Cuvantul Dumnezeului nostru din Sfanta Evanghelie, El arde n ceruri, nsa nu

nceteaza sa vorbeasca pe pamant.

Dorul de fericire a fost sadit de Dumnezeu n inima omului si nu poate fi alinat
decat atunci cand cautam aceasta fericire acolo unde a asezat-o Dumnezeul nostru..
Cei ce au nteles ca fericire se salasluieste numai n viata vesnica, din
nesfarsita mparatie a lui Dumnezeu, au urmat aceasta cale; iar cei ce n-au cautat-
o aici, ci n alta parte, au ramas straini de har, de viata, de fericirea vesnica..
Cand vorbim despre viata simtim n noi ca am trai vesnic dar noi ne rezum numai la
aceasta viata simpla si nu la viata vesnica, la viata lui Dumnezeu.. Si nimeni nu
este sa nu simta un dor, o nazuinta dupa viata de dincolo, E n noi aceasta viata
si nimeni, daca cugeta nu poate tagadui, pentru ca setea de viata deplina,
adevarata, este sensul chemarii noastre. Nu poti dori daca n-ai n tine un rasad al
acestei dorinte, si toti il avem pentru ca avem suflet, care este de la Dumnezeu
iar prin suflet traim..
Dar dorul, setea si mai ales cuvantul dumnezeiesc al Scripturii ti spune: Aceasta
viata adevarata, vesnica este viata noastra. Dar trebuie sa o ntelegi, sa o
cunosti, sa o traiesti n plinatatea ei.. Iar scopul fiecarui crestin dintre noi pe
pamant este tocmai dobandirea vietii vesnice..
Duminica de astazi a XIII - a dupa Rusalii, ne vorbeste tocmai aceasta fericire
vesnica..
Sfanta Evanghelie din duminica aceasta ne infatiseaza pe un tanar bogat care, n
dorinta lui de a afla de a dobandi viata vesnica,
Mare ravna avea tanarul acesta de I-a pus Mantuitorului o astfel de ntrebare! A
venit la EL sa-L ntrebe de viata vesnica, n timp ce altii veneau manati de alte
pricini: unii sa-L ispiteasc, altii ca sa-i vindece sau pe ei sau pe altii.

Auzind de Mantuitorul, tanarul cauta sa vorbeasca cu El, ca n nadejdea de a gasi

n nvatatura Lui sa-si umple golul din sufletului sau, se apropie de EL
Mantuitorul si-l ntreaba: " Bunule nvatator, ce bine voi face ca sa am viata
vesnica?" . Mantuitorul primeste cu toata dragostea Parinteasca pe acest tanar care
era framantat de aceasta idee nalta si i raspunde numai prin doua cuvinte:
"Pazeste poruncile". Tanarul nu se simti lamurit si ntreba din nou: "Care?"
Mantuitorul nostru Iisus Hristos, iarasi, fara a intra n amanunte, i le-a numarat
pe cele mai cuprinzatoare: "Sa nu ucizi, sa nu furi, sa nu faci desfranare, sa nu
fii martor mincinos, cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, sa iubesti pe aproapele
tau ca pe tine nsuti".
Acest tanar suntem fiecare dintre noi, care desi suntem Crestini si ne numim
crestini ortodocsi, avem si acest dor si aceasta cautare, pentru nu trebuie sa
existe sa fii crestin si sa nu te intrebi, Doamne ce sa fac ca sa mostenesc viata
vesnica?! Acest cuvant este cheia care deschide si da nteles Evangheliei de
astazi si vietii noastre. Insa starea noastra de astazi, ..de crestini este departe
de aceasta intrebare, pentru ca nu ne cunoastem credinta, nu cunoastem randuielile
Bisericesti, nu stim si nu cercetam Cuvantul, invatatura dumnezeiasca a Bunului
nostru Dumnezeu, Sfintele Taine si suntem goi de har si n-avem viata, pentru ca nu
vrem.. Orice om credincios si orice ganditor cu cugetare dumnezeiasca de aici
trebuie sa plece cu pirivre la taina existentei noastre: mostenirea parinteasca,
mostenire randuita de Dumnezeu, daruita.
Ii zice Mantuitorul nostru sa pazeasca poruncile daca vrea sa intre in viata..
Mantuitorul atunci cand a vorbit despre intrarea lui n viatas-a referit la
intrarea lui n viata duhovniceasca. ...intrarea n viata cu Dumnezeu se face prin
mplinirea Cuvantului Sau
Viata, adevarata viata, este ascultarea credintei. De aceea, a nu fi cu El nseamna
a fi mort duhovniceste..Tot astfel, pentru ca sa te mantuiesti trebuie sa urmezi
poruncile lui Dumnezeu si randuielile Sfintei Biserici ortodoxe. Poruncile lui
Dumnezeu si randuielile Sfintei Biserici pazesc pe om de pacat si-l invata sa
implineasca voia cea buna si desavarsita a lui Dumnezeu.
Noi nici macar nu stim toate poruncile, iar daca le stim nicidecum nu le implinim,
or de ajungem sa le implinim ne facem o lege, si le tinem fara traire si fara
dragoste..
Atunci tanarul a zis: Toate acestea le-am pazit din copilaria mea. Ce-mi mai
lipseste? mplinea el cu adevarat poruncile daca simtea ca-i lipseste ceva
esential: legatura cu Izvorul vietii? Nu cumva le mplinea el doar dupa litera si
nu dupa Duh? El socotea poruncile ca si multi dintre noi, El cunoastea Lege,
tinea poruncile dintr-o strictete, dintr-o obisnuinta, insa fara duh de viata, fara
har, ce se savarseste in Lege este in afara harului.. Desi si noi avem acest
minunat chip al adevarului.. chipul omului care pare a fi un om credincios si
asezat la locul lui care implineste poruncile si totusi are sufletul gol.. pentru
ca toata implinirea poruncilor sta pe temelia dragostei de Dumnezeu
Dar e de ajuns sa ne ntrebam: am dus noi la plinatate fie si una macar dintre
porunci? Am ajuns noi bunaoara sa nu mai ucidem cu cuvantul pe cel de langa noi?
Iata-l deci pe tanar venind, nu sa-L ispiteasca pe Mantuitorul, ci pentru a-si
mantui sufletul. El, desi fiu de parinti evlaviosi, tanar serios si asezat, ce a
primit nvatatura dumnezeiasca, a staruit s-o nvete, s-o aplice n viata, chiar sa
o si nteleaga, a ramas totusi gol in suflet, gol de har..

Iar Mantuirorul i raspunde: Daca voiesti sa fii desavarsit, du-te, vinde averea
ta, da-o saracilor si vei avea comoara n cer; dupa aceea, vino si urmeaza-Mi.
Auzind cuvantul acesta, tanarul a plecat ntristat, caci avea multe avutii..
Tristetea i dezvaluia rana lui launtrica: pe de o parte suspinul, dorul de viata
l mistuia; pe de alta parte, avutia acestei lumi l tinea legat..
Tanarul se departa trist de Mantuitorul, caci avea multe avutii.. Iar Mantuitorul
Iisus Hristos, privind la el cu dragoste l chema duhovniceste. Tanarul acesta l-a
ntrebat cu gand curat pe Mantuitorul, dar n-a primit cu inima deschisa nvatatura
Lui.
Vinde toate cate ai si le imparte saracilor, ii zice Mantuitorul.. Pacatul mare nu
era ca avea bogatii, ci ca inima acestuia era in acea bogatie..Asa cum noi astazi
ne imbogatim in cele lumesti.. in materii, si in pacate si nu in Dumnezeu ne
imbogatim..
Ca sa te imbogatesti in Dumnezeu trebuie sa indeplinim cu adevarat primele doua
porunci ..
Tocmai de aceea binele te mplineste, te schimba, te lumineaza, te ntareste n
credinta, n nadejde si n dragoste..
pentru a avea comoara n ceruri: ce poate fi mai de pret decat acest lucru? Si
totusi, tanarul a plecat mahnit negresit, pentru ca ceea ce avea pe pamant era
pentru el mai de pret decat ceea ce i fusese fagaduit n ceruri. Toata problema
lui consta n aceea ca nu avea ntoarcere desavarsita spre Dumnezeu. El voia sa-si
mantuiasca sufletul, dar nici de iubirea lucrurilor lumesti nu voia sa se lase, iar
lucrurile acestea doua sunt incompatibile ntre ele De aceea Nu avem voie iubim
nimic din lumea aceasta, sa ne lipim inima de cele trecatoare..

Cum raspundem noi astazi la chemarea iubirii lui Mantuitorului nostru Iisus
Hristos?
Luand o hotarare de a avea viata din viata lui Dumnezeu pe care el ne-o da.. traind
prin dragostea lui Dumnezeu ce EL si-o revarsa peste noi prin harul Sau, vanzand
tot ce avem rau, pacatele, slabiciunile, rautatile pe care le facem, rautatile,
gandurile care le avem si le alimentam.. si sa invatam sa stim si sa- L iubim pe
Dumnezeul nostru,
Dac ne este dor de Dumnezeu, daca dorim sa-L gasim pe Dumnezeu stiind ca gasindu-L
gasim totul, atunci trebuie sa-I mplinim Cuvantul Sau, poruncile ... Si pentru a
le mplini trebuie sa intelegem ntelesul acesta nalt, duhovnicesc, pe care ni-l
descopera Mantuitorul Iisus Hristos, calea spre fericirea vesnica,
Amin!!