LEGENDA LICURICIULUI

DE EUGEN JIANU

De mult, tare de mult, licuriciul era o gâză micuţă şi cenuşie pe

care nimeni n-o lua în seamă.
Într-o zi, un băieţel l-a găsit în iarbă, s-a uitat lung-lung la el şi a zis:
- Hm, ce fel de gâză o mai fi şi asta, că posacă mai e! Să caut o
buburuză; aceea e mai drăguţă şi-am să-i cânt până ce-o zbura din mână.
Şi l-a pus înapoi în iarbă, hotărât să caute o buburuză.
Tare i-a mai părut rău licuriciului. Ar fi vrut şi el să se joace, să-i
cânte şi lui băieţelul. Aşa că, întristat, s-a pornit să caute bufniţa.
I-a ascultat bufniţa păsul, a stat​ ​şi-a chibzuit, apoi a zis:
- Uite, am să te învăţ cum poţi să ajungi o gâză deosebită de toate
celelalte. Numai că îţi trebuie curaj, mult curaj. Mâine în zori, când se îngână
ziua cu noaptea, înainte de a pleca de pe cer, stelele se spală oglindindu-se în
bobiţele de rouă. Tu ai să stai în iarbă şi tiptil-tiptil, să te apropii. Ai să sorbi
stropul de rouă taman atunci când o stea se află în el; lumina ei are să-ţi rămâie
ţie, aşa că ai să luminezi şi tu noaptea ca stelele.
A urmat licuriciul sfatul bufniţei şi ce credeţi că s-a întâmplat?
Chiar în seara aceea, când sus pe cer au prins să scapere stelele, jos
în iarbă, au început să scapere şi luminile licuricilor!​ ​De atunci au ajuns licuricii
să lumineze noaptea.
 Legenda ghiocelului
după Eugen Jianu

Fiecare floare din cele care există are ceva cu care să ne

bucure.
- Eu, a întrebat ghiocelul, așa mic și slab cum sunt, ce bucurie
pot face omului?
Dar, iată, Iarna este în puterile ei. Peste tot e doar omăt. Într-o zi, mic, alb
și plăpând, ghiocelul iși sună vesel clopoțelul.
- Cine îndrăznește să mi se împotrivească? întrebă baba Iarnă,
scuturându-și cojoacele de nea și de țurțuri.
Se uită împrejur și zări ghiocelul.
- Tu erai? Am să te îngheț la noapte! exclamă Iarna.
- Nu vă mâniați, baba Iarnă și moș Omăt. Soarele mi-a trimis
veste să mă arăt, răspunse ghiocelul.
Dar peste noapte, baba Iarnă și moș Omăt au chemat gerul în
ajutor. A suflat și moș Crivăț.

- Unde ești, ghiocelule? N-ai înghețat? Mai cutezi să mi te

împotrivești?
- Drept să vă spun, mi-a fost tare frig. Ba era să mă smulgă
vântul. M-am pitit după un bulgăre de zăpadă. Dacă și la noapte va fi tot atât de
frig, am să mor înghețat, spuse cu tristețe ghiocelul.

Soarele, auzind vorbele duioase ale ghiocelului, îi trimise în

ajutor raze calde. Dis de dimineața, de sub plapuma de nea, au apărut o mulțime
de ghiocei.
- Baba Iarnă, moș Omăt, hai să ne jucăm de-a prinselea!
strigau veseli ghioceii.
Așa s-a dovedit ghiocelul mai tare decât Iarna, arătând că el
este vestitorul primăverii.