Duminica de astazi, treizecea dupa Rusalii, Mantuitorul nostru Iisus Hristos spu

ne Sf Evanghelie este intampinat de un om oarecare, credincios.. care era framan

tat, il framanta gandul vietii celei vesnice.. Si vazand si auzind minunile pe c
are le-a facut Mantuitorul s-a gandit in sine cum sa-l abordeze, cum sa-I graias
ca si a indraznit si s-a apropiat de el si a spus nvatatorule Bune ce sa fac ca s
a mostenesc viata vesnica ? Acest om oarecare suntem fiecare dintre noi, nu pute
m sa fim crestini sa fim ortodocsi,, sa cunoastem randuielile Bisericesti, sa st
im invatatura Dumnezeiasca Scriptura si Tainele si sa nu ne punem si noi in mint
ea noastra aceasta intrebare: Doamne ce sa fac ca sa mostenesc viata vesnica . Aces
t om s-a gandit sa nu-L supere pe nvatatorul pe Mantuitorul si si-a zis in sine i
l voi mbuna prin cuvantul nvatatorule Bune.. Dumnezeu care stie adancurile inimilo
r noastre a cercetat cu bunatatea Parinteasca, cu harul sau dumnezeiesc si inima
acestui om, si l-a intrebat si ne intreaba pe fiecare dintre noi: daca stiti por
uncile si i-a spus? sti poruncile, si a inceput.. sa nu fi desfranat.. si nu uciz
i, sa nu minti, sa nu furi, sa nu pui marturie mincinoasa sa-ti cinstesti pe tat
al si pe mama ta, acestea sunt poruncile de la a treia porunca spre a zecea, si
intentionat Mantuitorul nu ii spune prima si a doua porunca, air el bucurandu-se
in sine si crezand ca este cunoscator al invataturilor vechi a raspuns: toate
acestea le-am pazit inca din tinerile mele. Cu tristete spun ca stim poruncile d
ar nu le cunoastem in ordine, si desi suntem crestini si avem un chip frunmos al
adevarului, adica desi suntem crestini ortodocsi nu cuoastem prima porunca.. I-
a spus Mantuitorul acestui tanar, acestui om oarecare iti mai trebuie inca ceva
la care acesta a ramas mirat asteptand sa vada ce ii mai trebuie, vinde toate ca
te ai si impartele saracilor si vei avea comoara in cer spune Mantuitorul.. Aces
t om s-a intrista pentru ca avea multe averi.. Iata chipul omului care pare a fi
un om credincios asezat la locul lui care implineste poruncile si totusi nu se
mantuieste.. De ce spune Sf Maxim marturisitorul ca omul care respecta legea fir
ii aceala se mantuieste.. Ce a gresit acest om.. nu era desfrinat, nu fura, nu m
intea.. si nu intamplator Mantuitorul incepe cu aceasta porunca sa nu fi desfra
nat pentru ca este un pacat atat de des intalnit incat fura mintea omului si ne
departeaza, daca celelalte pacate se fac in exteriorul nostru, desfranarea se fa
ce in interior, iar trupul este templu al Duhului Sfant, si trupul si sufletul e
ste zbuciumat strigand la Dumnezeu, cum spune in alt loc, desfranrea este uraciu
ne inaintea Tatalui Celui Ceresc, pentru ca este un pacat care lasa voia trupul
ui libera.. si starea demonica lucreaza mult prea usor in noi, ne vindem sufletu
l foarte usor prin acest pacat al desfranarii. Inca una iti mai trebuie, vinde t
oate cate ai si le imparte saracilor.. Acest este pacatul, nu pentru ca avea bog
atie, ci pentru ca oamenii se imbogatesc in cele lumesti si nu in Dumnezeu se im
bogatesc spune o evanghelie.. Ca sa te imbogatesti in Dumnezeu trebuie sa indepl
inesti cu adevarat cele doua porunci pe care Mantuitorul nu le pomeneste, sa-L i
ubesti pe Dumnezeu, pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta, din tot sufletul
tau, din toata puterea ta, din toata virtutea ta si din tot cugetul tau.. si po
runca a doua: si pe aproapele tau ca pe tine insuti.. Acest om atat de mult iube
a pe cele ce le avea incat respecta poruncile lui Dumnezeu dintr-o conditie a le
gii fortata, si nu din bucuria si din dragostea Parinteasca. Desi si acei cresin
ciosi care sunt nelipsiti de la Biserica, de la Sfanta Taina a spovedaniei, spov
edania lor este una mecanica, netraita, nefondata pe temelia dragostei de Dumnez
eu, si rare ori si niciodata nu vezi acea lacrima, a caintei, a pocaintei in ini
ma si-n sufletul lor.. Se-ntreaba credinciosul nostru De ce nu m-am indreptat, d
e ce am repetat pacatul, de ce sunt la fel de slab ca si inainte, de ce nu imi a
sculta Dumnezeu rugaciunea, de ce nu imi randuieste Dumnezeu viata, de ce am ata
tea necazuri de ce am atatea incercari, tocmai Taina indreptarii noastre sunt la
crimile pocaintei si intoarcerea noastra din toata inima noastra, intoarcere la
Dumnezeu. Nu avem voie sa punem inima si sa iubim nimic din lumea aceasta, chiar
daca ne trebuiesc chiar daca ne folosim de ele ca o punte de trecere spre vesn
icie, cand trecem pe acea punte odata cu anii sa incercam sa aruncam si sa lepad
am din povara pacatelor noastre si a neascultarii. Ce frumos invata Sf Apostol P
avel, ca nu implinirea poruncii este cea care ne mantuieste, ca nu ne mantuim di
n Lege si din harul lui Dumnezeu. Legea este buna, dar legea nu face altceva dec
at sa-l intoarca pe om la starea de inceput, nu prin faptele legii din prin haru
l lui Dumnezeu adauga Sf Ap Pavel, tocmai harul lui Dumnezeu este, nu plinirea l
egii mecanice si fortate este cea vindecatoare si mantuitoare, ci implinirea por
uncilor din dragostea pe care noi o avem, din intelegerea din cunoasterea din ap
rofundarea invataturilor Mantuitorului nostru Iisus Hristos, iubindu-L, traindu-
L si respecandu-L . Un copil la casa parinteasca nu va fi un copil bun daca in a
nii copilariei, si nu putine avem cazuri, cand unul din parinti incearca sa-i im
puna copilului o anumita raduiala dar fara intelegerea si trairea respectiva.. l
a varsta maturitatii si chiar mai devreme vede ca-l pierde si zice ca mereu l-am
invatat, mereu l-am tocat cu vorba, mereu am incercat sa-l pun fortat la rugaci
une, mereu sa-l duc la Biserica.. mereu si mereu am incercat sa fiu o mama buna
sau un tata bun. Tocmai tatal bun despre care ne vorbeste evanghelia este cel ca
re stie sa transmita rusinea si invatatura frumoasa din respect parintesc si din
dragoste de Dumnezeu. Iata acesta este cu adevarat Dumnezeul nostru. Legea este
buna pentru ca intoarce pe om de la firea lui pacatoasa la virtute. Omul nu se
mai cunoaste pe sine si se obisnuieste prin pacat cu a doua fire. fire care-l os
andeste. Spun Sfintii Parintii ca pacatul ca o boala, cum avem o boala trupeasca
, pacatul pe care-l face fiecare dintre noi il imbolnaveste sufleteste. Este mul
t mai greu decat ne putem inchipui pentru ca pacatul indeparteaza harul lui Dumn
ezeu de la noi, deci nu mai avem paza si lucrarea lui Dumnezeu, dumnezeiasca pes
te noi.. de multe ori devenim obositi, suntem tristi nu avem viata in noi, nu n
e gasim sensul vietii pentru ca nu avem izvorul harului in noi datorita pacatulu
i. Pacatele care sunt mostenite se sterg de cele mai multe ori in taina sf botez
, multe pacate grele sunt cele pe care fiecare dintre noi le facem.. sunt pacate
atat de mari putine la numar, dar spun unii dintre Sfintii Parintii datorita gr
eutati lor nu pot sa fie niciodata iertate, pentru ca acele pacate nu au in esen
ta lor nici un gram de cainta.. hula, rautatea impotriva lui Dumnezeu, asazisul
ateism, este si el scris pe aceasta lista.. sunt pacate si strigatoare la cer, a
cele pacate care un om osandeste lucratorii sai, nu-i plateste.. un om care lupt
a si inseala o vaduva poate o familie necajita care nu sta in drepatate si in ha
rul lui Dumnezeu nici cum, si numai dupa egoismul si dupa vointa sa.. sunt multe
pacate care ne inconjoara si pe care le acceptam. Omul zice, eu nu ucid, si to
tusi cu gandul meu eu am ucis, vrand sa am ura si rautate asupra fratelui meu pe
ntru ca mania nu este altceva decat pofta noastra interioara de-a face rau de-a
ne razbuna ,, mania devine o pofta spre exemplu.. sau mandria, zice ca nu avem m
andrie, dar simtim in viata noastra cand din cand in cand avem anumite impulsuri
sa zicem ca noi am facut, ne bucuram pentru munca pe care am depus-o si eu am r
aspunsul muncii mele.. neglijam harul lui Dumnezeu si nestiind ca mansria nu est
e altceva decat glorificarea eu-lui meu, a egoismului pe care-l am.. Ce sunt eu
ca sa ma glorific ? Nici un om nu se poate inalta pe sine ca cel care se inalta
acela cade.. pana si lenea este un pacat, si munca peste masura care ajungi sa-t
i fie un idol devine un pacat.. si intalnim foarte des in zilele noastre prin so
cietate si-n timpul pe care-l traim vrand tot mai mult fiecare sa facem pentru f
amilie pentru copii, muncim de dimineata pana-n noapte si uitam a ne bucura a me
dita, a lua in mana noastra poate o picatura de ploaie.. si indepartam prin star
ea aceasta de munca, idolatrica, indepartam harul lui Dumnezeu din noi, si sunte
m , si suntem nervosi suparata agitati nu mai avem nici un fel de stare crestine
asca, desi ne-am dorio, pentru ca nu avem vointa de a ne intoarce, de-a ne lepad
a, de-a lua o hotarare, scuzele sunt pe masura necredintei noastre, si nici pe d
eparte asupra credintei noastre.. Nu avem voie sa punem inima noastra pe nimic..
trecatori suntem in aceasta lume si daca vom invata ca dependenta de orice fel
de pacat, de patima oricefel de dorinta de indeparteaza de mantuire, atunci vom
intelege si cuvantul Scripturii a Evanghelii minunate de astazi. Nimic din ceea
ce este lumesc nu are voie sa puna amprenta peste harul lui Dumnezeu din inima m
ea, de ce ? pentru ca viata nu este data din lume, ci viata este data de la Dumn
ezeu si la Dumnezeu ne vom intoarce la sfarsitul vietii noastre.. si ce socoteal
a vom da ? ce-am iubit, ce-am voit, incotro am mers.. unde este, cum spunea si e
vanghelia de duminica trecuta, nebun ce esti, in noaptea asta iti vor lua de la
tine sufletul tau si toate ale tale ale cui vor fii. De aceea desi evanghelia pa
re sa fie cu un continut destul de simplu pentru noi, va spun ca radacina este a
tat de reala, ca nu exista Cuvant de la Dumnezeu care sa nu fie autentic, prezen
t zilnic, pentru fiecare pentru fiecare generatie pana la sfarsitul acestei lumi
i, pana la judecata cea mai de pe urma.. Spune ca s-a intristat tanarul.. si ce
frumos spune mai departe evanghelia, s-a intristat si Mantuitorul.. iata ca oric
e stare pe care noi o avem rea o transmitem dumnezeirii.. durerea copilului este
si o durere si a parintelui.. pacatul nostru striga catre Dumnezeu si doare, Du
mnezeu imediat vrea sa ne corecteze sa ne ajute sa ne intareasca de aceea spune
ca ceea ce sunt cu neputiinta la oameni sunt cu putinta la Dumnezeu, conditia es
te noi sa-l cautam si sa ne caim.. ferice de omul care se caieste.. si nu cel ca
re se ascunde in camara sufletulului ca de harul lui Dumnezeu nimeni nu se poate
ascunde, isi ascunde slabiciunea, pacatul judecata pe care o are, iata Dumnezeu
se intristeaza.. noi ar trebui sa ne bucuram, sa luam o hotarare, sa avem viata
, pentru ca trebuie sa luam din viata pe care Dumnezeu o da.. Omul care traieste
in dragoste de Dumnezeu primeste de la Dumnezeu si iertare, si cainta si indrep
tare.. Mergeti la Duhovnicii dvs spovediti-va cu lacrimi cu cainta, cercetati-va
sufletul adanciti slabiciunile felul in care traiti, si veti vedea ca daca veti
lua o hotarare de-a schimba viata , nu putin tineri sunt care traiesc in fel si
fel de pacate, vin cu cainta si asa de mult te bucuri ca duhovnic cand vezi ca
i-a o hotarare cu viata lui.. Poate ca nu multi se vor indrepta dar cei care se
vor indrepta vor fi cu adevarat crestini buni, oameni bine placuti inaintea Bunu
lui noastru Dumnezeu.. sa vindem tot ce avem rau, slabiciunile, pacatele faradel
egile pe care le facem, rautatile, gandurile care le avem, dependenta de orice e
ste lumeste acestea sa le aruncam sa le vindem.. sa stim si sa L iubim pe Dumnez
eu caci Dumnezeu este cu noi