POVESTEA MAGARULUI

Într-o bună zi, măgarul unui ţăran căzu într-o fântână. Nefericitul animal se puse pe zbierat, ore
întregi, în timp ce ţăranul căuta să vadă ce e de făcut. Până la urmă, ţăranul hotărî că măgarul era
oricum bătrân, iar că fântâna, fiind secată, tot trebuia să fie acoperită odată şi-odată. Astfel a ajuns
la concluzia că nu mai merită osteneala de a-l scoate pe măgar din adâncul fântânei.
Aşa că ţăranul îşi chemă vecinii, ca să-i dea o mâna de ajutor. Fiecare dintre ei apucă o lopată şi
începu să arunce de zor pământ înăuntrul fântânei. Măgarul pricepu de îndată ce i se pregătea şi se
puse şi mai tare pe zbierat. Dar, spre mirarea tuturor, după citeva lopeţi bune de pământ, măgarul
se potoli şi tăcu. Ţăranul privi în adincul fântânei şi rămase uluit de ce văzu.
Cu fiecare lopată de pământ, măgarul cel bătrân făcea ceva neaşteptat: se scutura de pământ şi
păşea deasupra lui. În curând, toată lumea fu martoră cu surprindere cum măgarul, ajuns până la
gura fântânei, sări peste ghizduri şi ieşi frematind...
Viaţă va arunca poate şi peste tine cu pamint şi cu tot felul de greutăţi...
Însă, secretul pentru a ieşi din fântână este să te scuturi de acest pământ şi să-l foloseşti pentru a
urca un pas mai sus. Fiecare din greutăţile noastre este o ocazie pentru un pas înainte. Putem ieşi
din adâncurile cele mai profunde dacă nu ne dăm bătuţi. Foloseşte pământul pe care ţi-l aruncă
peste tine ca să mergi înainte.
Aminteşte-ţi de cele 5 reguli pentru a fi fericit:
1) Curăţă-ţi inima de ură, frică, egoism;
2) Scuteşte-ţi mintea de preocupări inutile;
3) Simplifică-ţi viaţa şi fă-o mai frumoasă;
4) Dăruieşte mai mult şi aşteaptă mai puţin;
5) Iubeşte mai mult şi ... scutură-te de pământ, pentru că în viaţa asta, tu trebuie să fii soluţia, nu
problema.
 
 POVESTEA CREIONULUI

Un copil îşi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, îl întrebă:

– Bunicule, ce scrii acolo? Scrii o poveste care ni s-a întâmplat nouă? Sau poate e o poveste despre
mine…
Bunicul se opri din scris, zâmbi şi-i spuse nepotului:
– E adevărat, scriu despre tine. Dar mai important decât cuvintele, este creionul cu care scriu. Mi-ar
plăcea să fii ca el, când vei fi mare.
Copilul privi nedumerit creionul, fiindcă nu văzuse nimic special la acesta.
– Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am văzut în viaţa mea!
– Totul depinde de felul cum priveşti lucrurile, răspunse bunicul. Creionul are cinci calităţi, pe care
dacă reuşeşti să le menţii, vei fi totdeauna un om care trăieşte în bună pace cu lumea.

Prima calitate: Poţi să faci lucruri mari, dar să nu uiţi niciodată că există o Mână care ne conduce
paşii. Pe această Mână o numim Dumnezeu şi El ne conduce totdeauna conform dorinţei Lui.

A doua calitate: Din când în când trebuie să mă opresc din scris şi să folosesc ascuţitoarea. Asta
înseamnă un pic de suferinţă pentru creion, dar până la urmă va fi mai ascuţit. Deci, să ştii, dacă
suporţi unele dureri, ele te vor face mai bun.

A treia calitate: Creionul ne dă voie să folosim guma pentru a şterge ce este greşit. Trebuie să
înţelegi că a corecta un lucru, nu înseamnă neapărat ceva rău. Ceea ce este bine, este faptul că ne
menţinem pe drumul drept.

A patra calitate: La creion nu este important lemnul sau forma lui exterioară, ci mina de grafit din
interior. Tot aşa, şi tu pune accent mai mult pe ce se întâmplă înlăuntrul tău, decât pe exterior.

Şi, în sfârşit, a cincea calitate: Creionul lasă întotdeauna o urmă. Tot aşa, să ştii că ceea ce faci în
viaţă, va lăsa urme. Dragul meu, încearcă să fii conştient de fiecare faptă pe care o faci.

Sper că v-a plăcut povestea. Cred că fiecare dintre noi avem de învăţat din cele cinci calităţi ale
creionului.
 POVESTE DIN RAI

Un om si cainele sau au murit in acelasi timp. Ajungand in cer, au mers pe un drum pietruit cu
aur, pe langa un gard de marmura fina, pana au dat de o poarta superba, construita din perle, ce
straluceau sub razele soareluri.

Ajungand langa poarta, au vazut un om sezand in pragul ei.

- Scuzati-ma, unde ne aflam?

- In Rai, a raspuns portarul.
- Putem primi un pahar cu apa?
- Desigur, a raspuns portarul, intra si vei primi.
- Singur? Prietenul meu nu poate intra?
- Regret, nu permitem intrarea animalelor...

Omul a decis sa renunte la apa, si-a chemat cainele si-au plecat mai departe. Tot mergand au
ajuns la o poarta simpla de lemn, fara gard imprejur. Un portar statea rezemat de poarta si citea
dintr-o carte.

- Putem primii putina apa?

- Desigur, cu placere, intrati, a raspuns portarul.

Cei doi au trecut portarul.Cei doi au trecut poarta si au baut apa rece din fantana apropiata, cat
au poftit.

- Multumim, dar unde ne aflam?

- In Rai, le-a raspuns portarul.
- Am mai intalnit un portar, si el mi-a spus ca la poarta lui e intrarea in Rai...
- Ah, te referi la strada aurita si poarta cu perle? Nuuu, acolo e Iadul!
- Si nu va pasa ca acolo se folosesc de numele vostru?
- Nu, i-a raspuns portarul. Noi suntem bucurosi ca ei ii pastreaza pe toti aceia care sunt de acord
sa-si paraseasca prietenii si sa-i lase afara!