cum nu s-a auzit pe lume o veste despre fericire. Iar daca vrea sa ia peschesul pe care-l dam drept multumire, Primeasca i nima-mi topita de veghi prelungi si de mhnire. Iar vizirul trimise numaidect dupa Agib, care veni. Atunci bunica se ridi ca si se arunca plngnd de gtul lui Agib. Iar Samseddin i spuse: O, maica, chiar ca acuma nu-i vremea de lacrimi, ci de pregatiri pentru plecarea ta mpreuna cu noi catre Egipt. Si deie Allah sa ne strngem toti laolalta cu fiul tau Hassan, nepotul meu! Iar bunica lui Agib raspunse: Ascult si ma supun! Si, tot atunci, se si scula si strnse toate lucrurile de trebuinta si toa te merindele de drum si toate slujitoarele, si fu gata repede. Atunci vizirul Samseddin se duse sa-si ia ramas-bun de la sultanul Bassr ei. Si sultanul l ncarca de daruri si de peschesuri, si pentru el si pentru sultan ul de la Egipt. Pe urma Samseddin, cele doua hanme si Agib purcesera la drum, nsot iti de tot saltanatul lor. Nu se oprira din mers pna ce nu ajunsera iarasi la Damasc. Poposira n piat a Kanun118 si ntinsera acolo corturile. Iar vizirul spuse: Acuma avem sa sedem o saptamna ntreaga la Damasc, ca sa avem ragaz sa trgui m daruri si peschesuri vrednice a fi nfatisate sultanului Egiptului. Asa ca, pe cnd vizirul era prins cu negutatorii cei bogati, veniti sub co rturi sa-i nfatiseze marfurile lor, Agib i zise hadmbului: Baba Said, tare mi-e pofta sa ma veselesc. Haidem prin sukul Damascului, sa aflam ce mai e nou si totodata sa iscodim cumva ce s-o mai fi ntmplat cu cofet arul caruia i-am mncat zumaricalele si caruia, ca rasplata, i-am spart capul cu o lovitura de piatra, pe cnd nu aveam dect sa ne mndrim cu primirea ce ne-o facuse. Chiar ca am rasplatit un bine cu un rau! Si hadmbul raspunse: Ascult si ma supun! Atunci Agib si hadmbul iesira din corturi, ntruct Agib purcedea astfel sub imboldul orb, strnit de fireasca dragoste din adncuri. Ajunsi n cetate, nu contenir a sa bata sukurile, pna ce ajunsera la dugheana placintarului. Era ceasul la care drept-credinciosii se ndreptau catre moscheea Bani-Ommanilor pentru rugaciunea a sr-ului. Taman la ceasul acela, Hassan Badreddin se afla n pravalia lui, ostenind sa pregateasca aceeasi minune de zumaricala ca si de data cealalta: boabe de rod ie cu migdale, cu zahar si cu mirodii din belsug! nct Agib putu sa ia bine seama l a cofetar, si vazu pe fruntea lui urma loviturii cu piatra pe care el i-o facuse . Atunci si simti inima si mai nduiosata, si spuse: Pacea fie cu tine, o, cofetarule! Grija pe care ti-o port m-a mnat sa vin si sa aflu vesti despre tine. Nu ma mai cunosti?

Hassan, cum l vazu, si si simti launtrurile valmasite, inima zvcnind cu bat ai ravasite si capul plecndu-i-se spre pamnt, parca sa-i cada, si limba lipindu-ise de cerul gurii, fara a putea sa lege o vorba. ntr-un sfrsit, izbuti sa ridice i ar capul spre copil si, numai smerenie si numai supunere, i prociti aceste stihur i: Gndeam sa-I fac mustrari ne-nduplecate, Ci, de cum l-am vazut, nu sunt n s tare Nici ochii sa-i arat a ne-mpacare, Nici ciuda-n graiul limbii-mpiedicate. Tacut, cu ochi pieriti, stau n mirare, Privindu-i harurile minunate; Si-as vrea sa stiu ca si pe el l doare Durerea mea; ci n-am izbnda mare. Pe urma adauga: O, stapnii mei, binevoiti sa intrati, macar din ngaduinta, si sa gustati d in zumaricalele mele. ntruct, pe Allah! O, tinere copile, de cum te-am vazut data trecuta, inima mi s-a si revarsat spre tine! Si ma mustru ca m-am luat pe urmele tale: chiar ca a fost o nebunie! Si Agib raspunse: Pe Allah! Esti un prieten tare primejdios! Pentru o bucatica pe care neai mbiat s-o mncam, era sa ne dai pierzarii! Or, acuma, nu voi intra si nu voi mnca n pravalia ta, dect daca ai sa mi te legi cu juramnt ca nu vei iesi dupa noi si ca nu te vei tine pe urmele noastre. Altminteri, niciodata nu avem sa mai dam pe a ici; caci sa stii limpede ca avem sa ne petrecem o saptamna ntreaga la Damasc; ras timp n care bunicul meu sa poata trgui daruri pentru sultan! Atunci Badreddin striga: Fac juramnt fata de voi amndoi! Atunci Agib si hadmbul intrara, si numaidect Badreddin i mbie cu un castron de farfuriu plin cu minunatia cea dulce din boabe de rodie. Iar Agib i spuse: Vino sa mannci cu noi. Si, n felul acesta, poate ca Allah are sa ne ajute sa izbndim n cautarile noastre! Si Hassan fu fericit foarte, si sezu jos dinaintea lor. Si, n acel rastim p, nu se putu opri sa nu-l soarba din ochi pe Agib; si se uita la el ntr-un chip atta de aparte si atta de staruitor, nct Agib, stnjenit, i zise: Pe Allah! Ce patimas, scitor, si stnjenitor, si urcios mai esti, preacinstit e! Te-am mai dojenit din pricina asta! Ispraveste odata de a ma tot sfredeli asa si de a-mi sorbi chipul cu ochii! La vorbele lui, Badreddin raspunse cu stihurile acestea: n inima mea, n ungherul cel mai adnc al vietii mele, Pastrez o taina care a rde, o taina cu primejdii grele, Pe care n-as putea vreodata s-o pun pe-a vorbel or margele. O, tu, cel dinaintea carui se tulbura frumoasa luna Uitndu-si stralucirea toata ce-i pare-n fata ta minciuna, Cel dinaintea carui zorii si luminoasa dimi neata Se-mbujoreaza de rusine privind luminatoarea-ti fata. O, tu, cu chipul rupt din soare ti-am ridicat un templu-n mine, n care fa ra de cuvinte sarmanu-mi suflet sa se-nchine! Drept hram, o, soarele meu falnic, ti-am pus un semn fara de moarte, Siun juramnt care sporeste si care creste mai departe. Altarul frumusetii tale n cosul pieptului meu arde. Si-acum din crestet pna-n talpa ma mistui ca pe jeragai. Ah, chipul tau cel de lumina e-ntregul vietii mele rai. Am sa ma sting, fara-ndoiala, topit de dorul arzatori Doar, calde, buzel e-ti de miere m-ar adapa ca un izvor, Sa-mi racoresc din piept pojarul cu mierea racoroasa-a lor! Dupa stihurile acestea, Hassan prociti altele la fel de frumoase, da cu alt tlc, nchinate hadmbului. Si urma asa mai departe, vreme de un ceas, procitind s tihuri, ba nchinate lui Agib, ba nchinate hadmbului. Dupa care, cum ei se saturaser a bine, Hassan zori sa le aduca toate cte trebuiau, spre a se spala pe mini. Drept care le aduse un ibric frumos de arama curat si le turna n mini apa nmiresmata, pe urma le sterse minile cu un prosop de matase colorat, pe care l tinea agatat la b ru. Pe urma i stropi cu apa de trandafiri dintr-un stropitor de argint, pe care l p astra cu grija, pentru prilejuri alese, pe polita cea mai de sus din pravalie. S i asta nu fu chiar tot! Iesi o clipita din dugheana si se ntoarse repede, tinnd n mi ni doua ulciorase pline cu sorbet de apa de trandafiri nmiresmata cu mosc, si le

spuse: Binevoiti! Veti pune astfel vrf bunatatii voastre! Atunci Agib lua ulciorul si bau, pe urma l trecu hadmbului, care bau si l t recu ndarat lui Agib, si asa mai departe, pna ce si umplura bine pntecele si se ghif tuira, cum nu se mai ghiftuisera niciodata n viata lor. Dupa care i multumira cofe tarului si plecara ct mai iute, n seara aceea, ca sa ajunga la corturi pna la asfin titul soarelui. Ajunsi la corturi, Agib se grabi sa-i sarute mna bunica-sii si maica-sii Sett El-Hosn. Iar bunica l saruta si si aduse aminte de fiul ei Badreddin si suspi na ndelung, si plnse ndelung. Dupa care prociti aceste doua strofe: De n-as fi fost ncredintata ca toate cele despartite Au sa se-adune iar o data de unde-au fost cndva pornite, Nu mai aveam ce astepta, de-atunci, de la ple carea ta. Si ti-am jurat pe veci iubire, si-am asteptat cu neuitare. Allah, stapnul, are stire de juramntul meu cel mare. Allah mi sta de marturie, ca toata taina El o stie. Pe urma i spuse lui Agib: Copilul meu, pe unde ai fost sa te plimbi? El raspunse: Prin sukurile din Damasc! Ea zise: Atunci trebuie sa-ti cam fie foame acuma! Si se scula si-i aduse un castron de farfuriu plin cu amestecul cel stra snic facut din boabe de rodie, minunatia aceea desfatatoare n care ea era mare da scalita si despre care i daduse cele mai dinti ndrumari fiului ei Badreddin, pe cnd era copil nca, la Bassra. i spuse si robului: Poti sa mannci cu stapnul tau Agib! Si hadmbul facu o strmbatura n sine nsusi si si zise: Pe Allah! Chiar ca nu ma i am pofta! N-as mai putea sa nfulec nici o nghititura! Da sezu jos lnga Agib. Ct despre Agib, sezu si el, da si el avea burta ghiftuita cu ce mncase si cu ce bause la placintar. Da lua o nghititura si gusta. Si chiar ca nu putu s-o ng hita, atta de satul era. Si, de altminteri, gasi ca aceasta avea oleaca mai putin zahar. Lucru care nu era adevarat. Numai ca el era satul. nct, facnd o strmbatura, i spuse bunica-sii: Nu e chiar buna, bunico! Atunci bunica se neca de ciuda si striga: Cum, copilul meu, ndraznesti sa spui ca nu e buna zumaricaua mea? Au tu n u stii ca nu se afla n lumea ntreaga cineva care sa stie sa gateasca si sa faca pl acinte si dulciuri ca mine, afara poate doar de tatal tau Hassan Badreddin, care de altfel a nvatat de la mine? Si Agib raspunse: Pe Allah! Bunico, zumaricaua ta nu ndeplineste chiar toate cerintele. i li pseste un pic de zahar. Si-apoi, de-ai sti! Iti marturisesc ca n suk (da sa nu-i spui bunicului si mamei) am fost adineauri la un cofetar care ne-a ospetit tot c u zumaricaua asta! Iar la gust era atta de buna, ca i-ar fi facut pofta pna si suf letului unui om bolnav de ngretosare! Iar ct despre cea facuta de tine, chiar ca n u s-ar putea masura cu cealalta, nici de aproape, nici de departe, si n nici un c hip, zau, bunico! La vorbele acestea, bunica fu cuprinsa de o mnie amarnica si arunca o pri vire poncisa catre hadmb si i zise: Si n clipita aceea a istorisirii ei, Seherezada vazu ca se lumineaza de z iua si, cuminte, se opri din povestit. Atunci sora ei, micuta Doniazada, i zise: O, sora mea, ce dulci si ce desfatate sunt vorbele tale si ce vrajitoare si rapitoare este povestea aceasta! Iar Seherezada i zmbi si zise: Asa-i, sora mea! Da ce este ea pe lnga ceea ce am sa va povestesc la amndo i n noaptea urmatoare, daca am sa mai fiu n viata din mila lui Allah si din bunavo inta sultanului!

Iar sultanul si zise: Pe Allah! Nu am s-o omor pna ce nu voi auzi urmarea i storisirii, care chiar ca este o poveste minunata si uluitoare pna peste poate! Pe urma sultanul Sahriar si Seherezada si petrecura noaptea nlantuiti, pna la ziua. Atunci sultanul Sahriar se duse la divanul judetelor sale; si divanul s e umplu de multimea de viziri, de dregatori, de straji si de slujitori. Iar sult anul judeca, puse n slujbe, mazili, orndui si ispravi treburile domniei, pna la sfrs itul zilei. Pe urma divanul se sparse, si sultanul se ntoarse la sarai. Iar, la c aderea noptii, se duse la Seherezada, fata vizirului, sa faca treaba lui obisnui ta cu ea. Si veni cea de a douazeci si patra noapte. Iar micuta Doniazada nu pregeta, odata treaba ncheiata, sa se ridice de p e chilim si sa-i spuna Seherezadei: O, sora mea, ma rog tie, sfrseste povestea aceea mustoasa cu frumosul Has san Badreddin si cu sotia lui, fata unchiului sau Samseddin! Erai tocmai la vorb ele: Bunica atunci arunca o privire poncisa spre hadmbul Said si i zise: Ce i-a zis, te rog? Iar Seherezada i zmbi surora-sii si i zise: Da, hotart! Din toata inima si cu cea mai aleasa bunavointa, am sa isprav esc povestea, da nu pna ce sultanul nostru cel polisfetit nu-mi va ngadui! Atunci sultanul, care astepta cu mare nerabdare sfrsitul, i spuse Sehereza dei: Poti sa vorbesti. Iar Seherezada spuse: Mi s-a izvodit, o, norocitule sultan, ca bunica lui Agib, burzuluita rau , se uita la rob poncis si i zise: Prapaditule! Nu carecumva tu l-ai mpins la pacat pe copil? Cum de-ai cute zat sa-l lasi sa intre n maghernita bucatarilor si a placintarilor? La vorbele bunicii lui Agib, hadmbul se sperie si se grabi sa tagaduiasca vajnic fapta. Grai: Nu am intrat n nici o maghernita; dect numai am trecut pe dinaintea ei! Da capatnosul de Agib striga: Pe Allah, ba am intrat prea bine si am mncat acolo! Si adauga cu afurisenie: Si, bunico, ti mai spun o data ca a fost mult mai buna zumaricaua de acol o dect cea pe care ne-ai dat-o tu! Atunci bunica se nciuda si mai rau si se duse bombanind sa-i povesteasca vizirului, cumnatul ei, despre amarnica blestematie a hadmbului de pacura! Si pna ntr -atta l strni pe vizir asupra robului, nct Samseddin, care din fire era de o mnie cump lita si care de felul lui se napustea cu tipete asupra slugilor, se si repezi cu cumnata-sa sub cortul n care se aflau Agib si hadmbul. Si racni: Said! Ai intrat tu cumva, da ori ba, mpreuna cu Agib n dugheana unui placi ntar? Iar hadmbul speriat raspunse: N-am intrat! Da mpelitatul de Agib striga: Ba da! Am intrat! Iar ct despre ceea ce am mncat acolo, he he! bunico! era atta de bun nct ne-am ndopat pna n gt! Si-apoi am baut un sorbet minunat cu gheata ma untita! Ya, Allah! Bun mai era! Iar vrednicul placintar nu se zgrcise la zahar, c a bunica! Atunci mnia vizirului spori ndoit asupra hadmbului, caruia i se mai puse o data aceeasi ntrebare; si hadmbul tagaduia nainte. Atunci vizirul i zise: Said, esti un mincinos, si ai cutezanta sa-l dezminti pe copilul acesta, care negresit ca spune adevarul. Eu nsa am sa ma nvoiesc a te crede daca vei pute a sa nghiti tot castronul acesta gatit de cumnata mea! Asta mi va dovedi ca esti n emncat! Atunci Said, macar ca era plin tot, n urma popasului de la Badreddin, gndi sa se supuna ncercarii, si sezu jos dinaintea castronului cu boabe de rodie si s e pregati sa nceapa; dar fu nevoit sa se opreasca de la ntia nghititura, asa de plin era pna n gt. Si zvrli din gura ceea ce apucase sa ia. Da spuse repede ca, n ajun, a tta mncase sub cort cu ceilalti robi, nct l lovise o ngretosare. Si vizirul pricepu nu

maidect ca hadmbul ntr-adevar intrase, chiar n ziua aceea, la placintar. Porunci asa dar sa fie ntins de catre robi la pamnt, si casuna asupra-i cu lovituri naprasnice si din toate puterile lui. Atunci hadmbul, snopit de lovituri, ceru ntr-un sfrsit iertare, da tipnd ntruna: O, stapne al meu, m-a apucat ieri o ngretosare! Cum vizirul ostenise din pricina bataii, se opri si i spuse lui Said: Hai! Marturiseste adevarul! Atunci hadmbul se hotar si spuse: Eh, asa-i, da! Doamne, e adevarat! Am intrat la un placintar din suk! Ia r zumaricaua lui era atta de buna cum n viata mea nu am mai gustat ceva asa de bun ! Da si ce nenorocire ca am gustat acuma din zumaricaua cea siloasa si scrboasa d e-aici! Ya, Allah! Ca rea e asta! Atunci vizirul ncepu sa rda din plin; dar bunica nu se mai putu stapni de c iuda si, ntepata pna la snge, pufni: A, mincinosule! Nu cred ca ai putea sa ne aduci vreo zumarica de la plac intarul tau! Asta-i numai o nascocire de-a ta! Ci ti ngadui sa te duci si sa ne ad uci un farfuriu cu bunatatea aceea! Si-apoi, daca o vei aduce, ne va sluji macar sa facem o asemuire ntre priceperea lui si a mea! Cumnatul meu sa fie judecator! Si hadmbul raspunse: Da, de buna seama! Atunci bunica i nmna o jumatate de dinar si un castron de farfuriu. Si hadmbul pleca si ajunse la placintarie si i spuse placintarului: Iacata! Facuram un ramasag pe zumaricaua ta cu cei de acasa care, si ei, au gatit o zumarica din boabe de rodie. Asa ca da-mi dintr-a ta, de o jumatate de dinar. Si mai ales gateste-o bine si fa-o cu tot mestesugul tau. Ca, altminte ri, am sa mai mannc o ciomageala ca adineaori! Te ncredintez ca sunt cotonogit bin e! Atunci Hassan Badreddin ncepu sa rda si spuse: Fii fara teama! ntruct zumaricaua pe care am sa ti-o dau nu se mai afla pe lume cineva care sa poata izbuti una asemenea, afara de maica-mea! Iar maica-me a este acuma n tari tare departate ! Pe urma Badreddin umplu farfuriul robului cu multa grija, si si ispravi d ichisul mai adaugnd oleaca de mosc si de apa de trandafir. Iar hadmbul lua farfuri ul si se ntoarse iute la corturi. Atunci bunica lui Agib l lua si grabi sa guste d in ceea ce se afla n el, ca sa vada ct de dulce si ct de bun era. Si de-abia l duse la buze ca si scoase un tipat ascutit si cazu pe spate Ghicise mna fiului ei Hassa n. Atunci vizirul ramase nauc si zori sa arunce apa de trandafiri pe obrazu l bunicii care, peste un ceas, si veni n fire. Si grai: Allah! Cel ce a facut zumaricaua aceasta de rodie nu poate sa fie dect fi ul meu Hassan Badreddin, si nimeni altul! Sunt ncredintata! Numai eu stiu s-o gat esc asa, si l-am nvatat si pe Hassan! La vorbele ei, vizirul fu bucuros pna peste poate si ardea de nerabdare s a-l vada pe nepotul sau, si striga: Allah sa ngaduiasca strngerea noastra laolalta! Si pe data chema sa-i vie slujitorii, chibzui o clipita, ticlui un vicle sug, si le zise: Douazeci de insi dintre voi sa se duca pe data la dugheana placintarului Hassan, stiut n suk pe numele de Hassan El-Bassri, si sa-i darme pravalia din tem elii pna n vrf! Ct despre placintar, sa i se lege minile cu cearceaful turbanului si sa-mi fie adus aici, pe sus, da lund bine seama sa nu-i faceti nici cel mai mic r au. Duceti-va! Si-apoi ncaleca numaidect pe cal, dupa ce lua cu sine scrisorile scrise de sultanul de la Egipt, si alerga la casa crmuirii, la Dar El-Salam, la dregatorul care era trimisul la Damasc al sultanului Egiptului, stapnul sau! Ajuns la Dar E l-Salam, vizirul i arata dregatorului cartile sultanului, iar dregatorul pe data se temeni, le saruta cu smerenie si le duse la frunte cu cinstire. Pe urma se nto arse catre vizir si i spuse: Porunceste! Pe cine vrei sa ridici? El raspunse:

Numai un placintar din suk! Si dregatorul spuse: Nimica nu este mai lesne! Si le porunci strajerilor lui sa mearga si sa le dea o mna de ajutor oame nilor vizirului. Vizirul atunci si lua ramas-bun de la caimacam, si se ntoarse la corturi. Ct despre Hassan Badreddin, apoi acesta vazu cum soseau asupra-i toti ins ii aceia narmati cu bte, cu trnacoape si cu topoare. Si cum navalira n pravalie si p refacura totul n bucatele, si rasturnara pe jos toate zumaricalele si zaharicalel e, si naruira toata pravalia; pe urma l nsfacara pe nfricosatul de Hassan si l cetlu ira cu pnza turbanului sau, fara a scoate o vorba. Iar nfricatul de Hassan gndea: Ya ! Allah! Pesemne ca zumaricaua de rodii sa fie pricina napastei! Cine stie ce-or fi putut sa gaseasca la ea! Pna la urma l dusera, asadar, pe Hassan sub corturi, dinaintea vizirului. Si Hassan Badreddin se zbatea amarnic si striga: Doamne! Ce nelegiuire am savrsit? Vizirul l ntreba: Tu ai gatit zumaricaua aceea de rodii? El raspunse: Da, doamne al meu! Nu carecumva, din ntmplare, veti fi gasit n zumarica cev a ce are sa ma duca la taierea capului? Si vizirul raspunse cu asprime: La taierea capului? Pai asta ar fi osnda cea mai blajina! Asteapta-te la mult mai rau! Ai sa vezi tu! Or, vizirul le spusese celor doua hanme sa-l lase sa purceada dupa voia l ui; ntruct nu voia sa le dea socoteala asupra iscodelilor lui dect cnd va fi ajuns l a Cairo. i chema, asadar, pe robii lui cei tineri si le spuse: Sa vina ncoace un camilar de-al nostru. Si aduceti si o lada mare de lemn . Iar robii alergara pe data. Pe urma, la porunca vizirului, l nsfacara pe nf ricosatul de Hassan si l bagara n lada, apoi nchisera cu grija capacul. Pe urma l nca rcara pe camila si ridicara tabara si pornira la drum. Mersera ei si mersera, pna noaptea. Atunci se oprira ca sa mannce oleaca; si l scoasera un rastimp si pe Has san din lada; i dadura si lui sa mannce, apoi l bagara ndarat n lada. Si si vazura de drum. Si, din vreme n vreme, poposeau si-l scoteau afara pe Hassan, ca sa-l nchida iarasi, dupa nca o iscodeala de-a vizirului, care l ntreba de fiecare data: Chiar tu esti cel care a gatit zumaricaua de rodii? Si nfricosatul de Hassan raspundea neclintit: Da, doamne! Iar vizirul striga: Legati-l si puneti-l ndarat n lada! Urmara a drumeti asa pna ce ajunsera la Cairo. Si, nainte de a intra n ceta te, se oprira n mahalaua Zaidania119, iar vizirul porunci iarasi sa fie scos Hass an din lada si sa fie trt dinainte-i. Si-atunci zise: Sa-mi fie adus un dulgher! Si dulgherul veni, iar vizirul i spuse: Ia masura acestui om, n lung si n lat, si ciopleste ndata un stlp pe potriva lui si rnduieste stlpul pe un car tras de o pereche de bivoli! Iar Hassan, nspaimntat, striga: Doamne! Ce vrei sa faci cu mine? Iar el raspunse: Sa te tintuiesc la stlpul rusinii si sa te fac sa intri astfel n cetate, s pre a fi de rsul tuturor locuitorilor! Iar Hassan striga: Da care este miselia pentru care sa mi se cada o atare osnda? Atunci vizirul Samseddin i spuse: Pentru nebagarea de seama pe care ai dovedit-o cnd ai facut zumaricaua de rodii! Nu ai pus n ea nici destule mirodii, nici destul zahar! La vorbele acestea, Hassan Badreddin se plesni peste obraji si se minuna :

Ya Allah! Aceasta-i nelegiuirea mea? Si oare pentru aceasta m-ai facut t u sa ndur chinul cel lung al calatoriei, si nu mi-ai dat sa mannc dect o data pe zi , si vrei acuma sa ma tintuiesti la stlp? Iar vizirul, ncruntat, raspunse: Pai de buna seama, toate-s din pricina lipsei de mirodenii! Pai da! Atunci Hassan Badreddin ramase uluit pna peste fire si ridica minile spre cer si ncepu sa cugete adnc! Si vizirul i zise: La ce te gndesti? El raspunse: O, nu la mare lucru. Numai la smintitii peste care se vede ca esti capet enie! ntruct, daca nu ai fi cel mai de frunte dintre smintiti, nu te-ai purta cu m ine asa pentru o piscatura de mirodii mai putin ntr-o zumarica de rodii! Si vizirul i zise: Pai se cuvine sa te nvat minte, ca sa nu mai savrsesti greseala! Or, pentr u aceasta, nu aveam dect calea aceasta! Iar Hassan Badreddin i zise: Oricum, faptele tale fata de mine sunt o ticalosie cu mult mai nemasurat a! Si s-ar cadea sa te osndesti tu mai nti! Atunci vizirul i raspunse: Nu mai este nimica de spus, crucea ti se cuvine! Pe cnd ei vorbeau acestea, dulgherul, alaturi, dulgherea ntruna la lemnul schingiului, si din vreme n vreme strecura catre Hassan cte o privire pe furis, ca parca sa-i spuna: Hm! Nu i-ai furat nimic! Ast timp, se lasa noaptea. Atunci l nsfacara pe Hassan si l bagara iarasi n lada. Iar vizirul racni: Mine ai sa fii rastignit! Pe urma astepta cteva ceasuri, pna ce Hassan adormi n lada. Atunci puse sa se ncarce lada pe spinarea camilei si dadu porunca de plecare, si mersera pna ce a junsera acasa, la Cairo! Si numai atunci vizirul se hotar sa-si dea n vileag viclesugul fata de fii ca-sa si de cumnata-sa. Asa ca-i spuse fiica-sii Sett El-Hosn: Marire lui Allah, carele ne-a ngaduit, ntr-un sfrsit, o, fata mea, sa-l gas im pe varul tau Hassan Badreddin! Este aici! Scoala-te, fata mea, si fii fericit a! Si fii cu mare grija sa rnduiesti lucrurile si chilimurile din casa si din oda ia ta de nunta ntocmai n starea n care se aflau n noaptea cea dinti a nuntii tale! Si numaidect Sett El-Hosn, macar ca era n drdora tulburarii si a bucuriei, dadu poruncile de cuviinta slujnicelor, care se sculara pe data si se apucara de treaba si aprinsera facliile. Iar vizirul le spuse: Am sa va ajut sa va aduceti aminte! Si si descuie dulapul si scoase din el hrtia pe care avea nsemnate lucruril e, si toate cte se aflau n casa, cu locurile lor de odinioara. Si le citi pe ndelet e acele nsemnari, si veghe ca fiecare lucru sa fie pus la locul lui dinti. Si trea ba fu facuta atta de bine, nct pna si ochiul cel mai iscoditor s-ar fi crezut a fi d e fata chiar la noaptea nuntii frumoasei Sett El-Hosn cu graj darul cel cocosat. Apoi vizirul aseza, cu chiar mna sa, la locul pe care se aflau odinioara, hainele lui Badreddin: turbanul pe scaun, izmenele de noapte pe patul ravasit, salvarii si caftanul pe divan, iar sub ele punga cu mia de dinari si cu senetul evreului, si nu uita nici sa coasa la loc, ntre fes si cearsaful turbanului, pnza ceruita. Pe urma i spuse fiicei sale sa se mbrace la fel ca n noaptea dinti, sa intre n odaia de nunta si sa se pregateasca a-l primi pe varul si sotul ei Hassan Badr eddin si, cnd el va intra, sa-i spuna: O, ce mult ai zabovit la umblatoare! Pe All ah, daca esti stricat la stomac, de ce nu-mi spui? Ori nu sunt eu un bun al tau si roaba ta? O mai sfatui, macar ca Sett El-Hosn nu avea deloc trebuinta de un at are sfat, sa fie tare dulce cu varul ei si sa-l faca sa petreaca noaptea cea mai desfatata cu putinta, fara a uita taifasul si stihurile cele frumoase ale poeti lor. Pe urma vizirul nsemna pe hrtie ziua aceea fericita. Si porni spre odaia u nde se afla lada n care zacea Hassan cetluit. Porunci sa fie scos afara pe cnd dor mea, i dezlega picioarele, care erau legate, l dezbraca si i puse numai o camasa su

btire si o tichie pe cap, ntocmai ca n noaptea nuntii. Sfrsind, vizirul se furisa r epede, deschiznd usile care duceau spre odaia de nunta, si l lasa pe Hassan sa se trezeasca singurel. Iar Hassan se trezi n curnd si, naucit cu totul ca se vedea asa, aproape g ol, n sala aceea luminata minunat si care nu i se parea straina, si zise n sinesi: I a sa te vedem, baiete! Te afli n visul cel mai adnc ori esti treaz? Dupa clipele dinti de uluiala, se ncumeta sa se ridice si sa faca vreo ctiv a pasi afara din sala, pe una dintre usile deschise. Si pe data i se curma rasuf larea: vedea si cunostea aidoma ncaperea n care se ntmplase petrecerea de pomina n ci nstea lui si n paguba cocosatului si, prin usa deschisa ce da spre odaia de nunta , si vazu pe scaun turbanul, si pe divan salvarii si hainele. Atunci sudoarea i sc alda fruntea si si-o sterse cu mna. Si si zise: La, la! Sunt treaz oare? Dorm? Tt, tt! Sunt nebun! Porni nsa mai departe, da calcnd nainte cu un picior si dnd ndarat cu celalalt, fara a ndrazni mai mult si stergndu-si mereu fruntea scaldata de sudoare a rece. Pe urma, ntr-un sfrsit, striga: Ci, pe Allah! Nu mai ncape ndoiala, chiar asa-i, mai baiete! Nu-i deloc vr eun vis! Si erai, dreptu-i, nchis bine si cetluit ntr-o lada! Nu, deloc nu e vis! Si, spunnd acestea, ajunse la usa de intrare n odaia miresei, si, cu grija , ndrazni sa-si strecoare capul. Si pe data, de sub pologul de matase albastra si subtire, Sett El-Hosn, n tinsa n toata frumusetea ei goala, ridica galesa marginile pologului si i spuse: O, stapnul meu drag! Mult ai zabovit la umblatorile alea! Uf, vino degrab a! Vino! La vorbele ei, bietul Hassan ncepu sa rda n hohote ca un mncator de hasis or i ca un fumator de mac si ncepu sa icneasca: Hu! Hi! Hu! Ce vis nauc! Ce vis aiurit! Pe urma pasi mai departe nainte, de parca ar fi calcat pe serpi, cu o gri ja nemarginita, sumetindu-si poalele camasii cu o mna si pipaind mprejur cu mna cea lalta, ca un orb sau ca un om beat. Pe urma, nemaiputnd de tulburare, sezu jos pe chilim si ncepu sa cugete adn c, facnd din mini niste semne de uluiala smintite. Si vedea acolo, dinainte-i, sal varii lui asa cum erau, nfoiati si cu cutele bine rnduite, turbanul lui de la Bass ra, caftanul lui si, dedesubt, baierile pungii, atrnnd. Si iarasi Sett El-Hosn grai dinlauntrul crivatului si i spuse: Ce ai, dragule? Te vad tare buimacit si cam tremurnd. A, la nceput nu erai asa! Nu cumva, din ntmplare ? Atunci Badreddin, stnd jos mai departe si tinndu-si fruntea cu amndoua minil e, ncepu sa deschida si sa nchida gura ntr-o pornire de rs smintit, si izbuti sa ngai me ntr-un sfrsit: Ha, ha! Zici ca la nceput nu eram asa! Care nceput? Si care noapte? Pe All ah! Pai sunt ani si ani de cnd lipsesc! Ha! Ha! Atunci Sett El-Hosn i spuse: O, dragule, linisteste-te! Numele lui Allah fie asupra-ti si mprejuru-ti! Linisteste-te! Eu vorbesc de noaptea de-acum, pe care ti-ai petrecut-o n bratele mele, de chiar noaptea cnd berbecele a patruns vrtos de cincisprezece ori n spartu ra cetatii! Dragule! Ai iesit numai pna la umblatori. Si ai zabovit acolo pret de vreun ceas! Of, vad ca pesemne te-ai stricat la stomac! Vino, dar, sa te ncalzes c, vino, iubitule, vino, inima mea si ochii mei! Dar Badreddin rdea nainte ca un smintit; pe urma zise: Poate ca e adevarat ce spui tu! Ci ! Asa ca de buna seama trebuie sa fi ad ormit la umblatoare, si acolo, n tihna deplina, oi fi visat un vis tare urt! Pe urma adauga: Of, da! Tare urt! nchipuieste-ti ca am visat ca eram ceva ca un fel de buc atar ori de placintar ntr-o cetate care se cheama Damasc, n Siria, tare departe! D a! Si ca mi-am petrecut acolo zece ani cu meseria asta! Am mai visat si de un ba ietel, un vlastar de vita aleasa, nendoielnic, nsotit de un hadmb! Si mi s-a ntmplat cu ei cutare si cutare patanie Si bietul Hassan, simtind sudoarea cum i scalda fruntea, si-o sterse, dar , stergnd-o, simti urma loviturii cu piatra, si sari n sus strignd: Ba nu! Iacata urma unei lovituri cu o piatra zvrlita de copilul acela! Nu

se poate spune ca nu a fost destul de strasnica! Pe urma cugeta o clipita si adauga: Ori mai degraba nu! Este numai un vis, ntr-adevar! Lovitura poate ca e o lovitura pe care oi fi capatat-o mai odinioara de la tine, Sett El-Hosn, n zbengu rile noastre! Pe urma zise: Sa-ti spun visul mai departe. n cetatea aceea a Damascului am ajuns, haba r nu am cum, ntr-o dimineata, asa cum ma vezi, numai n camasa si cu tichia cea alb a! Tichia ghebosului! Iar locuitorii! nici nu prea stiu ce vroiau de la mine! Si m-am pomenit mostenitor peste pravalia unui placintar, un preacinstit batrn! Pai da! Pai da! Nu-i nicidecum un vis! Am facut o zumarica din boabe de rodie care, pare-se, nu avea destule mirodenii! Si-atunciL. Ia sa vedem! Oare chiar numai s a fi visat toate astea? Si sa nu fi fost nimica aievea? Atunci Sett El-Hosn striga: Dragule, chiar ca tare anapoda vis ai avut! Ma rog tie, spune-mi-l pna la capat! Si Hassan Badreddin, oprindu-se ntruna ca sa se minuneze, i istorisi frumo asei Sett El-Hosn toata povestea, vis ori trezie, de la nceput pna la sfrsit. Pe ur ma adauga: Si apoi iacata ca eram ct pe-aci sa fiu rastignit! Si-as fi si fost, daca visul nu s-ar fi destramat la vreme. Ya Allah! nca mai sunt plin de sudoare din lada aceea! Si Sett El-Hosn l ntreba: Da pentru ce vroiau sa te rastigneasca? El raspunse: Pai tot din pricina putinatatii mirodiilor din zumaricaua de boabe de ro die! Da! Amarnicul stlp al rusinii era gata si ma astepta cu un car tras de o per eche de bivoli de la Nil! Ci, din mila lui Allah, toate nu au fost dect un vis, c a ntr-adevar pierderea pravaliei mele de placintar, darmata cum a fost din crestet pna n temelie, mi-ar fi pricinuit un necaz pna peste masura! Atunci Sett El-Hosn, nemaiputnd, sari din pat si veni sa se arunce la gtul lui Hassan Badreddin, si l strnse la piept, mbratisndu-l si topindu-l n sarutari. Ia r el nici nu cuteza sa se miste. Si deodata striga: Nu! Nu! Toate acestea sunt vis! Pe Allah! Unde ma aflu? Care este adevar ul? Si bietul Hassan, dus catinel la pat de bratele dulcei Sett El-Hosn, se n tinse istovit si cazu ntr-un somn greu, vegheat de Sett El-Hosn, care l auzea cum murmura prin somn cnd vorbele: E un vis! , cnd vorbele: Nu! E aievea! Odata cu dimineata, linistea se ntoarse n mintile lui Hassan Badreddin car e, trezindu-se din somn, se pomeni tot n bratele calde ale frumoasei Sett El-Hosn , si-l vazu dinainte-i, stnd n picioare la capul patului, pe mosul sau, vizirul Sa mseddin, care pe data i ura buna pace. Iar Badreddin i spuse: Da nu chiar tu esti acela care a poruncit sa fiu legat de mini si sa mi s e darme pravalia? Si toate astea din pricina putinatatii de mirodii din zumaricau a de boabe de rodie? Atunci vizirul Samseddin, nemaiavnd nici un temei sa taca, grai: O, copilul meu, iacata adevarul! Tu esti Hassan Badreddin, nepotul meu, fiul raposatului meu frate Nureddin, vizirul de la Bassra! Iar eu nu te-am pus s a nduri toate acele necazuri, dect spre a avea o dovada mai mult despre cine esti, si sa ma ncredintez ca tu esti ntr-adevar acela care a intrat n patul fiicei mele, n cea dinti noapte a nuntii ei. Si dovada aceasta am avut-o atunci cnd am vazut (nt ruct eram pitit n spatele tau) ca tu cunosti bine si casa si lucrurile din casa, p e urma turbanul tau, salvarii si punga, si mai cu seama senetul din punga si nscr isul ascuns n turban, n care se afla povetele tatalui tau Nureddin. Asa ca sa ma i erti, copilul meu! ntruct nu aveam la ndemna dect calea aceasta ca sa te dovedesc, eu care nu te mai vazusem niciodata mai nainte, dat fiind ca te-ai nascut la Bassra ! Copilul meu, toate astea se datoresc unei glceve marunte, ivite odata demult ntr e tatal tau, care a fost fratele meu Nureddin, si mine, mosul tau! Si vizirul i istorisi toata povestea, pe urma i spuse: O, copilul meu! Ct despre mama ta, am luat-o cu mine de la Bassra, si ai

s-o vezi numaidect, ca si pe fiul tau Agib, rodul noptii tale dinti de nunta cu ma ma lui! Si vizirul fugi sa-i cheme. Si cel dinti sosi Agib care, de data aceasta, se arunca de gtul tatalui sa u, fara a se mai teme de el, cum se temuse de placintarul cel dragastos; iar Bad reddin, de bucurie, prociti stihurile acestea: De la plecarea ta, iubite, eu n-am mai contenit sa plng. Si mari de lacrimi napadira din ochii-mi fara istovire. Si m-am jurat: daca vreodata la pieptu-mi am sa te mai strng, Nu voi mai plnge niciodata, nici pomenind de despartire! Si iata-acuma fericirea se napusteste-asupra-mi, grea, Si cu atta repejun e si cu atta vijelie, nct mi rupe juramntul si-ncepe fara voia mea Potopul lacrimilor iarasi dar e potop de bucurie! Si soarta s-ajurat, si Timpul, sa-mi fie cobe-n veci de veci. Ci eu, o, Timp amar, o, Soarta, va-ncalc cu graba juramntul Se-ntoarse fe ricirea-ntreaga, cu tot ce-mi datorase, deci! Mi s-a ntors iubitu-acasa, dupa ce-a colindat pamntul. Tu, inima a mea, te-asterne naintea lui cum se cuvine, Desfa-ti centuril e-asteptarii, slujeste-l ndelung si bine! Nici nu apuca el sa le rosteasca de-a binelea, ca bunica lui Agib, nsasi mama lui Badreddin, se si arata hohotind de plns si se arunca n bratele lui, aproa pe pierita de bucurie. Si, dupa potopul de mbratisari, n lacrimi de bucurie, si istorisira laolalt a pataniile si necazurile si toate cte le ndurasera. Pe urma multumira toti lui Allah ca i adunase ntr-un sfrsit mpreuna sanatosi si teferi, si ncepura iarasi sa traiasca n veselie si n bucurie desavrsita, si n huz u-ruri neprihanite, si tot asa pna la sfrsitul zilelor lor, care fura tare spornic e, si lasnd o sumedenie de copii, toti frumosi ca luna si ca stelele. Si aceasta-i, o, norocitule sultan, i spuse Seherezada sultanului Sahriar , povestea cea minunata pe care vizirul Giafar Al-Barmaki i-o istorisi califului Harun Al-Rasid, emirul drept-credinciosilor, n cetatea Bagdadului! Da! Aceasta-i povestea pataniilor vizirului Samseddin, a fratelui sau, v izirul Nureddin, si a lui Hassan Badreddin, fiul lui Nureddin! Iar califul Harun Al-Rasid nu zabovi sa spuna: Pe Allah! Uluitoare si minunata poveste! Si, de multumire, nu numai ca i darui vizirului sau Giafar iertarea pentr u arapul Rihan, da l mai si lua sub aripa dragostei lui pe tnarul care fusese sotu l femeii casapite din Povestea cu cele trei mere si, spre a-l alina de pierderea sotiei sale jertfite pe nedrept, i-o darui de cadna pe una dintre cele mai frumo ase fecioare, i hotar huzmeturi stralucite si si-l lega prieten de inima si tovara s la ospete. Pe urma le porunci calemgiilor domnesti sa scrie povestea aceea min unata cu scrierea lor cea mai frumoasa, si s-o nchida cu grija n dulapul cu script e, spre a sluji de nvatatura copiilor copiilor lor. Ci, urma iscusita si chibzuita Seherezada, catre sultanul Sahriar, stapnu l de peste insulele indienesti si chinezesti, nu care cumva sa crezi, o, norocit ule sultan, ca povestea aceasta ar fi la fel de minunata ca aceea pe care am sa ti-o istorisesc, daca nu esti ostenit! Iar sultanul Sahriar i spuse: Si care-i acea poveste? Seherezada raspunse: Este cu mult mai frumoasa dect toate celelalte! Iar Sahriar i spuse: Si cum i zice? Ea raspunse: i zice Povestea cu croitorul, cu cocosatul, cu evreul, cu crestinul si cu barbierul din Bagdad! Si sultanul Sahriar raspunse: De buna seama, poti s-o povestesti!

SFRSIT

1 Dinastia Sassanizilor a domnit n Persia, ncepnd din anul 226 pna la cuceri rea Persiei de catre arabi n anul 651. Fireste, n O mie si una de nopti, numele de persoane, de localitati etC. Nu respecta ntru totul realitatea, ele fiind adesea produse ale fabularii. 2 Sahriar (cuvnt persan) nseamna Sahul Cetatii . 3 Sahzaman (cuvnt persan) nseamna Sahul Veacului . 4 Samarkand astazi oras n Uzbekistan; Al-Ajam denumirea araba a Persiei. 5 Salamalek formula de salut la mahomedani, care se rosteste nsotita de o temenea; cuvntul provine din expresia araba salam alaik ori sala-maleikum: pacea (sau mntuirea) fie asupra ta 6 Asr (n limba araba) vremea zilei cnd soarele ncepe sa coboare spre amurg. 7 Ginn, n folclorul arab, nseamna duh , spirit , nger bun sau rau . Mitologia a preislamica era plina de tot soiul de asemenea fapturi, care au dainuit n folclor si dupa ce pagnismul primitiv a fost nlocuit cu mahomedanismul monoteist. Ginnii care s-au supus poruncilor lui Allah reprezinta ceea ce n mitologia crestina poar ta denumirea de ngeri; cei care s-au razvratit mpotriva lui Allah au fost pedepsit i de puterea divina si au devenit demoni dusmani oamenilor. Dupa conceptia islam ica, duhurile acestea sunt grupate n cinci cete: marezii (cei mai rai si mai nfric osatori), efritii (dracii), seitanii (demonii cei mari), ginnii (n acceptiune ngus ta: duhuri), gianii (ngerii). In genere nsa termenul de ginn sau efrit se folosest e cu sensul de duh , spirit . 8 Yussuf este forma araba a numelui frumosului Iosif din Biblie. 9 Eblis (sau Iblis) diavolul. 10 Adam, cel dinti om pe care, n mitologia crestina si araba, Dumnezeu l-a creat dupa chipul si asemanarea sa , si care a fost izgonit din Rai pentru ca, ndem nat de Eva, sotia sa, a muscat din marul cunoasterii binelui si raului . 11 Am pastrat numele sub forma aceasta, dat fiind ca asa s-a ncetatenit n traditia noastra, desi corect este Sahrazada, adica Fiica Cetatii . 12 Doniazada sau Duniazada, adica Fiica Lumii . 13 Muslemin sau moslemin (de la cuvntul arab mosleni) credincios, fidel , ec hivalent cu musulman . 14 La arabi, conform traditiei, orice act juridic trebuie sa fie ntocmit, n fata unor martori, de catre cadiu, functionar public avnd sarcini de judecator si de notar. 15 n povestirile arabe se pomeneste adeseori despre acest obicei, practic at din vremurile de demult, de a se casatori o fata cu varul ei. 16 n traducerea lui M. A. Salie, aici se afla urmatoarea intercalare: ntr-a devar, ai lui Allah suntem si la el ne ntoarcem! ofta negustorul. Nu este putere si tarie la nimenea, numai la Allah cel Preanalt si Preamarit! Daca eu l-am omort pe fiul tau, l-am omort fara de voie. Ma rog tie sa ma ierti. Trebuie sa te omor ne gresit , grai ginnul, si l nsfaca pe negustor si, trntindu-l la pamnt, ridica palosul sa-1 omoare. Iar negustorul izbucni n plnsete si striga: Lasa fapta aceasta n seama lui Allah! si prociti: Ursita are doua fete: o fata alba, alta neagra; Tot doua parti si viata are: o parte dulce, alta acra. S-a spus demult ca soarta lumii-i pidosnica si schimbatoare: Mai tare l lo veste soarta pe-acel ce se stia mai tare! Au nu vezi tu ca vijelia cnd bate zarea dusmaneste ndoaie ierbile plapnde, dar pe copaci i prabuseste? Nu vezi cum marea zvrle-afara tot hoitul care-i gusta-amarul, Pe cnd la fu ndu-i doarme scoica n care-a rs margaritarul? Si daca mna soartei astazi asupra-mi zaboveste crunta Si cu mnie-mi taie c alea si cu napaste ma nfrunta, Sa stii: nici norii de pe ceruri nu vor dura ntotde auna, Macar ca giulgiul lor cel negru umbreste soarele si luna. Cresc pomi nalti destui, padure de crengi batrne si de mlada, Cu pietre se azvrle nsa numai n cei ce poarta roada. Orict de apriga-i napasta ce-asupra-ti negura-si desarta, Sa nu te sperii de necazul care ti-a fost menit de soarta.

Iar cnd negustorul ispravi stihurile acestea, ginnul i spuse: Curma-ti vorb a! Roaga-te lui Allah, ca eu te omor negresit! 17 Seic sau seih (n limba araba saikh) este, la arabi, capetenie de trib sau sef de comunitate religioasa musulmana; prin extindere, termenul se folosest e si pentru a denumi o persoana respectabila, de obicei un batrn venerabil. Seic b atrn este asadar oarecum un pleonasm, dar pleonasmele sunt una dintre caracteristi cile stilului povestirilor Seherezadei. 18 Povestitorul arab se exprima de obicei eufemistic. El nu spune sotia mea, fiul meu etc., ci: fiica mosului meu sau mama fiului meu sau fiul sotiei mele et 19 Sarbatoarea Jertfelor sau Marea Praznuire a lui Allah se celebreaza n l una hagialcului (a douasprezecea luna, dupa calendarul lunar musulman). Atunci hag iii, naintea plecarii la Mecca, sunt datori sa aduca prinoase de jertfe. 20 Aici cuvntul divan (de origine persana) are sensul de sedinta de judeca ta . Alteori el denumeste sala n care se tine sedinta. 21 Dinar (din cuvntul grecesc dinarion) este numele unor monede din difer ite tari si epoci; la arabi, dinarul era o moneda de aur, de mare valoare. 22 Hammam (cuvnt arab, nsemnnd baie calda ) stabiliment de bai publice, baie t urceasca. 23 Seitan unul dintre multele nume arabe date lui Satan-Amagitorul. 24 n mitologia araba, duhurile sunt sexuate, asa nct exista ginni si ginne, efriti si efrite, ghuli si ghule etc. 25 n varianta tradusa de Salie, textul este mult mai dezvoltat: O, tu, ce te scufunzi n noapte si n pieire totodata, Tu ti chemi moartea: n u se-alege nici un nimic din truda toata Nu vezi tu oare apa marii, si-n mare pe stii cum se-aduna n mreaja care-i pescuieste sub umbra noptilor cu luna? Si apa-n jurul lor se zbate si-i rasuceste n vrteje, Iar ochii lor i duc or beste nspre umflatele ei mreje. Neadormit, n noaptea uda, greu bratul trudei osteneste, Amarnic sa adunen mreje din mari gramezile de peste. Iar cel care dormise-n tihna ia pestele apoi si-l vinde, Stnd la racoare, fara truda si chinul celui care-l prinde. Unuia i se da, altuia nu i se da cum vrea Prea-naltul, Cu truda pescuies te unul, iar pestele-l mannca altul. Pe urma spuse: E limpede! Milostivirea vine neabatut, daca vrea Allah mar itul! si prociti: Cnd nenorocul te supune, adaposteste-te-n rabdare. Asa-i cu-adevarat cuminte sa faca-n viata fiecare. Biet robul nu se tnguiasca: dupa prea bine vine-amarul, Iar noaptea nu-si va tine vesnic deasupra lumilor izarul. 26 n varianta tradusa de Salie, ultimele doua versuri suna astfel: Pe cti nerozi i-a poleit norocul! Cti ntelepti se sting n neguri goale! Iar n textul tradus de Henning, poezia citata suna cam astfel: Ajunge, cumplita osnda! Si tu, nenoroc, te mbuna! Ma zbat catre-o soarta mai buna, Dar ea se precurma flamnda. Multime sunt prostii pe lume, Ca ploaia de stele pe cer Da cti ntelepti fara nume n pulberea vremilor pier! La Salie: Tu nu ai vreo putere, trudind si azi si mine, S-agonisesti vreodata amarn ica ta pine; Nici un condei la bastini nu izbuti sa scrie Vreun chilipir cu care sa s capi de saracie. Iar la Henning, poezia suna altfel, exprimnd fatalismul vechii conceptii orientale: Iacata-ti partea: ridicarea prin truda nu-ti sta n putere; Nici iscusinta, nici drzia nu-ti dau nici fala, nici avere; Norocul si averea-s scrise de mai-nainte-asa cum sunt: Putine pe pamnt la unul, la altul mult prea mult pamnt. Desarta soarta l mpila pe cel gingas si simtitor;

Pe ticalosi i suie-n cinuri, pe cei cinstiti, n hula lor. O, vino-mi moarte! Chiar ca viata e prea urta si scrnava Cnd soimii se trasc prin mlastini, pe cnd gscanii zboara-n slava. Sa nu te miri cnd pe cei vrednici i vezi batuti de saracie, Iar raii huzur esc norocul cu mna oarba soarta-l scrie; Trudeste cte-o pasaruica din zori si pna pe-nserate, Pe cnd o alta nici nu misca si-si umfla gusa cu de toate. 28 La Salie, aici sunt intercalate urmatoarele versuri: La naiba, viata, daca nu-ti schimbi zarul! Doar saracia-ti stiu, si-ntreg amarul! Dar cnd se scalda viata-n zori de lapte, Potirul noptii uita-l ca pe-o no apte! Ce-i fericirea ma ntrebi, neroado? ti dau numaidect raspunsul: Iat-o! 29 Soleiman ben Daud Solomon, fiul lui David, personajul biblic, pe care l vom ntlni adesea n O mie si una de nopti. Dupa legenda, pe inelul de la degetul l ui erau scrise cele nouazeci de nume ale lui Allah, a caror cunoastere conferea puteri vrajite asupra tuturor ginnilor, pasarilor si vnturilor. De la numele lui s-a format cuvntul solomonar , cu sensul de vrajitor. 30 Suk cuvnt arab, echivalent cu turcescul bazar . 31 La Salie, versurile difera: Cnd la un bine tu raspunzi prin rau, Pe viata mea, e vai de capul tau! Tu i faci ticalosului un bine, Si el ca hiena se repede-n tine. 32 Hakim (cuvnt de origine persana) nseamna savant , nvatat , dar mai frecvent tor , vraci . 33 Cetatea Farsului era capitala Persiei, pe cnd denumirea de tara rumann ilor era data stapnirilor Imperiului Bizantin n Asia Mica, iar numele de rumanni s au, mai adesea, rumi, li se dadea tuturor bizantinilor. Asadar, cetatea Farsului, n tara rumannilor este o inadvertenta. 34 La Salie: Soarele dadu binete Giuvaierului celor buni Giuvaierul celor buni fiind profetul Mahomed, care a spus: Soarele nu rasare dect ca sa ma salute p e mine. 35 n stilul metaforic specific povestitorului arab, expresia vrea sa zica : se temeni pna la pamnt si saruta pamntul dinaintea mparatului. 36 Daruirea de haine scumpe era echivalenta cu conferirea unei nalte deco ratii si, de obicei, aceste haine erau mpodobite cu pietre pretioase, ajungnd ades ea sa valoreze preturi fabuloase. Pe lnga haine, se mai daruiau arme scumpe si ca i mpodobiti cu ntregul harnasament. 37 Meidan arena, teren de ntreceri cavaleresti si de jocuri. 38 Emir (n araba amir: sef) titlu onorific dat capeteniilor lumii musulman e, restrns apoi numai la urmasii lui Mahomed. 39 Ghula fiinta demonica care, dupa mitologia araba, traieste n locuri pu stii, mai ales prin ruine si cimitire, hranindu-se cu cadavre. Ghulii si ghulele pot sa ia chip omenesc, spre a-i amagi pe drumetii singuratici si a-i mnca. 40 Navab (n araba nawwap, pL. De la naip) loctiitor sau reprezentant al s ultanului 41 Khol (din cuvntul arab al-khol alcool) suliman facut pe baza de pulber e de antimoniu, asemanator cu cel cunoscut sub numele de crmz. 42 Kufie naframa de aproape un metru patrat. 43 Tribul Ad, spun legendele si Coranul, a fost nimicit de Allah din pri cina nesupunerii lui la credinta mahomedana. Aditii, conform traditiei, aveau o statura de uriasi. 44 Banj (sau bang) narcotic puternic, extras dintr-o specie de cnepa de g radina (Cannabis sativa), cunoscuta ndeobste sub numele de hasis 45 Muntele Cocaz (sau mai corect, Muntele Kaf, n persana Ghaf) dupa cosmo grafia mitologica musulmana din Evul Mediu, este un sir de munti de smaragd, car e nconjura pamntul, conceput de forma unei farfurii. Toti muntii de pe pamnt erau c onsiderati ca aflndu-se n legatura cu muntele Kaf. Pe vrful lui cel mai nalt, se nchi puia un vulcan. Cutremurele aveau loc atunci cnd Allah se atingea de vrfurile aces tui munte. Alexandru cel Mare ar fi mprejmuit muntele Cocaz cu un zid de netrecut

46 Bautura alcoolica, pretuita de negri 47 Expresia o pun pe capul si n ochiul meu reflecta obiceiul protocolar mus ulman, dupa care orice porunca scrisa sau orice act scris se duce la ochi si la frunte, spre a ilustra prin acest gest marturia de supunere absoluta. 48 Mameluc (n araba marnluc cel ce este n stapnirea cuiva, rob ) ostas calare din corpul de garda al unui sultan. 49 Izarul este un voal mare cu care femeile musulmane se nfasurau din cre stet pna n talpi atunci cnd ieseau pe strada. 50 Mossul oras ridicat pe ruinele fostei cetati Ninive. In Evul Mediu, M ossulul era un centru economic dezvoltat, vestit, mai cu seama, pentru tesatorii le sale. 51 Iasmac val subtire cu care femeile musulmane si acopereau fata atunci cnd ieseau pe strada. 52 Nusran denumirea pe care musulmanii o dau unui crestin; traducerea te rmenului ar fi nazareean . 53 Gutui osmanli gutui turcesti, mari. 54 Misrenesti de Cairo (Misr fiind vechea denumire a orasului Cairo). 55 Sultanli sultanine (adica de cea mai buna calitate). 56 Hennea (sau hene, n araba hinna)- arbustul tropical Lawsonia inermis, din familia Lythariaceelor, din frunzele si din scoarta caruia se extragea o vop sea pentru colorarea n rosu sau n galben a parului, barbii, palmelor, talpilor, un ghiilor. In mod curent, termenul se foloseste pentru denumirea acestui extract s ub forma de pulbere. 57 Artal (de la ratl sau ritl) masura de greutate, variind, dupa locuri si epoci, ntre doua si douasprezece uncii (aproximativ o jumatate de kg). 58 Musc aici, nuca de muscadier (un arbore sau arbust tropical) folosit ca mirodenie (a nu se confunda cu moscul, substanta odoranta produsa de glandele abdominale ale unei cervidee). 59 Sabun un fel de biscuiti. 60 Musabac (n traducere: desfatul gtului ) un fel de sarailie. 61 Lukmet-el-kadi (n traducere: nghititoarea cadiului ) un fel de placinte. 62 Assabih-Zeinab (n traducere: pieptenele Zeinabei ) gogosi lunguiete. 63 Hanma (n limba araba) doamna, femeie de origine nobila sau sotie de nalt demnitar. 64 Ramadan sau ramazan (din rammad harr. arsita , dogoare ) cea de a noua luna din calendarul arab, luna n care musulmanii postesc de la rasaritul pna la apusul soarelui. 65 Pecetea-lui-Soleiman (Solomon) planta cu flori si fructe rosii foarte frumoase, din familia liliaceelor, numita si coada-cocosului (Polygonatum offic inalis). 66 Cetatea Babilonului era considerata de arabi ca patria magiei; babilon ic , pentru ei, nsemna, asadar: fermecator , seducator . 67 Litera alef, prima litera din alfabetul arab, se scrie ca o linie ver ticala si subtire. 68 Ajami este numele pe care arabii l dau tuturor popoarelor care vorbesc alta limba dect araba sau care vorbesc prost limba araba. In mod obisnuit nsa, cu vntul i desemneaza pe persani. 69 Saalicii (la singular saaluk) sau, n persana, kalender sau kalendar er au membrii unui ordin calugaresc, ai carui adepti purtau haine de o anumita croi ala si si radeau barba si parul de pe cap. 70 Harun Al-Rasid calif arab, a crmuit ntre anii 786-809. Functia de calif era echivalenta cu aceea de sef suprem al Imperiului Arab, califul fiind consid erat urmasul si loctiitorul lui Mahomea pe pamnt. 71 Tabaria oras n Palestina, stravechiul Tiberiada. 72 Cel ce pleca n pelerinaj (hagialc) la Mecca, orasul sfnt al lui Mahomed, trebuia sa duca o viata fara prihana, printre altele sa nu bea vin. 73 Arbalesta numele initial al arbaletei. 74 Ducerea minii pe crestetul capului este un mod de salut oriental. 75 Cele sapte citanii , adica cele sapte feluri de a declama Coranul, stabi

lite de scolile canonice de declamatie musulmana. 76 Salie reproduce si stihurile: Sa iei aminte-ntotdeauna, Chiar si cnd soarta te rasfata: Astazi ti e usor, da mine Te-asteapta cazna grea si greata. 77 Muezin (din cuvntul arab mo adhdin cel care cheama la rugaciune ) -slujito r la geamie, care vesteste credinciosilor musulmani ceasul de rugaciunc, chemndui din minaret cu glas cntat. 78 Calam pana de scris, confectionata din tulpina de trestie, folosita p entru scrierea caracterelor arabe. In romneste cuvntul acesta a dat, prin Intermed iu turcesc, termenii calimara, calem (administratie publica sau cancelarie) si c alemgiu (functionar de cancelarie, copist sau scriitor cu calamul, diac, uricar, gramatic). 79 Bagdad azi capitala Irakului, port situat pe fluviul Tigru. Fondat de califul Mansur din dinastia Abbasizilor, n anul 762, a devenit capitala califatu lui arab, alifatului arab, fiind unul dintre cele mai mari centre mestesugaresti , comerciale si culturale din Evul Mediu, drept pentru care lumea araba l denumea Salasul Pacii . 80 Povestea celui de al treilea saaluk, ca si cea de a cincea calatorie a lui Sindbad marinarul, precum si Povestea orasului de arama, Cheile ursitei, P ovestea cea stralucita a craisorului Diamant sunt, fara ndoiala, cele mai pline d e mister din toate Cele o mie si una de nopti. Referirile pe care Io aduc despre lumi disparute sau despre fiinte cu nsusiri de cosmonauti sunt descrieri uluitor de exacte ale unor amintiri despre viitor , cum nu se mai ntlnesc dect n unele legende ale bastinasilor sud-americani, n Povestea lui Ghilgames, n scrierile sfinte indi ene, precum si n poemele lui Homer si n operele lui Platon. 81 n varianta tradusa de Salie: un ins de arama . 82 Ca si n cea de a cincea calatorie a lui Sindbad, rostirea numelui lui Allah este aici aducatoare de nenorociri afirmatie ce constituie de fapt o blasf emie pentru musulmani, care prin invocarea lui Allah cred ca scapa din necazuri. Este evident ca asemenea afirmatie nu e dect o vehiculare de catre povestitorul arab a unor idei cu mult anterioare islamului si iraine de spiritul arab 83 Allahu akbar expresie de preamarire a lui Dumnezeu; n traducere: Allah este atotputernic! 84 Marturisirea de credinta adica rostirea formulei: Nu este dect un singu r Dumnezeu, iar Mahomed este trimisul sau reprezinta unul dintre ritualurile sacr e pentru orice musulman nainte de a-si da sufletul. 85 Roc pasare fabuloasa, extrem de mare si de puternica, prezenta nu mim ai n legendele arabe, ci n mai toate mitologiile populare orientale. Dupa unele in terpretari recente (Michel Gali), ea ca si uriasul zburator Al-Simurg ar fi, n po vestirile din O mie si una de nopti, o amintire deformata despre fiintele ration ale zburatoare, pe care omenirea le-ar fi cunoscut cndva, n trecutul veacurilor si al clipelor 86 Al-Abbas ibn Adb al-Mutallib unchiul profetului Mahomed, nteme-Ictorul dinastiei Abbasizilor, care au crmuit califatul din anul 750 pna l, i cucerirea B agdadului de catre mongoli n anul 1258. 87 Mihrab (cuvnt arab) nisa orientata spre orasul sfnt Mecca, practicata n peretele unei moschei sau al unei locuinte si slujind ca loc de rugaciune S. I m editatie. 88 Planeta Saturn 89 Planeta Marte 90 Planeta Mercur 91 Planeta Venus 92 Suna cuvnt arab care nseamna ortodoxism si care denumeste traditia orala mahomedana alcatuita din hadisuri (povestiri) despre faptele profetului Mahomed si din aforismele atribuite lui. Pe baza acestora, pre-t iun si prin interpretar ea regulilor preconizate n Coran, s-a ntemeiat dreptul canonic musulman. 93 Marhaba! Ahlan! ua sahlan! Anastina! urari de bun-venit, intraductibi le cuvnt cu cuvnt: Fie-ti primirea cordiala, amicala si dulce! 94 In vechime, pecetea avnd gravate pe ea numele celui ce o purta, precum si alte date personale despre acesta slujea ca dovada de identitate si ca mijlo

c de iscalitura, am zice, legala. 95 Sfnta Carte fireste: Coranul. 96 Dejla numele arab al fluviului Tigru. 97 El Amin fiul si urmasul lui Harun Al-Rasid a crmuit ntre 809-813, apoi a fost nlaturat de fratele sau Al-Mamun. 98 Baramka (barmachizii sau barmechizii) familie de viziri sub domnia ma i multor califi, la Bagdad. Giafar, favoritul lui Harun, ultimul dintre ei, caznd n dizgratie, a fost osndit la moarte n anul 803. 99 Tara Misrului adica Egiptul (Misr, Mesr sau Masr fiind vechiul nume a rab al Egiptului si al orasului Cairo). 100 Samseddin n traducere: Soarele credintei . 101 Nureddin n traducere: Lumina credintei . 102 Ghezirah (mai corect Gizeh, n araba El Giza) oras n Egipt, pe NiL. Apr oape de marile Piramide si de ruinele vechiului Memfis, vestit pentru multimea d e mastaba (morminte egiptene n forma de trunchi de piramida) si de necropole din epoca dinastiilor IV si V; azi suburbie capitalei Egiptului. 103 Kaliubia (mai corect: Ali-Kaliub) oras la zece kilometri spre nord d e Cairo. 104 Belbeis {Bilbis) loc de popas pe drumul de la Cairo spre Siria 105 Cetatea Alepului (n araba Haleb) oras n nordul Siriei. 106 Hassan n traducere: Frumosul ; Badreddin Luna plina a credintei 107 Musaip dregator la curtea unui sultan. 108 Turbeha cripta, mausoleu. 109 Sett El-Hosn n traducere: Domnita frumusetii . 110 El-Bassrani adica cel din Bassra . 111 Tara Samului Tara Damascului {Sam fiind numele persan al orasului Da masc). 112 Tarbus tichia n jurul careia se nfasoara cearceaful turbanului. 113 Agib adica Minunatul 114 Meidanul Hasba n traducere: Cmpul de hrtie . 115 Moscheea Bani-Ommanilor unul dintre cele mai stralucite monumente al e arhitecturii musulmane, ridicat de catre cel de al saselea calif din dinastia Omeiazilor, Valid I, care a domnit ntre 705-715 la Damasc. 116 Allah karim, n traducere Allah este milostiv. 117 Homs (sau Hims), Hama, Mardina (sau Mardin), Mossul, Diarbekir (sau Diar Bekr) orase n Siria, pe drumul de la Damasc la Bassra. 118 Kanun trgusor la nord de Damasc, unde poposeau caravanele de calatori . 119 Zaidania (mai corect ar-Reidania) asezare la nord-est de Cairo.