Dupa ce Mantuitorul nostru Iisus Hristos S-a pogorat de pe Muntele Taborului dupa

ce a aratat lumii prin ucenicii Sai alesi Lumina dumnezeiasca. O, cat ar fi vrut El
ca aceasta lumina sa lumineze n lume, ca fiecare din noi sa o primeasca n inima..
La poalele muntelui il astepta un tata care s-a apropiat de El, tatal a unui copil
bolnav, demonizat cum ne spune Sfanta Evanghelie.
n multe locuri din Sfanta Evanghelie citim ca oamenii chinuiti de cele mai
felurite boli, slabanogi, orbi, schiopi, muti, leprosi, si altii s-au apropiat de
Mantuitorul Iisus Hristos spre a ruga tamaduirea de boala. Sfanta Evanghelie din
duminica a X-a dupa Rusalii ne infatiseaza acest tata ndurerat care cauta ajutor,
intai la ucenici, dar spune Evanghelia ca nu au putut, apoi la nsusi Dumnezeul si
Mantuitorul nostru..
Acest tata vine si cade inaintea Mantuitorul, din marea dragoste si pentru
suferinta crunta ce o purta copilul sau, si L-a rugat doar pentru vindecare, nu a
venit pentru o marturisire n fata Fiului lui Dumnezeu, nu dragostea fata de
Mantuitorul lumii l-a adus pe el acolo, ci doar dorinta de a primi vindecare de la
Doctorul sufletului nostru..
Asa cum si pe noi astazi, ne poarta la Biserica nu dragostea fata de Dumnezeul
nostru, ci interesul pentru cele trecatoare..
Pentru ca Evanghelia de astazi ne face sa ne punem astfel de ntrebari si ne
nvata, caci credinta in Dumnezeu, nu e doar mers la Biserica si ratacirea cu
mintea prin toate partile, n primul rand, este viata cu totul daruita Lui Dumnezeu
si ncrederea ca ntru El putem toate, pentru ca nimic nu este cu neputiinta la
Dumnezeu
Putem sa mutam muntii nencrederii si ai ndoielii din noi, intr-un munte de
nadejde prin credinta si lasare n voia lui Dumnezeu.
Iar motivul pentru care suntem plini de demoni, de patimi, si de slabiciuni n
viata noastra este pentru ca nu traim evanghelic/ ascetic/ bisericeste/
duhovniceste. Nu gandim, nu simtim, nu actionam, nu ne comportam ca niste crestini
plini de slava lui Dumnezeu, nu ne comportam ca niste purtatori de Dumnezeupentru
ca nici nu suntem. Si nu suntem pentru ca nu vrem sa fim
Avem toate conditiile sau posibilitatile sa traim duhovniceste, pentru ca viata n
Biserica e tocmai viata duhovniceasca/ dumnezeiasca/ plina de prezenta lui
Dumnezeu. E viata coborata de la Dumnezeu pentru ca e viata plina de slava Sa in
lumina harului aratat pe Muntele Tabor...
Si spune Cuvatul Evanghelie ca i-a cazut in genunchi,
Dragostea parinteasca i da curaj, iubirea fata de copilul sau i scoate noi
izvoare de putere si-l determina sa lupte mai departe, si i-a spus Mantuitorului ca
are un fiu care este lunatic si mult se chinuieste, patimeste.. si de multe ori
cade in foc si in apa, si- I zice Mantuitorului ca la dus la ucenicii Sai si n-au
putut sa-l izbaveasca.. n-au putut sa-l vindece.. Nu la putut ajuta nimeni din cei
la care a cerut a ajutor! Nu i-au putut veni n ajutor nici ucenicii! Si spune
Mantuitorul O, neam necredincios si indaratnic, pana cand voi fi cu voi? Pana cand
va voi suferii pe voi? Aceasta indaratnicie si aceasta necredinta a mustrat-o
Mantuitorul Iisus Hristos, dar nu ca fiind numai a acelui om, ci ca a ntregului
popor.
Cea mai grea boala nu este cea trupeasca, ci cea sufleteasca, pentru ca pierde si
trupul si sufletul. Cea mai grea demonizare a omului nu este epilepsia, sau bolile
stiintific psihice, care chinuieste numai trupul, ci este nrobirea omului de
patimile sufletului. Pentru ca suferinta este consecinta raului, urmarea raului
insa Nu suferinta e raul, ci pacatul este raul.
Iar pacatul este despartirea de Dumnezeu. Pacatul nseamna calcarea voii lui
Dumnezeu, neascultarea, despartirea si, prin urmare, suferinta. Acolo unde s-a
produs, nu mai e pastrata armonia, unitatea fiintei, echilibrul in Dumnezeu, Si
tocmai de aceea Mantuitorul striga prin glasul Sfintei Scripturi, numind neam
indaratnic tocmai pe noi care iubim pacatul,
Cat de mare este Mila Dumnezeului nostru pentru fiecare dintre noi,necredinciosi si
indaratnici.. Mai mult rai, decat buni suntem,insa Mila lui Dumnezeu asupra noastra
este cum zice Cuvantul de la Rasarit pana la Apus, din veac in veac..
A cerut Mantuitorul sa aduca pe copil bolnav la EL, si l-a certat pe diavol si a
iesit din el si copilul s-a vindecat din ceasul acela. Stati mpotriva diavolului
si va fugi de la voi Taria vine din credinta, iar credinta prin cunoasterea
Cuvantului lui Dumnezeu.
De ce sa nu fim si noi biruitori ai acestei lumi mult incercate de rau? Au biruit
oameni asemenea noua, mbracati cu trup si cu neputintele firii.
Aceasta credinta, care se numeste ndraznire catre Dumnezeu.. Pentru ca acest tata,
a indraznit, a strigat cu nadejde la Mantuitorul, si Dumnezeul nostru la miluit..
apoi spune Evanghelia, Vazand ucenicii si apostolii ca minunea aceasta s-a facut
asa de usor de catre Mantuitorul Iisus Hristos si ei nu au putut face, L-au luat pe
El deoparte si L-au ntrebat: Doamne, de ce n-am putut si noi sa scoatem demonul
acesta?. L-au luat deoparte pentru ca le era rusine de popor, apoi pentru ca
simteau ca aici e o taina pe care nici ei nu ajunsese sa o inteleaga.
Pentru ca, ca in primul rand, ucenicii nu erau inca desavarsiti, inca nu aveau
cunoasterea deplina a credintei, starea deplina a harului, apoi
Pentru ca a vazut si la dansii o oarecare necredinta. Nu lipsa totala de credinta,
ci mputinare de credinta. Acea mputinare de credinta a numit-o Mantuitorul
necredinta. A vazut la ei o ndoiala... Apoi Mantuitorul le-a spusIata pentru care
pricina: pentru necredinta voastra n-ati putut sa-l vindecati. Si apoi le-a
mpartasit un lucru mare: Daca veti avea credinta numai cat un graunte de mustar,
ati zice muntelui acestuia: ridica-te de aicea si du-te dincolo, si se va muta si
nimic nu va fi voua cu neputinta
Dar noi, pacatoii, cata credinta avem? Daca pe Apostoli i-a mustrat Mantuitorul
Iisus Hristos, ...cat de putina credinta avem noi. De aceea nu se mplinesc
cererile noastre.. pentru rugaciunile noastre sunt departe de starea harului de
aceea nu primim ca nu stim cum sa ne rugam..
Mantuitorul nostru ne da ca pilda grauntele de mustar pentru a ne arata ca chiar
mica credinta dar vie, adevarata poate foarte mult. Si nu s-a oprit numai la atata,
ci a si adaugat ca si muntii i poate muta credinta. Merge chiar mai departe, ca
spune: Nimic nu va va fi cu neputinta.
Apostolii vazusera atatea minuni, i trimisese Hristos sa propovaduiasca Dar cand
L-au ntrebat de ce ei n-au putut, Mantuitorul le-a raspuns ca acest soi de demoni
- si n general, demonii - cu rugaciune si cu post sunt ndepartati.
Postul! Si rugaciunea..Noi nu-l ntelegem n profunzimea lui, iar rugaciunea nu o
traim.. Postul nseamna puterea hrana a sufletului... "Trupul pofteste mpotriva
duhului, iar duhul mpotriva trupului", zice Apostolul..
Dovada trairii n noi a acestor mijloace, aripi ale credintei, postul si rugaciunea
ne-o da potrivirea vietii noastre cu mplinirea voii lui Dumnezeu, ne-o da fapta,
staruinta care trebuie sa izvorasca dintr-o credinta vie, Prin credinta sa naltam
ochiul mintii spre vesnicie, spre negraita fericire..
Convorbirea credinciosului cu Dumnezeu, prin rugciune, Puterea rugaciunii,
profunzimea ei, ritmul ei descopera viata si sanatatea sufletului, ne descopera pe
noi nsine. Rugaciunea iubeste linistea, iubeste interiorizarea, concentrarea
pentru reculegere. Credinciosul n rugaciune sa fie foc spune in Apocalipsa, care
lumineaza si ncalzeste, care curata de pacat si care ne naripeaza spre Dumnezeul
nostru.
Amin.