LEGENDA GHIOCELULUI

după Eugen Jianu

 Iarna era în puterea ei; peste tot numai
omături. Şi într-o bună zi, mic, alb şi plăpând,
ghiocelul și-a sunat clopoţelul.
 - Cine îndrăzneşte să mi se împotrivească? s-a
răstit Baba Iarnă, scuturându-şi cojoacele de nea
şi ţurţurii de gheaţă.
S-a uitat împrejur şi abia apoi a văzut ghiocelul.

- Tu erai? Tu ţi-ai găsit să mi te

împotriveşti? Dacă vreau, am să te îngheţ la
noapte! A strigat Baba Iarnă.
 - Nu vă mâniaţi, Babă Iarnă şi Moş Omăt,
le-a spus ghiocelul. Soarele mi-a trimis veste
printr-o rază jucăușă să mă arăt lumii.
 Dar peste noapte, Baba Iarnă şi Moş Omăt au
chemat Gerul în ajutor. A suflat și Moș Crivăț.
 - Unde eşti ghiocelule? Strigau și
chicoteau ei. N-ai îngheţat? Mai cutezi să
ni te ridici împotrivă?
 - Drept să vă spun, mi-a fost foarte frig. Era
cât pe ce să mă smulgă şi vântul! Abia m-am
putut ascunde după un bulgăre de zăpadă. Dacă
şi la noapte va fi tot atât de frig, voi muri
îngheţat! a spus cu tristețe ghiocelul.

Soarele, auzind cu câtă bunătate le

vorbeşte ghiocelul dușmanilor săi, i-a trimis în
ajutor o mulţime de raze calde, întărindu-l.
 Dis de dimineață, ghiocelul a văzut răsărind
alături de el, de sub plapuma de nea, o mulțime
de frați și surori ghiocei.
- Babă Iarnă, Moș omăt, hai să ne jucăm de-a
prinselea! strigau veseli ghioceii.

Așa s-a dovedit a fi ghiocelul mai tare decât

iarna, arătând că el este vestitorul primăverii!