Ocaua lui Cuza, povestire populara

Cuza-Vod obinuia adesea s se mbrace ca un om de rnd i s se amestece prin norod.

Dorea s afle el nsui cum triesc cei muli. Aa, ntr-o zi, i-a pus cciul i suman
rnesc, a luat dou putini cu lapte acru i s-a dus n trg la Galai. Pasmite, aflasemria-sa
c unii negustori nu foloseau ocaua cea mare, aa cum hotrse o lege din acea
vreme, i creia poporul i spunea ocaua lui Cuza. A cutat, deci, ranul s vnd
laptele la un bcan, despre care se spunea c n-ar fi tocmai-tocmai cinstit i c vinde
cuocaua mic, iar nimeni nu-l putea prinde cu nelciunea.
- Jupne negustor, nu-i iau bani, s-a tocmit ranul ci ne nvoim ca la ase ocale de
lapte s-mi dai o oca de untdelemn.
- Bine, a primit negustorul, clipind mecher din ochi.
A luat de pe tejghea ocaua mare, ocaua lui Cuza, i-a msurat laptele: douzeci i patru de
ocale. A socotit c trebuie s plteasc,n schimb,patru ocale de untdelemn.
- Caut s-mi masori drept, cu aceeai oca, a struit ranul.Nu se poate, c-i plin de lapte.
i msor cu asta! i a scos de sub tejghea alt oca.
- Pi, ocaua asta-i mai mic, a zis ranul.Ce te pricepi tu, nepricopsitule! Ocaua-i oca i
gata!Atunci, ranul a scos cciula din cap, a lepdat sumanul i s-a artat n tunica
albastr,cu epolei aurii, ca un domnitor. Negutorul a nlemnit. De mult uimire a scpat
ocaua
din mn.
- Ei, negustorule, mai zici i-acum c nu te-am prins cu ocaua mic?
- Nu mai zic, mria-ta!... Iertare... mil prea bunule. Cuza-Vod a poruncit s-i lege de gt
cele dou ocale i s-l poarte pe ulii, s afle lumea c a cutat s nele cumprtorii.
-S ridice ocalele pe rnd, s le arate lumii i s spun tare cu care va vinde i cu care n-are s
mai vnd de-aici ncolo.
Strjuit de slujitori domneti, negutorul mergea pe ulii, ridica ocaua mic i striga ct
iinea gura:- Cu asta, nu!Apoi, ridica ocaua mare i striga i mai tare:
- Cu asta, da!i aa l-au plimbat slujitorii domneti prin tot trgul: Cu asta, nu!... Cu asta,
da!... ii-a fost de ajuns aceast plimbare ca s se fac om cinstit.