Elanul i_i potolea lini_tit setea pe malul lacului când un corb negru

ca tciunele se opri din zbor lâng el.

- De ce e_ti trist nas-lung? întreb corbul.
- Pentru c nu voi reu_i
niciodat.
- Despre ce vorbe_ti?
- Nu voi reu_i s devin Regele Pduri. Toi
elanii tineri trebuie
s devin regi. Tu poi zbura. Eu nu am niciun
talent.
- Nu-ti face griji, va fi bine, zise
corbul. Eu m întreb cum voi reu_i
s construiesc un cuib nou. Pe cel vechi l-a
doborât v-ntul.
- Vatrebui s te descurci
singur, rspunse elanul.
Pe când pleca, atinse c¥teva
rmurele uscate de pin i acestea czur
pe pmânt. Corbul le adun
numaidecât i se apuc s construiasc
cuibul. Elanul nu bg de seam, îns ariciul, pitit
cele întâmplate. dup un tufi_, vzu

4
5
 Dupà ceva timp clanul se întälni cu iepura_ul.
Pari foarte trist, spuse iepura_ul.
Sunt trist, rspunse elanul. Tu ai un talent. Poi face tot felul
de salturi. Eu nu pot. Cum a_ putea deveni rege dac nu am niciun talent?
Nu-i face griji, va fi bine, il încuraj iepura_ul. Eu m întreb cum
s fac s ajung mai repede în vizuin. Este pe partea cealalt a lacului
i nu pot sri atât de mult. Sigur voi întârzia. Ce s fac?
- Va trebui s te descurci singur, spuse elanul. Eu voi înota puin.
A_azà-te pe spatele meu i gânde_te-te cum ai putea s te întorci acas
la timp.
lepura_ul inu elanul strâns de coarne, iar acesta înot pân ajunse
pe malul cellalt. lepura_ul se bucur.
- Mulumesc, spuse acesta. Acum sunt aproape de cas.

Elanul nuauzi vorbele iepura_ului, îns grgria da.

6
Elanul nu ajunsese prea departe când auzi un cântec frumos, dar trist.
Pe o ramur de pin cânta mierla.
- Vai, vai, vai ce ghinion! cânta aceasta.
- Intr-adevr, adug elanul. Ce ghinion c m-am nscut elan.
Tuai o voce atât de frumoas. Toate animalele sunt vrjite de cântecul
tu. Eu ce talent am? Cum o s devin regele pdurii?
- Sunt sigur c totul va fi bine, suspin mierla. Pui_orul meu a czut
din cuib. Cum s-l ajut?
- Nu_tiu, rspunse elanul. Imi pare ru, va trebui s te descurci
singur.
 Apoi mierla se gândi:
- Sunt sigur c poi s te apleci aproape de pmânt, nu-i asa?
Elanul se aplec i puiul de mierl se urc repede pe coarnele sale.
^i sigur îi poi ridica capul foarte repede înapoi, continu mierla.
Când elanul ridic capul, puiul de mierl î_i lu avânt, începu s bat
din aripi _i încet, încet înv s zboare!
- Pot s zbor! Pot s zbor! ciripi puiul de mierl,
mândru i fericit.
Acum rsunau triluri vesele în pdure.
-Mulumesc, mulumesc, mi-ai salvat pui_orul, cânt mierla.
- Nu l-am salvat eu, a fost ideea ta, rspunse elanul.

In adâncul sufletului, elanul se bucur pentru c

f¯cuse o fapt bun.
Chiar acolo, ascuns dup o piatr mare, era ursul, care
urmrise întreaga
întâmplare.

10
 Apoi elanul întâlni o veveri grbit, care srea dintr-un copac in altul.
Elanul se întreb oare cum ar fi s poat topi at¥t de u_or de pe
rege!
ocreang pe alta. Este un talent care s-ar potrivi de minune unui
- De ce te grbe_ti a_a? o întreb acesta.
iarn.
- Nu _tiu cum voi reu_i s adun toate alunele pân la
-Te-a_ fi ajutat cu pläcere dac a_ fi putut s m urc în copac, spuse
elanul. Nu pot s fac asta, a_a c va trebui s te descurci singur.
- Ai dreptate, nu poti. Dar poi s împungi cu coarnele trunchiul
copacului, nu-i a_a? Incearc, te rog.
Veveria îü art elanului alunul cu vârful cozii. Elanul scutur alunul
Cu ajutorul coarnelor i oploaie de alune czu pe pmânt.
Vai, mulumesc, spuse veveria. E_ti foarte priceput!
Da, dar ideea a fost a ta, spuse elanul.
-A_a este, îns tu m-ai îndemnat s gsesc o solutie, rspunse vevenga

Elanul zâmbi. Mile de furnici din musuroiul alturat se bucurar 1 ele

alturi de el.

10
 bun la ceva.
Poate sunt i eu
merele care cre_teau într-o fernä
Elanului i plceau mult
târziu sau
p~duri. De obicei mergea acolo noaptea
de la marginea putea bucura de putin liniste.
pentru a se
dimineaa devreme, sear. Ginile nu se culcaser
alese s mearg la ferm mai pe
Astzi
învârteau de colo-colo,iar elanul nu vroia s le sperie.
înc. Se
tarcul su.
Purcelu_a sttea la aer în

10
15
 - Tucine e_ti? întreb aceasta.
- Sunt un clan, rspunse elanul. Vin din pdure. Vreau s mnânc
câteva mere. Sunt atât de gustoase... pentru c¥teva clipe uit c trebuie
s devin rege.
- Nu ti-ar plcea s fi rege?
- Ba da, dar nu cred c¯ am calitile necesare unui rege.
- Ei bine, eu sunt suprat c nu pot pleca de aici. In pdure sunt
purcelu_i?
- Da, sunt. Se numesc mistrei, spuse elanul. Dar nu am vzut
niciodat unul.
- Mi-ar plcea s fiu i eu mistre.

Elanul mânc câteva mere gustoase. Purcelu_a începu s viseze cu ochii

deschi_i cum ar fi s triasc liber±, în afara fermei.

10

16
 - Dac ai ft fost rege, m-ai fi putut ajuta s ies de aici,
dup ce elanul termin de mâncat. spuse purcelu_a
-Poate, rspunse elanul. Dar nu sunt rege, a_a c va trebui
s te descurci singur, continu acesta.
Purcelusa oft i se încrunt încercând s gseasc o solutie la prohlem
ei.
Picioarele tale par foarte puternice, spuse ea. Nu ai putea s lovesti
gardul înainte s pleci?
- Ba da, a_ putea, rspunse elanul i lovi atât de tare
gardul încât doui
dintre scânduri se rupser pe jumtate.
- Mulumesc, spuse purcelu_a.
- A fost ideea ta, rspunse elanul.

Toate mu_tele se bucurar i aplaudar din aripi reu_ita elanului.

61
 Toat noaptea, elanul cutreier abtut împrejurimile.
Privi îndelung luna ce strlucea pe cer ca un mr argintiu, ascult
strigtul puternic al bufnielor i începu s numere liliecii ce se învârteau
în jurul copacilor asemeni unor frunze negre.
- Mâine, se gândi el, mâine voi spune tuturor animalelor c nu pot
fi regele lor. Se descurc mai bine fr ajutorul meu.
Apoi, adormi cu capul rezemat de un mesteacn.
Purcelusa sttea întins în farcul ei, cu capul în afara u_. Din
in când, printre norii întunecai se putea vedea când
cu un cartof argintiu.
luna, care semna
- Mäine, se gândi ea, m©ine voi
fugi. Dar nu înainte de a mânca.
Apoi adormi i vis cum alerga prin
pdure
coborau împreun dealurile i cum sreau în alturi decu mistreti, cum
b¯ltoace noroi, stronind
torul în jur.
Adoua zi, imediat dup micul
dejun,
-La revedere gäinilor! strig ea. Am purcelu_a se pregti de plecare.
plecat s tr±iesc în slbticie!
23
 Toat ziua elanul se plimb de unul
Nu se putea gândi decât la singur, cu capul plecat.
dezamgirea
Cred c sunt primul elan care nu va
de pe feele tuturor.
Oare cum le voi spune? deveni rege, se gândea el.

24
 Pe sear se duse så bea putin ap din lac. Toate animalele din
erau deja acolo: corbul i ariciul, iepura_ul i grgria, mierla i pdure
ursul
veveria i miile de furnici i toate mu_tele din farcul purcelu_ei.
- lat-l! strigar toate furnicile deodat.
-Noul nostru rege! strigar bufnia i ursul.
-Imi pare r«u, dar nu sunt destul de bun pentru a fi rege, spuse elanul
Voi v descurcai singure, nu avei nevoie de ajutorul meu.
- Exact, rspunser animalele în cor. Un rege mai bun decât tine
nu exist. Tu ne asculi i apoi ne la_i s ne descurcm singuri. Doar asa
putem rezolva orice problem i totul se termin întotdeauna c bine.
Elanul se simi mândru când auzi cuvintele animalelor.
- Bine atunci, a_a s fie! spuse el i înfipse cu putere copita în pmânt.
Toate animalele pdurii se bucurar i aplaudar.
 Laun moment dat se auzi un zgomot din tufi_. Era chiar purcelusa.

Avea nasul acoperit cu ghimpi findc încercase s mnânce otuf;

de ienupr.
- Am zburdat în slbticie toat ziua, spuse ea. Dar m-am sturat.
Mi-e dor de loc_orul meu, mi-e dor de gini. Dar am uitat drumul
înapoi spre cas.
-Iti voiarta eu drumul, spuse elanul.
Mergea in faa purcelu_eicu pai mari, regali.
I_i luar la revedere lâng m¯r.
- Rmâi cu bine Rege elan, spuse purcelu_a.
-La revedere, i rspunse elanul dup ce purcelu_a ajunse cu bine
acas.

28
 Purcelu_a le povesti gäinilor peripeile prin care trecu în pdure,
dar i despre prietenul su drag, îneleptul _i iubitul Rege elan.
Ce crezic au rspuns g£inile?
-Cotcodac, cotcodac!

30