6.

Precum si David vorbeste despre fericirea omului caruia Dumnezeu ii socoteste

dreptatea fara fapte.

Tot asa vorbeste si David, cantaretul mparatesc, cu toate ca el era sub Lege, nu
despre fericirea celor ce fac faptele Legii ci despre fericirea omului, caruia
Dumnezeu i socotete dreptatea fara fapte dupa ce a aratat de la Avraam ca
dreptatea, adica indreptarea, se naste din credinta,cat de mult a cunoscut el o
astfel de fericire - El numeste fericiti pe oamenii pacatosii, care nu au faptele
Legii,
Fericirea despre care vorbeste Proorocul David este tocmai acea fericirea care vine
din urma indreptarii prin credinta, a caintei urmata de pocainta inimii prin
credinta in Mantuitorul Iisus Hristos, a schimbarii vietii, a felui de traire, de
gandire, de fi..
Sfantul Ap Pavel il aduce in cuvantul sau pe Proorocul David, prin care isi
intareste si mai mult afirmatia cuvantului sau, si explica mai departe
interpretarea pe care el a aratat-o prin Avraam, a ndreptatirii prin credinta,
fara fapte,prin acestia doi Prooroci el arata ca indreptarea prin credinta, fara
fapte era bine sustinuta de Vechiul Testament..ndreptatirea firii, a schimbatri
firi omului de a fi, este numai prin credinta, iar credinta in Mantuitorul Iisus
Hristos care ndreptateste este vie si nu ramane neroditoare, ci lucreaza prin
dragoste, tocmai ceea ce duce la fericirea izvorata din harul lui Dumnezeu, Faptele
nu ndreptatesc. Faptele sunt roada credintei si numai credinta ne uneste cu
Mantuitorul nostru Iisus Hristos, a carui dreptate este nadejdea noastra
neschimbatoare.
Scopul pentru care vorbeste Sfantul Ap Pavel, e de a arata fericirea omului care
este iertat, ale carui pacate nu-i sunt puse n socoteala si care, El nu mai e
socotit un pacatos, ci un prieten al lui Dumnezeu.
De aici vine si fericirea despre care vorbeste Proorocul David, pentru ca, cat de
mare lucru este a crede cineva si a afla ca Dumnezeu poate nu numai sa ierte de
pedeapsa pe cel ce a vietuit n pacat, ci si sa-l faca si drept, si mai mult sa-l
nvredniceasca de fericirea vesnica.. Aceasta tocmai este ceea ce face pe
credincios a fi fericit, si a se bucura de har, faptul ca arata atata credinta n
puterea lui Dumnezeu. Credinta care izvoreste din inima caita si care prin bucuria
iertarii, cainta il duce la pocainta sincera, iar aceasta dreptate ce ii este
socotita. Si cand spune fericire se refera tocmai la pregustarea fericirii vesnice,
primita intr-o inima innoita, prin Cuvantul lui Dumnezeu.. Asadar, dupa cum
dreptatea este cu mult mai mare decat plata, tot asa si fericirea e cu mult mai
mare decat dreptatea.
Dupa cuvantul Proorocului David ,fericirea inseamna sa crezi cu tarie in Dumnezeu
si sa urmezi Cuvantul Lui, sa-ti pui nadejdea in El,sa-ti schimbi felul pacatos de
a fi, sa fii milostiv si drept, sa-ti umpli casa de copii toate cu credinta in
Mantuitorul Iisus Hristos, acestea aduc in suflet fericirea despre care vorbeste
Cuvantul, si aceasta este viata vesnica, ca sa Te cunoasca pe Tine Singurul si
Adevaratul Dumnezeu si pe Iisus Hristos pe care L-ai trimis
Tocmai aceasta dreptate socotita de Dumnezeu omului fara fapte este ca prin
credinta in Mantuitorul, el se innoieste, se sfinteste, se curateste, lupta cu el
si dezradacineaza patimile si slabiciunile tocmai prin pocainta, aceasta este
tocmai adevatata fericire triata de omul credincios..
Trecand la Noul Testament vom ntalni o bogatie de fericiri, cunoscutele fericiri
rostite de Mantuitorul cu ocazia Predicii de pe munte . Vom afla ca sunt fericiti
cei saraci cu duhul, cei ce plang, cei milostivi. Sunt fericiti cei ce urmaresc
dreptatea si mai mult, sunt prigoniti pentru dreptate. Sunt fericiti cei curati cu
inima si cei care sunt in pace cu Dumnezeu, cu oamenii si cu ei insisi. In sfarsit,
sunt fericiti cei care sunt prigoniti pentru credinta lor in Mantuitorul nostru
Iisus Hristos. Exista insa in Noul Testament si alte fericiri. Cu diverse ocazii
Mantuitorul spune ca sunt fericiti cei ce asculta poruncile lui Dumnezeu si le
implinesc. Lui Petru, cand il marturiseste ca fiind Fiul lui Dumnezeu, ii spune ca
este fericit pentru ca insusi Dumnezeu i-a facut cunoscut acest lucru, iar lui Toma
ii spune ca sunt fericiti cei ce n-au vazut si au crezut, iar aceasta fericire vine
tocmai din si prin Credinta..ntreaga Sfanta Scriptura fericeste dreptatea-virtutea
care se infaptuieste numai pe credinta in Mantuitorul, intr-o inima innointa
Nicolae Steinhardt a scris cunoscuta sa carte Jurnalul fericirii in care descrie
o parte din experientele traite in inchisorile comuniste. La prima vedere titlul
este paradoxal. Ce legatura poate sa existe intre fericire si inchisoare? Si totusi
exista. Acolo in inchisoare, evreul Steinhardt devine crestin ortodox. Experienta
botezului si a primei impartasanii ii creeaza atata bucurie, incat tot ce se
intampla in jurul lui incepe sa nu mai aiba insemnatate. Sfintele Taine il apropie
de Dumnezeu si in asta consta fericirea. La polul opus,Sf Apostol Pavel ne spune ca
cei ce nu-L cunosc pe Dumnezeu si nu se supun Evangheliei Lui vor lua ca pedeapsa
pieirea vesnica de la fata Domnului si de la slava puterii lui. Apropierea de
Dumnezeu-iubire genereaza fericirea in timp ce indepartarea de Dumnezeu il arunca
pe om in nefericire.
Fericirea este un dar, un bun ceresc, un har de la Dumnezeu, iar cine se apropie
prin credinta de Dumnezeu, acela se apropie mai mult de scopul vietii, de
fericire..
Motivul pentru care Pavel se straduieste sa reveleze adevarul despre ndreptatirea
prin credinta este pentru ca bucuria noastra sa fie asa de bine nradacinata n
Dumnezeu ncat sa fie de nezdruncinat.