26.

ntru ingaduinta lui Dumnezeu ca sa-Si arate dreptatea Sa, n vremea de acum,
spre a fi El nsusi drept, si ndreptand pe cel ce traieste din credinta n Iisus,

In vremea in care ar fi trebuit sa fie pedepsiti pentru slabanogirea si staruinta

lor in pacate, oamenii s-au invrednicit, nevrednici fiind de ingaduinta si iubirea
de oameni a Bunului Dumnezeu. Iar dupa aceea cand trebuiau a se pocai, pentru ca
bunatatea si iubirea de oameni a lui Dumnezeu indemna la pocainta ei totusi staruia
si cadeau intru aceleasi pacate. Iar Dumnezeu atunci cand ar fi trebuit sa-i
pedepseasca pe oameni nu numai pentru pacatele dinainte, dar si pentru ca nu se
pocaau (ba chiar cresteau in rautatea),chiar in marea iubirii Sale de oameni intr-o
vreme ca aceea, ce a facut Dumnezeu-Cuvantul ?! S-a dat pe Sine-Si ca
rascumparare ! si nu numai ca ii izbaveste pe oameni de pedeapsa si osanda, ci ii
si indrepteaza, si ii mantuieste si ii face mostenitori ai imparatiei Sale. Cu
adevarat, acesta este un dar ce nu are masura! Aceasta este o daruire ce covarseste
toata puterea daruirii! Si este intr-adevar o dovada de negraita dreptate, si nu de
dreptate omeneasca, ci dumnezeiasca, mai presus de om. De aceea a zis si Sf Ap
Pavel ca aceasta putere este numai a Lui, adica doar a lui Dumnezeu..
Izbavirea prin sangele lui Hristos, era tocmai pentru ca sa ne vindece
slabanogirea", adica stricaciunea ce a urmat din urma pacatele oamenilor mai
inainte facute, intru ingaduirea lui Dumnezeu", aratandu-se defapt ca desi au
dobandit multa bunatate si milostivire de la Dumnezeu, oamenii totusi au staruit a
se aseamana cu mortii, morti fiind intru pacate,De fapt Mantuitorul Iisus Hristos
S-a ntrupat pentru nimicirea acestui pacat si a urmarilor lui. Tocmai in aceasta
sta aratarea dreptatii Sale,
Dumnezeu face bune pe toate cate le face; dar fiecare ajunge bun sau rau prin
propria lui alegere. Iar daca Dumnezeu a spus: ca era mai bine omului aceluia sa
nu se fi nascut, nu a spus-o ca hula impotriva proprii Lui creatii, ci acuzand
rautatea, care s-a produs n firea Lui, prin propria ei alegere. Este lenevirea
propriei vointe care a facut pentru el nefolositoare facerea de bine a lui
Dumnezeu. Omul fiind lasat in starea pe care el si-a ales-o, a fost intr-un
ingaduinta lui Dumnezeu,
Iar Acestea s-au facut nsa ca sa se arate dreptatea lui Dumnezeu", adica pentru a
se vedea ca Dumnezeu nu este doar drept, ci si iubitor si mult indurator si ca
poate totodata a ridica si ierta pe cei omorati de pacat, aratandu-i si pe ei
drepti tocmai din iubirea Sa de oameni, La fel, cum aratarea bogatiei este atunci
cand cineva nu e numai bogat, dar poate a-i face bogati si pe altii. Iar prin acest
fel dreptatea lui Dumnezeu se invedereaza si mult aratandu-L pe EL ca fiind nsusi
drept, De ce ? Pentru pe de-oparte nu il lasa pe om in starea fara de viata ci il
ridica prin rascumpararea cea in Iisus Hristos, apoi indreptandu-l in acest chip
Astfel pentru ca si Dumnezeu Se arata", adica Se impodobeste si Se slaveste, prin
faptul ca ne indrepteaza' pe noi, oamenii, intr-o vreme cand pacatul s-a inmultit
foarte si cand ne-am deznadajduit ca niste slabanogi si ca niste oameni omorati de
pacat.

Dumnezeu a ingaduit omului caderea in pacat, si desi Adam cand a incalcat porunca
Ascultarii de Dumnezeu, si cazand a pierdut harul,
Pe de-oparte Cuvantul lui Dumnezeu care a spus ca plata pacatului este moartea, iar
pe de alta parte Dumnezeu chiar dupa caderea omului in pacat, nu-l lasa pe om,
Chiar si dupa caderea n pacat, Dumnezeu a lasat omului libertatea alegerii n ce
priveste restabilirea relatiei cu El. El i-a promis celui drept ca acesta va trai
prin credinta,
aceasta e aratarea dreptatii prin care Dumnezeu a adeverit, a aratat fagaduintele
facute lui Avraam, anume ca intru saminta lui se vor binecuvanta toate neamurile si
ca Dumnezeu va mantui pe cei nevrednici.
Doar o data ce Mantuitorul Iisus Hristos a savarsit rascumpararea prin Sangele Sau,
s-a dovedit si aratat dreptatea vesnica a lui Dumnezeu,
n toata perioda Vechiului Legamant pe care Sf Ap Pavel o numeste vremea indelungii
rabdari a lui Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu a trecut pacatele cu vederea, deoarece
ele nu au putut fi ispasite de catre marii preoti ai Cortul pamantesc si prin
sangele jertfelor aduse de ei, Iertarea pacatelor trebuia facuta in Cortul Ceresc
de catre un Mare Preot desavarsit si printr-un sange desavarsit si cu totul
nevinovat,
De aceea, toata slabanogirea si neputinta pacatului a devenit din ngaduinta lui
Dumnezeu
n iubirea Lui pentru omul pacatos Dumnezeu a ocrotit cu rabdare si cu ndurare pe
oameni de osanda pacatului lor , iar aceasta tocmai ca sa isi arata dreptatea Sa,
in pretul nemarginit care a trebuit sa fie platit pentru rascumpararea omului de
sub pedeapsa si puterea pacatului si a mortii, facut prin viata si moartea
Mantuitorului Iisus Hristos. Dumnezeu nu este indiferent de soarta noastra vesnica,
ci ne doreste mantuirea si a platit un foarte mare pret pentru salvarea noastra de
la pedeapsa vesnica..
In vremea de acum,
Dumnezeu trecuse cu vederea pacatele oamenilor dar acum, n cele din urma, la
mplinirea vremii dreptatea Lui a fost aratat prin descoperirea Fiului Sau.
n vremea de acum arata puterea Lui cea mare si iubirea Lui de oameni; cand s-au
nmultit relele si au prisosit pacatele, Aceasta este dreptatea lui Dumnezeu, a
patimi El Insusi pentru cei pacatosi.
atunci si El a aratat puterea Sa,
Spre a fi EL nsusi drept, adica EL se arata a fi nsusi drept pentru ca nu il lasa
pe om in starea lui fara de viata, ci il ridica din nou si-l sfinteste si-l
indumnezeieste prin Fiul Sau,

Felul ndurator n care Dumnezeu se poarta fata de pacatosii vinovati nu nseamna

ca Lui i place vina si pacatul, deoarece si-a arata mania fata de o astfel de
ntinare tocmai prin sacrificiul ispasitor al Fiului Sau. Dumnezeu a aratat cat de
mult uraste pacatele, dandu-L pentru noi pe Fiul Sau la o moarte de ocara. Dar a
mai si aratat cat de mult a iubit lumea pe care EL nsusi a creat-o
Viata si moartea Mantuitorului au dovedit pentru vesnicie cum priveste Dumnezeu
pacatul Ele au dovedit pentru vesnicie iubirea mbelsugata a lui Dumnezeu fata de
toate fapturile Sale, o iubire care putea nu numai sa ierte, dar si sa-i faca pe
pacatosii cazuti iarasi ridicati la firea cea dintai, prin credinta si ascultare
desavarsita in Iisus Hristos. Deci neascultarea lui Adam este cauza mortii tuturor,
iar ascultarea prin credinta in Iisus Hristos este cauza ndreptarii tuturor celor
uniti cu El..