Da, exista griji mntuitoare.

Toata grija cea lumeasca de la noi s-o lepadam", se

spune la slujba, la Sfnta Liturghie. Deci, grijile lumesti trebuie astupate cumva
cu ncrederea n Dumnezeu si n bunatatea Lui, facndu-ne datoria, pentru ca daca
nu-ti faci datoria, grijile se nmultesc si ngrijorarea creste. Dar exista si o
grija pentru a deveni bun, o grija pentru mplinirea voii lui Dumnezeu, grija de a
trai corect, grija de a face ceea ce esti dator sa faci. Exista si griji
mntuitoare, griji care te ridica, te angajeaza n viata sfnta, grija de a-ti
mplini datoriile pe care le ai prin situatia n care te gasesti. De exemplu,
cineva care are familie, grija de copii, de a-i creste, de a-i educa frumos si
bine, grija de a le da o nzestrare spirituala care sa-i pazeasca de necazurile
vietii, pentru ca necazurile vietii vin de pe urma pacatelor. Ceea ce vrea Dumnezeu
cu noi este ca n fiecare zi sa traim o viata frumoasa si linistita, o viata din
care sa lipseasca ngrijorarea pentru lucruri pamntesti, dar n care sa se faca
vadita grija de a-I sluji lui Dumnezeu si de a-I face voia Lui. Si n felul acesta
omul este angajat spre bine si nu este asuprit de rau.

Da. Nu te lasa biruit de rau, ci biruieste raul cu binele. Cel ce se smereste va fi

naltat, cel ce se nalta va fi smerit... Sunt foarte multe principii n cuprinsul
Vechiului Testament si-n Evanghelie. Sfntul Apostol Pavel, de exemplu, n
epistolele sale, are cuvntul: Ori de mncati, ori de beti, ori altceva de faceti,
toate spre marirea lui Dumnezeu sa le faceti" (I Cor. 10, 31). Domnul Hristos a
zis: lasa acum sa mplinim toata dreptatea" (Mt. 3, 15). De nu va prisosi
dreptatea voastra mai mult dect a carturarilor si a fariseilor, nu veti intra n
mparatia lui Dumnezeu" (Mt. 5, 20). Fiul Omului n-a venit sa I se slujeasca, ci
ca El sa slujeasca si sa-Si dea sufletul Sau pret de rascumparare pentru multi"
(Mt. 20, 28). Cel ce vrea sa vina dupa mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea
si sa-mi urmeze Mie" (Mt. 16, 24). Sunt foarte multe principii de viata, principii
dupa care ne putem dirija viata, ne putem orienta.

Aici, Domnul Hristos a spus ca dupa lucrul veacului acestuia, care aduce griji si
ngrijorari, se straduiesc cei care nu stiu de Dumnezeu. Or, noi, crestinii, stim
ca avem trebuinta de ele si stim ca avem un Tata care se ngrijeste de noi, si
atunci rugaciunea ne ntareste n constiinta aceasta ca Dumnezeu este cu noi

Tot asa cum au nteles Sfintii Apostoli. Adica, noi acumulam n suflet anumite
lucruri pe care le putem folosi, inspirati fiind si de Duhul Sfnt, n mprejurari
nedorite si n mprejurari neasteptate. Sfntul Apostol Petru n epistola sa
soborniceasca zice sa fim gata sa dam raspuns tuturor celor ce ne cer socoteala,
nsa cu blndete si cu cuviinta (I Ptr. 3, 15-16). Sa cautam sa fim n asa fel
orientati, nct sa cream n jurul nostru o atmosfera care sa impuna respect si
celor care altfel ar fi potrivnicii nostri.

Auzim pe Mntuitorul zicnd: Dac lumina care este n tine este ntuneric, dar
ntunericul cu ct mai mult? (Matei 6, 23). S nelegem c aceast lumin este
mintea noastr, cci dup muli Sfini Prini mintea este ochiul sufletului. Cnd
mintea noastr se va ntuneca de pcate, atunci toat aezarea i simurile
trupului vor fi ntunecate. Cci dac mintea noastr, pe care ne-a dat-o Dumnezeu
spre luminare i povuire la toat fapta bun, va fi ntunecat de cele rele,
atunci cu ct mai ntunecate vor fi poftele trupului nostru, care pururea i prea
lesne se pleac la pcate.

De aceea sfinii au avut mare grij s fie treji i veghetori cu mintea n toat
vremea, pzind-o curat de pcate i de rutate.

Iar de nu vom urma lui Hristos, Si vom respinge chemarea Lui, rau vom patimii,
pentru ca:
Cei care resping chemarea lui Dumnezeu se departeaza de harul Lui (Matei 10, 14;
Luca 9, 5;).
Cei ce resping chemarea lui Dumnezeu ajung la orbire duhovniceasca (Fapte 28, 26-
27; Romani 1, 21; 11, 7-10).
Cei ce nu asculta si resping chemarea lui Dumnezeu ajung la ratacire ( II
Tesaloniceni 2, 10-11).
Cei ce resping chemarea lui Dumnezeu ajung la departare de El (Romani 1, 32).

Deci, dac lumina care e n tine este ntuneric, dar ntunericul cu ct mai mult!

Dar nu numai ei se sileau s aib aceast lucrare, adic paza minii, ci i pe noi
ne nvau amnunit aceast lucrare. Iat ce zice sfntul Isihie Sinaitul: "Paza
minii este calea a toat virtutea i porunca lui Dumnezeu" (Filocalia IV, 1947, p.
42). Auzim i pe Cuviosul Pimen Egipteanul, zicnd: "Nu avem nevoie de nimic, numai
de minte treaz" (Patericul egiptean, 1930, p. 186). Avva Agaton a fost ntrebat:
"Ce este mai mare, osteneala trupeasc, sau pzirea cea dinuntru?", i a zis
btrnul: "Asemenea este omul ca un pom, osteneala trupeasc este frunza, iar paza
celor dinuntru este rodul" (Ibidem, p. 27).

Paza minii este de mai multe feluri. nti trebuie s ne pzim mintea de nchipuri
ptimae. Al doilea, s ne pzim mintea de orice gnd pctos. Al treilea, s
chemm nencetat numele Domnului nostru Iisus Hristos n ajutor. Al patrulea, s ne
aducem aminte nencetat de moarte, spre a nu grei naintea lui Dumnezeu (Filocalia
IV, op. cit. p. 45). Nimeni nu-i poate pzi mintea de gnduri rele i de
nchipuiri ptimae de nu va avea pururea n mintea sa rugciunea nencetat.
Despre aceasta zice Sfntul Isihie Sinaitul: "Paza minii i rugciunea se susin
una pe alta. Cci paza minii vine din rugciunea nencetat, iar rugciunea, din
paza minii i din atenia cea mare".

Toi sfinii i dumnezeietii Prini se sileau pururea la pzirea minii, cci

tiau c fr aceast sfnt lucrare nimic nu poate spori omul pe calea poruncilor
lui Dumnezeu. De aceea, iubiii mei frai, se cade nou a ne pzi mintea de gnduri
i imaginaii rele, aducndu-ne aminte de Mntuitorul nostru Iisus Hristos care
zice: Privegheai n toat vremea, rugndu-v (Luca 21, 36). i iari: Privegheai,
cci nu tii ziua, nici ceasul cnd vine Fiul Omului (Matei 25, 13). La fel
Sfntul Apostol Petru ne ndeamn la trezvie i la paza minii, zicnd: Fii treji,
privegheai. Potrivnicul vostru, diavolul, umbl rcnind ca un leu, cutnd pe cine
s nghit (I Petru 5, 8).

Celor bogai n veacul de acum poruncete-le, s nu se nale cu gndul, nici s

ndjduiasc spre bogia cea nestttoare. Aceast nvtur a dat-o Pavel
ucenicului su Timotei (l Tim. 6, 17).

Este vrednic de luarea aminte a noastr, c Apostolul nu oprete bogia n sine, nu

a zis: insufl bogailor, s fie sraci, i s arunce bogia lor. Ci: insufl-le
s nu se semeeasc. El tia, c preuirea peste msur a bogiei i umblarea i
alergarea dup dnsa purcede de la mndrie, i c din contra cel smerit nu pune n
ea vreo mare vrednicie, nici ntrebuineaz la ea rvn mare. El tia, c bogia nu
este oprit, numai dac cineva, o ntrebuineaz la ceea ce este de trebuin.
Adic, precum vinul n sine nu este ceva ru; ci ru este numai ntrebuinarea lui
cea fr rnduial, adic bogia; aa i bogia nu este n sine ceva ru, ci rea
este zgrcenia i lcomia de avere. Altceva este un lacom de avere, i altceva un
bogat.
Aadar Pavel nu poruncete bogailor, s fie sraci, ci s fie smerii, fiindc el
tia, c smerenia oprete pe oameni de la umblarea i alergarea dup bogie i de
la iubirea ei cea fr rnduial. De aceea el i sftuia, s nu se mndreasc ntru
bogia lor, i totodat le arta, cum pot s deprteze de la sine aceast mndrie.

In Evanghelia de astazi, Domnul dezvaluie adevaruri limpezi si simple pe care multi

dintre noi, cu inconstienta, le calca in picioare in fiecare zi; adevaruri atat de
simple si de limpezi incat si un om cu o singura lumina - cu o minte curata, dar al
lui Dumnezeu -" le pot vedea si recunoaste. Zice Domnul: Luminatorul trupului este
ochiul; de va fi ochiul tau curat, tot trupul tau va fi luminat. Iar de va fi
ochiul tau rau, tot trupul tau va fi intunecat.

Intelesul ascuns al acestor cuvinte il dezvaluie limpede propozitia ce urmeaza:

Deci, daca lumina care e in tine este intuneric, dar intunericul cu cat mai mult!
Domnul nu spune "in fata ta", sau "deasupra ta", ci "lumina care e in tine".
Spunand aceasta, intoarce intreaga icoana a ochiului si a trupului spre omul
dinlauntru, spre minte si spre suflet, pentru ca ochiul e chipul mintii, iar
sufletul chipul trupului. In Sfanta Scriptura se vorbeste adesea de vederea mintii,
precum si de orbirea ei. Apostolul Pavel cere de la Dumnezeu pentru Efeseni: Sa va
lumineze ochii inimii (1,18), iar Psalmistul se roaga: Descopere ochii mei si voi
cunoaste minunile din legea Ta (Psalm 118,18), intelegand aici ochii mintii,
vederea dinlauntru, singura prin care se poate vedea Legea lui Dumnezeu.

Mintea este ochiul sufletului intreg. Mintea este fereastra sufletului spre
Dumnezeu. Cand mintea e curata, luminata si deschisa spre Dumnezeu, se revarsa in
tot sufletul lumina din cer si gandurile ni se inalta si ele spre Dumnezeu. Atunci
toate simtirile noastre sunt pline de dragoste de Dumnezeu si de Legea Lui, toate
nazuintele si dorintele noastre, toate lucrarile sufletului nostru sunt pline de
lumina, intregi si puse in slujba lui Dumnezeu.

Ochiul curat, curat vede si ochiul murdar murdar vede..

Cand mintea e curata, totul in sufletul omului este curat si este curat omul
intreg. Toate sunt curate pentru cei curati (Tit 1,15). Fara indoiala ca in orice
om, pe langa cea mai mare curatie se afla si impuritati; dar omul cu minte curata
nu va vedea necuratia, pentru ca isi indreapta mintea, si prin minte tot sufletul,
numai spre ceea ce este curat atat intrinsul cat si in lumea inconjuratoare. Si,
indreptandu-si mintea numai spre ceea ce este curat, se imbogateste tot mai mult si
mai mult in curatie. Cu cat mintea ni se alipeste de Mantuitorul Iisus Hristos care
este desavarsirea curatiei si a luminii, cu atat mai curata, mai stralucita si mai
intelegatoare se face, si odata cu ea si inima si tot sufletul nostru.

Daca mintea se intoarce de la Dumnezeu, il tagaduieste sau il huleste, faclia

sufletului se stinge

ochii duhovnicesti (mintea),

Daca mintea ti-e oarba, tot duhovnicescul din cer si de pe pamant iti ramane
nevazut si nestiut tie, pentru ca nu vezi decat cu ochii trupesti. Omul firesc nu
primeste cele ale Duhului lui Dumnezeu, caci pentru el sunt nebunie si nu poate
sale inteleaga, fiind judecate duhovniceste (1 Corinteni 2,14).

Auzi ce zice Apostolul Pavel: Noi avem mintea lui Hristos (1 Corinteni 2,16)

Zice ava Isaia: "Precum nu poti privi cu un ochi la cer si cu altul la pamant, nici
mintea nu poate sa amestece grija de cele ceresti cu grija de cele pamantesti"]
Nu puteti sa slujiti lui Dumnezeu si lui mamona. Domnul intareste o data ce a spus:
Nimeni nu poate sa slujeasca la doi domni. Adica la doi stapani ale caror ganduri,
dorinte si porunci isi sunt potrivnice.
Dumnezeu si mamona, iata cei doi stapani potrivnici carora nu le putem sluji
impreuna: si lui Dumnezeu spre mantuire si viata, si lui mamona spre pierzanie si
moarte.

Iubirea de argint este radacina tuturor relelor (1 Timotei 6, 10). Iubirea de

argint nu e doar impatimirea dupa bani, ci dupa orice avere prisositoare care
vatama sufletul. Mantuitorul ar fi putut spune: "Nu puteti sluji lui Dumnezeu si
minciunii, pentru ca Dumnezeu e adevar", sau: "lui Dumnezeu si rapirii, pentru ca
Dumnezeu e mila", sau "lui Dumnezeu si desfraului, pentru ca Dumnezeu e
neprihanire", sau "lui Dumnezeu si pizmei, pentru ca Dumnezeu este iubire, sau "lui
Dumnezeu si oricarui pacat, pentru ca Dumnezeu este fara pacat si potrivnic
pacatului."

"De aceea zic voua..." De ce ? Pentru ca bogatia e atat de vatamatoare sufletului.

Pentru ca slujirea mamonei va opreste de la slujirea lui Dumnezeu. Pentru ca voiesc
sa fiti stapani peste intreaga lume si peste toate cate le-a pus Dumnezeu in
stapanirea omului la Facere, iar nu slugi ai slugilor voastre si robi ai robilor
vostri. Sa nu va macine asadar grija pentru hrana, pentru bautura si imbracaminte.
Mai greu e sa faci un trup decat sa-l hranesti si sa-l imbraci. Iar Dumnezeu, care
a facut ce-i mai greu, va face si ce-i mai usor. Ochiul Lui ne vegheaza neincetat,
mainile Lui pline se intind necontenit spre noi.

Dumnezeu le este lor Ziditor, iar voua va este mai mult: va este Tata

Domnul mai aseamana crinii cu regele Solomon deoarece Solomon a fost cel mai bogat
si cel mai slavit rege al vremurilor vechi.

Si iata ca nici acest Solomon, atat de slavit si de intelept, cu toata stradania

lui de a se imbraca stralucit, n-a izbutit sa se invesmante vreodata mai frumos
decat invesmanta Dumnezeu o iarba de pe camp

Domnul ne porunceste inca odata sa nu
bea, sau cu ce ne vom imbraca. Repeta
care ne astupa vederea duhovniceasca,
aceasta lume, in ghearele unui stapan
Dumnezeu.
ne ingrijoram pentru ce vom manca, sau ce vom
porunca spre a ne rupe de grijile de prisos
ne orbesc mintea si ne lasa pe intuneric in
rau, mamona, indepartati si instrainati de

Ci avand hrana si imbracaminte, cu acestea vom fi indestulati ( Timotei 6, 8).

---------------------------------

Sa vedem asadar care este adevarata interpretare a acestor texte. Este adevarat ca
Mantuitorul spune: Nu duceti grija, spunand: ce vom manca, ori ce vom bea, ori cu
ce ne vom imbraca (Matei 6, 3), dar prin aceasta nu trebuie sa se inteleaga ca nu
trebuie sa muncim, ca sa ne castigam painea de toate zilele. Accentul trebuie sa
cada aici pe nu duceti grija sau ca in alte editii, nu va ingrijorati!. Nu va
ingrijorati, adica nu va pierdeti speranta, nu va faceti atat de multe griji,
faceti-va datoria si, la datoria voastra, va adauga Dumnezeu ceea ce are El de
adaugat, ca doar sunteti impreuna-lucratori cu Dumnezeu (I Cor. 3, 9). Faceti voi
tot ceea ce trebuie de partea voastra, si atunci nu va ingrijorati, caci Dumnezeu,
in mod sigur, va face partea Lui. Si Mantuitorul completeaza limpede ceea ce
exegetii improvizati nu vad: caci Tatal vostru cel ceresc stie ca aveti trebuinta
de toate acestea (Matei 6; 32). Asadar, nu traiti in panica, in alerta, in
deznadejde. Pe conlucrarea cu Dumnezeu trebuie sa cada accentul, nu pe faptul ca ar
fi aici un indemn la incrucisarea bratelor si la asteptarea manei din cer. Munca e
unul din principiile fundamentale ale invataturii Mantuitorului. Cum s-ar
contrazice El acum? In intelepciunea poporului nostru exista o vorba: aduna bani
albi pentru zile negre. Dar acestia se aduna prin munca. Si apoi chiar Mantuitorul,
n-a spus El: Vrednic este lucratorul de plata sa!? (Luca 10, 7). O repeta si
Sfantul Pavel (1 Tim. 5, 18) si era lege inca din Vechiul Testament (Num. 18, 31).
Sfantul Pavel spune ca si-a castigat painea prin munca, spre a nu fi povara nimanui
(Iisus Tes. 3, 8). Si Psalmistul scria: Iesi-va omul la munca sa si la lucrarea sa
pana seara (Ps. 104, 23). Si din nou Sfantul. Pavel arata ca plugarul trebuie sa
munceasca inainte de a strange roadele (Iisus Tim. 2, 6). Si mai departe, ca de
obicei, dupa ce expune un fapt particular, trece la generalizare si proclama
principiul: Cine nu vrea sa lucreze, sa nu manance (Iisus Tes. 3, 10). Iov se
refera si la muncitorii de ziua (Iov 7, 1), la saracii care prin munca isi
agoniseau cele pentru trai. Si Dumnezeu a lucrat sase zile, iar in a saptea s-a
odihnit (Facere 2, 3). Oare n-a spus Mantuitorul cand si-a insusit si El porunca
muncii: Tatal meu pana acum lucreaza, si Eu lucrez? (Ioan 5, 17). Si nu tot El a
spus pilda talantilor, in care se arata ca fiecaruia i se da un talant, sau doi,
sau cinci, cu porunca de a-i inmulti? Si cum se pot inmulti? Prin munca. In
invatatura celor 12 apostoli, care e din epoca primara a crestinismului, se
spune: Daca cel ce vine la voi este un drumet, ajutati-l cat puteti, dar sa nu
ramana la voi decat doua sau trei zile, daca e nevoie. Daca vrea sa se stabileasca
la voi ca meserias, sa lucreze si sa ramana, dar daca nu are o meserie, socotiti-va
dupa priceperea voastra, ca sa nu traiasca cu voi impreuna un crestin trandav.
Si atunci cum impacam una cu alta? Cum impacam porunca de a nu strange averi cu
aceea de a munci si a inmulti talantii?

iar omul trebuie sa si-o agoniseasca singur Cu osteneala sa te hranesti din

pamant in toate zilele vietii tale, a zis Domnul (Fac. 3, 17

Dar sa ne aducem aminte cum a reactionat Mantuitorul cand a fost intrebat daca
trebuie sa se plateasca impozitele, mai ales ca erau platite unei puteri straine,
ocupantilor romani (v. si Rom. 13, 6). A spus: Dati Cezarului ce este al
Cezarului, si lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu (Matei 22, 21; Marcu 12, 17;
Luca 20, 25)

Daca citim textul din Noul Testament, vom vedea ca Mantuitorul vorbise inainte de
aceasta despre bogatii care nu pot intra in imparatia lui Dumnezeu. Spusese ca e
mai usor sa treaca o camila prin urechile acului, decat sa intre bogatul in
Imparatia lui Dumnezeu. Si tot Mantuitorul spusese, cu cateva versete inainte de
acestea cu mamona: Acolo unde este comoara voastra, acolo este si inima voastra.
Deci, daca interesul vostru cade pe adunarea de bunuri, mai mult decat aveti
nevoie, pe interesele personale, fara sa vedeti si interesele aproapelui, ale
vecinului, ale societatii din jurul vostru, inima voastra va fi acolo, si inima
voastra nu va mai fi deschisa catre Dumnezeu.

Acum il putem intelege usor. Cautati mai intai imparatia lui Dumnezeu si toate
celelalte se vor adauga voua. Se vor adauga, dar nu de la sine. Cautarea
imparatiei e prin lucrare, intr-ajutorare, milostenie, iubirea aproapelui, asa
incat cautand imparatia asa cum se cuvine, ne ajutam noua insine, si ni se adauga
reusita si succesul. imparatia se afla acolo unde i-a lasat loc liber egoismul.
Interesul pentru tine sa fie in acelasi timp si interes pentru altii. Toti suntem
fiii lui Dumnezeu si fata de fiecare din noi Providenta divina isi indreapta
atentia in mod egal. Noi nu avem dreptul sa monopolizam pentru noi insine nici
interesul nostru, nici interesul lui Dumnezeu.

Sfantul Clement Romanul invata:

Ziua si noaptea sa va luptati pentru binele tuturor fratilor Sa nu va caiti
pentru nici o binefacere. Fiti gata pentru tot lucrul bun (Epistola I Cor. 2). Si
Sfantul Bamaba spunea: Aveti imprejurul vostru oameni carora puteti sa le faceti
bine. Nu incetati a-l face (Epistola, 2).

A ne preocupa si de celelalte, nu e interzis. Mantuitorul stabileste doar

prioritatile. El zice: mai intai imparatia Iui Dumnezeu, dar dupa aceea si
celelalte, pentru care ne promite si concursul Sau. Iata cum, citite cu atentie,
chiar cuvintele aparent grele din Sfanta Scriptura isi lumineaza intelesurile.
Auzind acestea, sa fim nu numai auzitori, ci si implinitori ai cuvantului (Iacov
1, 22).

Se vorbeste strict in pilda, Cuvantul din cele 3 versete se refera strict la

importnta sufletului....omul neglijeaza ce este mai important, cum avem grija in
felul nostru de trup tot astfel se cuvine sa avem grija, si cu cat mai mult, de
sufletul nostrru.....

Stim noi cata importnata are ficatul, pancreasul, glandele...noi infrumusetam

trupul, imbracam pielea, iubim ochii , mainile crazand ca le folsim mult...ddar cat
de importanata este inima!

Nu mancarile sunt rele, ci lacomia pantecelui; nici facerea de prunci, ci curvia;

nici banii, ci iubirea de bani; nici slava, ci slava desarta. Iar daca-i asa, nimic
nu e rau din cele ce sunt, decat reaua intrebuintare, care vine din negrija mintii
de-a cultiva cele firesti.

Pacatele ne vin prin reaua intrebuintare a puterilor (facultatilor) sufletului/ a

celei poftitoare, irascibile si rationale. Nestiinta si nechibzumta vin din reaua
intrebuintare a puterii rationale. Ura si necumpatarea din reaua intrebuintare a
puterii irascibile (iutimea) si poftitoare. Iar din buna intrebuintare a acestora
ne vine cunostinta si chibzuinta iubirea si cumpatarea. Daca e asa. nimic din cele
create si facute de Dumnezeu nu este rau.

Lui Dumnezeu ii place iubirea, cumpatarea, contemplatia si rugaciunea, iar

trupului lacomia pantecelui, necumpatarea si cele ce le sporesc pe acestea. De
aceea: "Cei ce sunt in trup nu pot sa placa lui Dumnezeu". Iar "cei ai lui Hristos
si-au rastignit trupul dimpreuna cu patimile si cu poftele".