Voi aveți totul deplin în El

15 ianuarie 1892
Bible Echo and Signs of the Times
Ellen G.White
[Un discurs rostit în Federal Hall, North Fitzroy, Melbourne, 19 decembrie 1891].

„Vreau, în adevăr, să știți cât de mare luptă duc pentru voi, pentru cei din Laodiceea și pentru toți cei ce nu mi-au văzut
fața în trup; pentru ca să li se îmbărbăteze inimile, să fie uniți în dragoste și să capete toate bogățiile plinătății de
pricepere, ca să cunoască taina lui Dumnezeu Tatăl, adică pe Hristos, în care sunt ascunse toate comorile înțelepciunii
și ale științei. Spun lucrul acesta pentru ca nimeni să nu vă înșele prin vorbiri amăgitoare. Căci măcar că sunt departe
cu trupul, totuși cu duhul sunt cu voi și privesc cu bucurie la buna rânduială care domnește între voi și la tăria credinței
voastre în Hristos. Astfel dar, după cum ați primit pe Hristos Isus, Domnul, așa să și umblați în El, fiind înrădăcinați
și zidiți în El, întăriți prin credință, după învățăturile care v-au fost date, și sporind în ea cu mulțumiri către
Dumnezeu. Luați seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia și cu o amăgire deșartă după datina oamenilor, după
învățăturile începătoare ale lumii, și nu după Hristos. Căci în El locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii. Voi
aveți totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii și stăpâniri.” Col 2:1-10

Observați cuvintele din ultima propoziție: „Voi aveți totul deplin în El”. Nu este această afirmație
minunată? În ciuda tuturor temperamentelor noastre diferite, în pofida diferitelor noastre defecte și
imperfecțiuni, în ciuda atacurilor dușmanului, ispitelor și sugestiilor sale dureroase, ni se spune că
suntem desăvârșiți în Cel care este capul oricărei domnii și stăpâniri. Sunt foarte multe lucruri
prezentate mai sus în cuvintele pe care le-am citit, dar vom putea remarca doar câteva aspecte cuprinse
în aceste versete. Dorim totuși ca voi să fiți capabili să înțelegeți într-o oarecare măsură care sunt
posibilitățile la care putem ajunge în viața noastră creștină. Noi trebuie să umblăm la fel cum a umblat
Hristos, altminteri cuvintele inspirației nu ar fi descris astfel calea celui care îl urmează pe Hristos.
„Astfel dar, după cum ați primit pe Hristos Isus, Domnul, așa să și umblați în El.”
Pentru a ajunge la această înaltă chemare a lui Dumnezeu în Hristos Isus, trebuie să începeți
ziua cu Mântuitorul vostru. Chiar prima respirație a sufletului de dimineață ar trebui să fie pentru
prezența lui Isus. „despărțiți de Mine”, spune El, „nu puteți face nimic”. De Isus avem nevoie - lumina, viața
și duhul Său trebuie să fie ale noastre în mod continuu. Avem nevoie de El în fiecare oră. Și ar trebui
să ne rugăm dimineața ca precum soarele luminează peisajul și umple lumea de lumină, la fel și Soarele
Neprihănirii să strălucească în cămările minții și ale inimii și să ne facă pe toți lumină în Domnul. Nu
ne putem lipsi nici o clipă de prezența Lui. Inamicul cunoaște atunci când încercăm să facem ceva fără
ajutorul Domnului nostru, el este prezent, având grijă ca mintea noastră să fie umplută cu sugestiile
sale rele, astfel încât să cădem din statornicia noastră, dar dorința Domnului este ca în fiecare clipă să
rămânem în El, pentru a fi astfel desăvârșiți în El, acceptați în Cel Preaiubit. Dumnezeu dorește ca
fiecare dintre noi să fie desăvârșit în El, astfel încât să putem reprezenta lumii perfecțiunea caracterului
Său. Dorește ca noi să fim eliberați de păcat, ca să nu dezamăgim Cerul, să nu-L întristăm pe
Răscumpărătorul nostru divin. Nu vrea ca noi să mărturisim că suntem creștini și totuși să nu ne folosim
de harul care poate să ne facă desăvârșiți, pentru ca să nu fim găsiți în lipsă, ci ireproșabili înaintea Lui
în dragoste și sfințenie.
Eu am auzit pe cineva spunând: „Nu voi putea atinge niciodată acest standard”. Dar
așa trebuie să ajungeți, altfel nu veți intra în cer niciodată. Vrem să câștigăm cerul pentru că acolo nu
mai este nici dezamăgire, nici întristare, nici păcat, nimeni care să zică: ,,Sunt bolnav”, nu mai sunt
nici cortegii de înmormântare, nici plâns, nici moarte, nici despărțiri, nici inimi zdrobite, ci Isus va fi
acolo, pacea va fi acolo. O, trebuie să fim cu El căci în prezența Lui este plinătatea bucuriei, iar la
dreapta Lui sunt bucurii veșnice. Aici trebuie să-L privim și să fim schimbați după chipul Său. „Noi toți
privim cu fața descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului și suntem schimbați în același chip al Lui, din slavă în
slavă, prin Duhul Domnului.” Câtă mângâiere ne oferă să-L privim aici cu ochiul credinței, încât privindu-
L să fim asemenea Lui, dar ce va fi să-L privim așa cum este fără un văl întunecat la mijloc?
Și cine este El? El este Cel care a săvârșit o jertfă infinită în numele nostru, Cel care a adus
răscumpărarea veșnică în fața noastră și dacă am vedea în El tot ceea ce este pentru noi, cu câtă plăcere
i-am preda inimile noastre, pentru a-L iubi și a-L asculta. Oare nu putem face acest lucru acum? Nu
ELLEN G.WHITE 1
este necesar să-L privim prin credință și să fim schimbați după chipul Său, când știm că lumea este
cuprinsă de un întuneric moral ca o mantie a morții, pentru ca atunci când reflectăm lumina pe calea
sumbră a celor care se află în nedumerire și în eroare, ei să vadă că există strălucire și farmec în
nădejdea creștinului? Dar toate acestea depind de primirea de către voi a Duhului Sfânt. Este
privilegiul vostru să fiți unși de sus, altfel nu-L puteți reprezenta pe Isus așa cum este El, iar
lumea nu poate lua cunoștință de faptul că ați fost cu El și ați învățat de la Învățătorul
divin. Trebuie să umblați în El, să-L iubiți pentru că El v-a iubit mai întâi pe voi.
Isus nu ne-a căutat pe tine și pe mine pentru că eram prietenii Săi, întrucât eram înstrăinați de
El și neîmpăcați cu Dumnezeu. Pe când eram încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi. El a promis
însă că ne va da Duhul său cel Sfânt, pentru ca noi să devenim asemenea naturii Sale, schimbați după
chipul Său. Prin urmare, trebuie să lăsăm deoparte tot ceea ce seamănă cu patima, nerăbdarea, cârtirea
și neliniștea și să găsim un loc pentru Isus în inimă. Trebuie să-i îndepărtăm din templul sufletului pe
cei care cumpără și vând, pentru ca Isus să-și poată stabili locuința în noi. Acum El se află la ușa inimii
ca un negustor ceresc și afirmă: „Iată, Eu stau la ușă și bat. Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi
intra la el, voi cina cu el, și el, cu Mine”; „Deschideți-mi, cumpărați de la mine mărfurile cerești, cumpărați de la mine
aurul curățat prin foc”. Cumpărați credință și iubire, însușirile prețioase și frumoase ale
Răscumpărătorului nostru, care ne vor permite să găsim calea spre inimile celor care nu-L cunosc,
care sunt reci și înstrăinați de El prin necredință și păcat. El ne invită să cumpărăm haina alba, care
este neprihănirea Lui glorioasă și alifia pentru ochi ca să putem discerne lucrurile spirituale. O, nu vom
deschide ușa inimii acestui oaspete ceresc?
Dar oricine aparține lui Hristos, care a gustat din puterile veacului viitoare, și-a răstignit firea
pământească împreună cu patimile și poftele ei. Așa cum natura trupească este susținută cu ajutorul
hranei pe care o mâncăm, tot așa natura spirituală trebuie să fie susținută prin Cuvântul și Duhul lui
Dumnezeu. Dumnezeu dorește ca noi să avem o experiență sănătoasă. Vom fi creștini slabi și
muribunzi dacă vom avea experiența pe care apostolul o descrie ca fiind modelată după „învățăturile
începătoare ale lumii, și nu după Hristos”. Trebuie să-L avem pe Hristos locuind în inimile noastre
prin credință și atunci vom manifesta roadele Duhului despre care Cuvântul lui Dumnezeu susține
ca fiind „dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea
poftelor”.
Câteodată, însă, cei care pretind că sunt urmași ai lui Hristos vor spune: „Nu trebuie să fiți surprinși
dacă sunt dur, dacă vă vorbesc fără ocolișuri, dacă îmi manifest temperamentul, pentru că aceasta este calea mea”. Nu
este însă cerul surprins de astfel de manifestări de vreme ce planul de mântuire a fost conceput, din
moment ce o jertfă infinită a fost săvârșită la Crucea Calvarului, pentru ca noi să reflectăm chipul lui
Isus? Calea ta va duce spre cer? Să presupunem că cineva ar veni la porțile de mărgăritar și ar spune:
„Știu că am fost grosolan și nemilos și că am fost înclinat să mint și să fur, dar vreau să intru în lăcașurile cerești”, oare
această cale îi va permite să intre pe porțile cetății cerești?” Nu, cei care țin calea lui Hristos sunt cei care vor
intra acolo. El zice: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”. Dacă cineva
crede că poate merge pe o altă cale, va constata că aceasta nu-l va duce la locașurile de glorie. Noi
vrem calea lui Hristos. Viața Lui trebuie să fie în noi așa cum sângele este viața care hrănește trupul.
Isus a spus: „dacă nu mâncați trupul Fiului omului și dacă nu beți sângele Lui, n-aveți viața în voi înșivă... Cine
mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne în Mine, și Eu rămân în el”. Ar trebui să studiem pentru a putea
înțelege semnificația acestor cuvinte pentru că sunt de o importanță vitală pentru noi. Isus a explicat
semnificația lor, El spune: „Duhul este acela care dă viață, carnea nu folosește la nimic; cuvintele pe care vi le-am
spus Eu sunt duh și viață”.

(Va urma)

ELLEN G.WHITE 2
 Voi aveți totul deplin în El
1 februarie 1892
Bible Echo and Signs of the Times
Ellen G.White
[Discurs ținut la Melbourne la 19 decembrie 1891]
(Continuare)
Text: Coloseni 2:1-10

Ar trebui să ne luăm timp pentru a studia Biblia deoarece trebuie să cunoaștem ce spune
Scriptura. Biblia este grădina lui Dumnezeu și pe măsură ce vedem florile frumoase ale făgăduinței
care au fost așezate acolo, ar trebui să le culegem pentru sufletele noastre. Pentru că ne sunt date
„făgăduințele Lui nespus de mari și scumpe” pentru ca prin acestea să devenim „părtași firii dumnezeiești, după
ce ați fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte”.
„De aceea: Ieșiți din mijlocul lor și despărțiți-vă de ei, zice Domnul. Nu vă atingeți de ce este necurat și vă voi
primi. Eu vă voi fi Tată, și voi Îmi veți fi fii și fiice, zice Domnul cel Atotputernic.” Aceasta înseamnă că nu trebuie
să te unești cu lumea? Nu, căci cum poți să le aduci lumina adevărului dacă nu ești în legătură cu ei?
Totuși, nu le puteți face bine dacă asocierea cu lumea vă determină să cereți iertare lumii pentru
credința voastră în Hristos, căci atunci nu voi modelați lumea, ci lumea vă modelează pe voi. Isus a
arătat care trebuie să fie poziția voastră în lume. El spune: „Voi sunteți lumina lumii”. „cine Mă urmează pe
Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții.”
Din moment ce Dumnezeu ne-a dat această asigurare de ce vedem atâtea experiențe umbrite,
confuze? Aceasta se datorează faptului că mulți dintre cei care se declară urmași ai lui Hristos au dat
atenție duhurilor seducătoare și învățăturilor diavolilor. Aceasta se datorează faptului că nu au răspuns
la chemarea lui Hristos. Când faceți acest lucru îi atrageți și pe alții la El prin viața voastră coerentă și
prin exemplul vostru creștin pentru că prin credință deveniți înrădăcinați și întemeiați în adevăr.
Trebuie să cercetați prețiosul Cuvânt al lui Dumnezeu ca să cunoașteți care este adevărul. Isus s-a
rugat ca ucenicii Săi să fie sfințiți prin adevăr. Nici unul nu poate fi sigur crezând că-și poate îngădui
să se complacă în vreun păcat, oricât de ascuns ar fi el căci Dumnezeu cere ca adevărul să fie prezent
în părțile lăuntrice și înțelepciunea în părțile ascunse. Nu trebuie să vă simțiți mulțumiți de faptul că
sunteți siguri că frații voștri habar nu au de fărădelegile voastre. Cel care cunoaște pe frații voștri nu
cunoaște oare totul despre viața voastră? Nu vă citește El inima ca pe o carte deschisă? Nu poți să te
complaci în nici un păcat și să fii totuși martor pentru Domnul întrucât prin fapte Îl renegi. Unde este
îndrăzneala sfântă care ar trebui să vă caracterizeze credința și rugăciunile deoarece nu sunteți osândiți
înaintea oamenilor și a lui Dumnezeu, ci puteți ridica mâinile sfinte fără mânie sau îndoială? Unde este
mărturia voastră răsunătoare în favoarea adevărului? Dacă vă lăsați pradă unui păcat cunoscut nu
puteți rosti cuvinte spre slava lui Dumnezeu pentru că există ceva în inima voastră care vă condamnă.
Duhul lui Dumnezeu nu se află în sufletul vostru. Dar lăsați inima cu toate afecțiunile ei să fie exact
acolo unde îi este locul, încredințată lui Dumnezeu și veți avea bucurie și pace în Duhul Sfânt.
Inteligența și capacitatea voastră, puterile sufletului, trupului și spiritului vostru au fost cumpărate cu
un preț infinit de către Fiul lui Dumnezeu și toate îi aparțin Lui. Și totuși, deși Hristos i-a răscumpărat
pe oameni, cât de puțini sunt cei care Îi dau ceea ce Îi aparține. Câți Îl jefuiesc în gândire și în slujire.
O, nu ne vom încinge coapsele minții noastre și nu vom aduce în robie orice gând în ascultare de
Hristos și nu vom nădăjdui până la capăt prin harul care ne va fi dat la arătarea lui Isus Hristos?
Nu puteți intra în cer având un caracter deformat sau imperfect și trebuie să fiți potriviți pentru
cer în această viață de încercare. Dacă vreți să intrați în locuința celor neprihăniți când va veni Hristos,
trebuie să aveți parte de mișcările profunde ale Duhului lui Dumnezeu pentru a avea o experiență
individuală și pentru a fi deplin în Cel care este plinătatea Dumnezeirii în trup. Prin puterea
neprihănirii lui Hristos trebuie să ne despărțim de orice nelegiuire. Trebuie să existe o legătură vie
între suflet și Răscumpărătorul său. Canalul de comunicare trebuie să fie deschis continuu între om și
Dumnezeul său pentru ca sufletul să crească în har și în cunoașterea Domnului. Însă cât de mulți nu
se roagă. Ei se simt osândiți pentru păcat și cred că nu trebuie să vină la Dumnezeu până când nu au

ELLEN G.WHITE 3
făcut ceva pentru a merita favoarea Sa sau până când Dumnezeu nu a uitat de fărădelegile lor. Ei zic:
„Nu pot ține mâinile sfinte înaintea lui Dumnezeu fără să mă mânii sau să mă îndoiesc și prin urmare
nu pot veni”. Astfel, ei rămân departe de Hristos și procedând astfel, săvârșesc tot timpul un păcat, căci
fără El nu poți face nimic altceva decât rău. De îndată ce comitem un păcat ar trebui să fugim la tronul
harului și să-i spunem lui Isus totul despre acest păcat. Ar trebui să fiți plini de întristare din cauza
păcatului deoarece prin păcat v-ați slăbit propria spiritualitate, i-ați întristat pe îngerii cerești și ați rănit
și lovit inima iubitoare a Răscumpărătorului vostru. După ce i-ai cerut iertare lui Isus cu căință
sufletească, credeți că El v-a iertat. Nu vă îndoiți de mila Sa divină și nu refuzați mângâierea iubirii
Sale infinite.
Dacă copilul vostru nu v-ar asculta și v-ar greși și ar veni cu inima frântă să vă ceară iertare,
știți ce ar trebui să faceți. Știți cât de repede ați atrage copilul la inima voastră și l-ați asigura că
dragostea voastră este neschimbată, iar greșelile lui sunt iertate. Sunteți mai milostivi decât milostivul
vostru Tată Ceresc, care a iubit atât de mult lumea încât „a dat pe singurul Său Fiu născut, pentru ca oricine
crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică”? Ar trebui să vă mergeți la Dumnezeu așa cum se duc copiii
la părinții lor. Cereți-i Tatălui vostru ceresc să vă ierte greșelile și rugați-vă ca prin harul lui Hristos să
puteți birui orice cusur din caracterul vostru.
Isus a venit în această lume pentru a-i mântui pe semenii Săi de păcatele lor. El nu ne va salva
pe noi în păcatele noastre pentru că El nu este slujitorul păcatului. Trebuie să răspundem la chemarea
divină a lui Hristos, să ne pocăim de păcatele noastre și să ne unim cu Hristos așa cum mlădița este
unită cu vița de vie. Isus spune: „Și după ce voi fi înălțat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toți oamenii.”. Isus
îi atrage pe toți oamenii, cine va răspunde la această chemare? Mulți vor fi puternic influențați de viața
și exemplul celor care mărturisesc că au răspuns la această iubire divină care atrage inimile oamenilor.
Mulți se vor uita la voi, cei care-I mărturisiți numele pentru a vedea dacă acest lucru vă face bărbați și
femei mai buni. Ei se vor uita să vadă dacă sunteți asemenea lui Hristos, amabili și politicoși în familia
voastră. Domnul a spus: „După roadele lor îi veți cunoaște”.
Viața de familie este un indicator al vieții voastre de creștin. Ceea ce este un om în
familia sa este exact ceea ce este el înaintea lui Dumnezeu. Cei care pretind că sunt urmași ai lui Hristos
vor descoperi care este exact atitudinea lor față de Hristos în cercul familial. Așa cum mamele își
aduceau copiii la Hristos pentru ca El să-și așeze mâinile peste ei și să-i binecuvânteze, tot așa părinții
ar trebui să-și aducă astăzi copiii la El. Vorbiți-le copiilor voștri despre Isus, vorbiți-le despre dragostea
Lui și despre cât de dornici sunteți voi să fie copiii lui Hristos. Uneltele cerești vor coopera cu voi în
lucrarea voastră de a-i atrage pe copii la Isus.
Dumnezeu iubește ceea ce este frumos, dar ceea ce iubește cel mai mult este un caracter frumos.
Aceste flori frumoase de pe masa de lucru de astăzi sunt o manifestare a iubirii lui Dumnezeu față de
noi. Florile sunt podoabele pe care Dumnezeu le-a creat pentru pământ. Hristos a spus: „Uitați-vă cu
băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu țes; totuși vă spun că nici chiar Solomon, în toată
slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei”. Isus ne spune că există ceva mai presus pentru atenția și scopurile
noastre decât ceea ce vom mânca, sau ceea ce vom bea, sau cu ce ne vom îmbrăca. Este frumusețea
caracterului care nu va pieri, ci va dăinui de-a lungul veacurilor neîncetate ale eternității. „Podoaba
voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor,
ci să fie omul ascuns al inimii, în curăția nepieritoare a unui duh blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui
Dumnezeu.”
Isus ar dori ca tații și mamele să-și învețe copiii această frumusețe de caracter. El ar vrea să-i
învețe pe copiii lor că Dumnezeu îi iubește pentru ca firea lor să fie schimbată și să fie în armonie cu
Dumnezeu. Nu-i învățați pe copiii voștri că Dumnezeu nu-i iubește atunci când greșesc, spuneți-le că
îi iubește atât de mult încât îi întristează Duhul ca să-i vadă în fărădelege deoarece cunoaște că își fac
rău sufletului lor. Nu-i îngroziți pe copiii voștri vorbindu-le despre mânia lui Dumnezeu, ci mai degrabă
căutați să-i impresionați cu dragostea și bunătatea Sa de nedescris și astfel lăsați ca slava Domnului să
se manifeste înaintea lor.

(Concluzia în numărul următor)

ELLEN G.WHITE 4
 Voi aveți totul deplin în El
1 februarie 1892
Bible Echo and Signs of the Times
Ellen G. White
[Discurs ținut la Melbourne la 19 decembrie 1891]
(Concluzia)
Text: Coloseni 2:1-10

Când Moise s-a rugat: „Doamne, arată-mi slava Ta”, Domnul a luat pe acest grăunte de om, care
era încă un bărbat puternic în credință, l-a așezat în crăpătura stâncii și l-a acoperit cu mâna Sa, iar
Domnul a trecut înaintea lui și a vestit: „Domnul Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare și milostiv, încet
la mânie, plin de bunătate și credincioșie, care Își ține dragostea până în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea,
răzvrătirea și păcatul, dar nu socotește pe cel vinovat drept nevinovat ”.
Slava Domnului este bunătatea și dragostea Sa. Atunci nu-i învățați pe copiii voștri că
Dumnezeu se supără pe ei, dimpotrivă, că atunci când păcătuiesc întristează Duhul lui Dumnezeu care
îi iubește întotdeauna. Atrageți copiii voștri la Isus. Dar dacă vreți să-i atrageți pe copiii voștri la Isus,
nu trebuie să intrați în casa voastră având cuvinte mânioase, cu fruntea încruntată. Dacă veniți de la
treburile voastre obosiți și istoviți, rugați-L pe Dumnezeu să vă ofere harul Său, duhul Său liniștitor,
pentru ca inima voastră să se topească în tandrețe, iar buzele voastre să se umple de cuvinte de bunătate
și mângâiere. Legați copiii voștri de inima voastră. Recomandați-le religia voastră prin caracterul ei
plăcut. Copiii voștri sunt o parte din voi și cum veți putea suporta ca în ziua venirii lui Hristos să fie
despărțiți de voi? Dați-le o reprezentare a caracterului lui Hristos prin propriul vostru caracter
asemenea lui Hristos și lăsați căminul vostru să fie ca un rai pe pământ.
Religia lui Hristos va îndepărta orice asprime din caracterul nostrum, va topi și supune sufletul.
Avem nevoie de Duhul lui Dumnezeu. Lăsați ca lucrarea să înceapă prin întoarcerea spre Domnul cu
toată hotărârea inimii pentru ca inima să fie înmuiată, iar Hristos să vă modeleze și să vă înfățișeze
după chipul Său divin. Dar mulți consideră că nu pot merge la Isus cu încredere. Ei zic: „Mi se pare că
Dumnezeu nu mi-a auzit rugăciunile. Am încercat și reîncercat să-mi eliberez sufletul de păcat, dar nu pot să o fac”.
Atunci spuneți: „Doamne, sunt neputincios pentru a mă curăța și a mă mântui singur și-mi arunc sufletul neputincios
asupra Ta”. Iată ce a făcut Iacov. Toată noaptea s-a luptat cu Cel pe care-L credea dușmanul său, dar
era marele EU SUNT, Dumnezeul cel puternic, Prințul păcii și atâta timp cât a continuat să se lupte,
nu a găsit nici o mângâiere, nici o speranță. Era o întrebare de viață și de moarte pentru el, iar puterile
sale erau aproape epuizate. Apoi Îngerul i-a atins coapsa și a înțeles că nu se lupta cu un adversar
obișnuit. Rănit și neajutorat, Iacov a căzut la pieptul Său, așa cum trebuie să facem și noi toți ca orice
suflet când cade pe Stâncă și este zdrobit. „Lasă-mă să plec, căci se revarsă zorile”, a implorat îngerul, dar
Iacov nu și-a încetat mijlocirea, iar Hristos a trebuit să se înțeleagă cu acest suflet neajutorat, frânt,
pocăit, în conformitate cu propriul Său caracter: „Să se prindă de tăria Mea și să se împace cu Mine, și el va
face pace cu Mine”(KJV). Scumpul nostru Mântuitor nu se poate rupe de lângă un suflet rănit și neajutorat
care strigă către El pentru ajutor. Iacov s-a rugat cu un duh hotărât: „Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă
vei binecuvânta”. Cine a fost Cel care i-a insuflat acest spirit de perseverență?” A fost Cel care s-a luptat
cu patriarhul: Cel care i-a dat biruința, Cel care i-a schimbat numele din Iacov în Israel și a zis: „Ca un
prinț, ai putere cu Dumnezeu și cu oamenii și ai biruit”(KJV).
Dar mulți dintre voi spuneți: „Cu cât încerc să mă apropii mai mult de Hristos, cu atât mă simt mai rău”.
Nu a trăit Iacov chiar această experiență? În timp ce observați rănile și vânătăile pe care păcatul le-a
făcut în voi, priviți trupul zdrobit al Răscumpărătorului vostru divin, rănit în locul vostru, astfel încât
semnele pe care le-a făcut păcatul să fie vindecate. Nu v-ați simțit în repetate rânduri chinuiți și
agonizați căutând în voi înșivă merite? Eu da. Și acum întrebarea este: Ce vei face? Poți spune: „Doamne
Isuse, nu pot șterge nici măcar o pată a păcatului din sufletul meu. Trebuie să vin la Tine:

„Așa cum sunt, n-aduc nimic

Decât că sângele-Ți ce-a curs.”

ELLEN G.WHITE 5
 Pot veni doar spunând:
„Neputând s-aduc nimic,
Lângă crucea Ta, azi, pic”.

Ați putea spune: „Îmi voi da toate averea pentru a-i hrăni pe cei săraci, îmi voi da trupul pentru a fi ars”,
dar situația voastră nu s-ar îmbunătăți. Omul nu poate face nimic pentru a merita favoarea Cerului.
Singurul lucru care îl ajută pe păcătos este să accepte cu bucurie jertfa pe care a
săvârșit-o Hristos și să prețuiască dragostea Sa, însușindu-și neprihănirea Sa prin
credință. El vă iubește și când îl veți iubi pentru că El v-a iubit primul, veți simți că toate puterile
sufletului și ale trupului Îi aparțin. Acceptați darul Său gratuit pentru voi și apoi dăruiți-vă fără rezerve
Lui și puterea lui Dumnezeu va veni asupra voastră.
Dar când Îi cereți lui Dumnezeu binecuvântarea Sa, nu trebuie să stabiliți în ce fel
trebuie să vă dea această binecuvântare. Nu întotdeauna o veți primi exact în felul în care
credeți că va veni. Cereți-i Domnului să vă dea binecuvântarea de care aveți nevoie chiar pe calea pe
care El vede că va fi spre binele vostru. Rugăciunea voastră să fie: „Dă-mi ceea ce are nevoie sufletul meu
pentru ca eu să fiu o santinelă credincioasă pentru Dumnezeu”.
„Veniți totuși să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada;
de vor fi roșii ca purpura, se vor face ca lâna.” Oare nu putem crede în făgăduința lui Dumnezeu și să
cunoaștem că El va face pentru noi exact ceea ce a promis? Avem nevoie de atingerea vie a credinței,
ca să știm că mila lui Dumnezeu este îndreptată spre noi. Dumnezeu ne acceptă prin Hristos, iar noi
nu trebuie să simțim că nu avem nici o importanță în ochii Săi. L-a trimis pe singurul Său Fiu născut
în această lume ca să moară pentru noi, iar noi trebuie să ne apreciem în lumina crucii de la Calvar.
Isus afirmă: „Voi face pe oameni mai rari decât aurul curat și mai scumpi decât aurul din Ofir”. Și noi toți putem
fi făcuți prețioși în Hristos, căci El spune celor care își simt propria lor neputință: „Să se prindă de tăria
Mea și să se împace cu Mine, și el va face pace cu Mine” (KJV).
Dacă viața lui Isus ar fi în voi, ați fi plini de energie vitală. Biserica nu ar fi într-o stare de
răceală, de regres, ci ar trebui să vedem o renaștere a spiritului misionar. Nu v-ați liniști, luându-vă
privilegiile Evangheliei ca și cum ar fi destinate numai vouă, ci ați căuta să răspândiți vestea cea bună
a mântuirii către rude, vecini sau prieteni. Ați merge la ei, nu într-un spirit fariseic, ci în spirit de
dragoste, căutând să înlăturați orice opoziție. Veți găsi calea spre inimile lor și le veți vorbi despre
dragostea lui Isus. I-ați prezenta Domnului în rugăciune pe cei pentru care purtați o povară, rugându-
L să vă dea sufletul acesta sau acela ca pe un snop prețios pentru grânarul ceresc pentru a-l aduce la
picioarele Învățătorului.
Cu toții trebuie să fim misionari și este esențial pentru fiecare dintre noi să avem neprihănirea
lui Hristos care să meargă înaintea noastră, iar slava Domnului să fie în spatele nostru. Inima mea se
înalță când mă gândesc la binecuvântările care îi așteaptă pe cei care se înrudesc cu Dumnezeu așa
cum se cuvine și trezește în mine speranța că vom putea fi botezați cu Duhul Sfânt în acest loc. Isus vă
întinde darul Său prețios, îl veți primi? Acesta este Mângâietorul care a promis că trebuie să vină și să
rămână cu voi pentru totdeauna. Mulțumiți-i lui Dumnezeu pentru această făgăduință prețioasă.
În cer este cunoscut modul în care Îl reprezentăm pe Hristos în lume. Se cunoaște ce impresii
lăsăm asupra celor din jurul nostru. Cuvintele și faptele noastre sunt toate scrise în cărțile din ceruri.
Atunci cât de important este să arătăm faptul că am fost cu Isus și că am învățat de la El. Oare vreunul
dintre voi, care pretindeți că Îl cunoașteți, vă lăsați pradă unor conversații neînsemnate și fără
importanță? O, nu permiteți ca buzele voastre să rostească ceea ce va fi o piatră de poticnire pentru
cei care urmăresc să vadă ce beneficii ați primit ca urmare a credinței voastre în Hristos. Ridicați-le
mai degrabă mintea să se oprească asupra realităților veșnice. Când vă amestecați cu oamenii în piață,
când mergeți pe stradă sau oriunde vă aflați, asigurați-vă că aveți o legătură vie cu Dumnezeu și că
reprezentați caracterul lui Hristos pentru lume. Isus a zis: „Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, așa v-am trimis
și Eu pe voi”. Așa cum El L-a reprezentat pe Tatăl, la fel și urmașii Săi trebuie să Îl reprezinte pe Domnul
lor în lume. Dar nu puteți face acest lucru decât dacă puterea de convertire a lui Dumnezeu este simțită
în propria voastră inimă zi de zi. Viața voastră trebuie să fie ascunsă cu Hristos în

ELLEN G.WHITE 6
Dumnezeu. Eul trebuie să fie ascuns în Hristos. Nu trebuie să existe niciun mare EU în
ceruri, ci marele EU SUNT.
„Căci noi suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu.” Dumnezeu va lucra cu biserica, dar nu fără
ajutorul ei. Fie ca fiecare dintre voi care ați gustat din cuvântul bun al lui Dumnezeu „Tot așa să lumineze
și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune și să slăvească pe Tatăl vostru, care este în
ceruri.”. Isus spune: „Voi sunteți sarea pământului. Dar, dacă sarea își pierde gustul, prin ce își va căpăta iarăși puterea
de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic, decât să fie lepădată afară și călcată în picioare de oameni”. Sarea
mântuitoare, aroma creștinului este dragostea lui Isus în inimă, neprihănirea lui Hristos care pătrunde
în suflet. Dacă mărturisitorul de credință va păstra eficiența mântuitoare a credinței sale, el trebuie să
mențină mereu înaintea sa neprihănirea lui Hristos și să aibă în spate slava lui Dumnezeu. Atunci
puterea lui Hristos se va manifesta în viață și caracter.
O, când vom ajunge în fața porților de mărgăritar și vom intra în cetatea lui Dumnezeu, oare
cineva care va intra acolo va regreta că și-a consacrat viața fără rezerve lui Isus? Haideți să-L iubim
acum pe Isus din toată inima și să conlucrăm cu inteligențele cerești pentru a putea fi lucrători
împreună cu Dumnezeu și împărtășind natura divină, să fim în stare să-L descoperim pe Hristos altora.
O, pentru botezul Duhului Sfânt! O, pentru ca razele strălucitoare ale Soarelui neprihănirii să
strălucească în cămăruțele minții și ale inimii pentru ca orice idol să fie detronat și îndepărtat din
templul sufletului! O, ca limbile noastre să fie dezlegate pentru a vorbi despre bunătatea Sa, pentru a
spune despre puterea Sa! Dacă veți răspunde chemării lui Isus nu veți eșua în a avea o influență asupra
cuiva prin frumusețea și puterea harului lui Hristos. Să-L privim și să devenim schimbați după chipul
Aceluia în care locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii și să conștientizăm că suntem acceptați
în Cel Preaiubit, „Voi aveți totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii și stăpâniri”.

Traducere: Igor Sârbu

ELLEN G.WHITE 7