Cea mai mica fapta care poarta pecetea dragostei de Dumnezeu va fi rasplatita de

Bunul nostru Dumnezeu. Evanghelia de astazi ne infatiseaza chipul deosebit al

credintei pe care o purtam, Credinta prin care purtam numele Mantuitorului, El a
umplut lumea ntreaga cu crestini, adica cu cei care-I poarta numele si care-L
cinstesc, nchinandu-I-se credinta care nu este suficent sa-L cinstim pe
Mantuitorul nostru numai prin cuvinte si printr-o cunoastere mecanica, pwntru ca
mantuirea sta in cunoasterea credintei nu doar rational ci aprofundarea ei prin
traire din toata puterea sufletului nostru, n asa fel ncat faptul ca pasim pe
urmele Lui dovedeste c l cinstim mai mult chiar decat nsasi viata noastra,
Acesta este chipul frumos al adevarul pe care il purtam si totusi traim departe de
a ne cunoaste credinta, pentru cel care isi cunoaste credinta priveste viata prin
Cuvantul lui Dumnezeu, Cel care L-a cunoscut insa pe Dumnezeu nu mai are decat
dorul de Dumnezeu. Se mutltumeste cu ce are, si vede nevoia aproapelui sau,
nadajduieste in viata viitoare cu credinta, are o viata simpla si placuta, lupta cu
slabiciunea sa si-si vede lipsa si nevoia sufletului pentru ca sufletul este de la
Dumnezeu, si sufletul striga si doreste sa se intoarca la pacea dupa care tanjeste
si nu traieste pentru sine ci pentru folosul celorlalti, pentru ca

Spune Sf Evanghelie de astazi , Era un om.. om care stapan peste casa lui si care
hotarand sa plece departe mai multa vreme a inceput sa imparta averea pe care o
avea slugilor sale si spune ca la unul i-a dat cinci talanti la altu i-a dat doi
talanti iar la altu i-a dat un talant si a plecat spune evanghelia departe, imediat
cel care a primit cinci talanti plin fiind de multa ravna a inmultit si a facut
alti cinci, de asemenea si cel de al doilea, i-a inmultit si a mai facut doi
talanti, iar cel din urma care a primit un talant la ingropat in pamant si venind
dupa multa vreme spune Scriptura , dupa multa vreme venind acel stapan sa faca
socoteala cu slujitorii sai la binecuvantat de primul spunandu-i sa intre in
bucuria stapanului sau la binecuvantat si pe al doilea iar al treilea s-a scuzat
spunand stiam ca esti un om aspru ca seceri acolo unde n-ai semanat se de aceasta
frica am ingropat talantul ia-ti ce este al tau ... Spune Evanghelia ca manindu-se
stapanul la dat acolo unde este plangerea si scrasnirea dintiilor.... Spune
Cuvantul drag al Mantuitorului din evanghelia de astazi ca stapanul a daruit
tuturor dupa putiinta fiecaruia talanti.
Dumnezeul nostru nu Se departeaza de om nici o clipa, Ci Dumnezeu este vesnic
precum si sufletul care ni l-a dat ca cel mai mare dar, Ajutorul Lui Dumnezeu
curge zi de zi catre noi ca un rau n revarsare, Pentru ca, spune cuvatul lui
DumnezeuGol am fost si m-ati imbracat , sarac am fost si m-ati cautat in temnita
m-ati cautat, bolnav si m-ati cautat , insetat si mi-ati dat sa beau Aceasta
este chemarea si frumusetea de a trai.. de a inmultii talantii si de a traii doar
pentru sine ..

minunata nvatatura ce o putem trage din Sfanta Evanghelie de azi este aceea ca
fiecare dintre noi avem datoria de a nmulti talantul cel ncredintat noua de la
Bunul Dumnezeu. Fiecare om are talantul sau de la Dumnezeu si nici unul nu este
fara talant. nmultirea lui aduce fericirea cea vesnica a sufletului sau, precum si
intrarea lui n mparatia Cerurilor, dupa cum zice cuvantul Sau catre cei ce au
nmultit talantii sai: Bine, sluga buna si credincioasa, peste putine ai fost
credincioasa, peste multe te voi pune, intra ntru bucuria Domnului tau

Daca ar fi fost vreunul fara de talant, ar fi zis stapanul ca altuia nu i-ar fi dat
nici un talant. Dar arata ca toti au luat talanti, nimeni nu poate zice: "Eu n-am
nici un talant!" Putem zice ca nu toti au primit la fel talantii, ca unii mai
multi, altii mai putini
Nu e nimeni n lumea aceasta care sa nu fi primit ceva de la Dumnezeu. Oricat ne-am
socoti, ne-am umili si am spune noi ca n-avem nici un fel de har ori dar de la
Dumnezeu, totusi daruri avem pentru ca avem suflet iar prin suflet suntem
pecetluiti cu pecetea vesniciei prin Botez, si tocmai acesti talanti ii purtam prin
suflet, Iar un talant nu nseamna un de a savarsi un singur bine, ci de a infaptui
dupa masura in care Dumnezeu a pus in noi puterea.. pentru asa cum, Pe toti i-a
chemat Dumnezeu la mantuire. tot astfel nseamna ca nu exista nici macar un singur
om n lumea aceasta care sa nu aiba nici un talant de la Dumnezeu, prin care sa fie
chemat de Dumnezeu la mantuire.. Daca intr-adevar exista vreounul care sa nu se
mantuiasca, este pentru ca el nu vrea sa se mantuiasca, este tocmai din pricina
indaratniciei pe care o avem
Fiecare am primit un talant si Dumnezeu cere sa folosim talantul acesta spre
nmultirea faptelor bune, spre sporirea duhovniceasca, spre naltarea sufletului
spre mantuire, spre castigarea iubirii lui dumnezeiesti Care a venit n lume si S-a
rastignit pentru noi.
Dumnezeu daruieste fiecaruia dupa putere: cat poate sa duca si sa foloseasca
fiecare. Si un bolnav sa fie, orb.. sau cu orice fel de deficienta.. uni ca acestia
sunt pomenirea vie a lui Dumnezeu; chemarea vie a lui Dumnezeu. Ei ndeamna inimile
spre mila, spre milostenie, si noi ne intrebam,Ce fel de dar a primit unul ca
acesta de la Dumnezeu ? Ei bine, are un dar, si unul mare.Un orb Nu-i vede pe
altii, dar este el vzut. Un bolnav la pat nu poate da milostenie, dar ndeamna pe
altii la milostenie. Unul care nu poate vorbi, Nu vorbeste despre Dumnezeu, dar el
nsusi e o pomenire a lui Dumnezeu. Unul care nu aude, Nu propovaduieste cu
cuvantul, dar adevereste propovaduirea. Si cu adevarat unii ca aceste pot aduce pe
multi la mantuire, si prin acestia si ei se mantuiesc. Darurile le mparte Bunul
nostru Dumnezeu potrivit iconomiei Sale, dupa cum nici ntr-o casa nu au toti
aceleasi nzestrari si aceleasi ndatoriri, ci fiecare lucreaza dupa rostul sau...
Dumnezeu ne-a dat multe daruri iar aceste daruri minunate noi trebuie sa le
cunoastem sa le inmultim si sa le folosim atat pentru noi cat si pentru aproape...
pentru ca cel care daruieste lui isi daruieste defapt, iar Dumnezeu ii har peste
har si Dumnezeu il salasluieste in bucuria de a intra in casa Tatalui nostru cum
spune evanghelia de astazi,
Fiecare se zbate ca sa-si castige cele de trebuinta trupului, sa-si mbunatateasca
sanatatea, sa-si asigure un trai tihnit pe cat mai multa vreme. Si toate acestea
nu-s decat o mica infatisare a ceea ce trebuie sa faca omul pentru sufletul sau,
care e cu mult mai de pret.
Oricine care a primit de la Dumnezeu cinci masuri, sau doua sau una de credinta,
ntelepciune, bunavointa, de rabdare, sete dupa virtute, sau ascultare, trebuie sa
caute ca macar sa ndoiasca masura, asa cum au facut cei doi slujitori, sunt
darurile care se revarsa tocmai din dragostea Dumnezeului nostru, pentru fiecare
dintre noi, Insa noi, firea noastra, suntem atat de nemultumiti cu viata de zi cu
zi..

Cati din noi nu dam vina pe Dumnezeu pentru rautatea, delasarea, si nechibzuinta
noastra? Necunoscandu-ne pe noi, necunoscand nici iubirea si rabdarea lui Dumnezeu,
omul l scoate pe Dumnezeu vinovat de toate slabiciunile si lipsurile sale.
Unde secera Dumnezeu de unde n-a semanat? Unde aduna de unde n-a mprastiat ? Este
cumva pe lumea asta vreo samanta care sa nu fie de la El ? Sunt pe undeva n toata
creatia roade bune care sa nu fie din buna lucrarea dumnezeiasca ? Toate sunt de la
Dumnezeul nostru..
Cel ce ngroapa talantul este cel ce se ngrijeste numai de binele sau. Egoistii
fiind carora ne place sa stem comozi, cheltuind darurile lui Dumnezeu numai pentru
sinea noastra semenea bogatului caruia i-a rodit tarina. Aceasta lacomie este
pamantul n care ngroapa sluga cea vicleana talantul Stapanului sau.
Cei mai multi dintre noi darul pe care l-am primim de la Dumnezeu il ingropam in
pacate, nelucrand cu sufletul noastru, ne scuzam si spunem Doamne ia-ti ce este al
tau, adica acest suflet pe care n-am stiut sa-l pretuim si sa-l imbogatim in
Dumnezeu pentru ca viata nu este data de noi ci viata ne este data de Dumnezeu, iar
Dumnezeu vrea ca noi, fiecare dintre noi sa particim la lucrarea Sa minunata,
pentru ca vedem cel care nu a inmultit talantul si la neglijat, acesta a primit
osanda dubla pentru ca a primit si s-a scuzat , pentru ca Dumnezeu i-a dat pe
masura pe care putea sa faca, insa nemultumitorului i se i-a darul..

Trebuie se nmultim talantii prin pilda cea buna a vietii noastre,

ce minunat ar fi sa inmultim darurile, ce minunat ar fi sa incepem sa ne cunoastem
pe noi si sa il cunoastem si pe Dumnezeu cu toata fiinta noastra, sa mergem din
nadejde spre nadejde si cu bucuria si dorinta de mantuire, cum sa nu arda inima in
noi cand sti ca aceasta te face calauzitor spre viata vesnica spre bucuria de a
intra in bucuria Dumnezeului nostru,

Sa nu cheltuim bunatatea Lui Dumnezeu numai pentru trupul nostru, printr-o viata
lipsita de harul lui Dumnezeu ci sa-l mpartim, cum zice Cuvantul din Evanghelie ..
Amin!
Marturisim ca avem credinta, dar marturia noastra nu e dreapta de nu o implinim cu
faptele credintei;
si prin acestea marturisire implinita in fapte, treptat ne apropiem de a fi
desavirsiti precum Tatal nostru desavirsit este.
Care sunt faptele credintei noastre, care e marturia noastra in fata oamenilor, ca
suntem fii dupa dar ai lui Dumnezeu?