n fiecare Dumnezeiasca Liturghie, n care se citeste o Sfanta Evanghelie, care se

cere mereu meditata si aprofundata, nu face altceva decat sa ne ofere prilejul de a

ne bucura de aceasta scufundare a mintii si a inimii noastre n oceanul infinit al
dragostei maretiei lui Dumnezeu si n ntelegerea nesfarsita a cuvintelor Sale
Vii.. Pentru ca puterea Scripturii nu sta n literalitatea ei, ci n harul ei. n
harul Preasfintei Treimi.
si harul Treimii ne face adevarati vazatori ai voii lui Dumnezeusi adevaratei
credinciosiei Lui. Duminica de astazi, este duminica a XIII a dupa Rusalii.. n
care s-a citit o evanghelie deosebit de minunata..
aceasta e bucuria noastra, viata noastra plina de bucuria vietii cu Dumnezeu
Cuvinte vii, care ar trebui sa ne trezeasca inima spre a ne bucura de Dumnezeul
nostru, caci Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Duminica de duminica
suntem intampinati de dragostea Dumnezeului nostru, dragoste care nu este lumeasca,
prin Cuvantul Sau Viu aduce cu
sine, o chemare, o meditatie asupra aceia ce Dumnezeu a randuit, pentru noi, este
tocmai aceasta Vie mare si bogata despre care ne vorbeste Sfanta Evanghelie din
aceasta duminica.. Tocmai de aceea via lui Dumnezeu are vin curat, mparfumat de
har, care te umple de dragostea nfocata de Dumnezeu si de dorul dupa o astfel de
viata . Pentru ca spune Cuvnatul Evangheliei, Era un om oarecare stapan al casei
sale, care a sadit vie, a imprejmuit-o cu gard, a sapat in ea teasc, a cladit un
turn, si a dat-o lucratorilor, iar el s-a dus departe Acest om stapan nu este
altul decat Bunul nostru Dumnezeu, care a creat lumea si pe om..A sadit-o cu
propriile Sale maini, facand pe om dupa chipul si asemanarea Sa; iar
Aceasta vie este tocmai marea bogatie a acestei vieti cu toate darurile sale,
aceasta mare bogatie a creatiei care Bunul Dumnezeu pt om a facut toate cate a
facut, si l-a pus pe om stapan peste aceasta vie, sa chiverniseasca cu buna
randuiala dumnezeiasca toate bagatiile pamantului si inca mai mult, tocmai viata
sa, aceasta vie este tocmai darul vietii pe care omul il primeste de la Bunul
Dumnezeu..
Sufletul este un dar minunat, un dar despre care spune nsusi Dumnezeul nostru ce
vom da noi in schimb pentru sufletul nostru ?! Acest dar minunat este daruit de
catre Cel care ne-a creat de catre Dumnezeu, prin suflet, avem daruit de Dumnezeul
nostru chipul minunat al adevarului, al dreptei credinte, cel mai inalt dar, atatea
si atatea daruri ne-a dat Dumnezeul nostru, darul sanatatii, de a vedea.. a vedeam
creatia Mainilor Sale si prin bucurie si uimire de a-L contempla pe Dumnezeul
nostru, de a auzi.. sa auzi Cuvantul Sau, Viu.. pentru ca zice, si credinta se
intareste prin Cuvant, iar Cuvantul vine din auzire, darul de a grai, de Cuvanta..
Cuvantul este purtator de viata.mare dar... de a fi ziditor, prin Cuvant,in har,
Dumnezeu a lasat in noi cuvantul ca sa fie lucrator, de-a a umbla.. de a lucra.. si
toate din lucrul mainilor Tale Doamne.. minte si pricepere ca omul sa isi poata
agonisi bunurile materiale, a zis Dumnezeul nostru: cresteti si va inmultiti,
iata, este toamai darul omul ca si el la randul lui sa fie numit tata.. este
familia ce Dumnezeul nostru ne-o randuieste si daruieste.. copii minunati, sot
sotie, parinti.. ce vie bogata ne-a incrediinta Tatal nostru Cel din Ceruri,
aceasta creatie minunata, natura.. Fiecare raza de soare, fiecare picatura de
ploaie, fiecare suflare a aerului pe care l respiram, zefir, brize, copacii,
florile, privighetorile, toate sunt daruri minunate de la Dumnezeul nostru ,
cate nu a sadit Dumnezeu in aceasta vie minunata, pt ca spune Cuvanatul
Evangheliei..
i-a pus gard.. a fost mprejmuita de catre El, de jur mprejur, cu cu zid, cu zidul
adevarului dumnezeiesc, acest gard nu este altul decat paza harului Preasfantului
Duh, primit in Taina Botezului.. ca omul traind in har sa fie un om al adevarului..
zice mai departe ca i-a sapat teasc.. cu randuiala Sa, Dumnezeul nostru a pus
constiinta in om ca sa fie treaza si sa lucreze gandul bun, fapta buna, de a
discerne binele de rau, de a lucra mereu spre Slava Bunului Dumnezeu, adica sa duca
o viata potrivita Lui, zice mai apoi ca pus Turn, Cuvantul lui Dumnezeu care
porneste din inima omului spre casa Parinteasca a Bunului Dumnezeu, Este legea
dragostei dumnezeiesti. Este legea vesniciei la care suntem chemati, este dragostea
si bucuria parinteasca tocmai a creatiei acestei vii de a locui impreuna cu
Dumnezeul nostru, acest turn frumos care nu este decat Biserica noastra ortodoxa..
Biserica este una singura, precum si capul acesteia este unul singur, Iisus Hristos
Mantuitorul Nostru, El este piatra din capul unghiului pe care multi au nesocotit-
o,Aceasta piatra cea din capul unghiului, vine sa ne arate ca fara Mantuitorul
nostru Iisus Hristos nu putem sa fim nimic; nici macar lucratori nevrednici n via
Lui..
Dar via, sadita de Dumnezeu, nu a fost lasata la ntamplare, nu a fost parasita de
El.
Si spune mai departe Cuvantul Evangheliei,
Si a plecat (stapanul) departe. Si a sosit vremea roadelor. Caci, daca a
incrediintat via lucratorilor apoi i-a lasat n libertate pe oameni, sa lucreze si
nimeni nu este scutit de raspunderea rodului, ntr-o lume a zidirii, a creatiei
Dumenzeului nostru, Numai rodul ne ndreptateste naintea lui Dumnezeu..
A venit sa ceara Dumnezeu rodul. Dar lucratorii, cand i-au vazut pe slujitori, au
pus mana pe ei, i-au batut, i-au lovit, i-au ucis.
Iar situatia pusa n fata noastra de Dumnezeu, n aceasta evanghelie, nu e a omului
credincios, care crede cele ale lui Dumnezeu cu smerenie mplineste voia Sa cu
umilinta si se umple de
harul lui Dumnezeu si de fapte bune, ci e a aceluia care profita de numele de
crestin ortodox, si este potrivnic credintei ortodoxe si lui Dumnezeu..
Nici cel ce ara nu e ceva, nici cel ce seamana nu e ceva, ci cel care face sa
creasca si acela este Dumnezeu. Deci ce este al nostru ? cerul? pamantul? trupul?
sufletul? viata ? natura? creatia ?nimic nu este al nostru ci totul este un dar de
la Dumnezeu.. Dumnezeu asteapta roadele vietii noastre, noi suntem administratorii
acestei vii a vietii noastre.. viata este dar de la Dumnezeu, Dumnezeu ne-a daruit
toate cele care sunt in jurul nostru,
Tocmai de aceea ne este greu sa ntelegem aceasta evanghelie ca vizandu-ne si pe
noi, cei de astazi, pentru ca trebuie sa ne privim, fara ngaduinta, realitatea
noastra interioara atunci cand stam de vorba cu noi nsine,
gandirea slaba, constiinta care nu este trezita, teascul sapat de Bunul Dumnezeu,
de multimea pacatelor care le facem si ne doboara, nu cautam sa lucram prin
Cuvantul lui Dumnezeu sa facam toate cele potrivite vietii cu Voia Lui
Dumnezeul nostru nsusi a facut munca pe care trebuiau s-o faca lucratorii, pentru
ca El este Cel care a plantat via, a mprejmuit-o cu gard, a sadit teasc n ea si
a zidit turnul si lucratorilor nu le-a lasat decat putine de facut. Tot ceea ce
avem de mplinit este sa ne se ngrijim de ea si sa lucram ceea ce ni s-a
ncredintat. Nimic n-a fost lasat neterminat, ci toate ni s-au dat de-a gata. Dar
insa ei ce au facut, noi ce facem?
Cei care am luat locul lucratorilor viei de atunci si care suntem ndatorati ca,
prin harnicia, credinta, dragostea si ntelepciunea noastra, prin comportamentul si
cumpatarea noastra sa rodim cat mai mult, este tocmai scopul omului de a-si
nduhovnici viata, de a da un sens vietii,
Insa nu ne place sa ne schimbam cu adevarat, sa traim cu adevarat viata noastra, in
adevarul dreptei credinte.. traim in
necredinta care este negarea prezentei lui Dumnezeu n viata noastra. ncapatanarea
de a I te mpotrivi lui Dumnezeu. A refuzului de a crede n Dumnezeu si de a-L
asculta.
Pentru ca necredinta e o traire n afara realitatii, o traire n comoditatea
egoismului.
nsa exemplul celor rai lucratoti necredinciosi e unul care trebuie sa ne trezeasca
pe toti. Dumnezeul nostru prin acest Cuvantul al Evangheliei ne vorbeste tuturor si
ne cheama la pocainta. Pentru ca timpul roadelor e acum, n clipa de fata si
faptele noastre bune, facute cu El, sunt faptele Lui. Adica sunt pline de slava
Lui. Iar Dumnezeul nostru ne cere sa fim roditori, sa fim foarte roditori si nu
pasivi..
El vrea sa luminam oamenii prin viata noastra si prin faptele noastre si prin
cuvintele noastre. El vrea ca viata noastra sa fie ca o carte deschisa pentru toti,
in care sa se citeasca voia lui Dumnezeu..
Lucratorii rai i-au omorat pe slujitori Lui. Pentru ca nu mai suportau glasul lui
DumnezeuAsa cum si noi prin pacat omoram acest glas care vine sa ne trezeasca
constiinta,
Dar nici noi nu suportam glasul lui Dumnezeu, pentru ca ne razvratim continuu
contra Lui, prin impotrivirea noastra, Nu ne plac mustrarile Lui parintesti, dar ne
plac minunile si bucuriile Lui. Nu ne plac posturile, nu ne place asceza, nu cautam
sa ne sfintim viata, dar vrem minuni, multe minuni pe care nu le meritam..
Cand Bunul Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Lui, pentru ca aceasta Evanghelie mai mai
are un inteles, este chemare Bunului Dumnezeu pe care a facut-o prin prooroci
poporului Evreu, celui caruia i s-a incrediintat tot si nu a ascultat, chemarea la
credinta, la viata, si refuzul lor, indaratnicirea lor, Bunului Dumnezeu, a trimis
pe Mostenitorul Lui, evreii nu s-au rusinat de Fiul Lui, ci L-au omorat. Dar nici
noi, crestinii ortodocsi, nu ne rusinam zilnic de El, ci ne apropiem de Potirul Lui
cu multa fatarnicie, cu aparenta de sfintenie, dar nefiind sfinti n adancul
nostru.Si suntem si mai nerusinati decat evreii care L-au omorat, pentru ca si noi
l omoram zilnic n inima noastra. Pentru ca si noi pacatuim din stiinta si din
obicei pacatos. Toate darurile le folosim nu spre cele Dumnezeiesti ci spre cele
trecatoare ale viatii, cat gresim cu ochii nostri, cat gresim prin ceea ce auzim
prin urechile noastre, ducem mai departe vorba prin clevetire, spre pacat, iar
mintea salas al pacatului, cate greseli facem si pacate cu mainile noastre,munca in
slujirea celui rau iar picioarele noastre nu ne duc pe calea mantuirii, ci alergam
spre locuri desarte si fara viata..
Noi stim ce facem si cu toate ca stim, nu ne cutremuram. Pentru ca nu credem ca
vine clipa Judecatii Lui.
El e Piatra pe care au respins-o ziditorii! si ziditorii suntem fiecare dintre noi,
care l respingem pe El din constructia noastra interioara si nu l punem pe El ca
piatra fundamentala a zidirii noastre duhovnicesti.
nsa daca l punem pe El ca temelie a vietii noastre, pe El, Care e de la Tatal si
dimpreuna slavit cu Tatal si cu Duhul Sfant, atunci trairea noastra ar fi vie si
cat de minunat e El n ochii nostri duhovnicesti. Pentru ca gustam din slava Lui
cea vesnica, este tocmai trairea in har..
Cat de dureros este cuvantul acesta: mparatia lui Dumnezeu se va lua de la voi! ?
pentru credinciosul constiinciosa fi n afara mparatiei nseamna a fi n iad.
nseamna a trai un iad viu.
nsa mparatia trebuie sa rodeasca! mparatia Lui din noi, slava Lui, trebuie sa
rodeasca continuu fapte de sfintenie. Fara rodirea continua a vietii duhovnicesti
ne zdrobim de Piatra sau suntem striviti de Ea. Caci fara Piatra aceasta, care
izvoraste viata vesnica, nici unul dintre noi nu poate sa fie viu,De aceea nu ne
putem bucura n mod profund decat numai cu Dumnezeu Nu putem fi fericiti fara El si
nu putem sa ne bucuram de o vesnicie n care El nu e prezent.
De ni s-ar lumina mintea ca sa pricepem, de ni s-ar spori puterile ca sa putem
faptui, de ni s-ar aprinde ravna ca sa devenim lucratoti ai harului in via aceasta
sadita de dreapta lui Dumnezeu o preafrumoasa gradina pentru nflorirea careia S-a
urcat pe Cruce Mantuitorul nostru Iisus Hristos.