176.

Porumbelul şi furnica

O furnică se duse la o fîntînă ca să-şi astîmpere setea, dar căzu în ea şi

începu să se înnece. Din fericire, se întîmplă că un porumbel stătea pe un
copac din apropiere şi văzu cum se zbătea furnica. Aşa că luă o frunză din
copac şi o aruncă în apă. Furnica se sui pe ea şi în curînd ajunse în
siguranţă la mal. Nu după mult timp, veni un braconier, îşi întinse plasa, şi
era cît pe ce să-l prindă pe porumbel, cînd furnica îl înţepă de călcîi. Omul
scoase un strigăt şi scăpă plasa. Dîndu-şi seama că e atacat, porumbelul îşi
luă zborul.

Un bine făcut se întoarce asupra ta precum un bumerang.

177. Bătrînul leu

Un leu, trecut mult prin viaţă, stătea întins pe pămînt, neputincios şi abia
respirînd. Un porc mistreţ, se apropie şi-l atacă cu colţii lui. Apoi un taur
voi să se răzbune şi îl împunse cu coarnele lui. Dîndu-şi seama că acum
leul putea fi tratat în bătaie de joc, un măgar crezu că îşi poate arăta
dispreţul, lovind pe leu în faţă cu călcîile.

Atunci leul care era pe moarte îi spuse măgarului: "Bătăile de joc ale celor
puternici erau destul de rele, şi într-un fel am reuşit să le suport. Dar să fiu
luat în rîs de o creatură aşa de nătîngă ca tine, tu, care eşti o ofensă la
adresa naturii, înseamnă să mor de două ori."