PIPP Cluj_An 1_Săpt.

8_2021 _LITERATURA ROMÂNĂ ŞI LITERATURA PENTRU COPII

SPECII DIDACTICE ACCESIBILE COPIILOR_RECEPTARE, ÎNȚELEGERE, INTERPRETARE

LEGENDA. LEGENDA ETIOLOGICĂ PENTRU COPII („De ce – uri”)

CASA ŞI FEREŞTILE
Dracul a fă cut casa; dar fă ră fereşti; că ra cu sacul lumina în casă .
Trece Dumnezeu pe acolo şi îl vede tot ieşind cu un sac afară şi, fuga, iar în casă înapoi.
- Ce faci, îl întreabă Dumnezeu?
- Ia, am fă cut o casă , dar e întuneric înă untru şi m-am apucat să duc soarele, ca să fie lumină .
- Degeaba, că n-a fi ce vrei tu! Dă -mi-o mie!
- Dată să -ţi fie!
Dumnezeu a luat-o şi-a tă iat în pă rete fereşti.

ALBINA, ARICIUL ŞI MUNŢII

Zice că Dumnezeu, câ nd a urzit lumea, a urzit prea mult şi nu încă pea sub cer. Ce să facă , ce să dreagă ? Ia şi trimite pe albina să
întrebe pe arici. Albina a mers la arici, dar acesta nu a voit să -i spuie, zice: „Dacă -i Dumnezeu, lasă să ştie singur ce să facă !” Albina, cuminte,
nu s-a dus, ci s-a ascuns lâ ngă borta lui. Ariciul, crezâ nd că -i singur, zice la sine: „Hm! El mă întreabă pe mine ce să facă ! Da’ de ce nu strâ nge
pă mâ ntul în mâ nă boţ, că s-ar face ici dealuri, colo vă i, şi ar încă pea!” Albina, cum a auzit, a zburat la Dumnezeu şi i-a spus. Dumnezeu, pentru
lucrul acesta, a blagoslovit-o ca să facă miere şi oamenii să mă nâ nce, şi de aceea e albina bună la Dumnezeu.

DE CE ÎŞI CÂNTĂ CUCUL NUMELE

Odată se întâ lni cucul cu un mierloi scă pat din colivie.
- Bine te-am întâ lnit, zise cucul că tre mierloi, ia spune-mi ce zice lumea de câ ntecele noastre!?
- Numai bine! zise mierloiul.
- De privighetoare ce zice?
- Hm, pe ea o laudă toată lumea.
- Toată lumea!? Dar pe ciocâ rlie?
- Ş i pe ea o laudă lumea, dar cam pe jumă tate.
- Pe jumă tate! Dar pe voi, pe mierle?
- Ei, şi pe noi ne vorbeşte de bine, dar ştii, mai rar, din câ nd în câ nd...
- Cum se poate? Dar de mine? Spune drept ce zice lumea!
- De tine, drept să -ţi spun...
- Aşa, vreau să -mi spui drept, îl întrerupse cucul cu nodul în gâ t.
- De tine n-am auzit pe nimeni vorbind!
- Pe nimeni?! Îl întrebă cucul înfuriat. Atunci las’că le spun eu cine sunt!
Ş i de-atunci începu din ră sputeri să câ nte: „Cu-cu, cu-cu, cu-cu!”.

DE CE ARE STICLETELE PENELE COLORATE ÎN MAI MULTE FELURI

Se zice că după ce Dumnezeu fă cu toate pă să rile de pe pă mâ nt, le lă să deocamdată albe.
Nu trecu multă vreme de atunci şi, într-o zi, se fă cu mare zarvă prin pă să rime. Venise vestea că bunul Dumnezeu le cheamă pe
toate, ca să le vopsească penele. Ş i stoluri, stoluri, toate porniră în zbor că tre locul unde auziră că sunt aşteptate. Care cum ajungea, era
vopsită după cum îi era plă cerea: cu verde, cu galben, roşu, portocaliu şi cu alte culori. Apoi pleca în voia ei.

*
Într-un scaiete, pe un câ mp din depă rtare, era o pă să rică mică , ce-şi că uta hrana ei, fă ră altă grijă . Ea nu auzise vestea cea nouă şi
nici nu se mişcase din loc. Aruncâ ndu-şi privirea în sus, pă să rica noastră vă zu deodată un stol de pă să ri, care galbene-aurii, care negre, care
roşii. Ea se miră mult de aceasta. Zbură repede la ele şi le întrebă :
- Dar ce e cu voi? Vă ştiam albe ca şi mine.
- Ce! Tu nu ştii nimic? Dumnezeu ne-a chemat pe toate şi ne-a vopsit pe fiecare după dorinţă .
- N-am ştiut! Vai de mine! Se plâ ngea bietul sticleţel, că ci el era cu pricina. Se va supă ra bunul Dumnezeu, crezâ nd că n-am vrut să
mă duc.
Ş i zburrr!... drept la Dumnezeu.
*
Era aproape pe înserat şi Dumnezeu se pregă tea de plecare. Deodată intră pă să rica noastră , gâ fâ ind:
- Iartă -mă , bunule pă rinte. Eu n-am ştiut de porunca ta. Cum aflai, o luai la fugă încoace.
- Bine, bine, dar ce să -ţi fac? Mai toate vopselele sunt pe ispră vite. N-am niciuna de ajuns ca să te boiesc peste tot.Dar fiindcă ai
fost cinstit şi mi-ai spus drept, iată , nu te las nevopsit. Ş i-i vopsi o pană în galben, alta roşu, alta verde: în sfâ rşit îi dete din toate
culorile câ te ceva.
Ş i de-atunci a ră mas sticleţelul cu penele colorate în mai multe feluri.