Tehnici de mărire a coeziunii grupului integrator în vederea măririi gradului de incluziune

1. Ascultarea inimii.
Timp necesar: 10 minute
Procedura: Elevii se aşează în perechi, iar dacă sunt număr impar, e bine să intre în joc şi
cadrul didactic. Timp de un minut fiecare elev ascultă inima perechii sale, după care îşi
inversează rolurile în pereche timp de un alt minut. Cei care doresc pot asculta şi alte inimi
din întreg grupul.
Întrebări de sprijin pentru feedback/ debrief: Cum v-ați simțit când ați ascultat o inimă? Cum
v-ați simțit când vi s-a ascultat inima? Cum îl (o) vezi acum pe colegul (colega) tău (ta)
acum? Ți se pare că este ceva diferit la el (ea)? Care sunt diferențele între toate inimile
ascultate? Ce concluzii putem să tragem din experiența noastră de azi? Ce simțeai până azi
pentru persoanele cărora le-ai ascultat azi inima? Ce simți acum față de aceste persoane? Ce
vei face de acum când vrei să-i vorbeşti colegului (colegei) tale?
Rezultatele mele: cel mai agresiv dintre elevii din clasă (autism, hiperactiv), s-a obişnuit să se
autocenzureze în momentele de agresivitate, strigând cu disperare: „Oameni, linişte! Vreau să
ascult o inimă!”. Dacă reuşea să găsească un voluntar în scurt timp, se liniştea aproape
imediat şi redevenea cooperant.
… şi eu şi toată clasa ne-am ales cu tot mai multe îmbrățişări până la sfârşitul anului. Trei
dintre elevii cu autism profund reacționau pozitiv îmbrățişărilor dinspre spate.

2. Prezentarea colegului meu la persoana I

Timp necesar: 20 minute
Procedură: Se lucrează în perechi.
Fiecare elev are câte 5 minute să vorbească perechii sale despre sine, familie, pasiuni, etc.
Câțiva voluntari se vor prezenta cu numele perechii, prezentându-şi colegul prin ochii şi
sentimentele sale, cu informațiile primite de la colegul prezentat. Este foarte benefic şi indicat
ca fiecare elev să aibă ocazia să intre în rolul de prezentator şi de prezentat.
Pentru un singur coleg cu CES, cadrul didactic poate face prezentarea acestuia în fața clasei.
De asemenea, este o tehnică potrivită de integrare a elevilor nou-veniți după ce ierarhiile s-au
stabilizat deja între elevii mai vechi.
Rezultatele mele: o fetiță cu tetrapareză spastică se deplasa greu şi plângea mult în primele
săptămâni de şcoală. Colegii o provocau mereu să plângă. Am prezentat-o în fața întregului
grup cu dorința ei imensă de socializare, de joacă şi de deplasare mai rapidă. Colegul cel mai
agresiv din clasă (acelaşi descris mai sus şi şeful clasei, având cele mai bune rezultate la
învățătură) a devenit protectorul şi însoțitorul ei la nevoie. O făcea într-un mod caraghios, însă
mi-a fost clar că acele câteva cuvinte ale mele despre fetița ce se deplasa mai greu l-au
impresionat şi a respectat-o şi protejat-o până la sfârşitul anului şcolar.

3. Jocul de rol şi simularea

Fără prea multe materiale, după imaginația dumneavoastră şi a întregii clase sau cu ajutorul
părinților (câteva pelerine diferit colorate, eşarfe, pălării, peruci, acuarele pe față, o cravată,
etc.) multe dintre lecțiile de la majoritatea disciplinelor pot fi recapitulate într-un mod foarte
atractiv. Datorită amuzamentului şi experiențelor trăite, multe dintre informații se vor întipări
mult mai bine în memoria lor.
Pot fi utilizate şi ca tehnici de evaluare.
De asemenea, pentru dezvoltarea simțului moral, se pot simula pe echipe povestirile cu tâlc.
Bibliotecile şi internetul sunt o mare sursă de inspirație.
Rezultatele mele: având elevi cu CES din medii sociale defavorizate, am considerat că este
util să deprindă abilități de viață. Astfel am simulat mijloace de transport în comun, spitalul,
supermarketul, controlul la medic, pompierii, etc. Poveştile (lecții la clasa I) le-am recapitulat
şi evaluat prin joc de rol. Fiecare elev şi-a avut rolul său precis şi s-a bucurat să participe.
Jocul ajută la depăşirea barierelor aparente dintre elevii cu CES şi grupul integrator.
Jocul în aer liber are un efect benefic pentru coeziunea grupului. Vine iarna. La o bătaie cu
zăpadă, la derdeluş, diferențele dispar complet între copii.

4. Povestea clasei
Timp necesar: povestea se construieşte/ actualizează pe perioada întregului an şcolar
Un exercițiu de imaginație pentru întreaga clasă şi diriginte. Personajele pot avea sau nu
nume, însă fiecare elev din clasă îşi are rolul precis, bine descris, conform aptitudinilor şi
calităților fiecăruia.
Rezultatele mele: Fiecare elev din clasă şi noi, cele două profesoare, am fost reprezentate de
un animal sau pui de animal din pădure: sunt prezentate caracterul fiecăruia, cât de mult este
prețuit de părinți, de grup şi de întreaga pădure, necesitatea de a căuta animalele potrivite să
învețe puii, integrarea puiului de delfin (elev cu sindrom Langdon-Down venit după 5-6
săptămâni de la începerea semestrului).

5. Ritmul – cântecul clasei

Timp necesar: La fel ca şi povestea clasei, cântecul clasei se construieşte/ actualizează pe
perioada întregului an şcolar. Ritmul de palme sau bătăi de picioare din ce în ce mai
complexe. Participă întreg grupul prin sunete concomitente şi devine imnul clasei sau forma
de salut a clasei. Povestea poate porni de la ritmurile auzite la ascultarea inimilor.
Rezultatele mele: un cântecel destul de complex, care şi acum le trezeşte amintiri plăcute
elevilor. Solidaritate în grup.