136

Leonie Ivanov

Studii tolstoievskienc

l37

N.M. Kararnzin

Dar, eel mai mult imi pliicea unul anume, acela pe care se inalti: intunecatele turnuri gotice ale Manastirii Sf Simon. Daca adasti pe aceastii colinii, in partea dreaptii ti se deschide ochilor aproape ititreaqa Moscoua, aceasta inqramiidire qrozaoii de case Ji biserici, ee ni se injatiJeaza ea un minunat amfiteatru; un tab lou inctintiitor, mai eu seatnii ciind e luminat de soare; ctind razele sale erepuseulare aprind nenumiiratele eupole aurite, multimea de eruci ce se ridica spre eer! in vale se astern luncile inflorite, eu iarbii qrasii de un verde inchis; dineolo de ele, pe nisipuri galbene, curqe raul limpede, rascolit de uaslele usoare ale barcilor pesciiresti sau vuind sub carma vase lor grele, ce plutesc dinspre eele mai roditoare piirti ale Imperiului sa indestuleze eu paine nesaiioasa Moscooii. Pe cealaltii laturii a rtiului se ziireste un criinq de stejari, zanga care pase 0 multime de turtne; aeolo tineri pastori, toliiniti la umbra copacilor, ingana ciintece simple si triste si-si tree astfel zilele de uarii, attit de monotone pentru ei. Ceva mai departe, in oerdeata deasii a unor ulmi biitriini, luceste Manastirea Sf Daniil, eu cupolele ei de aur; iar mai incolo, aproape de Zinia orizontului, albiistresc colinele Vorobiev. Pe aceeasi parte stanga se insirii ogoare Iarqi, acoperite eu qrtine, peteee de piulure, trei-patru ciiiune, iar in depiirtare, satuZ Kolomenskoe, eu maretul sdu palat.

Vin adesea in aeest loe si aproape intotdeautia intiunpin aici primiioara; tot aici poposese §i in zileie posomoriite de toamnii, pentru a suferi impreuna cu natura. Vanturile urlii eumplit printre murii miiniistirii piirasite", printre mormintele napadite de iarba inalta si priti eoridoarele intunecate ale chiliilor. Aeoto, sprijinit de ruinele pietrelor de

Siirtnaria Liza'

Poate co. ninieni din cei ee triiiesc Ia Moscova nu cunoaste atiit de bine imprejurimile orasului, cum le eunosc eu, pentru co. nimeni nu iese mai des ea mine pe camp, nimeni nu riitiiceste mai mult pe jos.farii un plan anume.fiirii vreun seop, incotro vede cu ochii, prin lunci ;;i criinquri, pe dealuri si pe sesuri. in fieeare uarii, ajlu noi locuri agreabile sau tioi frumuseti in eele vechi.

. ~uvela a fost publicata pentru intaia oara 'in 1792, In "Mosl<ovkii jurnal", editat de Nikolai Karamzin. Prezcnta traducere s-a facut dupa volumul:

Russkaia sentimental'naia poucst' (Nuuc/o scntitnentalii 1"1156), aparut Ja Moscova III 1<)79.

•. La data redactarii acestui text, Manastirea Sf. Simon era intr-adevar parasita. Ca urmare a epidemiei de ciurna din 1771, lacasul a fast transfonnat 111 lazaret ~i, vremc de un sfert de secol, n-a mai fost locuit de calugari.

138

Leonte Ivanov

Studii tolstoicvskiene

139

morm/int, ascult qeamatul surd al uremurilor, inqliitite de haul trecutului, qeamiii fa auzul caruia inima mi se-nfioarii :ji se cutremura. Ctiteodatii, intru in chilii !ji incerc sa mi-i inchipui pe eei ee locuiserii in ele: ce imagini triste! Vad aici un staret ciiruni, inqenuncheat infaia Crucii. Riistiqnirii, care se roaqii pentru 0 cat mai qrabnica dezlegare de lanturile acestei lumi; ciici de la viata nu mai asteaptii nici 0 bucurie, pentru ca toate simiurile i-ou tnurit, 1.n afara celor ale bolii si sliibiciunii. Dincolo, un lanar calugar cu faia plida §i cu ochii plini de dol' se uita in zare prinire qratiile ochiului de geam, vede piisiirile vesele ce plutesc libel' in oceanul »iizduhului, le vede si varsii lacrimi amare. Ttinjesie, se ofileste si se zzsucd, iar sunetul abiitut al clopotului imi cesteste timpuria sa moarte. Privesc uneori minunile zuqriiuite pe portile bisericii, minuni petrecute in aceastii miiniistire, aeolo cad din eer pesti, intru. potolirea foamei fratilor din miiniistirea asediatii de dusmani fiira de numiir; dincoace chipul Maicii Domnului ii pune pe fuga pe neprieteni. Toate aeestea imi readuc In minte istoria patriei noastre, trista istorie a ace lor uremi, ciuid cruzii tiitari si Iituanienii devastau prin foe si sabie imprejurimile eapitalei rosiene, uremurile ctind nefericita Moscoua, ea 0 vaduva lipsitii de apiirare, astepta de fa unul Dumnezeu izbauirea de cruntele ei nenorociri.

Dar, eel mai adesea mii cheatnii spre zidurile Miiniistirii Sf Simon amintirea plina de jale a Lizei, a siirmanei Liza. All! Mi-s draqi acele lucruri care-mi miscii ininui :ji mii fac Sel vc'irs amare lacrimi de tristete!

La VI'CO saptezeci de stiuijeni de peretii miinastirii, fa marginea unei lunci inuerzite, se ajla 0 coliba pustie.fiirii wja, fora geamuri, fora dusumea; demult i-a putrezit acoperisul si s-a priiuali), in aceasta colibii, Cll vreo treizeci de ani I:n urmii,

traia, impreunii cu biitriin« ei mama, frumoasa, qinqasa Liza.

Tatiil fetei, pcntru cii-i pliicea sa muiiceascii, am bine pamcmtul si ducea 0 viata chibzuitii, fusese un tiiran destul de auut. Insii, la scurt timp de la moartea lui, sotia $i fiica au siiriicit. Braiul lenes al celui tocmit sa tnunceascii lucra rall piimiintul, asa cii ogorul nu mai rodea destulii paine. Ele au fost nevoite sii-si arendeze piuniuitul si inca pe bani putini. Pe zanga aceasta, biata vaduva pliuiqea aproape incontinuu moartea biirbatului ei - cad si iiiriincile pot iubil - sliibea de la 0 zi la alta si nu mai putea sa lucreze. Sitiqurii Liza, care la moartea tatiilui ei avea cincisprezece ani, ea sinqura muncea zi si noapte, fara sii-si cruie Jrageda tinerete, fara sa-§i crute frumuseiea ei rara, tesea panza de casii, impletea ciorapi, culeqea flori primiiuara, iar vara striinqea fructe de padure si le vindea pe toate la Moscova. La uederea muncii necurmate a fiicei, batrtina cea bunii La sufiet si simtitoare a striinqea la pieptul ei slab, 0 numea mana cereasca, stiilpul. familiei, bucuria biitriinetilor ei $i se ruga de Dumnezeu s-o riispliiteasca peiitru tot ceea ce face pentru tnaicii-sa.

.Dutnnezeu mi-a dat miiirti ea sa muncese, spunea Liza, tu m-ai aliiptat si-ai avut qrijii de mine catii vreme am fost copil; (1 venit riindu! meu 56 am (Jrija de tine. Inceteaza sa mai suferi, inceteazii Cll pliinsut; lacrimile noastre 1l11-1 VOl" llluia pe lata". /ulcsca lnsc7 qinqasa Lira 1111 putca eo ins{i~i SLl nu verse lacrimi, (~h! 1:ji aducea atninte cii (WU5eSe un tatii $i cii acesta ([ niurit; dar. pen/til u-$i lini!jti rnama, se striiduio si'i-:ji ascundii tristctea dill sujlet ~i se ariita calmii ~i ucsdtJ. .Pe lumea cealaltii, draga mea Liza, ii riispundea indurerata biitriinii, pe lumea cealaltii voi ineeta sa pZdng. Se spune ea acolo loti sunt veseli; mel voi veseli $i eu, probabil, cand il voi uedea pe tatiil tau. Numai ca acum nu Vl'eau sa mol', ce se va

, '

140

Leonte Ivanov

iniiimpla atunci cu tine? in qrija cui sa te las? Dea Domnul, inainte de aceasta, sa te »iid aronjatii la casa tal Se va qiisi, poate, cat de curtind un om bun. Atunci, dupii ce va »oi da binecuvdntarea, copiii mei dragi, voiJace semnul cr~cii:;i rnii ooi culca linietitii 111 rcauiinul piirniuit".

Trecura un~() doi ani de ciuid Li/,(1 riuuiisese judi [(1U1.

Lunca se uinplu de flori, iar Liza pleca la Moscova sa uanda lacriimioare. Un tonal' bine imbracat !ji cu un aspect pliicut 0 inlcill! i pc stradii .Ea ii Cll'atajlorifc $i rosi.

- Sun! de uanzore, dotnnitii? - a intreba el zimbind.

- De »anzare - ii riispunse ea.

- Si cam cat zici cii fac?

- Cinci copeici.

- E prea putin. Poftim 0 rublii.

Liza se mira, indriizni sa-i arunce ttiniirului 0 priuire, rosi mai tare, dupii care, lasandu-!ji ochii in piimiittt, ii spuse cii nu poate primi 0 ruble.

-Dece?

- Nu am neuoie de nimic in plus.

- Eu cred ca aceste lacrtimioare frumoase, culese de

tniiinile unei fete frumoase, costa 0 rublii. Dar, daca nu urei sa primesti ctiit, poftim cinci copeici. A$ urea sa cumpiir jlori numai de fa tine, a~ urea sa le culegi numai peniru mine.

- Liza oiindu florile, lua cinci copeici.fiicu 0 plecaciune

si diidu. sa plece; necunoscutul insa 0 apuca de mana: -lncotro urei 5-0 apuci, domnitii?

- Spre casii.

- Dar unde locuiesti?

Liza ii spuse unde locuieste; ii zise $i pleca. Tiiniirul nu mai voi s-o retina, poate si peniru ca treciitorii incepuserii sa se opreasca si, prioind la ei, ziunbeau CLl viclenie.

Ajunsd cease, Liza ii pouesti mamei ce i S-Cl intiimplat.

Studii tolstoievskiene

141

- Ai .Jacut bine ca n-oi luat rubla. Cine stie, era, poate, un om riiu ...

- A, nu, miiicutii! Nu cred a§Cl ceva. Auea 0 Jafa aiiit de bunii si 0 voce asa pliicuta,

- Chiar dacii, Liza; e mai bine sa te hranesti pe seama iuuncii [ole ~i sa ,w iei nimic pe deqeaba. Tu inca nu stii, drcuja mea, cum pot jigni oamenii riii 0 biatii fatii! De fiecare data ciuid pled in oras mii doareinima; aprind iniotdeauna 0 Iumiuiare ill [ata icoanei si-l roq pe Dumnezeu sa te ocroteasca de orice suparare sau napastii.

in ocliii Lizei se ioirii lacrimi; i$i siirutii mama.

A doua zi, Liza culese cele tnai frumoase liicriunioare si plecii din nou cu ele in oras. Ochii ei ciiutau ceua in tiicere. Multi doritori uoirii sa-i cutnpere florile; ea 'ins a le riispundea cii nu-s de vanzare si priuea ciuid intr-o parte, ctind in cealaltii. Cobori seara; trebuia sa se intoorca acasa, florile Jura aruncate 'in apa Moscouei.

- Sa nu ua fie nimeni stiiptinl - spuse Liza si simp un fel de tristeie 'in suflet.

In ziua urmiiioare, spre searii, stiitea asezatii Ia geam, torcea si ciuita in surdinii cantece.de jale; deodatii sari de pe scaun §i scoase un striqat: ,,Aht .. ", Necunoscutul eel tiiniir se afla in fata ferestrei.

- Ce-i cu tine? - 0 intrebii speriatii maica-sa, asezatii aliituri.

- Nu-i nimic, maicuta, ii riispunse Liza cu sfialii-ti glas,

doar ce I-am uiizut. - Pe cine?

- Pe aceI domn care mi-a cumpiirat florile.

Biitrtina se uitii pe qeam. Ttiniirul ii fiicu 0 plecaciuiie atiit de potiticoasii, avea un chip attit de prietenos, inc/it ea nu putu gandi nimic riiu despre dinsul.

142

Leonle Ivanov

- Bunii ziua, biurtinico! - spuse el. - Am obosit din cale-afarii, n-ai cumva un poliar de lapte proaspat?

Seruiabilii, fora so. mai astepte riispunsul tnamei, poate ~i pentru ca-l stia de dinainte, Liza fugi in piimita, aduse un ulcior curat, acoperit cu un capac de lemn, luii un pahar, II spala, il sterse cu un prosop alb, il umplu !ji i-I intinse pe geam, fora sii-si ridice 'insa prioirea. Neeunoscutul 'il biiu $i nici nectarul prim it din miiinile Hebei'" nu i s-ar fi piirut mai gustos. Oricine poate ghiei co., dupii aceasta, el ii multumi Lizei nu atiit priti vorbe, cat din prioiri. Intre timp, blajina batranica opuca sa-i pouesteasca despre necazul $i tniuiqiiierea ei: despre pierderea sotului $i despre frumoasele insusiri ale fiicei, despre dragostea ei de muticii, despre tandrete etc., etc. EI 0 aseulta eu ateniie; ochii 'insa ii erau, mai e nevoie sa spun, unde anume? Liza, sfioasa Liza, ii arunca si ea din ciind in cand cate-o cautiiturii ttiniirului; nici fulgerul nu sclipeste si nu se pierde mai repede in non, precum eoborau ochii ei albastri 'in piimiint, atunci ciind ii iniiilneau privirea.

- A§ dori, ii spuse el biitriinei, ca fiiea ta sa nu vonda nimiinui, in afarii de mine, rodul mtiinilor ei. A§a, nu va trebui sa mearqii prea des zn orcs, iar dumneata nu vei fi neooitii so. te desparti de ea. Eu insumi voi trece din cand I'n ciind pe la voi.

La aceste vorbe, in ochii Lizei sclipi bucuria, 0 bucurie pe care zadarnic incerca s-o ascundii; obrajii ii ardeau ca !\ ziirile intr-un amurg senin de uarii; Ifji prioea mtuieca sttmgel

si 0 ciupea eu miuia dreoptii. Biitriina ii primi eu pliicere propunerea, nu vazu in ea nici 0 inteniie rea si-l asiqurii pe necunoscut ca piinza tesuta de Liza, ea $i ciorapii pe care-i

••. Zeita a vesnicei tinereti, fiica lui Zeus si a Herei. Era reprezentata cu un pocal in mana, plin cu nectar.

Studii tolstoievskiene

143

impletea, sunt foorte buni fji t-in la purtat mai 111l1li deciit oricare altii. Se Iiisc: intunericul, a!ja cii timiiru! diuiu scz piece. - $i cum sa-ti spunem, bunule $1 bliuulule domn? - intrebii biiiriin«.

- Numele meu e Erast - riispunse el.

- Erast, spuse 'in fjOapta Liza. - Erast! - repetii ea de

vreo cinci ori acest nume, ea $1 cum s-ar fi striiduit sa-l intipiireascii in minte.

Ttiniirul isi Iui: riimas-bun de la ele $i plecii. Liza il petrecii din oehi; biitriina ei mama eazu pe qtinduri ~I7 apucitnd mtina fiicei sale, ii spuse:

- Ah, Liza! Cut e de frumos si bun! De ti-ai gaS1 un logodnie ea elf

Inima Lizei incepii so. tresalte.

- Miiicutii! maieuta! cum e ell putiniii asa eeva? EI e nobil; or, printre tarani.: Liza nu-si duse uorba pdna la capat.

E timpul ea $i cititorul so. stie ea acest tiiniir, acest Erast, era un nobil destul de boqat, eu 0 minte aleasii $i ell 0 inimii bunii, bunii de la natura, Ins a slabii $1 schimbatoare. Ducea 0 uiaiii. usuratica, se qiindea nutnai La propriile placeri, le couta in distractii mondene, dar adesea nu le afla: se plietisea $i-$i eaina soarta. De la prima ititiilnire, frumusetea Lizei ii miscase inima. Citea romane, idile; avea 0 imaqinatie destul de vie si adesea se transpunea cu qiindul in aeele vremuri (joste ciuidua sau doar inchipuite), in care, dacii e sa dam crezarc stihuitorilor, toti oamenii se plimbau lipsiti de griji pe pajisti, se sciildau III izuoare limpezi, se dnlg('ileOlJ ca turturelele, se odihneau sub tufe de trandafir $i mirt si-si petreceau toate zilele intr-a triindiuiealii fericitii. Triiia impresia ea a qiisit la Liza ceea ee inima lui ciiuta de multo

144

l.eonte Ivanov

"Natura rna cheamii la siinu! ei, la bucurule ei curate", cuqeta el, ~i se hotiiri, eel putin peniru 0 vremc, sil se izoleze de lunie.

Dar, sil ne-ntoarcem la Liza. Se fiicu. noapte: mama l~i binecuuiintii fiica si-i urii un somn linistit; de data aceasta 111sa dorinia ei IW se implini: Liza dormi prost. Oaspetele eel nOll din sufletul ei. cliipul lui Erast, ii apiirea atiit de viu 'in ininte, inciit se trezea din clipii in clipii, se trezea ~i ofta. Nici nu rasari soarele ciuid Liza iesi din ccsd, pleca pe malul Moscovei, se asezi: pe iarbii §i, cuprinsa de tristeie, priuea ceturile albe cc se friimantau in uiizduh. §i care, dupii ce senaltau, liisau picaturi stralucitoare pe zabranicul naturii. Pe tot cuprinsul impariuea linistea. Curtind lnsa riisiiritul astrului zilei desteptii intreaqa creatie: cranqurile, arbustii se umplurii de uiatil; posiirelele i§i luarii zborul §i-§i incepura trilul; florile l§i iniiltarii capetele, spre a se-mbata CLl binefiiciitoarele raze de lumina. Liza insa continua sa stea intristatii. Ali, Liza, Liza! Ce s-a intiimplat: eu tine! Piinii deuniizi, te trezeai odatii eu piisarelele §i impreunii eu ele te ueseleai ditninetile, iar sufietul tau neprihiinit, plin de bucurie iti lumina ochii, la fel cum soarele straluceste in stropii de rouii cereasca; aeum lnsa stai inqiinduratii si ueselia tiaturii e striiinii inimii tale.

In timpul acesta, un tonal' pastor i§i mona turma pe malul apei §i ciinta din fluier, Liza se uitii la el §i se {as a pradii oisarii: .Dacii acela care e stiipiuiu! qiindurilor mele s-at: fi niiscut simplu tiiran. sau pastor si dacii si-ar fi miuiat acwn turma pe aici, ahl, m-as fi plecat ell un zimbet in fata lui ~i i-as fi spus cu prietenie in glas: bunii ziua, drag a ciobanas! Incotro ifi miii turma? $i aici creste iarbii grasa pentru oile tale; §i aici SUTlt flori rosii, din care sa-~i inipletesc 0 coronitii pentru piiliiria ce-o porti. S-ar fi uitat la mine cu 0 prioire tandrii, m-ar fi prius, poate, de tniini: ... " Eh, vise!

Studii tolstoievskiene

145

Piistorul trecu priti apropiere ciuitiind din fluier §l dispiirii dupii primul deal, impreunii cu turma sa pestriiii.

Deodatii, Liza auzi un zgomot pliicut, se uiiii la riiu, vGzu a berea, iar In barcii, pe Erast. Toate iiinisoarele prinserii a-i zoiicni si, desigur, nu de spaimii. Se ridica, voi sa piece, dar rw putu. Erast sari pe mal, se apropie de Liza, si uisele ei se implinirii In parte, caci el a prioi eu tandrete, 0 prinse de mana ... I ar Liza, Liza stiitea cu ochii adtinciti 'in piimtint, cu obrajii co para [ocului, cu inima biitiindu-i naualnic: nu-si putu desprinde mainile dintr-ale lui, nu se putu intoarce ciuid aeesta se apropie de ea eu buzele lui roze .. , ah! 0 sarutii, 0 siiruiii cu asemenea caldurii, ca intreaqa lume ii piiru cuprinsii de fliiciiri!

- Scumpa mea Liza! - spuse Erast. - Scumpa mea Liza! Te iubesc! - si cuuintele acestea rasunara'in adiincul sufletului ei ea 0 muzicii minunatii, cereasca; abia dacii indriizni sa-si creada urechilor si ... Dar, sa laspenelul. Voi spune doar ca, in acea clipii de incantare, sfiala Lizei se risipi:

Erast afla ea e iubit, iubii cu patimii de a inimii sincere, curatii.

State au pe iarbii si, cum intre ei riutuinea putin lac, se uiiau unul 'in ochii celuilalt, I§i spuneau unul altuia: iubestemii! Douii ore li s-au parut 0 clipa. In cele din urtnii, Liza i§i aminti cii maica-sa se poate nelinisti din pricina ei. Trebuiau sa se despartii.

- Ah, Erast, ii spuse ea, ma vei iubi oare intotdeauna?

- Iniotdeauna, scumpa mea, iiitotdeauna, ii riispunse el.

- Ai putea sa juri cii vafi asa?

- Pol sa jur, draga mea Liza, pot sii jur!

- Nul Nu-mi trebuie juraminte. Am incredere In tine,

Erast, am incredere, co doer n-o 5-0 amiiqesti pe siirmatia ta Liza?

146

Leonte Ivanov

- A~a ceva e cu neputintii, CLl neputiniii, drag a mea Liza.

- cat sunt de fericitii! Si ce mult se va bucura maicuta

c/ind va afia co. ma iubesti!

- 0, nu, Liza! Ei nu trebuie Sa-I spui nimic.

- Cum asa?

- Batrtinii suni biinuiiori. Poate sa-~i inchipuie cine stie

ce lucru rau.

- A~a ceva nu-i cu putintii.

- Totusi, te rog so. nu-i sufii nici un cuuiint despre

aceasta.

- Prea bine; trebuie sa-ti dau ascultare, desi n-as fi urut Sa-I ascund nimic.

Si-au luat riunas-bun, s-ou siirutat pentru ultima oarii si si-ou fiujiiduit so. se uadii in fiece searii.fie pe malul riiului, fie in criinqul de mesteceni, fie pe undeoa, in apropiere de coliba Lizei, numai, se inieleqe, so. se uadii neapiirat. Liza plecii insa ochii ei il ciiutarii de ureo sutii de ori pe Erast, care stiitea incii pe mal si privea in urmajetei.

Liza se intoarse acasii intr-o cu totul alta dispozitie decat plecase. Faia si toate misciirile ei liisau sa se uadii bucuria sincere. "Ma iubeste!" - isi zicea si se entuziasma la acest qiind.

- Ah, miiicutii! - ii spunea Liza mamei care abia se trezise. - Ah, miiicutii! Ce diinineatii frumoasiil Ce »esel e totul pe camp! Niciodatii ciocarliile n-au cantat mai frunios; niciodatii soarele ri-a striilucit mai cu putere; niciodatii florile n-au mirosit mai pliicut!

Biitriina, sprijinitii in toiaq, iesi pe pajiste spre a se bucura din plin de dimineaia pe care Liza 0 zuqraoise in asemenea culori mirifice. Si, pe drept cuutint, aceasta i se

Studii tofstoievskiene

147

piiru deosebit de pliicutii; cu ueselia ce-o itnpiirtiisea, fiica ei scumpii inueseli peniru ea intreaqa natura.

- Ah, Liza! - spuse biitrtuu: - ce bune sunt toate in lumea data de Dumnezeu! Triiiesc de aproape saizeci de ani pe lume, !ji inca nu mii satur sa ttui uit la cele [acute de mana Domnului; nu mii mai satur so. »iid cerul seniti, ce seamiuia cu un cort inalt, si la piimtintul care an de an se acoperii cu iarbii ~i cujlorifragede. Inseamnii co. Imparatul ceresc trebuie sa fi iubit mult omul, dad] a impodobit pentru el a§a Jrumos piimiintul. Ah, Liza! Cine si-or dori sCI tnoarii, dacii 1]-am cunoaste nici un fel de necazuri?.. Se »ede cii asa trebuie sa fie. Cine stie, poate c-am $i uita de suflet daci: din ochii nostri n-ar curge niciodatii lacrimi.

Tar Liza, in timpul acesta se qtmdea: ,,Ah! Mai curtiiid voi uita de sufiet, dec/it de scumpul melt prieten!"

Cu teama so. nu-si caIce jiecare cuuiintul, Erast §i Liza se intiilneau in fiecare searii (dupii cc mama Lizei se culca) fie pe malul apei.fie in criinqul de mesteceni, dar, eel mai adesea, fa umbra stejarilor seculari (fa ureo optzeci de stiinjeni de co lib a), al stejarilor ce adumbreau un elesteu adiinc ~i limpede, siipat cu tnultii vreme In urtnii. Deseori acolo, printre ramurile uerzi, tiicuta luna arginta cu raze le ei pletele luminoase ale Lizei, plete cu care se jucau zefirii $i mana prietenului drag; adesea aceste raze tutninau 111 ochii ginga$ei Liza lacrima striilucitoare ([ droqostci, zutintata int()/deauna de Erast cu un siirut: Stiiteau imbrati$afi, dar rusiiioasa !:ji inieleapta Cyntia*"* nlt se ascundea de ei indiiriitul tiorilor; pure si neoinouate le crew imhriitisiirile.

- Atunci ciind, ii zicea Liza lui Erast, atunci cand imi spui: te iubesc, draga meal, ctuid rna striinqi la piept ~i mii priuesti cu ochii tiii duiosi, ahl, atunci mi-e attit de bine, atiit

.... Unul din nurnele zeitei Diana.

148

Leonte Ivanov

de bine, inc/it [lit eel exist, uit de toate, in aforii de ... Erast. Ciudatl, eciudat, scuinpul meu, cd, jara sa te cunosc, puteam trai linistitii ~i ueselii! Acum asa ceva nu pot inteleqe: acum cred cii fiirii tine uiata lUl e viata, ci tristete §i uriit, Fiirii oehii tai e intunecatii luna luminoasii; fan1 qlasul tCILl rna plictiseste priuiqhetoarea cantareata; fara riisuflarea ta e nepliicutii si adierea uantului.

Erast era inciiniat de piisioriia sa - asa 0 numea pe Liza - si dine! oedea cat de mult il iubeste, 1$i era $i mai draq siesi. Teate petrecerile striilucitoare din lumea buna i se piireau nimicuri, in cotnparatie cu aeele pliiceri, cu care prietenia infocata a acestui suflet neprihiuiit ii hriinea inima. Se oandea eLl dezqust la senzuolitaiea deninii de dispret ce-i adapa mai inauite simturile. "Vol triii eu Liza ca frate §i sora, cugeta el, nu mii voi folosi iniru riiu de iubirea ei $i voi fi intotdeauna fericit!"

Om tiiniir, lipsit de mintel hi cunosti tu oare inima? Poti sa dai seama intotdeauiia de faptele tale? Intotdeauna stiipiini: a simturilor ti-e judecata?

Liza ii eerea lui Erast 5-0 »adii cat mai des pe biuriina ei mama.

- 0 iubesc, spunea ea, si-i doresc binele; mi se pare ca a te vedea este un mare noroc pentru fiecare.

Biitrtina, de /JUnCl seainii, sc buciira de fiecare datii ciirul Erast Ii trecea praqul. ii pliicea sa discute cu el despre riiposatul ei sot si sii-i pouesteasca de zilele tineretii: cum l-a inttilnit inttiia oarii pe scumpul ei Juan, cwn s-c indriujostit de ea si-n ce dragoste, in ce inieleqere au trail.

- Ah! Nu ne siituram niciodata sa ne uitiun. unul la altul, pimi: in acea clip a ciind apriqa moarte l-a secerat. A murit ill braiele mete!

Studi i to/stoievskiene

149

Erast 0 asculta cu 0 pliicere neprefiicutii. Cumpiira de la ea lucrurile iesite din mana Lizei si voia intotdeauna so. pliiteasca de zece ori mai scump fata de cat i se spunea ca fac; biitriuia 1nsa nu lua niciodatii mai multo

Trecurii astfel mai tnulte saptamani. Intr-o searii, Erast o asteptii indelunq pe Liza. in cele din urmii ueni, 'ins a era atiit: de trista, inciit se sperie; ochii ii emu rosii de plans.

- Liza, Liza! Ce-i cu tine?

- Ah, Erastl Am plans!

- De ce? Ce s-a-ritiimplat?

- Sunt datoare sa-p spun totul. A venit sa rna peteasca

un ftiicau, fiul utiui (aran instiirit din satul uecin; mama vrea sa mii miirit cu el.

- Dar tu esti de acord?c.

- Om crud ce esti! Cum poti sa ma-ntrebi asa ceva?

Mi-e mila de mama: planqe ~i spune ca n~ vreau s-o vad impiicatii; cii se va chinui pe patul de moarte daca nu mii va miirita cat mai e in uiatii. Ah! Mama nu stie co. am un prieten ata: de drag!

Erast 0 siirutii pe Liza; ii spuse ca fericirea ei e tot ee are mai scump pe lume; cd, dupii moartea biitrtinei, 0 va lua la sine si VOT trai nedespiirtiii, in sat si in piidurile de nepiitruns, co in rai.

- Cu toate acestea, tu nu-tni poti fi sot! - spuse Liza

suspiniind incet: +De ce?

- Pentni co. sunt taranca.

- Esti nedreapta cu mine. Pentru prietenul tau eel mai

important e sufletul, sufletul neprihiinit, simtitor, §i Liza va fi intotdeauna fiinta cea mai draga inimii mele.

Fata cedii imbriitisarilor lui §i in clipa aceea ii fu dat sii-si piardii inoceniai Erast simp cum i se aprinde siuiqele,

150

Leonte Ivanov

niciodatii Liza nu i se piiru atiit de adorabili), niciodatii mCingdierile ei nu-l miscarii atii: de tare, niciodata siirutiirile ei atal de infliicarate; ea nu stia nitnic, nu-si inchipuia nimic, nu se temea de nimic, intunericul serii tiirzii hriinea dorintele

, ,

nici 0 stea nu lumina pe bolta cereasca, nici 0 raza nu le putea lumina riitiicirea. Erast simp cum i se infioarii tot corpul, Liza de asemenea, Jara sa stie de ce, fora sa stie ce se petrece cu ea ... Ah, Liza, Liza! Unde e itiqerul tau piiziior? Unde-i neprihanirea ta?

Momentul de riitiicire se risipi iutr-o clipii, Liza nu-si inteleqea triiirile, se mira $i-I ititreba pe Erast. Erast tacea, ciiuia dar nu-si putea qiisi cuuintele.

- Ah! Mi-e fried, spuse Liza, mi-e fricii de ceea ce s-a petrecut eu noi! Mi se parea c-o sa mol', cii sufletu-mi ... Nu, nu stiu sa spun toate acestea!.. Tu taei, Erast? oftezi? .. Dumnezeule, ce-i cu tine? in timpulacesta, sclipi fulqerul, riisunii bubuitul tunetului. Liza se cutremurii toatii. - Erast, Erast! 5 trig a ea, mi-e friciil Mi-e frica sa nu mii ucida tunetul, ca pe 0 piicatoasii!

Furtuna vuia cumplit; din nodi negri ploaia curqea $ iroaie, piirea cii natura depliinqe nevinooiuia pierdutii a Lizei. Erast se striiduia s-o linisteasca $i 0 petrecii pema la coliba. in clipa ciind isi luau riimas-bun, ochii Jetei se umplurii de lacrimi.

- Ah, Erast! Spune-mi ca vom fi fericiti ea si pana aeum!

- Vomji, Liza, vomji! - riispunse el.

- Dea Dumnezeu! Nu pot sa nu cred uorbelor tale: vezi

doar, te iubesc! Numai ca-n inima mea ... Ei, dar ajunge! Cu bine! Maine, maine ne vedem iar.

Intiilnirile lor continuarii; dar cum s-a schimbat totul!

Erast nu se mai tnultumea doar cu dezmierdarile nevinovate

Studii tolstoievskienc

151

ale Lizei sale, door ell droqosrea ei adunatii-n prioiri, doar cu atitiqerile de mana, door cu sarutiiri, doer ell simple imbrafi§ari. Voia mai niult, tot mai muli §i, in cele din urtnii, nu-si mai dori nimic, iar eel ce-si cunoaste inima, cine-a eugetat fa insusirile celor tnai intime pliiceri; aceia.fireste, vd fi de acord cu mine, ca implinirea tuturor dorintelor este cea mai periculoasii ispitii a iubirii. Pentru Erast, Liza ttu mai era acel inqer tieprihiinit, .care mai inainte ii atata inchipuirea si-i fermeca inima. Draqostea platonica lasa locul unor sentimenie cu care nu se mai putea miindri si care nici nu erau. noi pentru el. in ce-o prioeste pe Liza, din motnentul 'in care i s-a diiruit cu totul, triiia §i respire tiumai prin el, se supunea in toate, ca un miel, uointei acestuia ~i numai in muliumirea lui tsi tniisura fericirea. Vedea schimbiirile petrecute cuErast si-i zicea aqesea:

- Inainte erai mai uesel; inainte eram mai linistiii si maifericiti; inainte nu-ttii era.atii: de fried cii n-o so mii mai

iubesti! :'::~~

Uneori, in clipa despartirii, el ii spunea:

- Maine, Liza, 11U ne putem vedea; p apiirut 0 treaba importatitii. De fiecare data, fa auzul. ac~stor cuuinte, Liza ofta.

in cele din urmii, nu-l vazu cinci zile de-a riindul $i era extrem de inqrijoratii; 'in ce-a de-a sasea veni si-i spuse eu 0 mina abi'ituta:

- Scumpa mea Liza, trebuie sii-mi iou riunas-bun de la tine pentru 0 vreme. Tu stii ca e riizboi; eu surit inrolat; reqimentul meu pleaca in campanie. Liza piili si era celt pe ce sa lesine.

Erast 0 miinqaie; ii spuse c-o va iubi mereu pe scumpa lui Liza si ca traqe nadejdea cii, dupii ce se va intoarce, nu se va mai desparti niciodatii de ea.

152

Leonte Ivanov

Lizo tiicu multii ureme; apoi a podidirii Iacrimi amare, apucii mana lui Eras! si, priuindu-I cu toatii tandreiea draqostei ei, il intreba:

- Si nu se poate sa riimiii?

- Pot, ii riispunse el, dar numai cu pretul celei mai mari

rusini, eu pretul eelei mai mari pete pe onoarea mea. Toti ma . VOl' dispretui; toti isi vor bate joe de mine, co de un 10$, co de unfiu nedemn al patriei.

- Ah! Dacii-i asa, spuse Liza, aiunci du-te, du-te unde te-a purta Dumnezeu! Numai ca ai puteaji. ucis.

- Moartea pentru patrie nu e infricosiitoare, draga mea

Liza.

- Voi muri de itidati: ee tu n-o sa maifii pe lume.

- Ei, de cc trcbuie sa guncle§li asa? Trcu; nadejde sa

riimiui ill oiatii, lTGg niulejde sa mii intorc fa tine, scutnpa mea.

- Sa dea Dutnnezeu! sa dea Dumnezeu! 0 sa. mii rag pentru asia in fiecare zi, in fiecare eeas. Ah! de ce nu stiu. nici sa scriu, nici sa eitese! Mi-ai fi dat de stire despre tot ee ti s-ar intiimpla, iar eu ti-as fi scris ... despre lacrimile mele!

- Nu, 01 ynja de tine, Liza, ai grija peniru prietenul tau.

Nu ureau sa. pliinqi in lipsa mea.

- Om crud ee esti! Vrei sa mii lipsesti piinii §i de aceastii alinare! Nu! Despartitii de tine, voi iticeta sa pIang doer atunci ciitul mi se va usca inima.

- Giindeste-te fa clip a placutii ciind ne vom vedea din

nou.

- 0 sa trui qandesc, 0 sa mii qiindesc la ea! Ah! Numai de-ar veni tnai repede! Scutnpule, draqu! nieu Erast! N-o uita, sa n-o uiti pe siirmona ta Liza, care te iubeste mai mult dectit pe sine!

Studii tolstoievskiene

153

Nu pot descrie lot ceea ce si-au spus cu acest prilej. in ziua urmiitoare, trebuiau sa. se intalneasca petitru ultima oarii.

Erast vru sii-si ia ram as-bun §i de La mama Lizei, care nu-si mai putu tine lacrimile la auzul ea tiiniirul §i auit de generosul ei boier trebuie sa piece la riizboi. El a silit-o sa primeasca din parte-i niste bani, ziciitidu-i:

- N-C/§ vrea ca Liza, in lipsa mea, sa vanda lucruri fiicute de mana ei §i care, dupii cum ne-am inteles, imi apartiri mie.

Biitriina il acoperi cu binecuuiintiiri.

=Dea Dotnnul, zise ea, sa te intorci eu bine fa noi, sa te mai oiid maca r 0 data pe lumea. asta! Poate cii §i Lim mea ~i va qiisi atunci Wl logodnic dupii cum gande§te. l-as tot multumi Dotnnului daca ai putea veni la n~nta ei! far cand Liza va avea copii, sa stii, boierule, ea esti dator sii-i botezil Ah! Tare-as vrea sa triiiesc piinii atunci!

Liza stiitea Zanga biitrtinii si nu-ndriiznea s-o priueasca.

Cititorul isi poate lesne inchipui ee simiea ea in acel moment. Dar ee-a fost in inima ei, atunci cand Erast, dupii ce-a imbratisat-o pentru ultima oarii, dupi: ce-a strtins-o pentru ultima oara la piept, i-a zis: riimiii eu bine, Liza? .. Ce tablou misciitor! Aurora, ca 0 mare in fiiuiiri, se reviirsa pe bolta cereascii. Erast stiitea sub crengile unui stejar itialt §i-§i tinea imbratisata prietena trista, plinii de dor, palidii, prietenii care, despiirtindu-se de el, isi lua riunas-bun. de la propriul suflet: Natura intreaqii piistra tiicere.

" Liza planqea in hohote, pliinqea si Erast, asa 0 §i piirasi, ea cdzu, se ridica 'in qenunchi, ina Ita 0 mana fa eel' si-si prioi iubitul care se pierdea in zare, tnai departe, tot mai departe, pana dispiiru »ederii, rasa rea so are le, iar Liza, piiriisitii, palidii, isi pierdu cunostinia.

154

Leonte Ivanov

i!ji veni In fire !ji lumea ii piiru trista, mohoriitii. Toate placerile naturii ii rama.neau ascunse, ca !ji iubitul inimii ei. ,Ah!, gdndea ea, pentru ce-am riimas in aceastii pustietate? Ce ma tine sa nu zbor !ji eu pe urmele draqului meu Erast? Riizboiul nu ma inspiiim/intii; utide nu-i prietenul meu, acolo e groaznic. Vreau sa troiesc cu el, so. mol' cu el SCLU Cll pretul uietii mele s-o salvez pe-a lui. Asteaptii, asteapta, scumpul meu! Zbor spre tine!" Diulu sa fuga pe urmele lui Erast, dar gdndul ca are 0 mama 0 opri. Liza ofta si, plecitndu-si. capul, porni cu pasi ti'icuti spre colibii. Din clipa aceea zilele ii erau pline de intristare !ji suferintii, sentimente pe care trebuia sa le ascundii de mama ei: cu attit mai mult i se indurera inima! Simtea 0 usurare door atunci ednd se afunda sinqurii 7n desisul piidurii !ji putea sa verse lacrimi in voie, sa suspine din cauza despiirtirii de iubit. Adesea, trista turturea isi unea ciintul dejale cu suspineZe Lizei. Uneori znsa, chiar daca destul de rar, raza de aur a sperantei, raza aliniirii lumina bezna suferiniei Jetei. Ctuul se va intoarce la mine, ce fericitii voi fit cum se va schimba totul! - la aeest gdnd prioirea i se insenina, bujorii din obraji isi recapiitau prospetimea, iar Liza zatnbea ca 0 dimineata de mai dupii 0 noapte cu furtunii.

In felul acesta trecura vreo douii Zuni.

Intr-una din zile, Liza trebui sa piece la Moseova sa cumpere apa de trandafiri cu care mama ei isi lecuia ochii. Pe una din striizile largi ale orasului vfuu 0 caretii striilucitoare, iar in careta il zari pe el, pe Erast. .Ah! - seoase un striqiit. Liza si diidu sa se repeada spre el; careta insa trecu pe aliituri si coti spre 0 curte. Erast cobori, porni spre cerdacul unei case uriase, ctirid, brusc, se simti cuprins in braie de Liza. Se schimbii la fata, apoi-fiira a scoate 0 uorba La exclamatiile fetei, 0 prinse de miinii, 0 duse in cabinet, inchise usa si-i spuse:

Studii tolstoievskicne

155

- Lizal Situatia s-a schimbat; urmeazii so mii-nsor; trebuie sa mii la$i in pace !ji pentru linistea to. ar fi bine sa ma uifi. Te-am iubit, te moi iubesc si-acum, edict: iti doresc tot binele. lata 0 suta de ruble, ia-i (ii puse banii in buzunar), dii-mi voie sa te siirut pentru ultima oarii si du-te acasa.

Puna ca Liza sa-!ji vina in fire, a SCOCIse din cabinet $i-i arunca seruitorului:

- Condu-o pe aceastii fatii afari: din curte.

In clipa aceasta simt cum tni se umple inima de siins;«, Uit ce-a fost unum 10. Erast, sunt qata sa-l blestem, numai cii limba ml m-ascultii, imi ridic oehii spre cer si Iacrimi imi eurg pe fata. Ah! Oare de ce nu scriu un roman, ci door 0 povestire tristii?

Prill urmare, Erast 0 mintise pe Liza ciind i-a spus ca pleaca fa riizboi? Nu, elfusese intr-adevar la luptii; dar, 'in loc sa infrunte dusmanul, a jucat ciirti §i si-a pierdut aproape intreaqa avere. Curiind se semna pacea $i Erast reveni fa Moscova inqlodat in datorii. I-a riimas 0 sinqurii posibilitate sO-!ji indrepte situatia: sa se insoare cu 0 vaduvo bogata si cam trecutii, care-l iubea de multo. vreme. Se hotiiri sa facti acest pas !ji se mutii In casa ei, Lizei inchiniindu-i un sincer of tat. Dar toate aces tea il pot oare indreptiiti?

Liza se pomeni in strada !ji intr-a asemenea dispozitie, ca n-o poate descrie nici 0 panii. El, el m-a alunqat? EI iubeste pe alta? sunt pierdutii! - acestea ii erau qtuidurile, sentimentele! Uti lesin puternic le puse capiit a vreme. ° femeie bunii la suflet, care trecea pe stradii, se apleca asupra Lizei, care stiitea intinsii la piuniint, si incer'ca 5-0 aduca 'in simtiri, Nefericita deschise ochii, se ridica ajutatii de acea femeie, ii multumi §i porni, tiici ea nu stia incotro. .Nu mai am pentru ce triii (erou desigur qiindurile Lizei), nu am pentru ce! 0, de s-ar priibusi cerul peste mine! De m-ar inqliii!

Leonie IVdllOV

piutuuitul, siirmana de mine! ... Nul Ceru I nu se priuiale; piitruuitul nu se clinteste. Val si-amar de capul tneu!" Iesi din ora~ ~i se trezi deodata pe molul iezerutui adanc, sub umbra biuriinilor stejari care, eu door cateua siiptiuniini in urmii, crau niartori tiicuii la clipele ei de inciintare. Aceasta amintire ii cutretnurii sufietul; un chin cuinplit i se citea pe futa. insa, peste cO/CVG clipe, cazu intr-unfel de lngclndurore, opoi, uitiuidu-se in jur, 0 uiizu pe fiica uecinului lor (o fata de cincisprezece ani) co. ttierqea pe drum, 0 chemii, scaase din buzunar zece imperiali si ii intinse, spuniindu-i:

- Draqa mea Aniuta, scumpii prietena! Du-i acesti bani mamei, nu sunt furati, spune-i co. Liza e uinooatii in faia ei; spune-i ca am tiiinuit droqostea ce-o pur/am unui 0111 crud, lui E ... La ce bun nuttiele lui? Spune-i cii rn-a inselat, roaq-o sa rna ierte, Dumnezeu 0 s-o ajute, sarutii-i mana asa cum 0 siirut eu pe-a ta, spune-i cii siirmana Liza ti-a poruncit s-o saruti, spune-i co cu ...

La aceste uorbe, se aruncii in apii. Aniuta incepii sa -Ii

striae, sa pliinqii, dar nu putu s-o salveze; alerqii 'in sat, se

striinse lumea $i 0 scoasera pe mal; biata de ea murise.

Astfel l$i sfir$i zilele aceastii [atii frumoasii la trup si la. suflet. Ciind ne vom vedea dincolo, in noua uiatii, te »oi: recunoaste.ijinqasii Liza!

l-ou sapat qroapa in apropierea iezerului, sub unstejar iruunecat $i i-au pus pe tnormiint 0 cruce de lemn. Aici poposesc adesea $i cad pe qtuiduri, sprijinindu-mii de sala$lll riimiisiielor Lizei; III ochii mei se prelinqe iezerul; deasupra meo fcsnesc frunzele.

Mama Lizei afia de cumplitul sfar§it al iubitei sale fiice, de qroaza sa71gele i se riici in vine si inchise ochii pentru totdeauna. Coliba ramose pustie. Prin ea bate otintul, iar

Studii to/stoievsi<icflc

157

siitenii superstitiosi, auzind ouietul noaptea, isi zic: .Acolo suspitiii riiposata; acolo suspinii siirmana Liza!"

Ptmii fa sfareitul zilelor Erast nu-si putu ofla fericirea.

La uestea mortii Lizei, nu mai aVll parte de liniste si se considera uciqasul ei. L-am cunoscut cu un an inainte sa tuocrii. El insusi mi-a pooestit aceastii istorie $i m-a adus la mortniintul fetei. POCIte ca acwn S-CiU si impiicat!