ÎN NUMELE LUI ISUS

Aceasta înseamnă pur și simplu că ei vor fi într-adevăr o Biserică a lui

Hristos - membri ai trupului Său. Acest lucru este evident din faptul că biserica
este trupul lui Hristos, iar oamenii devin membri ai ei prin botez (vezi 1 Cor. 12:
13; Gal. 3: 27, care au fost deja citate); și mai mult, cei care sunt astfel botezați
în Hristos sunt botezați în numele Fiului, precum și în cel al Tatălui și al Sfântului
Duh. Mat. 28: 19. A fi adunat în numele lui Isus înseamnă prin urmare, a fi adunat
în supunere umilă față de El, ca singurul Cap al bisericii și singurul care are
autoritatea să-i poruncească.
Pe când apostolul Pavel făcea miracole minunate în numele lui Isus,
anumiți exorciști „au încercat să cheme Numele Domnului Isus peste cei ce aveau
duhuri rele, zicând: Vă conjurăm pe Isus, pe care-L predică Pavel!”Faptele
Apostolilor 19: 13. Rezultatul acestei acțiuni a fost dezastruos pentru exorciști,
întrucât duhurile rele i-au biruit în loc să se supună cu toții lor. La fel, e nevoie
de ceva mai mult decât repetarea numelui Domnului Isus, pentru a demonstra
faptul că oamenii sunt adunați în numele Lui. Ce este necesar mai mult este
dovedit în cuvintele Mântuitorului: „Și de ce-Mi ziceți: Doamne, Doamne! și nu
faceți ce spun Eu?”. Luca 6: 46.
Psalmistul spunea, prin Duhul Sfânt: „pentru că Ți-ai înălțat Numele și
cuvântul Tău mai presus de orice.”. Ps. 132:2. Prin urmare, o adunare care ignoră
Cuvântul Domnului nu poate fi în nici un caz întrunită în numele Lui. „Ucenicul
nu este mai presus de învățătorul său, nici sclavul mai presus de stăpânul său.”.
Mat. 10: 24. Trupul nu este mai presus decât capul său. Când trupul refuză să
acționeze în armonie cu capul, este dovada celei mai grave boli. Demonstrează
că legătura este ruptă sau puternic afectată. Astfel, atunci când biserica își asumă
să vorbească și să acționeze contrar directivelor Capului bisericii, arată că s-a
despărțit de El și se unește cu antihristul. Isus a spus: „Cine nu este cu Mine este
împotriva Mea.”.
Trebuie să fie limpede că atunci când cineva care se numește biserică
vorbește și acționează contrar cuvintelor și exemplului Domnului, nu este condus
și direcționat de "Capul trupului, adică biserica", și că din moment ce nu are
autoritatea să se folosească de numele Său, hotărârile sale nu sunt recunoscute în
ceruri, cu excepția cazului în care sunt considerate ca fiind încălcarea poruncii a
treia. Pentru că Scripturile evidențiază foarte clar că lucrurile legate sau dezlegate
pe pământ sunt legate sau dezlegate în ceruri doar atunci când...

ÎNDEPLINIT PRIN CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU

În primul rând, avem exemplul lui Hristos, Capul bisericii. El spunea: „Căci Eu
n-am vorbit de la Mine Însumi, ci Tatăl, care M-a trimis, El Însuși Mi-a poruncit
ce să spun și ce să vorbesc. Și știu că porunca Lui este viață veșnică. De aceea,
lucrurile pe care le spun, le spun așa cum Mi le-a spus Tatăl.”. Ioan 12: 49, 50.

1
Din nou, a menționat: „Eu sunt și că nu fac nimic de la Mine Însumi, ci vorbesc
după cum M-a învățat Tatăl.” Ioan 8:28. Și din nou: „Nu crezi că Eu sunt în Tatăl
și Tatăl este în Mine? Cuvintele pe care vi le spun Eu, nu le spun de la Mine, ci
Tatăl, care locuiește în Mine, El face lucrările.” Ioan 14:10.

Întrucât nici Hristos atunci când a fost pe pământ ca om, nu a vorbit și nici
nu a acționat prin propria autoritate, este evident că oricine pretinde că vorbește
sau acționează prin propria autoritate nu este un urmaș al lui Hristos. Iar acest
fapt este la fel de adevărat pentru orice grupare de oameni precum este valabil și
pentru un singur individ. Cuvântul „eretic” înseamnă „cel care își alege singur”.
Prin urmare, oricine pretinde să vorbească de la sine și să acționeze prin propria
autoritate este un eretic; iar atunci când orice grup, oricât de mare ar fi numărul
său, pretinde să-și aleagă propria cale, fără a ține cont de Cuvântul lui Dumnezeu,
acel grup este eretic. Acesta poate constitui marea majoritate,dar acest fapt nu are
nici o importanță, deoarece standardul nu este omul, ci Hristos și Cuvântul Său.
Lucrarea pe care Hristos a săvârșit-o prin cuvântul Său a fost aceea de a-i
elibera pe cei care erau ținuți prizonieri. Un alt exemplu este înregistrat în Luca
13:11-13, și în Luca 5:18-26. Există nenumărate alte exemple, dar totul a fost
făcut prin puterea cuvântului lui Dumnezeu. Până și El nu a venit în propriul Său
nume, ci în numele Tatălui. Vezi Ioan 5:43.
Când Hristos le-a vorbit ucenicilor, spunându-le că tot ceea ce vor lega sau
dezlega pe pământ va fi legat sau dezlegat în ceruri, nu era prima dată când o
astfel de putere era dată oamenilor. Un exemplu notabil este menționat în 1 Împ
17:1 „Și Ilie Tișbitul, unul dintre locuitorii Galaadului, a zis lui Ahab: Viu este
DOMNUL Dumnezeul lui Israel, înaintea căruia stau, că în anii aceștia nu va fi
nici rouă, nici ploaie, decât la cuvântul meu.”.
Dar Ilie nu vorbise astfel din propria sa autoritate. „Au trecut multe zile și
Cuvântul DOMNULUI a venit la Ilie în al treilea an, zicând: Du-te și arată-te lui
Ahab și voi trimite ploaie pe pământ.” 1 Împărați 18:1. 1. Dacă Ilie a fost doar
portavocea lui Dumnezeu; cuvântul său a fost pur și simplu cuvântul pe care
Dumnezeu îl rosti anterior.
Lui Ieremia, Dumnezeu i-a zis: „Vezi, astăzi te-am pus peste națiuni și
peste împărății, ca să smulgi și să tai, ca să nimicești și să dărâmi, ca să zidești
și să sădești.”. Ier. 1:10. Era o putere și o autoritate uimitoare care urmau să fie
date unei persoane care de altfel nu era decât un copil. Dar cum a fost posibil? În
mod simplu, după cum urmează: Dumnezeu tocmai îi spusese: „Iată, am pus
cuvintele Mele în gura ta.” Versetul 9. Trebuia să vorbească numai ceea ce îi
poruncea Dumnezeu (versetul 7) și să „Să nu omiți niciun cuvânt”. Ier 26:2. Acest
cuvânt era cel care trebuia să dărâme și să zidească; căci „Cuvântul lui Dumnezeu
este viu și lucrător”. Evr 4: 12.

2
 PRECUM ORACOLELE LUI DUMNEZEU

Domnul Isus le-a transmis ucenicilor Săi, în legătură cu instrucțiunile

despre cum să se comporte cu cei rătăciți, următoarele: „că orice veți lega pe
pământ va fi legat în cer.” Mt 18:18. Dacă un frate comite o abatere, mai întâi
trebuie să fie vizitat de unul singur, cu scopul de a-l recâștiga; dacă acest lucru
eșuează, trebuie să fie vizitat de doi sau trei, cu același scop; iar dacă acest lucru
eșuează, întreaga biserică trebuie să se ocupe de cazul său. Rețineți totuși,
comparând versetele 16 și 18, că până și cei doi sau trei frați au puterea de a lega
sau dezlega.
Remarcați învățătura următoare, prezentă în acest pasaj, dar menționată în
mod explicit în Gal. 6:1 „Fraților, chiar dacă un om ar cădea în vreo greșeală,
voi, cei spirituali, să-l îndreptați cu duhul blândeții.” Cine sunt cei spirituali?" -
Sunt cei care sunt în armonie cu legea lui Dumnezeu: „Căci noi știm că Legea
este spirituală”. Rom 7:14. Prin urmare, este evident că cei care se ocupă de
fratele care a greșit trebuie să folosească doar cuvântul lui Dumnezeu, și nu
propriile lor cuvinte.
La ce altceva ne-am putea aștepta, din moment ce ei trebuie să recâștige un
păcătos, iar „păcatul este călcarea legii”. 1 Ioan 3:4 Oamenii trebuie să fie
judecați după lege (Rom. 2: 12), astfel încât respectarea ei este întreaga datorie a
omului (Eccl. 12: 13, 14) și, prin urmare, cei care s-au abătut de la lege trebuie să
fie readuși în armonie cu aceasta. Cei care fac această lucrare de recâștigare a
celor pierduți împlinesc legea lui Hristos, care S-a dat pe Sine însuși pentru
biserică, „ca s-o sfințească, după ce a curățat-o prin spălarea cu apă prin
Cuvânt”. Efes. 5:26. De aceea, dacă cineva vorbește, trebuie să vorbească numai
„să vorbească conform oracolelor lui Dumnezeu”. 1 Petru 4: 11.(KJV)
Cuvântul lui Dumnezeu este întemeiat pentru totdeauna în ceruri. Ps 36:89.
„Și este mai ușor să treacă cerul și pământul decât să cadă o iotă din Lege.”. Luca
16:17. Eliberează legăturile robului credincios și îl așează pe răzvrătitul îngâmfat
în locul său de robie sub lanțurile întunericului. Astfel, cei care vorbesc numai
cuvintele lui Dumnezeu pot fi siguri că vorbele lor sunt la fel de ferme ca însuși
cerul.
De aceea, cuvintele celor doi sau trei au la fel de multă autoritate ca și
cuvintele a sute de oameni. Cuvântul lui Dumnezeu este la fel de puternic în gura
a doi oameni ca și în gura a două sute. Acesta este motivul pentru care nu are
nicio importanță dacă acești oameni sunt episcopi sau zidari; pentru că Cuvântul
lui Dumnezeu are aceeași autoritate în gura unuia ca și în gura altuia. Și acesta
este motivul pentru care zece mii de oameni învățați care vorbesc propriile lor
cuvinte au o putere mult mai mică de a lega sau de a dezlega decât doi sau trei
oameni săraci, neînvățați, care vorbesc doar cuvintele lui Dumnezeu. Unii oameni
pot avea mai multă cunoaștere a Cuvântului decât alții; dar autoritatea nu vine de
la om sau de la un număr oarecare de oameni, ci numai din Cuvântul lui
Dumnezeu.

3
 Cuvântul lui Dumnezeu este totul; oamenii nu sunt nimic, decât creați de
El. „Orice făptură este ca iarba”; „Iarba se usucă, floarea cade; dar cuvântul
Dumnezeului nostru rămâne în veci.”. Isa. 40:6, 8.
Și astfel ajungem la concluzia întregii probleme. Din moment ce Hristos
este Capul bisericii și singurul îndrumător al trupului; din moment ce chiar El a
vorbit doar cuvintele care i-au fost date de către Tatăl, care L-a desemnat Capul
bisericii; întrucât cuvântul pe care El l-a rostit este singurul cuvânt pe care l-a dat
bisericii (Ioan 17:14); din momentul în care trupul acționează împotriva capului
dovedește că este separat de cap; și întrucât Isus a declarat că cei care nu sunt cu
El sunt împotriva Lui având în vedere că toate acestea sunt așa, și întrucât se
mărturisește că „biserica” a luat asupra ei să schimbe ținerea duminicii în locul
Sabatului, fără nici cea mai mică dovadă biblică, rezultă că acesta a fost un act al
lui Antihrist și este un semn al apostaziei de la Hristos; și nu este recunoscută în
ceruri decât ca o condamnare.

Adevărul Prezent 30 mai 1895 E. J. Waggoner

Traducere: Igor Sârbu