Cum a învățat leul să fie rege

după Marcus Pfister

 Leo, regele animalelor, s-a trezit într-o dimineață după un somn zdravăn. Mai întâi și-a
scărpinat spatele de mânerul tronului apoi a scos un răget asurzitor care a pus în mișcare
întreaga savană.
-Taci din gură! spuse un facocer care se afla în împrejurimi. Urletele tale mă calcă pe
nervi! O să ne înnebunești pe toți!
 Lui Leo nu-i venea să creadă. Nimeni nu i-a vorbit așa vreodată...
-Cu cine crezi tu că stai de vorbă? Eu sunt Leo cel neînfricat, regele animalelor!
Apoi, Leo se năpusti asupra bietului animal încercând să îl spulbere.
Din fericire, un bivol care se afla în apropiere i-a venit în ajutor.
 -Staaai! Stai puțin! i-a spus bivolul lui Leo. Noi nu mai avem nevoie de un rege.
Putem să ne descurcăm și singuri.
-Daa! întări facocerul, ascuns în spatele bivolului.
Leo rămase înmărmurit. Nu-i venea să creadă că i se întâmplă așa ceva.

 -Ai fost întotdeauna un leneș! zise un vultur în timp ce a coborât și i-a smuls
coroana de pe cap.
-Ce ai făcut ca să meriți să fii rege?
Tot mai multe animale se adunară: rinocerul, elefantul, hiena, zebra chiar și blânda
girafă.Toți strigau într-un glas:
-Leneșule, Leo, dă-te jos de pe tron! Renunță la coroana ta!
 Leo nu a avut de ales, a trebuit să fugă din fața furioaselor animale. S-a ascuns în iarba mare
din apropierea unor copaci bătrâni.
”Abia aștept să vad cum se vor descurca fără mine!” își zise leul supărat.
După o vreme, însă, a trebuit să recunoască că nu a făcut mare lucru pentru animale. Ce îi
plăcea cu adevărat era să lenevească, să fie admirat și respectat.
Mereu își spunea: ”Eu merit să fiu slujit, deoarece sunt regele animalelor! Mereu a fost așa,
de ce ar trebui să se schimbe acum?”
 Zi de zi, Leo se plimba prin savană curios să vadă cum se descurcau animalele. Se
descurcau destul de bine, de fapt, nimeni nu observase că el a plecat.
De pe malul râului se auzi un chițăit. Era un șoricel care plângea.
-De ce plângi? a întrebat Leo.
Șoarecele s-a uitat spre marea creatură care îl privea și zise îngrozit:
-Eu, eu doar vrea-vreau să trec de cealaltă pa-parte a râului, dar nu, nu pot!
 -Râul acesta mic? râse leul.Ține-te doar puternic de spatele meu și vei trece în
siguranță. Apoi făcuse un salt până pe malul celălalt.
-Wow! Wow! îți mulțumesc foarte mult...zise șoricelul impresionat de fapta leului.
-A fost o plăcere! Să ai grijă de tine, micuțule! spuse leul fericit.
 După câteva zile, Leo se plimba prin savană, când a auzit un zgomot puternic care parcă
zguduia pământul. Abia a avut timp să se ascundă în spatele unui tufiș.Un rinocer furios a
trecut pe lângă el în viteză mare.
”Nici măcar un leu puternic nu poate face față unui rinocer supărat”, se gândi Leo.
 Din spatele tufișurilor se auzi o voce:
-Hei, rinocerule, ce faci?!
Surprins, Leo a ieșit afară din ascunzătoare. Era un porc spinos, tare supărat!
-Ce s-a întâmplat? întrebă Leo.
-Acea fiară sălbatică mi-a călcat în picioare vizuina!
-Fii liniștit! spuse Leo.Te voi ajuta să-ți repari casa.
Odată ce vizuina a fost reparată, porcul spinos a devenit mult mai vesel.
-Îți mulțumesc foarte mult! îi spuse acesta leului.
-Cu mare plăcere! Mă bucur că am putut să îți fiu de ajutor, dar mă întreb... oare ce s-a
întâmplat cu rinocerul ?
 Leului i-a luat destul de mult timp să-l găsească pe rinocer.
Zăcea epuizat sub un copac. Avea un cucui mare deasupra
celor două coarne.
-Ce s-a întâmplat cu tine? întrebă leul surprins.
Rinocerul gemu, apoi spuse:
- Am fost înțepat de un viespe! M-a durut atât de tare încât
nu m-am uitat pe unde merg și m-am izbit de acest copac.
Leo a găsit niște frunze umede pe care le-a folosit pentru a-i
răcori umflătura.
-Ar fi bine să te mai odihnești, mă voi întoarce curând să văd
cum te simți.
 Seara, când toate animalele s-au întâlnit la băltoacă, au vorbit doar despre cât de
mult le ajutase leul în ziua aceea. Erau uimite de cât de mult se schimbase acesta.
-Un așa rege ne trebuie nouă, unul căruia să îi pese de noi și să ne respecte! zise
elefantul.
-Da, întări hiena...cineva blând, care să țină cont de sentimentele noastre.
-Acesta este regele pe care îl dorim! strigară toți în cor.
 În ziua următoare, toate animalele au mers să îl caute pe Leo. I-au înapoiat
coroana și tronul.
-Hm..Leo, am vrea să te întorci. Ai vrea să fii din nou regele nostru? spuse bivolul
cu o voce gravă.
Leo a răspuns uimit:
-Dragii mei prieteni, sunt bucuros că mă vreți din nou. Va fi o onoare să vă slujesc.
Nu am nevoie de coroană și tron. Chiar dacă sunt rege, nu sunt cu nimic mai presus
decât voi !