O DECLARAȚIE A LUI ELLEN G.

WHITE în jurul anului 1908 1

Fratele Will Ross (acum decedat) a fost prietenul meu apropiat și o cunoștință de aproximativ
45 de ani. În comuniunea noastră bisericească petreceam frecvent după-amiezele de Sabat
discutând despre experiențele sale referitoare la solie și despre conversațiile sale cu doamna
Ellen G. White.
În jurul anului 1908, pe când se afla în Loma Linda și locuia lângă sora White, el o însoțea
frecvent în plimbările ei și discuta despre solie și despre evenimentele viitoare. Într-una dintre
aceste plimbări împreună, pe când aștepta la gara din Loma Linda, în compania surorii
McInterer și a vârstnicului D. E. Robinson (soțul nepoatei sale), sora White le-a povestit celor
trei despre furtuna persecuției care urma să se abată asupra Bisericii Adventiste de Ziua a
Șaptea. Will Ross mi-a relatat acest lucru în felul următor:

„Sora White ne-a povestit, în timp ce noi trei stăteam acolo, pe peronul gării, că
avea să vină o furtună teribilă de persecuție, exact ca o furtună de vânt, care ar
fi doborât orice obiect care stătea în picioare. Nu era niciun adventist de ziua a
șaptea ce putea fi văzut. La fel ca și ucenicii, L-au părăsit pe Hristos și au fugit.
Toți cei care au căutat poziții n-au fost văzuți niciodată. Imediat după furtună
venise liniștea. Apoi, adventiștii s-au ridicat asemenea unei mari turme de oi
fără păstori. Cu toții s-au unit în rugăciuni sincere pentru ajutor și
înțelepciune, iar Domnul le-a răspuns ajutându-i în alegerea unor conducători
dintre ei, care niciodată nu căutaseră poziții înainte. S-au rugat cu stăruință
pentru a primi ajutorul Duhului Sfânt, care s-a revărsat peste ei, făcându-i pe
deplin pregătiți pentru slujire. Apoi au plecat „ frumoasă ca luna, senină ca
soarele şi înfricoşătoare ca o armată cu steaguri?” pentru a duce solia în toată
lumea.”

„Am rămas uimit și am întrebat dacă această afirmație se aplică și pentru

Loma Linda, având în vedere că ne îndreptam în acea direcție. Sora White a
răspuns la întrebarea mea declarând că se aplică întregii lumi
denominaționale. M-a uimit atât de mult, încât nu i-am mai pus nicio
întrebare.”
Will Ross, Boulder, Colorado

În anul 1943, vârstnicul D. E. Robinson a vizitat bisericile din Colorado. Eu serveam în calitate
de prezbiter la tribună în acel Sabat în care prezbiterul Robinson a vizitat și a vorbit Bisericii
Adventiste de Ziua a Șaptea din Boulder, având cu el și o Biblie mare pe care sora White a
ținut-o în mână și a răsfoit-o în timpul uneia dintre viziunile ei.
La încheierea serviciului religios, fratele Ross a vorbit cu vârstnicul Robinson și l-a întrebat
dacă își amintește când el și vârstnicul Robinson, împreună cu sora McInterer, se aflau pe
peronul gării, vizitând-o pe sora White, și i-au povestit despre teribila furtună a persecuției care
se abătea asupra Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea?
Bătrânul Robinson a răspuns: „Da, frate Ross, îmi amintesc”.
Astfel am înregistrat acest răspuns la data de 15 ianuarie 1946. Nedorind să uit această relatare
importantă care mi-a fost istorisită de către fratele Ross, în anii următori am discutat frecvent
cu el, iar declarația sa nu a variat niciodată.
[semnat] - Elmer M. Johnson

1. „Viziunea de la gara Loma Linda” de Elmer M. Johnson