GRADINA SUFLETULUI

de bun credin seinteres :

In discutie cu duhovnicul su, un om
- P rinte, a_ vrea sa fiu un bun cre_tin. Ce trebuie s fac mai întîi1?
Ce este cel mai important în via?
-0, fiule, totul este important. la spune-mi, dac ai o grdin în
care plantezi tot felul de flori, a_tepi ca ele s creasc a_a, de la sine?
-Nu, printe, trebuie sle ud ...

- i dac doar le uzi, vor cre_te ele mari _i frumoase?

- Nu, printe, trebuie s am grij de ele, s nu fie atacate de buruien..
- Dar dac le dai toate acestea, _i nu au lumin, pot ele cre_te?
- In nici un caz, printe, cci toat munca mea nu-_i mai are rostul.
- Atunci s nu uii niciodat , fiule, c sufletul nostru este aseme
nea unei grdini, în care sunt sem nate
cele mai frumoase flori: dragos-
tea, credina, buntatea, cumptarea, omenia... Iar noi suntem cei care
trebuie s avem grij de aceast grdin, ca tot ce este acolo s înflo-
reasc. Doar astfel sufletul omului se umple de frumusete.
-Ce trebuie s facem pentrutoate acestea?
S veghem mereu ca rul s nu se cuibreasc în noi, fiindc,
odat intrat, este foarte greu s-1 mai scoi.
ice mai trebuie s facem pentru grdina sufletului?
Sã o ud m mereu cu apa d t toare de via - rug ciunea. Numai

astfel, prin munca noastr _i cu ajutorul Domnului, florile minunate din

sufletele noastre, adic dragostea, credina _i toate lucrurile bune pe care
Dumnezeu ni le-a druit, vor cre_te nestingherite, iar viata ni se va um-
ple de fericire.
(Parabolä)
 VIAA
Odat, un om tare necjit avenit la un clugr _i i-amrturisit:
-

întîmplSe ceva ru cu mine. Nu-mi gsesc lini_tea. Nu sunt

multumit de viaa mea.
A luat atunci btrînul clugr
sticl goal _i, umplînd-o pe
o
jumtate cu ap, a pus-o în fata omului _i 1-a întrebat:
-Cum e aceast sticl?
Este pejumtate goal, a rspuns omul.
-

Eu îns, dragul meu, o vd pe

jumtate plin! ^i _tii de ce?
-

Pentru c îmi place s observ mai întîi partea frumoas a

mai spus
lucrurilor, i-a
clugrul.
Nu este greu s faci a_a ceva, pentru c în toate
exist ceva frumos. Dac vom _ti s
în ea doar frumusete _i
înelegem natura, vom descopei
bogie. Dac vom _ti s-1 întelegem pe om,
vom vedea în sufletul lui
buntate _i dragoste.
Privind astfel viata _i oamenii, devenim noi
mai bogai _i mai buni. în_ine mai frumo_1,
(Parabolä)
 ADEV COMOAR

Un tinr se tot cina

c nu are muli bani, c nu-_i poate cumpra
tot ce-_i dore_te. Se plimba trist pe strad, ne_tiind cum s ias din
aceast stare. Mergînd a_a, s-a lovit de o persoan necunoscut, de un
om srman, fr vedere. Incerca, disperat, bietul om, sprijinindu-se
de un baston, s gseasc drumul spre cas. i tinrul a hotärit s-l
ajute, purtîndu-l de bra.
Vzînd cît sunt de necjii unii oameni, tînrul nu s-a mai gîndit
de atunci decît la un singur lucru: cît de bogat e totu_i el. Nu avea bani
pentru tot ce-_i dorea, dar avea una din cele mai mari comori din lume,
pe care nu o poi cump ra cu bani: sän tatea, cu tot ce izvor _te din ea
-puterea de munc, bucuria _i voia bun.
Acum întelegea c exist oameni ologi, pe cînd picioarele lui îl
pot duce oriunde. Exist oameni orbi, pe cînd el poate contempla toate
frumuseile din jur. Exist i oameni care, din pcate, sunt orbi i olog
suflete_te, pentru c sufletul lor s-a golit de bucurie, de speran _i
dragoste. Ace_tia sunt cu adevrat nefericii.
Cu cît vei fi mai binevoitor, cu atît sufletul tu va fi mai plin de
lini_te.
 AJUTOR DEZINTERESAT
intr-o sear, un tînr întorcea acas. Din cauza întunericuh1i
se
ce se lsase, tînrul s-a împiedicat de un bolovan. A czut _i s-a lovit
destul de tare. Suprat a pornit mai departe. Un gînd, îns, nu-i dãdea
pace. Ce cuta acest bolovan în mijlocul drumului _i cum de nu 1-a
vzut la timp?
-

Aoleu, dar dac tree pe acolo _i ali oameni _i pesc la fel?

Chiar în acea clip, tînrul s-a oprit. De_i se lovise destul de
tare
_i se gräbea s ajung acas, a fcut, totu_i, cale întoars pîn la
bolovanul cu pricina _i 1-a împins la o
sta oricît. Nimeni nu s-ar mai fi
margine de drum. Acolo putea
împiedicat de el. Tînrul a plecat
lini_tit _i mulumit acas. Pîn _i rana pe care i-o pricinuise cztura îl
durea mai puin acum. ^tia c a fcut un bine
altor oameni.
A _ti ste gînde_ti _i la
alii înseamn a _ti s trie_ti. Bucuriile
celor de lîng noi trebuie s fie
_i bucuriile noastre, iar durerile _i
necazurile lor s ne doar _i pe noi. E bine s ne
purtm fiecare de
grij, dar tot atît de bine e ca fiecare s aib grij _i de ceilali.
S-ar putea s fi trecut chiar tu
pe drumul de pe care tînrul a
înläturat bolovanul. Fr s-1 cuno_ti, fr s te cunoasc, fr s
a_tepte vreo recompens . omul acela i-a fcut un bine.
 ACUL ALBINEI

Atunci cind Dumnezeu a creat lumea, a dat vietuitoarelor _i cîte

o arm de aprare: unora le-a dat dini ascuii, altora le-a dat gheare.
Albinei i-a dat un ac mititel, zicîndu-i:
-

Ii dau acest ac, s te aperi cu el de toi du_manii. Cînd îi vei în-

tepa, s-i usture _i s se umfle carnea în jurul înepturii.
-

Doamne, se tîngui albina, arma ce mi-ai dat-o este prea mic.

D-mi _i puterea ca acela pe careîlvoi întepa s moar pe loc!
Dumnezeu, vzînd c albina este rea la suflet, S-a suprat _i i-a
spus:
- Mierea ta s fie dulce, din ceara ta s se fac lumînri, iar
pentru c e_ti rea, cînd vei întepa pe cineva, s mori tu, nu cel înepat.
(Legenda)
 DRAGOSTEA CALUGARULUI

Pe drum, un cîine a început s

latre la un b iat care trecea pe
aruncat-o în animalul agresiv.
alturi. Biatul a luat o piatr _i a
s-1 mu_te.
Cinele s-a ferit _i a srit _i mai aprig la copil, gata-gata
ascuns dup poart.
Speriat ru, acesta a intrat într-o curte _i s-a
Stätea acolo, în timp ce cîinele ltra de mama focului
dincolo de gard.
Chiar în acel timp, a trecut pe strad un clugr. Vzîndu-1,
ciinele a srit _i la el, ltrînd _i artîndu-_i colii. Lini_tit, clugrul
a

scos din traist o bucat de pîine i i-a intins-o. Dulul a încetat s

u_or-u_or _i, dîndu-_i seama de
bun tatea trec to-
latre,s-a apropiat
rului, a luat bucica de pîine chiar din mîna clugrului, începînd s-o
m nînce de zor. Apoi s-a a_ezat cuminte lîng binef c torul su.
- Vezi, dragul meu, i-a spus clugrul copilului din spatele gar-
dului, buntatea întotdeauna na_te buntate. Tu ai fost ru cu acest
ciine _i el i-a rspuns cu aceea_i moned. Vino încoace _i mîngîie-1!
S nu mai faci niciodat ru acolo, unde poi face bine. ^i, crede-m,
oriunde _i oricînd exist loc pentru a face bine.
(Parabola)
 PoVESTEA TRANDAFIRULUJI
- Doamn înv toare, întreb o feti curioas , ar tînd spre vaza
cu flori de pe catedr, oare de ce o floare atît de frumoas, cum e tran-
dafirul, are ghimpi atît de usturtori?
Invtoarea, care parc demult a_tepta o asemenea întrebare, înce-
pu s depene.
Cînd bunul Dumnezeu a creat plantele _i animalele, a creat _i
-

foarte multe flori. Dar tot i se prea c sunt înc puine. De aceea, într-o
bun zi, a trimis din cer doi copila_i, pe care-i iubea nespus de mult, s
vad ce flori lipsese pe pmînt.
-
Au ajuns pe pmînt? întreb aceea_i feti curioas.
-Cit ai închide pleoapele, draga mea! Dar s-a întîmplat c unul
dintre biei n-a mai vrut s plece înapoi spre cer Celälalt, mai
asculttor, dimpotriv, s-areîntors lîng Dumnezeu.
-S-a suprat Dumnezeupebiatul cel neasculttor? se interes din
nou copila.
-

Sigur c da! continu doamna învtoare. Dumnezeu l-a pref-

cut într-un spin _i a legiuit ca oamenii s se fereasc de el. Apoi 1-a
srutat pe copilul cel bun _i l-amîngîiat.
Dar povestea nu sfir_e_te aici. Intr-o zi copilul cel bun, tot jucîndu-
se, sus, în cer, a dat de o crptur i a czut pe pmînt. Dumnezeu l-ar fi
readus imediat, dar hotrîse deja ca nimeni s nu se mai poat întoarce
de pe pmînt în cer.
-
Dumnezeu _i-a lsat copilul drag pe pmînt?
- Da! ins is-a f cut tare mil de bieel _i l-apref cut în trandafir.
Un trandafir foarte frumos!.. ^ipentru c ace_ti copii ineau mult unul la
altul, a hotrit s facastfel, încitei sfie mereu împreun. ii-a înfräjit
pentru vecie. De atunci, se zice, trandafirul are spini.
(Legenda)
 CELE PATRU PIERSICI

patru fii ai si. I-a chen

vrut s-1 încerce pe cei
Odat, tran a
cîte o piersica. A plecat apoi la cimnp,
un
i-a dat fiec ruia
dimineata la el _i împarta Ziua cum vor crede ei d
l sîndu-i s-_i vad de treburi _i s-_i
1-a chemat pe toi patru i l-a întrebat
cuviint. Seara îns, cînd s-a întors,
pe cel mai mare
-Spune-mi, ce-ai f cut
cu piersica ta'?
mîncat-o i-i mulumesc. A fost tare bun
Ce s fac, ttuc, am
în spatele casei, am udat locul
-

si
Am luat apoi sîmburele, 1-am plantat
roditor.
s creasc acolo un piersic frumos _1
ndjduiesc gospo- un bun
Bine ai fcut,
- tatei, sunt sigur câ vei ajunge
b iatul
doilea fecior, ce-ai fãcut cu piersica ta?
dar. Dar tu, îl întreb pe cel de-al
fragedä...
-Am mîncat-o. A fost atît de bun, coapt i
-i apoi? s-1 mai cer cîte
aruncat sîmburele _i m-am dus la mama
-

Päi, am
va, c tare bune erau.
s nu ajungi un om
-Fiule, î1 zise omul cu întristare în glas, grij
ai
mai mult alearg".
lacom, cci "lacomul mai mult pierde _i lene_ul întrebat
fost bun? 1-a ranul pe cel
-

Dar tie i-a plcut piersica, a

de-al treilea fiu.
- Nu _tiu.
ea?
-Cum nu_tii, ce-ai fãcut cu
dat-o cu zece bani.
Am vîndut-o. M-am dus cu ea în tîrg _i am
-

mare negustor, dar ai grij,

c nu
Fiule, o s ajungi, cu siguran,
-

Mai ales, nu se vinde ceea ce mo_te-

toate pe lumea asta sunt de vinzare.
ne_ti de la prini.
In sfir_it, tranul 1-a întrebat _i pe ultimul biat, cel mai mic dintre

toti.
-Dar ie i-a plcut piersica?
- Nicieu nu _tiu, ttuc.
-Cum, _i tu ai vîndut-o?
Nu, tat. Eu m-am dus în vizit la prietenul de peste drum, meu
mi-a
care acum e bolnav, _i 1-am dus-o lui. S-a bucurat mult de ea _i
mul umit din suflet.
Cu lacrimi în ochi, tatl _i-a luat copila_ul pe genunchi _i i-aspus:
Nu _tiu ce vei face tu în via,
-
dar tiu c, indiferent ce drum v
urma, vei fi un bun cre_tin i asta conteaz foarte mult.
(Parabola)
 DIN SFATURILE
UNCHIA^ULUI ÎNTELEPT
Ftul meu, dac legi bine, bine dezlegi. De aceea, nu
cumpra
fr tocmeal _i nu vinde fr socoteal! Nu lua pe datorie, cci cel ce
ia pe datorie adesea plte_te de dou ori. ^i apoi, cine are carte, are
bun parte; de cine nu-nva, releles-aga.
Celui ce-ti vorbe_te cu asprime, tu rspunde-i cu blîndete, cci
omul nechibzuit azi îi vorbe_te nebune_te _i mîine îi pare ru _i se
cie_te; i mai la urm pune straj gurii tale; cci _tiut este c omul, ca
_i pasärea, pe limba lui piere. Cind îl vezi pe om în mînie _i în
intristare, nu-i mai face _i tu sup rare; nu turna gaz peste foc, ci
mingiie-l, de ai vreun mijloc, iar de nu, las-I mai bine în pace, ca s
nu-_i descarce mînia pe tine.
Fugi de minciun, cci cine s-agsit cu minciuna o dat, nu maie
crezut alt dat, de ar vorbi chiar adevrat, pentru c adevrul î_i
pierde dreptul în gura mincinosului.
Cind ai s cltore_ti undeva, pleac de diminea _i popose_te
devreme, c ci seara a_teapt întunericul nop ii, iar diminea a - lumina
zilei.
Anton Pann
 INDEMN
Cînd te duci seara la culcare
Si-ti pui o mîn sub obraz,
S te-ntrebi cu-ngrijorare:
Ce am fcut eu oare azi?

Ozi trecut fr fapte

Care s-ti fi rmas în minte,
In viata ta, e ca o noapte
Sau ca un basm fr cuvinte.

E ca _i cum n-ai fi trit

^i i-ai pierdut o zi din via,
^i soarele s-ar fi oprit,
Czut în somn de diminea.

S-ti fie-aceste vorbe-ndemn

Al vietii tale care vine,
S la_i pe unde treci însemn
C ai fãcut _i tu un bine.

i de e_ti vrednic cum a_ vrea,

Drept semn al timpului prezent,
Tu s ridici, prin munca ta
^i gîndul tu, un monument.
Demostene Botez
 LEGENDA LÃCUSTEI
La început, lcusta nu se asemäna cu gingania flamind ce ce distruge en
cu
atita iuteal tot ce întîlne_te în cale, pe careo cunoa_te azi o lumee întreao
întreag
Lcusta era fata unui împrat din Tara Soarelui-Rsare, frumo
_i neastîmprat, ca orice fat de împ rat. Avea un corp subtire
moas
unduios, plete bälaie, ochi verzi. Poate de aceea îi pl cea s se îmbrace in
rochite fine, tot de culoare verde. Dar, pe cît era de firav la corp, pe afi
era ea la firea ei. Ba chiar, din
de lacom, mofturoas _i rutcioas cite
se _tie, Lcustafost o vrjitoare.
a
Odat, le-a declarat prinilor c, dac nu o vor servi la mas cu
salate din grdina lui Negru-Imprat, de la Soare-Apune, va
ucide, cu
propriile mîini, toi copii din cetate. Ce puteau face bieii prini? Au pl-
tit unei armate de viteji jumtate din vistieria
împriei pentru a-i aduce
fetei salatele dorite. Dar parc se putea
multumi lacoma Lcust numai
cu atît? Peste cîtva
timp, a dorit s mnînce frunze din Pomul Vietii, aflat
în grdina unui balaur cu _apte
capete, care tria la marginea pmîntului.
-

Dac nu mi se vor aduce, în cel mult un

an, frunzele ce le-am
poftit, a
ameninat Lcusta, voi da foc palatelor din împrie, iar pe
stpînii lorîi voi arde de vii.
Auzind despre ce-i vorba, prinii s-au îngrozit. Lcusta era îm stare
de orice. Ddursfoar în toat împria cum c voinicul care
s aduc frunze din Pomul va reu_i
Vieii, va primi jumtate din împrie i
dreptul de a o lua de soie pe prinesa Lcusta. Tinerii din
_tiind ce pericole îi a_teapt, s-au lsat pguba_i de la bunîmprie,
Numai Boldur, un voinic orfan _i srac, a început.
hotrît s-_i încerce norocul.
Dar nu pentru a deveni
soul Lcustei, ci pentru a scpa de srcie.
Märite împrate, spuse Boldur, voi
-

Pomul Vieii. pleca eu s aduc frunze din

Mergi cu bine, voinicule, îi ur împratul. De vei
-

de tine! reu_i, va fi ferice

Boldur plec peste muni _i
zri, peste mri _i ri... Multe a îndurar
_i nu depuine ori a trecut pe lîng moarte.
Intr-una din zile s-a stîrnit o
i se nimerise în cale era furtun cumplit. O csu srmanace
auzeau vaietele unei femei.
gata-gata s fie luat de
suvoi. Dinuntru s«
Boldur se arunc
în
cas zcea o btrîn bolnav. Voinicul o lu în ap fr nici o ezitare.
unui deal. Apoi, cu un elan brae _i o duse pe coau
_i casa btrînei. voinicesc, schimb cursul _uvoiului,
salv
 -

Mulumesc, viteazule, c mi-ai salvat viata _i casa. Ai un suflet

bun. Iat de ce te voi ajuta _i eu. ^tiu unde mergi _i ce vrei s faci.
-

Dar cine e_ti mata? întreb voinicul.

Eu sunt Sfînta Duminic. Ti-am ie_it în cale
-

pentru a te pune la în-

cercare.
Sfinta Duminicîi ddu un palo_ vrjit, cu care s
lupte împotriva
celora ce strjuiau Pomul Vieii. Apoi îi spuse:
Dup ce vei culege frunzele, s
-

treci pe la mine. Am s te
povtuiesc ce s faci cu ele.
Boldur reu_i, cu ajutorul palo_ului vrjit, srpun
balaurul _i s ia
frunzele din Pomul Vieii. Se întoarse la Sfinta Duminic. Aceasta îi
spuse:
Cînd vei ajunge la palatul împratului, d-i Lcustei frunzele
_i
fugi din calea ei, c va încerca ste omoare. Pîn _si pe prinii ei i-a închis
înturnul palatului, ca s devin ea împrteas. Dupce va mînca din
aceste frunze, pe
le-am vrjit, Lcusta se va preface într-o insect.
care
Tu întoarce-te a doua zi la palat _i d-le drumul
prinilor ei din temni.
Ei sunt btrîni _i te vor numi pe tine împrat, în locul lor.
A_a s-au petrecut faptele. Boldur
ajunse împrat, iar Lcusta, dup ce a
mîncat frunzele vrjite de Sfinta
Duminic, s-a transformat în acea in-
sect lacom _i uciga_ de plante, ble
stemat de toi oamenii de pe pmînt.
 EVALUARE

e?
1. Dac nu este a_a cum cred eu, atunci cum

atunci este:
Dac nu este:
harnic
Cinstit
r bd tor
modest
cump tat
prietenos
Sincer
bun

talerele cînta-
2. Din _irul noiunilor de mai jos, selectai _i puneti pe
rului calitjile bune _i obi_nuinele, deprinderile rele. Care dintre ele
cîntre_te mai mult? Motivai-vrspunsul.
Cinste sinceritate
indulgen demnitate
lene modestie
ner bdare prietenie
h rnicie condamnare
cump tare minciun
r bdare necump tare
fal farnicie
la_itate du_mnie
dragoste ur
 AUTOEVALUARE
1. Plasai calitile de mai jos în ordinea importantei lor:
Hrnicie .Mrinimie
Cinste Modestie
Rabdare .Credint
Iertare
Respect
.Prietenie Sinceritate
Cumptare
1.

3
A

6.
1.
8
9.
10.
11.
2. Povestii despre o fapt pe
care ai comis-o, dovedind
astfel c suntei:
buni
cinstii
prieteno_i
harnici
3. Imaginai-v c suntei la un iarmaroc imens, unde exist tot ce v
dorii. Ba mai mult, iarmarocul este magic _i fiecare dintre voi îi_i
poate transforma una din deprinderile de care vrea s se debara-
seze. In plus, o mai poate înlocui, la dorin, cu ni_te caliti pe care
le admir la ali oameni. Ins în pia se poate intra doar o singur
dat. de care ai dori s v debarasai _i cea pe
Indicati deprinderea
care ai vrea s-oobinei.