13.

Pentru ca Avraam si semintia lui nu prin lege au primit fagaduinta ca vor

mosteni lumea, ci prin dreptatea cea din credinta

Sf Ap Pavel a aratat ca dreptatea adica indreptarea nu s-a facut din Lege, ci din
credinta lui Avraam,
Iar acum arata ca nici fagaduinta pe care a dat-o Dumnezeu Patriarhului nu s-a
facut din Lege, ci tot din credinta care l-a indreptat pe Avraam, si care a fost
aceasta fagaduinta lui Dumnezeu? aceasta: a se face Avraam mostenitor al lumii
adica a se binecuvanta intru Avraam toate neamurile lumii,
n alt cuvant al sau Sf Ap Pavel spune ca Avraam nu putea fi ndreptatit prin
fapte, din moment ce Legea a fost data 430 ani dupa ce Avraam a fost ndreptatit
prin credinta. Prin urmare, Avraam nu este ndreptatit prin faptele Legii,
indiferent ce spuneau iudeii si mai marii sinagogii, de pe vremea lui Sf Ap Pavel.
Pentru ca fagaduinta este prin har, prin credinta, n timp ce Legea este o plata
sau o rasplata pentru fapta. credincioii Vechiului Testament au fost ndreptii pe
acelai principiu ca Si noi prin credinta. nvierea Mantuitorului Iisus Hristos
este dovada acestei ndreptiri.
Binecuvantarea care se va rasfrange prin Avraam asupra intregului pamant va veni
prin faptul ca Dumnezeu l va da pe Fiul Sau pentru mantuirea lumii, pentru semetia
lui Avraam si pentru toate neamurile pamantului, tocmai cum Avraam a avut taria sa-
l de-a pe fiul sau, pe singurul fiu, pentru Dumnezeu.
Binecuvantarea de a fi socotit drept naintea lui Dumnezeu este pentru toti cei ce
sunt fii spirituali ai lui Avraam prin credinta din fagaduinta, indiferent daca
sunt evrei sau dintre Neamuri. Desi Dumnezeu ndreptateste pacatosul prin credinta
n Iisus Hristos, insa Dumnezeu nu l va ndreptati pe nici unul din urmasii
biologici trupesti ai lui Avraam care crede ca va primi dreptatea lui Dumnezeu pur
si simplu pentru ca exista o legatura fizica ntre el si parintele lui Israel. Nu,
mostenirea nu se transmite asa, ea vine prin credinta
Aceasta este o explicatie a celor spuse n versetele 11 si 12 cu privire la faptul
ca Avraam este atat parintele celor taiati mprejur, cat si al celor netaiati
mprejur, evrei si Neamuri. El este parintele lor prin credinta, din pricina
harului, nu prin faptele Legii. Pavel este cat se poate de clar n acest punct,
aratand ca Avraam si urmasii lui nu primesc prin Lege fagaduinta ci prin dreptatea
care se capata prin credinta.

Avraam era purtatorul fagduintelor lui Dumnezeu. Statea cumva fagaduinta facut lui
si seminei lui, ca va fi motenitor al lumii, n legatura cu Legea? Nicidecum! De
fiecare data cand citim lege, legea cere ascultare, in tot Vechiul Testament,
scrie daca asculti, te voi binecuvanta. Ascultarea este acel necesar pentru a
ajunge la binecuvantare daca asculti, te voi binecuvanta daca nu asculti,
blestemul va veni peste tine asta e legea,
Dumnezeu a dat si fagaduinta, si Legea. Ele nu se exclud una pe cealalta. Singura
deosebire dintre ele este data de locul pe care l au, n general, n planul de
mantuire.
Atunci cand Dumnezeu da fagaduinta lui Avraam, Dumnezeu nu spune nici un cuvant
despre Lege.
Daca Avraam a fost socotit drept nainte sa fie taiat imprejur, atunci
ndreptatirea nu depinde de lege sau de taierea imprejur, chiar daca taierea
imprejur a fost poruncita de Dumnezeu ca semn si pecete a legamantului harului.
Asta nseamna ca fagaduinta are temeiul harului, atunci mostenirea se dobandeste
prin credinta.

Daca mplinirea fagaduintei ar fi fost facut dependent de faptele celui care a

primit-o, n-ar fi fost o fagaduinta, insa Dumnezeu fagaduia si Dumnezeu avea sa
mplineasca fagaduinta.
Mantuirea ca plinire si primire a fagaduintei vine din har si din credinta, pentru
toti cei care cred si nu pentru cei care mplinesc faptele legii. Caci Avraam si
semintia lui au primit fagaduinta ca vor mooteni lumea nu prin lege, ci prin
credinta ce li s-a socotit ca dreptate. mpotriva oricarei nadejdi, Avraam a
crezut cu nadejde ca el va fi parinte al multor neamuri, dupa cum i s-a spus: Asa
va fi semintia ta; si neslabind n credinta, nu s-a uitat la trupul sau amortit -
caci era aproape de o suta de ani - si nici la amortirea pantecelui Sarrei; si nu
s-a ndoit, prin necredinta, de fagaduinta lui Dumnezeu, ci s-a ntarit n
credinta, dand slava lui Dumnezeu, si fiind ncredintat ca ceea ce i-a fagaduit are
putere sa si faca. De aceea, credinta lui i s-a socotit ca dreptate. Si nu s-a
scris numai pentru el ca i s-a socotit ca dreptate, ci se va socoti Si pentru noi,
cei care credem n Cel ce a nviat din morti pe Iisus, Domnul nostru, Care S-a dat
pentru pacatele noastre si a nviat pentru ndreptarea noastra
Deoarece din nvatatura Sf Ap Pavel Neamurile care se ncred n Iisus Hristos,
sunt mpreuna mostenitori ai fagaduintei facute lui Avraam fiind adevarati Iudei.

Aceasta este nvatatura pe care a dat-o Mantuitorul nostru Iisus Hristos pe care a
transmis-o apostolilor iar ei mai departe: Neamurile devin adevarati Iudei prin
credinta n Iisus Hristos,
"mantuirea vine de la Iudei" este tocmai fagaduinta facut lui Avraam fiind radacina
care sprijineste ntreaga mantuire
Pentru ca temelia este Iisus Hristos care este mplinirea tuturor nadejdelor

De exemplu, cand sutasul dintre Neamuri a venit la Iisus pentru vindecarea

slujitorului lui, Iisus a fost atat de miscat de credinta acestui om ncat a spus,
"Adevarat va spun ca nici n Israel n-am gasit o credinta asa de mare. Dar va spun
ca vor veni multi de la rasarit si de la apus, si vor sta la masa cu Avraam, Isaac
si Iacov n mparatia cerurilor. Iar fiii mparatiei vor fi aruncati n ntunericul
de afara, unde va fi plansul si scrasnirea dintilor." Cu alte cuvinte, o persoana
dintre Neamuri care crede n Iisus va sta la masa mostenirii cu Avraam n veacul
care vine, pe cand un Iudeu care nu crede va fi aruncat n ntunericul de afara.

Ce nseamna ca vor mosteni lumea?

n Matei 22:32 Iisus a luat cuvintele Vechiului Testament, "Eu sunt Dumnezeul lui
Avraam" si a comentat, "El nu este un Dumnezeu al celor morti ci al celor vii."
Fagaduinta ca Dumnezeu va fi Dumnezeul lui Avraam nseamna: a fi viu prin credinta,
a te muta din moarte la viata, toti cei ce au credinta lui vor fi mpreuna
mostenitori cu el prin credinta
Sf Ap Pavel rezuma aceasta expresie cuprinzatoare ndeosebi la cea mai
cuprinzatoare dintre toate fagaduintele: n samanta sa toate neamurile pamantului
vor fi binecuvantate. Aceasta era fagaduinta facuta lui Avraam care avea sa se
extinda si la neamuri prin Iisus Hristos, ntrucat mparatia lui Hristos va umple
ntreg pamantul, Avraam si samanta lui sunt ntr-adevar mostenitori ai lumii.

Deci toate fagaduintele facute de Dumnezeu lui Avraam sunt implinite n Mantuitorul
Iisus Hristos. El este mostenitorul tuturor neamurilor si prin EL si noi,crezand n
Hristos, n acelasi fel devenim mostenitori cu Avraam ai lumii, pentru ca Hristos
este mostenitorul lumii. El mplineste toate promisiunile lui Dumnezeu, si noi
devenim mpreuna mostenitori cu Avraam n El. n El noi suntem Iudei, si n El
suntem mostenitori ai lui Dumnezeu.
mparatia Vesnica, sau mostenirea lumii a fost data Unuia Singur ca Printransul sa
se faca toti mostenitori.. acesta fiind Iisus Hristos,
Asa cum a aratat mai inainte Sf Ap Pavel ca Dumnezeu da o dreptate care vine doar
prin credinta in Iisus Hristos, pentru toti si peste toti cei ce cred in EL, din
moment ce omul nu poate fi considerat drept orin faptele legii, adica prin
stradania lui proprie, inseamna ca nu va fi mostenitor al imparatiei lui Dumnezeu,
pentru ca nu se afla in Iisus Hristos, , primirea imparatiei sau a mostenirii se
face numai prin credinta in Iisus Hristos,

Dreptatea lui Dumnezeu a stat la baza oricarui legmnt ncheiat cu omul. Omul a
primit aceasta dreptate atunci cand a fost creat Dumnezeu a facut pe om dupa chipul
Sau, l-a facut dupa chipul lui Dumnezeu; Legea a fost astfel ntiparita la nceput
n inima omului.